Sunteți pe pagina 1din 147

Masajul

INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au cautat mijloace ajutatoare ca sa


vindece sau sa usureze suferintele si durerile lor. Au utilizat
proprietatile terapeutice primare ale apei, luminii solare si ale miscarii.
Cel mai probabil este ca aplicarea initiala a masajului a fost un gest
instinctiv, rezultat prin experienta imediata a proprietatilor curative ale
acestuia. Oamenii au observat ca gestul de netezire, frictionare si
framantare ale diferitelor parti ale corpului uman poate aduce remedii
pentru starile organismului, afectate de boala, lovite sau ranite.

Se poate afirma deci ca masajul, ca disciplina curativa, a aparut intr-o


maniera oarecum simultana la popoarele lumii, in paralel cu
dezvoltarea celorlalte ramuri ale medicinii populare, si asta inca din
vremea culturilor primitive.

SCURT ISTORIC AL MASAJULUI

Din punct de vedere istoric, nu exista date precise care sa localizeze in


timp exact aparitia masajului si a tehnicilor aferente acestuia. Exista
afirmatii care sustin ca ar fi fost descoperit de chinezi dar si altele care
spun ca ar fi fost inventat de greci sau de vreun alt popor, insa
certitudinea originii aparitiei acestuia se pierde in negura timpurilor.
Practica masajului a evoluat in timp la aproape toate popoarele lumii.
Cel mai vechi tratat cunoscut despre masaj este considerat
manuscrisul „Kong-Fou” aparut in anul 3000 i.e.n. In anul 2500 i.e.n.
apare lucrarea „Huoang-Ti Nei King Sou-Wen”, cel mai vechi tratat de
medicina interna din lume, care constituie sursa tuturor lucrarilor de
specialitate in domeniu.
In India in anul 1800 i.e.n., Ayurveda (medicina traditionala a
plantelor) prezinta toate procedeele de masaj folosite de brahmani
(neteziri, frictiuni, ciupituri, rasuciri), imreuna cu baia purificatoare si
uleiurile aromate.
Egiptul antic, prin papirusurile, inscriptiile si picturile rupestre ramase,
pastreaza marturii incontestabile ale practicii masajului in scopuri
terapeutice.
Asiria, Persia, Babylon foloseau de asemenea masajul pentru
vindecarea si recuperarea razboinicilor.
Evreii promovau in cartile de cult diferite tehnici de masaj si pastrarea
igienei.
Gecia antica foloseste pentru prima oara in istorie masajul si
automasajul in pregatirea fizica a sportivilor olimpici.
Hipocrat (460-377i.e.n), parintele medicinii, descrie efectele si
influentele fiziologice ale masajului.
In imperiul roman, gimnastica sportiva si masajul vor cunoaste o mare
inflorire prin migrarea grecilor catre Roma, impreuna cu arta lor.
Practica masajului devine un mod de viata al celor puternici si bogati.
Tehnicile de masaj folosite de practicieni erau netezirile, frictiunile,
framantatul, ciupiturile, presiunile, alaturi de folosirea pulberilor si
uleiurilor aromate.
Tarile arabe, alaturi de lucrarile in domeniul stiintelor, pastreaza
marturii precise despre practicarea masajului, hidroterapiei si dieteticii.
Reprezentativa in acest sens este „Cartea legilor medicinei”, opera
marelui medic si invatat Avicena.
Renasterea aduce o noua lumina asupra stiintelor si medicinii
antichitatii. Hieronimus Mercurialis, in lucrarea „De arte gymnastica”
(Venetia, 1596), demonstreaza importanta masajului, exercitiilor fizice
si a bailor.
Anglia, Franta, Germania si Rusia, promoveaza noi idei despre
aplicatiile masajului prin ganditori ca Jack, Fenelon, Hobbes,
J.J.Rousseau, Hoffman
In Suedia, Pehr Henrik Ling (1776-1837), pune bazele stiintifice ale
masajului si gimnasticii moderne. Ii urmeaza Gustaf Zander (1835-
1920), inovator al unor aparate speciale pentru masajul mecanic.
Poporul roman a cunoscut si practicat masajul din cele mai vechi
timpuri. Scopul era deopotriva de a obtine efecte curative si de a
intretine sanatatea organismului. De asemenea, tot prin tehnici de
masaj se cauta eliminarea oboselii. In satele si orasele de pe teritoriul
tarii noastre, anumite metode empirice, traditionale de masaj s-au
transmis si sunt aplicate chiar si in zilele noastre, alaturi de alte
mijloace de ingrijire a bolnavilor.
Masajul medical a inceput sa se dezvolte in Romania incepand cu a
doua jumatate a sec. XIX. Se pare ca primii medici care au introdus
aceasta metoda in spitale au fost cei de ortopedie, chirurgii,
traumatologii si reumatologii, mai tarziu sfera de aplicare extinzandu-
se si in alte specialitati medicale.
Scoala romaneasca de masaj incepe sa se formeze cu adevarat in jurul
anilor 1930, la Institutul de Educatie Fizica din Bucuresti, in cadrul
catedrei de Gimnastica medicala. Aici avea sa predea studentilor, cu
multa convingere si maiestrie, profesorul doctor Ioan Lascar.
In 1939, dr. Adrian Ionescu redacteaza lucrarea „Automasajul”, sub
forma de curs pentru studentii A.N.E.F., apoi in 1940 lucrarea
„Masajul”, ambele fiind considerate de o valoare inestimabila, fiind
valabile si in zilele noastre.
In anii comunismului tehnicile de masaj nu au fost neglijate, dar a fost
evitata considerarea lor ca terapie de sine statatoare, fiind aplicata mai
degraba ca metoda complementara. Abia in anii ce au urmat caderii
regimului comunist, in tara noastra masajul a cunoscut o
implementare tot mai spectaculoasa, atat prin multele publicatii si
scrieri de specialitate care au aparut pe piata, cat si prin cresterea
numarului de terapeuti si al scolilor in care acestia s-au format ca
adevarati specialisti.

DEFINITII

Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale organismului,


manual sau instrumental, in scop fiziologic, curativ, profilactic,
regenerativ, estetic sau sportiv.
Partile moi ale organismului asupra carora se actioneaza prin masaj
sunt:
• Pielea si mucoasele;
• Tesutul conjunctiv;
• Muschii;
• Tendoanele si ligamentele
• Vasele si nervii;
• Organele profunde;
• Sangele si limfa;
• Elementele articulare.
Masajul se poate realiza manual sau cu aparate special concepute. In
acest curs vom prezenta pe larg tehnicile manuale de masaj.

MASAJUL SI SCOPURILE SALE

Scopul masajului este deopotriva unul profilactic -; el reprezinta o


metoda eficienta pentru prevenirea bolilor, prelungirea vietii si
incetinirea proceselor de imbatranire -; cat si unul terapeutic -; este o
metoda de tratament curativ a diferitelor afectiuni si dezechilibre
patologice din organismul uman.
Scopul fiziologic al masajului consta in obtinerea unei functionari
normale a aparatelor, organelor si sistemelor organismului.
S-a constat ca masajul :
Imbunatateste circulatia sangelui si a limfei, care la nivelul celulei
aduc nutrienti si oxigen, indepartand deseurile si toxinele;
Determina modificari in structura sangelui, imbogatindu-l cu oxigen cu
10-15% mai mult;
Ajuta la detensionarea muschilor contractati si ii poate stimula pe cei
slabiti, flasci; poate intinde usor muschii si tesuturile, sustinand
mentinerea elasticitatii lor;
Mareste secretiile si excretiile corpului; s-a demonstrat ca masajul
mareste producerea sucurilor gastrice, salivei si urinei, pe acest suport
avand loc o eliminare marita de azot, fosfor anorganic si clorura de
sodiu, ceea ce mareste rata metabolica;
Echilibreaza sistemul nervos, calmandu-l sau stimulandu-l, in functie
de nevoile individuale in acel moment;
Influenteaza organele interne, prin stimularea directa sau indirecta a
nervilor ce le alimenteaza, vasele de sange ale acestor organe
dilatandu-se si permitand o alimentare marita cu sange
Cunoasterea efectelor fiziologice ale masajului face posibila o mai buna
intelegere a beneficiilor asupra sanatatii si starii de bine a corpului.
Ceea ce se produce in timpul unui masaj sub mainile terapeutului, are
o influenta profunda pentru cei interesati de sanatate, de armonia
propriului corp.

EFECTELE MASAJULUI ASUPRA


ORGANISMULUI

INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA PIELII

Pielea are un rol important in fiziologia umana, fiind un organ


protector, excretor si de termoreglare, impreuna cu glandele sebacee,
cu vasele sanguine si cu terminatiile nervoase. Activitatea acesteia
influenteaza foarte multe dintre procesele vitale ale organismului
uman.
Pielea este dotata cu un numar foarte mare de receptori, aflati intr-o
stransa interactiune cu sistemul cerebral spinal si cel vegetativ; ea
este cea care preia cele mai multe informatii legate de lumea
exterioara si le transmite mai departe creierului pentru a fi prelucrate
si filtrate prin procesul reflexogen.

Masajul are asupra pielii urmatoarele efecte:


Elimina stratul de celule moarte ale epidermei, fapt ce inlesneste
respiratia cutanata si ajuta la intensificarea proceselor de eliminare din
organism a produselor de descompunere, prin glandele sebacee si
sudoripare;
Dilata vasele sanguine din piele, intensificand circulatia locala iar
nutritia pielii si a glandelor ei sporeste; deasemeni, dilatarea vaselor
produce cresterea temperaturii pielii, fenomen ce duce la dilatarea
porilor si intensificarea schimburilor cu exteriorul;
Actioneaza asupra intregului aparat nervos, prin terminatiile somatice
si vegetative ale nervilor, influentand in mod reflex repartitia sangelui
in organism;
Mareste activitatea vitala a elementelor celulare din straturile
profunde ale pielii, avand rolul ce mai important in functia de secretie
interna, in formarea histaminei si a substantelor similare d.p.d.v.
chimic, rezultate din descompunerea moleculei de albumina.
Dupa cum am aratat mai sus, pielea este primul organ al omului care
primeste excitatiile produse prin diferitele actiuni ale masajului.

INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA TESUTURILOR CONJUNCTIVE

Tesutul conjunctiv (sau de umplutura), are rolul de a face legatura


dintre piele si celelalte tesuturi. Acest tesut indeplineste un mare
numar de functii mecanice si fiziologice:
Completeaza functia de protectie pe care o indeplineste pielea;
Contribuie la functiile de sprijin si de deplasare in spatiu, prin
raporturile pe care le are cu elementele aparatului locomotor;
In acest tesut se ramifica o vasta retea vasculara si nervoasa;
Au loc o serie de fenomene de natura hormonala de regenerare si
protectie a tesuturilor;
Aici se depoziteaza grasimea si alte rezerve necesare bunei functionari
a organismului
Tesutul conjunctiv prezinta o suplete foarte mare, data de un numar
important de fibre elastice ce intra in constitutia sa. Pierderea
elasticitatii prin cicatrizare, fibrozare, sclerozare sau degenerare, scade
considerabil rolul sau fiziologic si mecanic.
Se poate spune ca masajul intretine si reface elasticitatea sa, care
favorizeaza miscarile corpului, dar dezvolta si tonusul si rezistenta
elementelor care au rolul de a fixa si proteja tesuturile si organele.
Activand circulatia sanguina, se stimuleaza schimburile nutritive locale
si are loc un efect de intensificare a eliminarii reziduurilor metabolice.
In mod normal, rezervele de grasime se depun in straturile de tesu
conjunctiv subcutanat, fie uniform, fie mai mult in anumite regiuni ale
corpului. In cazurile de obezitate, exercitiile fizice si masajul contribuie
la resorbtia si scaderea acestor depozite din tesuturi.
Influentele cele mai importante ale masajului asupra tesutului
conjunctiv sunt de natura reflexa, stimuland intregul organism.

INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA SISTEMULUI MUSCULAR

Una din proprietatile fiziologice esentiale ale muschilor este aceea de a


se contracta. Contractarea acestora este provocata de excitanti
chimici, termici, mecanici si de alta natura. In grupa excitantilor
mecanici intra si masajul. Masajul, ca actiune mecanica asupra
muschiului, determina contractia acestuia si produce modificari
complexe chiar la nivelul celulelor musculare:
Intensifica procesele metabolice din muschi;
Reface muschiul obosit prin cresterea schimburilor vasculare cu aport
de substante nutritive proaspete si indepartarea reziduurilor;
Regenereaza si stimuleaza muschii atrofiati, traumatizati sau
paralizati;
Combate depozitele patologice periarticulare.

INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA ARTICULATIILOR SI


TENDOANELOR

Datorita masajului, aparatul articular si ligamentar capata o mobilitate


mai mare. Tulburarea mobilitatii normale poate avea loc in articulatiile
coxo-femurale, ale umerilor si ale gleznelor. In aceste cazuri are loc o
incretire a capsulelor articulare si o modificare a lichidului intra-
articular. Toate acestea pot fi indepartate prin diverse tehnici specifice
de masaj.
INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA SISTEMULUI CIRCULATOR SI
LIMFATIC

Se manifesta prin accelerarea scurgerii sangelui si a limfei, de la


diferite organe spre inima.
Intensificarea curentului sanguin si a celui limfatic produce micsorarea
stazei si a exudatelor in regiunea articulatiilor, a cavitatii abdominale,
etc., contribuind la resorbirea edemelor;
Prin dilatarea moderata a vaselor periferice se usureaza activitatea
aspiratoare a inimii;
Prin masaj se favorizeaza cresterea numarului de globule rosii si de
trombocite, avand efecte benefice asupra bolnavilor anemici.

INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA SISTEMULUI RESPIRATOR

Influenta directa asupra cutiei toracice produce o inspiratie si o


expiratie profunda. Legaturile fiziologice ale plamanilor cu sistemul
nervos si cu celelalte organe sunt foarte numeroase. Pentru domeniul
masajului insa, un interes deosebit il prezinta legaturile care au la baza
actiuni nervoase reciproce de ordin reflex.

INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA SISTEMULUI NERVOS

Se realizeaza prin actiunea pe care masajul o exercita asupra


aparatului receptor si asupra terminatiilor senzitive ale sistemului
nervos vegetativ din piele.
Se produc efecte stimulatoare la nivelul sistemului nervos, marind
reactivitatea nervilor prin manevre executate energic;
Se produc efecte de relaxare, calmante, linistitoare prin manevre
executate lent;
Se creeaza stare de relaxare, deconectare, destindere sau de crestere
a energiei;
Se atenueaza intensitatea durerilor prin stimularea terminatiilor
nervilor periferici.

INFLUENTA MASAJULUI ASUPRA METABOLISMULUI

Cea mai importanta influenta a masajului asupra metabolismului este


eliminarea urinei in cantitati foarte mari, datorita actiunii mecanice
directe asupra tesutului muscular sau indirecte, prin intermediul
sistemului nervos.
In cazul combinarii masajului cu procedee termice (bai calde si
fierbinti), procedee cu namol, se constata o crestere a eliminarii prin
urina a fosfatilor, sulfatilor si acizilor organici, si in acelasi timp
eliminarea prin transpiratie a excesului de bioxid de carbon. Aceeasi
intensificare a metabolismului se poate observa si atunci cand
exercitiile fizice sunt folosite impreuna cu masajul.

CONTRAINDICATIILE MASAJULUI

Utilizarea masajului fara a se tine seama de contraindicatii poate avea


un efect daunator, chiar daca a fost corect executat. Schematic,
contraindicatiile masajului se impart in: generale si partiale; definitive
si temporare.
• Contraindicatia generala -; presupune interzicerea aplicarii oricarei
tehnici de masaj;
• Contraindicatia partiala -; se refera fie la aplicarea manevrelor de
masaj doar pe anumite zone ale corpului, fie doar la aplicarea
anumitor manevre;
• Contraindicatia definitiva -; se hotaraste doar in cazul unor boli
cronice grave incurabile, care s-ar putea inrautati prin masaj;
• Contraindicatile temporare -; intalnite frecvent -; sunt impuse de
boli, tulburari sau leziuni usoare si trecatoare.
Cele mai frecvente contraindicatii sunt date de bolile de piele. Este
foarte important de retinut ca masajul trebuie aplicat doar pe o piele
perfect sanatoasa. Nu se va executa masaj celor care prezinta:
eczeme, eruptii, plagi, arsuri sau alte manifestari patologice, care prin
masaj s-ar putea extinde, agrava sau contamina. Nu se va aplica
masajul pe regiuni ale pielii care acopera un proces inflamator profund
(furuncule, abcese, flegmoane sau alte colectari purulente).
Masajul este contraindicat in toate starile patologice febrile, insotite de
agitatie, oboseala acuta si debilitate intensa; in toate bolile infecto-
contagioase; in inflamatia centrilor nervosi; in hemoragiile cerebrale
recente.
Se interzice categoric masajul in bolile sau leziunile cu caracter
hemoragic si atunci cand exista pericolul unor complicatii grave cum ar
fi: bolile de cord si ale aparatului circulator -; miocardita, endocardita,
infarctul miocardic si emboliile, hipertensiunea arteriala, flebite,
anevrismele aortei, varice voluminoase si inflamate, ulcerul varicos,
hemofilia, leucemia.a
Contraindicatiile masajului sunt prezente si in cazul bolilor acute ale
plamanilor si pleurelor (pneumonii si pleurezii), tuberculoza
pulmonara, dar mai ales in abcesele pulmonare si pleureziile
purulente.
Masajul abdominal este interzis in inflamatiile acute si cronice de orice
natura, in tulburarile digestive, in bolile acute ale organelor
abdominale cu caracter hemoragic (ex.: ulcer), tumoral, inflamator
(ex.: apendicita-peritonita). In orice forma de „abdomen acut”,
masajul abdominal este cu desavarsire interzis.
Masajul este contraindicat cu desavarsire in cazul tumorilor canceroase
dar si in unele boli psihice cu caracter excitant si confuzional, sau stare
de ebrietate. Nu se face masaj mai devreme de 2-3 ore dupa servirea
mesei, in timpul unei furtuni, dupa mese copioase. Ca regula generala,
se recomanda ca in toate cazurile in care masajul ar putea produce
efecte negative, sa aplicam principiul hipocratic „Primum Non Nocere!”
(„In primul rand sa nu faci rau”) si sa se renunte la masaj.

PRINCIPALELE FORME DE MASAJ

Principalele forme de masaj sunt: masajul manual si masajul mecanic.

MASAJUL MANUAL
Reprezinta forma cea mai eficienta de prelucrare a tesuturilor supuse
acestui procedeu terapeutic, intrucat mana omului dispune de multiple
posibilitati pentru adaptarea si perfectionarea miscarilor, ea se
muleaza foarte bine pe segmentele masate, simtind perfect gradarea
si dozarea manevrelor. Mana este o reala sursa de sanatate, ea oferind
persoanelor epuizate, dezechilibrate sau carentate din punct de vedere
energetic, un supliment de energie. Acest fenomen se reflecta intr-o
stare buna de sanatate, intr-un psihic echilibrat si optimizarea
activitatii energetice a receptorului. Astfel, masajul nu se rezuma a fi
numai o simpla procedura terapeutica prin care sunt prelucrate
anumite segmente si tesuturi. Din ce in ce mai convingator, el a
devenit o tehnica prin intermediul careia se poate completa deficitul de
energie sau uniformiza surplusul acesteia la nivelul zonelor asupra
carora s-a actionat, pentru ca in final sa se realizeze echilibrarea
energetica a intregului organism.

MASAJUL MECANIC
Acesta se realizeaza cu ajutorul unor dispozitive si mecanisme care
cunosc astazi o mare varietate, dar care nu pot inlocui mana omului, a
carei capacitate de a se adapta la sensibilitatea si particularitatile
anatomice ale tesuturilor este inegalabila.
CLASIFICAREA PROCEDURILOR
DE MASAJ

TEHNICILE DE BAZA ALE MASAJULUI


NETEZIREA (sau EFLEURAJUL)

1. Netezirea este cel mai raspandit procedeu de masaj. Ea actioneaza


direct asupra pielii avand urmatoarele efecte:

• Curata pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial;


• Imbunatateste functia glandelor sudoripare si sebacee;
• Mareste temperatura locala a pielii;
• Accelereaza circulatia sangelui si a limfei in vase;
• Influenteaza terminatiile periferice ale nervilor;
• Influenteaza sistemul nervos central.

Efectul ce mai important al netezirii este scurgerea mai puternica a


limfei si a sangelui in vase.Prin neteziri energice, circulatia sangelui si
a limfei se intensifica. Acest lucru are o influenta majora asupra
distribuirii sangelui in portiunile masate, si deci contribuie la
inlaturarea manifestarilor de staza si edeme.

S-a constatat ca prin netezire de la periferie spre centru, circulatia


sangelui si a limfei se amelioreaza si in vasele mai mari, nu numai in
cele aflate imediat sub piele. In cursul masajului absorbtia lichidelor
din tesutul celular subcutanat se accelereaza cu 16÷18%, si aceasta
accelerare este direct proportionala cu durata netezirii.

Adresandu-se pielii, tesutului subcutanat si celui conjunctiv,


executia acestei manevre cunoaste tehnici variate. Specialistii
masajului practica efleurajul executat simultan sau alternativ, cu o
mana sau cu ambele maini, folosind suprafata palmara sau dorsala a
mainilor, cu degetele apropiate sau indepartate.

Miscarile descrise pot fi lungi sau scurte, in linie dreapta, serpuita,


in zig-zag, dispuse transversal sau longitudinal, in cerc, elipsoidal sau
cu „priza in bratara”, alunecand sacadat sau neintrerupt, in functie de
particularitatile anatomice ale suprafetelor masate.
Pe suprafetele mici se recomanda efleurajul executat cu 1,2,3 sau
toate degetele, sau numai cu fata palmara a policelor.
Segmentele cilindrice ale membrelor superioare si inferioare necesita
netezirea executata in bratara, cuprinzand regiunile masate intre
degetul mare si degetele opozante, inaintand sacadat cu pasi mici,
dinspre extremitati.

Indicatii metodice generale:


a) directia mainii maseorului este determinata totdeauna de directia
anatomica a vaselor limfatice, deoarece scopul principal este de a
realiza o mai buna scurgere a limfei;

b) netezirea nu se face prea rapid, ci ritmic, linistit, pentru ca limfa


circula incet prin vase; se face fara intreruperi, in asa fel incat sa
ajunga pana la ganglionii limfatici cei mai apropiati;

c) presiunea mainii care face masajul trebuie sa creasca progresiv pe


prima jumatate a segmentului masat si sa scada apoi pe cea de-a
doua jumatate;

d) mainile maseorului nu trebuie sa se lipeasca de portiunea masata,


ci dimpotriva, sa alunece usor si liber;

e) orice masaj trebuie sa inceapa si sa se termine prin netezire, pentru


a inlatura staza limfei si a contribui la scurgerea produselor metabolice
in vase;

f) in timpul unei sedinte de masaj nu trebuie in mod obligatoriu sa


folosim toate felurile de neteziri. Fiecare procedeu de masaj depinde
de scopul urmarit, de configuratia portiunii de masat, cat si de timpul
rezervat masajului;

g) netezirea este de obicei considerata un masaj pregatitor in edeme si


atunci cand partea masata a corpului este foarte dureroasa. In acest
caz, in primele zile masajul se reduce exclusiv la neteziri concentrice
circulare;

h) in chirurgie si ortopedie, in traumatismele articulare, netezirile si


frictiunile au un rol hotarator in masajul pregatitor.
2. FRICTIUNEA

Frictiunea este cel de-al doilea procedeu din sistemul manevrelor de


masaj.Procedeele care alcatuiesc frictiunea se deosebesc de netezire
prin aceea ca pielea impreuna cu tesuturile profunde se frictioneaza in
diverse pozitii. Ele se efectueaza printr-o miscare de apasare si
deplasare a tesuturilor moi pe planul osos, in limita elasticitatii proprii.

Frictiunile se executa cu o singura mana sau cu ambele maini,


alternativ sau simultan, cu toata suprafata palmara sau numai cu
suprafata palmara a degetelor, cu pumnul inchis sau semiinchis, in
spirala cu radacina palmei. Frictiunile au ca efect intensificarea
circulatiei locale si maresc absorbtia diferitelor produse patologice care
se acumuleaza in piele sau sub piele.

Frictiunea este procedeu de baza terapeutic in urmatoarele situatii:


• traumatisme articulare;
• traumatisme sportive;
• transsudate si exudate vechi;
• pentru restabilirea mobilitatii normale a pielii;
• mareste supletea si elasticitatea tesuturilor;
• dureri in nevrite si nevralgii.

Indicatii metodice generale:

a) in frictiune, directia mainii nu este determinata de directia vaselor


limfatice, si poate fi executata si in sensul contrar circulatiei sangelui si
a limfei;

b) toate procedeele de frictiune se reduc la miscari rectilinii, in spirala


sau circulare, la care participa in functie de necesitati o parte dintre
degete sau toate;
c) eficacitatea frictionarii articulatiilor se mareste daca frictiunea se
face intr-o baie de apa fierbinte, asa cum o recomanda specialistii in
domeniul masajului;

d) frictiunile energice in punctele dureroase scad starea de


hiperexcitabilitate a nervilor, accelereaza circulatia locala si
imbunatateste considerabil nutritia tesuturilor;

e) frictiunea este un excelent mijloc profilactic, deoarece impiedica in


articulatii formarea diverselor exudate care determina in portiunea
afecata procese inflamatorii de lunga durata;

f) cu ajutorul frictiunilor, un masor cu experienta incepe sa cunoasca


modificarile patologice care se produc in tesuturile profunde, mai ales
in regiunea articulatiilor.

3. FRAMANTATUL (petrisajul):

Se adreseaza tesuturilor musculare si tesuturilor grasoase. Consta


din apucarea, ridicarea si stoarcerea tesuturilor moi si presarea
acestora pe plan osos dur. Aceasta stoarcere se efectueaza ritmic cu
priza mica, medie sau adanca intre police si cele patru degete de la
maini.

Framantatul se poate executa in cuta sau in val. La nivelul spatelui


se excuta de sus in jos sau invers, la nivelul membrelor pe lungimea
fibrei musculare. Prin framantat se actioneaza asupra calitatii fibrelor
musculare, astfel creste cantitatea de sange din muschi si se
imbunatatesc schimburile nutritive. Framantatul fiind deci un procedeu
stimulator, el poate avea efecte foarte bune si asupra muschilor obositi
contribuind lainlaturarea rezidurilor energetice din muschi si la o mai
buna refacere a acestora dupa efort.

Procedeele secundare care deriva din acest procedeu sunt: rulatul,


ciupiturile, pensarile, storsul (care se executa de jos in sus).
4. PRESIUNILE si VIBRATIILE:

Presiunile sunt procedee care se aplica in masajul de intretinere sau


in masajul sportiv, prin aplicarea palmelor pe suprafata da masat unde
se executa apasari cu mutarea palmelor din loc in loc (la spate de-a
lungul coloanei vertebrale in sus si in jos, pe membre apasari sub
forma de bratara).

Se poate executa si cu pilpa degetelor usor pe anumite portiuni sau


de-a lungul coloanei vertebrale. Executate corect dau o senzatie
placuta de usurinta in miscare, de caldura locala..

Este mai putin folosit in masajul terpeutic.

Vibratiile constau in imprimarea unor miscari oscilatorii, ritmice


asemanatoare unui tremurat continuu asupra tesuturilor moi. Se poate
executa manual cu fata palmara a degetelor sau mainii, miscarile fiind
continue. Sunt cele mai grele procedee de masaj, oboseala aparand la
nivelul membrelor superioare si chiar la nivelul diafragmei.

Datorita faptului ca nu pot fi mentinute mult timp au aparut


mijloace mecanice prin care vibrtaiile sunt ritmice, uniforme si timp
indelungat. Efectul este intodeauna de RELAXARE, calmare. Vibratiile
reduc sensibilitatea nervoasa, produc o senzatie de incalzire, o
destindere a intregului corp, o imbunatatire a capacitatii de effort. Ele
pot fi combinate cu netezirea, frictiunea.

Sunt utilizate des in masajul terapeutic pentru tratarea afectiunilor


dureroase, combaterea contractiilor musculare si incordare psihica dar
si in masajul sportiv de relaxare si in masajul de intretinere.
5. TAPOTAMENTUL (baterea) contine:

- tocatul; cel mai des utilizat, se foloseste la masajul spatelui si


membrelor inferioare. Palmele se freaca una de alta cu multa
mobilitate la nivelul articulatiei metacarpiene, mainile lovind fie cu
marginea cubitala a acestora fie cu degetele, perpendicular sau oblic.

- percutatul (ciocanitul): se executa cu ajutorul degetelor, acestea se


indoaie, suprafata de masat va fi lovita cu pulpa degetelor. Se
recomanda in masajul cefei, al spatelui.

- plescaitul: se executa cu palmele deschise, facute ventuza sau


pumnul semiinchis. Loviturile se executa de la o inaltime mica,
alternativ sau simultan, cu o mana sau ambele.

Efectul formelor de tapotament este excitant. Contraindicat in


masajul terapeutic, se foloseste in masajul de intretinere sportiv. Prin
formele de tapotament se produce o activare a circulatiei profunde, o
incalzire locala si o reactie limfatica.
Procedeele secundare sau ajutatoare sunt procedee care insotesc
procedeele principale, deriva din ele sau pot fi procedee de sine
statatoare.
Dintre acestea amintim:
- rulatul si cernutul – folosite in special la nivelul membrelor
- tractiuni si scuturaturi – folosite tot la nivelul membrelor
- storsul
- ciupiturile si pensarile
- rulatul spatelui
- pianotatul
- alte manevre care deriva din procedeele principale.

Cernutul si rulatul: se combina intre ele, completeaza


framantatul si tapotamentu. Se executa la nivelul membrelor sau a
regiunilor acestora. In cazul cernutului masa de tesuturi este dusa
de jos in sus si lateral dintr-o palma in alta cu degetele mainii usor
indoite auzindu-se un sunet specific cernutului cu o sita.
La rulat palmele sunt asezate de o parte si alta pe suprafata
segmentelor. Manevrele se incep de la extremitatea acestora catre
radacina. Se adreseaza masei musculare dar si altor tesuturi moi:
vase, tendoane, piele, nervi etc.

Tractiuni si scuturari: sunt manevre ajutatoare de masaj,


tractiunile se efectueaza in axul lung al articulatiilor iar scuturarile
constau din imprimarea unor usoare miscari oscilatorii, executate la
sfarsitul procedeelor de masaj dupa netezire.

Pionatatul: se combina cu tapotamentul.


Masajul ca procedeu terapeutic, de intretinere
si sportiv

Masajul este element de baza al culturii fizice medicale ce inseamna


prelucrarea metodica apartilor moi ale corpului (piele, tesut celular
subcutanat, meschii, vase limfatice si de sange, organe interne) prin
procedee mauale sau instrumentale in vederea obtinerii unor scopuri
fiziologice, adica de intretinere si terapeutice.

Exista mai multe clasificari ale masajului:

1. Din punct de vedere al locului asupra caruia se actioneaza:

a) Masaj somatic: se intelege prin prelucrarea tesutrilor de la


suprafata corpului. Acesta se imparte la randul lui in:

Masajul general: se executa pe toata suprafata corpului si se poate


exista sub forma comprimata cu o durata de 35 min., sau sub forma
extinsa de 45-50 min.

Ordinea efectuarii lui este urmatoarea: masajul spatelui, al zonei


fesiere, masajul membrelor inferioare (separat fiecare membru) pe
partea posterioara a acestora, masajul membrelor inferioare pe partea
anterioara separat, masajul abdominal si al cutiei toracice, masajul
membrelor superioare tot separat si in final masajul capului si al cefei.
O alta ordine de efectuare poate fi urmatoarea: masajul
membrelor inferioare pe partea anterioara separat, masajul abdominal
si toracic, masajul membrelor inferioare pe partea posterioara separat,
masajul zonei fesiere, masajul spatelui, al membrelor superioare si in
final masajul capului si al cefei.

Masajul regional: are o durata de 20-25 min. si se executa pe


anumite regiuni ale corpului (spate, abdomen, etc.)

Masajul segmental: cu o durata de 15-20 min. se executa pe


anumite segmente ale corpului (brat, gamba, etc).
Masajul local: cu o durata de 5-8-10 se excuta pe portiuni
restranse a corpului.

b) Masaj organic: se intelege prelucrarea tesuturilor si organelor


din cavitatea corpului. Masajul organic in cadrul sedintelor de
masaj cu o durata in functie de afectiune si la recomandarea
medicului.

2. Din punct de vedere al efectelor:

a) Masaj terapeutic: care este masajul ce intervine in


tratamentul recupertor al unor leziuni sau imbolnaviri ale
organismului. El poate fi aplicat singur sau asociat cu alti factori.
b) Masaj fiziologic (de intretinere): este masajul folosit pentru
stimularea marilor functii ale organismului personale.
c) Masaj sportiv: care se adreseaza sprtivilor de performanta.

Actiuni locale si generale ale masajului

- Stimuleaza functiile metabolice ale organismului


- Stimuleaza circulatia locala
- Calmeaza durerile in caz de algii, nevralgii etc.
- Produce colorarea pielii pe zona de masat si cresterea
temeraturii locale
- Stimuleaza functiile sistemului circulator si respirator
- Are efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului cu
imbunatatirea starii psihice a somnului si indepartarea oboselii
locale musculare.

Indicatii terapeutice ale masajului

- Boli ale aparatului locomotor: reumatisme cronice, redori


articulare, hipotrofii musculare etc.
- Boli neurologice: pareze, paralizii, nevralgii etc.
- Boli cardiovasculare
- Boli respiratorii
- Boli digestive si metabolice: constipatii, diabet, guta, obezitate,
etc.
- Alte boli: tulburari trofice dupa aparat gipsat, tulburari
neurovegetative, astenii, nevroza astenica, oboseala usculara,
etc.

Contraindicatiile masajului

- Infectii si inflamatii ale pielii: eczeme, soriosisz localizat la nivelui


mainilor (furunculi).
- Infectii si inflamatii ae oaselor si articulatiilor.
- Toate bolile infectioase de orice natura.
- Tuberculoza (TBC) osoasa, cutanata, pulmonara.
- Inflamatii acute ale organelor abdominale.
- Ulcerul gastric, duodenal, intestinal in faza acuta.
- Hemoragii.
- Leucemii.

Reguli de aplicare a masajului

- Se executa dupa 2-3 ore de la servirea mesei si cu 30-60 min.


inainte de masa urmatoare
- Se recomanda evitarea fumatului si consumului de alcool din
partea maseorului si relaxarea de 5-10 min. dupa fiecare sedinta
de masaj
- Masaj terapeutic se executa la recomandarea medicului specialist
- Masajul terapeutic al membrelor si al zonei cervicale se va
incheia obligatoriu cu manevre pasive
- Nu se executa masaj in starile febrile, acute ale bolilor, in caz de
viroze respiratorii, etc.
Reguli si conditii in vederea executarii unui masaj corect

- Corpul celui masat sa fie curat


- Corpul celui masat sa nu prezinte boli de piele (eczeme,
furunculi, lichene, etc.)
- Persoana respectiva sa aiba o pozitie comoda
- Intensitatea manevrelor de masaj sa fie in raport cu varsta
pacientului, constitutia fizica a acestuia.
- Dupa sedinta de masaj se recomanda celui masat o perioada de
relaxare sau chiar somn
- Durata masajului general este bine sa nu depaseasca o ora
- Sensul manevrelor de masaj se realizeaza de la periferie catre
inima , in sensul de intoarcere al circulatiei sangelui (in special
manevra de intarziere).
Clasificarea masajului
Masajul poate fi:

1.Terpaeutic:

- Se adreseaza persoanelor bolnave cu diferite afectiuni.


Se face la indicatia medicului specialist: balneofizioterapeut, ortoped,
neurolog, reumatolog, internist, etc.

- Pacientul trebuie sa se prezinte cu un bilet de trimitere care contine


diagnosticul, specificatia masajului, ce fel de masaj se va executa
(procedee principale, secundare, locul unde se va executa si durata
masajului).

- Terapeutul poate folosi procedeele de masaj invatate, principale si


secundare, combinatii intre ele sau numai o parte dintre acestea. La
masajul terapeutic se folosesc forme de netezire usoara. Dintre
procedeele secundare se poate executa rulatul, cernutul, ciupituri,
pensari usoare si storsul.

- Se poate executa: pe zona cefei, in cazul unui masaj cervical. Se


foloseste in afectiuni ca boli spondiloza cervicala
- Pe zona spatelui si a coloanei vertebarale. Se foloseste in
afectiuni ca boli reumatice ale coloanei vertebrale, dureri de
spate, distrofii si artrofii musculare, etc.
- Pe zona toracelui, pentru afectiuni ca torace in palnie, torace in
caverna, sechele rahitism etc.
- Pe zona abdominala, in cadrul sedintei de masaj organic pentru
afectiuni ale organelor din zona respectiva (ficat, pancreas,
splina, stomac, intestinul subtire, colonul ascendent, colonul
transvers, colonul descendent, vezica urinara, rinichi)
- Pe zona centurii scapulare, pentru afectiuni ca luxatii, entorse,
fracturi, boli reumatice etc.
- La nivelul membrelor superioare in zona bratului, antebratului si
a mainii, pentru afectiuni ca paralizii, distrofii ale muschilor,
fracturi, intreruperi de nerv etc.
- La nivelul membrelor inferioare: in zona coapsei, gambei si a
piciorului, pentru afectiuni ca traumatisme, luxatii de sold,
coxartroza, gonatroza, artrofii musculare, rupturi de menisc,
deviatii, deformatii ale membrlor inferioare ca genunchii in X,
genununchii in O, platfus, probleme circulatorii etc.

- Ca durata de executie este de 5-7-10 minute.

In cazul masajului terapeutic ale segmentelor, membrelor superioare si


inferioare se recomanda ca la sfarsitul sedintei de masaj, terapeutul sa
execute miscari pasive asupra articulatiilor majore implicate in
tratament.

Sensul de executie al masajului terapeutic se recomanda a fi de la


periferie catre inima, in sensul de intoarcere al circulatiei sangvine.

Masajul terapeutic se asociaza cu gimnastica medicala, cu baile


partiale sau generale, electroterapia, reflexoterapia etc..

2. De intretinere

Se adreseaza persoanelor sanatoase: adolescenti si adulti, femei si


barbati care doresc sa se relaxeze sau sa combata anumite tesuturi
grasoase.

Persoana in cauza se prezinta din propria initiativa, nu are nevoie de


recomandare medicala.

Terapeutul foloseste procedee principale in ordinea de executie si


procedee secundare in functie de specificul masajului: general (de
aproximativ 30-35 minute sub forma comprimata sau de 50 minute
sub forma extinsa), sau regional (de aproximativ 20 minute).

Masajul de intretinere poate fi asociat cu tehnici complementare ca


presopunctura, anumite tehnici de bioenergie, aromaterapie,
meloterapia etc.
3. Sportiv

Se adreseaza sportivilor de performanta tineri, adolescenti si adulti.

Poate fi facut:
- in perioada de pregatire competitionala unde se vor folosi
procedee principale si secundare
- dupa competitie, ca un masaj de stimulare, se vor folosi
frictiunea si netezirea energica, framantat si forme de
tapotament
- dupa competitie ca un masaj de relaxare, de combatere a
oboselii, se vor folosi neteziri, frictiuni, presiuni usoare, vibratii,
rulatul, cernutul si scuturari etc.

Calitatile terapeutului:

- Sa fie bine pregatit profesional, sa-I placa ceea ce face si sa faca


cu pasiune, sa cunoasca tehnicile de masaj, practic dar sa aiba si
cunostinte teoretice de anatomie, fiziologie etc.
- Sa fie o persoana echilibrata emotionala si psihic
- Sa aiba calitati fizice, psihice si intelectuale
- Sa fie o persoana care doreste implicarea in problemele de
sanatate a celor din jurul sau.
- Sa fie o persoana optimista incepand cu propria persoana dar si cu
viitoarii pacienti.
- Terapeutul poate lucra cu copii, tineri, adolescenti, persoane
adulte si batrani, indiferent de sex, rasa sau religie.
Masajul spatelui
Masajul spatelui se poate executa in cazul masajului terapeutic sau
de intretinere.
Pentru masajul spatelui se vor executa procedee principale si
secundare incepand cu netezirea din zona sacro-coccigiana inspre zona
umerilor, si se va executa cu toata palma, marginea cubitala, podul
palmei, cu pumnul inchis. Ea poate fi simultana sau alternativa, in
lungimea spoatelui apoi transversal. Se recomanda netezirea cu o
mana in jurul omoplatilor. Netezirea se adreseaza tesuturilor
superficiale de la suprafata corpului.
Dupa netezire urmeaza frictiunea, la acest procedeu necontand
sensul de executie. Conditia pentru a se realiza o frictiune corecta este
ca ea trebuie sa acopere tot spatele iar intreruperea contactului cu
pielea pacientului este contraindicata, deci nu seva executa pe sarite.
Se poate executa cu o mana sau cu ambele, cu toata palma, pulpa
degetetelor, marginea cubitala a mainilor, podul palmei. Frictiunea se
adreseaza tesuturilor conjuctive si musculaturii de suprafata.
Framantatul se incepe in zona cervicala alternativ, apoi zona
muschiului trapez (umarul drept), se continua prin coborarea pe
aceiasi parte, apoi partea stanga si se urca la umarul stang). Se
continua ca masajul simultan al muschilor trapezi, apoi pe tot spatele
se executa in val sau in cuta. Ca procedee secundare se vor folosi
furnicuta, ciupituri si pensari. Framantatul se adreseaza marilor mase
musculare si tesuturilor groase.
Presiunile se executa din aproape in aproape cu toata palma, cu
palmele asezate una peste alta peste alta la persoanele mai robuste,
cu pulpa degetelor de-o parte si alta a coloanei vertebrale.
Vibratiile se executa cu varful degetelor sau cu toata palma pe tot
spatele.
Tapotamentul cuprinde 3 procedee si anume tocatul, care se
executa cu marginea cubitala a mainilor sub diferite unghiuri,
plescaitul cu pulpa degetlor care cad liber de la distanta mica;
batatoritul cu palma deschisa sau in cupa. Se executa simultan sau
alternativ. Tapotamentul este cel mai dur procedeu de masaj, se
adreseaza musculaturii mari si tesuturilor grasoase.
Netezirea finala de linistire se executa cu o mana pe fiecare parte a
spatelui, cu eliberarea energiei statice, cu iesire pe fiecare mana.
Masajul terapeutic al spatelui se executa numai la recomandarea
medicului specialist. Ca procedee sefolosesc netezire, frictiunea,
framantatul daca este vorba de afectiuni ale muschilor, presiuni usoare
si vibratii si combinatii intre acestea. Durata maxima 10 minute.

Masajul membrelor inferioare


Masajul membrelor inferioare se poate executa in cazul masajului
terapeutic la recomandarea si indicatia medicului specialist, sau de
intretinere cu o durata de 15-20 minute.
Masajul de intretinere al membrelor inferioare se executa atat pe
partea posterioara cat si anterioara a acestuia, fie din pozitia culcat
dorsal si ventral, fie numai din pozitia culcat si cu membrele inferioare
indoite din articulatia genunchiului.
Procedeele de masaj indicate pentru membrele inferioare sunt
netezirea sub forma de bratara sau prinderea sub forma de cerc sau
netezirea alternativa cu ambele maini. Miscarea de revenire in jos va fi
usoara sub forma de atingere.
Frictiunea se va executa cu varful degetelor, podul palmei sau mana
deschisa. Se insista mai mult pe coapsa si mai putin pe gamba, cu o
mana sau ambele unde acestea descriu diferite forme, linii, zig-zaguri,
cercuri, etc.
Framantatul se recomanda sa se inceapa de la articulatia coxo-
femurala cu framantaul muschilor coapsei pe lungimea fibrelor
musculare, pe partea anterioara muchiul cvadrices, posterior muschii
ischiogambieri iar lateral muschii aductori interni si tensorul
fascieilateral extern. Se framanta apoi muschii gemeni de la gamba si
tendonul lui ahile. Ca procedee secundare se recomanda ciupituri,
pensari storsul care se executa de jos in sus. Se mai poate executa
rulatul coapsei sau al gambei, combinat cu cernut.
Se vor executa apoi presiuni si vibratii, fie sub forma de cerc a
segmentelor, fie cu asezarea palmelor lateral si mutarea lor de-a
lungul segmentelor de jos in sus, miscarile fiind uniforme si continue.
Dintre procedeele de tapotament se recomanda plescaitul,
batatoritul si mai putin tocatul. A nu se bate pe sau in in spatele
articulatiilor pentru a nu slabi ligamentele articulare.
Urmeaza netezirea de incheiere. Se recomanda tractiunea si
scuturarea membrului inferior in plan axial.
Fiecare membru inferior se maseaza separat. Zona cu varice
pronuntata se maseaza separat. Zona cu varice pronuntata nu se
maseaza.
Masajul terapeutic se executa in functie de diagnostic si la indicatia
medicului specialist fie pe segmente, fie pe intreg membrul inferior.
Procedeele folosite sunt formele de netezire, frictiunea, framantatul.
Se mai pot executa presiuni usoare si vibratii si asocieri intre aceste
procedee. Durata este de 5-7-10 minute.

Masajul abdominal

Masajul abdominal se poate executa in cadrul masajului de


intretinere sau terapaeutic. Masajul de intretinere al zonei adbominale
dureaza aproximativ 15 minute, plasamentul terapeutului fiind pe
partea dreapta a pacientului.
Se va incepe cu netezirea circulara de la dreapta la stanga, fie cu o
mana, fie cu ambele. Se pot executa neteziri cu palmele dinspre
interior spre exterior.
Frictiunea se executa cu varful degetelor sau fata palmara a
mainilor, cu o mana sau ambele.
Framantatul este un procedeu de baza, se framanta plica
abdominala si partile laterale ale abdomenului, in cuta sau in val, cu
procedeele secundare adecvate ca ciupituri si pensari. Urmeaza un
rulat si cernut usor al zonei abdominale. Se recomanda miscarea
colonului, care este o netezire ascendenta pe zona colonului
ascendent, apoi o miscare transversala pe zona colonului transvers si o
miscare descendenta pe zona colonului descendent si chiar pe zona
colonului sigmoid si de evacuare. Aceasta miscare se poate repeta de
mai multe ori.
Se executa apoi vibratia cu varful degetelor sau fata palmara a
mainilor urmata de netezirea de incheirere a zonei abdominale. La
sfarsit se recomanda miscari de respiratie toracica si adbominala.
Masajul are o durata de 5-7-10 minute. Se executa superficial si in
profunzime si in functie de diagnostic, este localizat pe anumite
organe.
Se incepe cu netezirea superficiala circualra, cu o mana sau ambele,
urmata de o frictiune superficiala cu varful degetelor si fata palmara.
Ea poate deveni mai profunda in functie de elasticitatea tesutului
pacientului si se continua cu miscari de vibratii superficiale si profunde
fara a provoca dureri si disconfort. In caz contrar masajul va fi oprit
imediat. Se poate executa si miscarea colonului pe traseul indicat
inainte, la fel si combinatii intre procedee.
Masajul membrelor superioare

Se poate executa in cadrul masajului de intretinere sau terpaeutic.


Pozitia pacientului va fi culcat dorsal sau asezat pe scaun cu membrul
superior sprijinit pe masa.
Netezirea se incepe de la varful degetelor catre articulatia umarului
cu presiune atat pe fata anterioara cat si pe fata posterioara. Se
prefera netezirea in cerc sub forma de bratara..
Frictiunea se executa cu o mana, cu varful degetelor, podul palmei,
pimnul inchis, fata palmara a mainii. Se executa de-a lungul
tendoanelor si in jurul articulatiilor. Se recomanda frictiunea cu varful
degetelor executate liniar cu o miscare de dute-vino.
Framantatul se executa preferabil de la umar catre degete, cu o
mana sau ambele. Se framanta muschiul umarului: deltoidul, muschii
bratului: bicepsul si tricepsul branhial, muschii antebratului: flexorii si
extensorii acestora, si muschii mainii: tenarieni si hipotenarieni. Ca
procedee secundare se recomanda ciupituri si pensari si se executa un
rulat si cernut al intregului membru superior.
Urmeaza apoi presiuni si vibratii fie cu o mana, fie cu ambele,
prinderea se face in bratat sau in cerc, fie se apasa lateral. In cazul
vibratiilor mainile si plimba de sus in jos si invers de-a lungul
segmetelor.
Dintre formele de tapotament se recomanda plescaitul si batatoritul.
Nu se bate pe articulatii.
In final se executa netezirea de incheiere, care poate fi urmata de o
tractiune in plan axial.

Masajul terapeutic se poate face segmentar sau pe intreg membrul


superior. Procedeele folosite vor fi netezirea, frictiunea, framantatul,
presiuni usoare si vibratii. Durata este de 5-7-10 minute.
Masajul capului si al cefei

Masajul se executa in cadrul masajului terapeutic (in cazul


spondilozei cervicale), dar se executa si in scop de relaxare. Pentru
ambele tipuri de masaj se recomanda ca pacientul sa fie asezat iar
terapeutul situat in spatele acestuia.
Se incepe cu netezirea din zna capului catre umeri, care se vor
imbarca cu presiunea palmelor iar in sus va fi o atingere usoara.
Aceasta netezire se executa cu fata palmara a degetelor si a mainilor
alternativ sau simultan.
Urmeaza frictiunea zonei cervicale (C1-C7) cu varful degetelor sau
podulpalmei, contiunati apoi pe zona umerior (D1-D3) sub forma de
linii, hasurari, zig-zaguri, cercuri.
Se trece la framantat cu mainile suprapuse adanc in zona cervicala,
se framanta apoi laterala (muschiul sternocleidomastoidian), apoi
muschiul trapez si deltoidul. Aici se executa un framantat cu rulare din
fata inspre spate. Procedee secundare folosite vor fi ciupiturile in zona
cervicala si in zona umerilor urmand presiunile cu palmele pe umeri.
Se executa vibratii cu varful degetelor sau podul palmei in zona C1-
C7, ea coborand pe umeri apoi pe zona toracala inalta.
Ca forme de tapotament se recomanda precutatul, tocatul pe umeri,
plescaitul, batatoritul.
Netezirea finala se incepe de la craniu spre zona umerilor, simultan
sau alternativ iar la sfarsit se prinde zona cervicala intre police si
celelalte patru degete cu cealalta mana pe craniu si se executa miscari
pasive usoare de roatie, aplecare stanga-drepata, rasucire, flaxii si
extensii, elongatii. Durata este de 15-20 minute.

Masajul terapeutic al segmentelor si coloanei vertebrale cervicale si


lombare se termina obligatoriu cu miscari pasive (mobilizare)
executate de terapeut pentru articulatiile implicate. Tot la masajul
terapeutic se vor folosi crème speciale care vor avea si rol terapeutic.
Masajul terapeutic si recuperator in diferite afectiuni

1. Afectiuni musculare

Miozitele de efort:

Sunt afectiuni ale sistemului muscular care apar frecvent la


persoanele care practica sportul de performanta. Ele sunt localizate
pe grupele musculare supuse unui effort intens.

Aceste miozite se caracterizeaza prin dureri difuze in grupele


musculare intenresate si sunt insotite de contractura musculara si
hipertonie musculara.

Masajul are efect calmant si de relaxare musculara, se folosesc


manevre blande de inntensitate mica si ritm lent. Ca procedee se
executa netezirile efectuate pe grupul muscular agectat, apoi
continuand cu frictiuni usoare si vibratii. Daca pe fibrele musculare
apare o leziune (ruptura musculara) masajul nu se mai aplica
fiindca constituie contraindiatie.

Impreuna cu masajul se aplica si alte proceduri de recuperare cum


ar fi repaus segmentar, aplicatii locale cu antiinflamatoare
(diclofenac tablete si unguent) si fizioterapie (electroterapie, bai,
etc).

Torticolis:

Este o afectiune ce intereseaza musculatura cefei si mai ales


muschiul trapez si sternocleidomastoidian. Apare dupa o expunere
la frig sau curent de aer rece. El nu este precedat de un traumatism
la nivelul coloanei cervicale sau existenta unei artroze la nivel
cervical.
Se manifesta prin dureri cervicale spontane sau sunt in legatura cu
miscarile capului care devin limitate datorita contracturii musculare.

Tratamentul cuprinde repaus segmentar al regiunii cervicale,


medicamentatie antiiinflamatorie si pentu durere, fizioterapie,
masaj.

Masajul are rol calmant si de relaxare folosindu-se manevre usoare


si lente de netezire in sens descendent. Se continua cu frictiuni
usoare dupa care se poate trece la vibratii cu degetele. Nu se
folosesc manevre de tapotament. Este bine ca masajul sa se
execute dupa efectuarea unei proceduri de termoterapie (folosirea
lampii solux sau dusuri cu aer cald). Masajul se poate combina cu
tratament de presopunctura, aplicat pe punctele situate pe regiunea
cefei.

Lombago de efort

Este o afectiune localizata pe regiunea lombara determinata de


aolicitari mai mari si de lunga durata a grupelor musculare
respective, de practicarea anumitor sporturi de performanta sau in
unele activitati profesionale. Afectiunea nu este legata de existenta
unei artroze vertebrale sau de traumatism de disc lombar.

Se manifesta prin dureri spontane care se accentueaza odata cu


miscarea trunchiului. Tratamentul este identic torticulisului.
Masajul consta in manevre usoare de netezire executate pe zona
lombara. Se pote executa apoi manevre de frictiune cu varful
degetelor si framantat usor in cuta urmate de vibratii. Masajul
terapeutic se poate executa si cu aparate de vibromasaj, se poate
executa si masaj subacutic, avand aceleasi efecte.

Hipotrofiile musculare:

Sunt cauzate de inactivitate si apr la grupele musculare imobilizate


in aparat gipsat, ceea ce produce o scadere a tonusulu muscular
(hipotonie musculara), urmata de o scadere a volumului muscular
(hipotrofie musculara). O astfel de imobilizare prelungita provoaca
o hipotrofie musculara de 3% zilnic.

Tratamentul acestora consta in Kinetoterapie (gimnastica medicala)


cu rol de tonifierea musculaturii si intarirea masei musculare,
asociat cu masaj.

Masajul are ca scop stimularea tonusului muscular, imbunatatirea


conditiilor de nutritie si metabolice la nivelul muschilor. Se
recomanda un masaj mai vioi, stimulent. Masajul ebergic se excuta
de la extremitatea distala catre cea proximala. Se incepe cu
netezirea, urmata de frictiune executat cu radacina mainii sau
pumnul inchis, apoi se executa framantatul in cuta sau in bratara
urmat de rulat si cernur la membre si tapotament sub forma de
tocat si batatorit cu partea cubitala a pumnului.
2. Afectiuni circulatorii

Intensificarea venoasa acuta (varicele)

Este o afectiune ce intereseaza venele membrelor inferioare in


cursul caruia se produce o insuficienta de dranaj sangvin.

Se manifesta cu vene vizibile dilatate, edeme, senzatia de oboseala


in picioare si crampe musculare. In majoritatea cazurilor varicele au
caracter ereditar.

Tratamentu consta in repaus in pozitia culcat cu picioarele ridicate


la un unghi de peste 15 grade, purtarea de bandaje elastice sau corapi
elastici, medicamentatie corespunzatoare, hidroterapie (baile cald si
rece) si masaj.

Masajul se executa la gambe si coapse de jos in sus. Se foloseste


efleurajul, frictiunea si un tapotament sub forma de percutat cu varful
degetelor, procedura de tonifiere a peretilor venosi. Masajul este
contraindica in stadiile acute, in cazul inflamatiilor (tromboflebie).

3. Afectiuni ale sistemului nervos periferic


Polinevritele

Aceste afectiuni lezeaza mai multi nervi periferici, in general la


nivelul membrelor inferioare si produc paralizii flasce (pierderea
tonusului muscular), dureri si parastezii (pierderea sensibilitatilor).
Cauzele acestor afectiuni sunt intoxicatii cu medicamente sau plumb
alcool, boli infectioase, diabet, carente de vitamine B1, B2, B6, B12.

Tratamentul consta in repaus, medicamentatia corespunzatoare


bolii ce a afectat nervii, vitamine din complexul B si anumite posturi
din gimnastica medicala (asezarea corecta a segementelor). Apoi
tratamentul mai cuprinde kinetoterapie, masaj se electroterapie de
stimulare a musculaturii.
Masajul este stimulent si se incepe cu segmentul distal al
membrelor continuand cu cel proximal, procedurile folosite fiind
efleurajul, frictiunea energica, framantatul si chiar baterea (se
recomanda baterea in ventuza).

Pareze traumatice ale nervilor periferici

Sunt cauzate de diferite traumatisme la nivelul membrelor: contuzii,


luxatii, fracturi etc. Se manifesta prin disparitia miscarilor voluntare,
tulburari de snsibilitate etc.

Tratamentul de recuperare este complex. Cuprinde kinetoterapie,


masaj, electroterapie si daca este necesar interventie chirurgicala in
cazul unor traumatisme mai grave, bineinteles inainte de toate aceste
proceduri de recuperare.

Masajul recuperator este cel stimulent executat in ritm vio si


cuprinde netezire, frictiune, ciupituri utilizate pentru excitarea
mecanica a pielii, framantat in cuta, batere sub forma de tocat sau
batatorit.

4. Afectiuni remuatice
a. Afectiuni reumatice cronice, inflamatorii

Poliartrita

Este o afectiune cronica care intereseaza articulatiile mici ale


degetelor, apare in mod predominant la femei. Se manifesta prin
dureri articulare, redori articulare, hipotrofie musculara iar in stadiile
mai avansate deformari ale degetelor si anchiloze.
Un rol important in tratamentul acestei afectiuni il are kinetoterapia,
electroterapia, medicamentatia corespunzatoare, regimul alimentar si
masajul.

Manevrele de masaj se executa cu prudenta pe zona mainii


incepand cu eflueraj, frictiuni, framantat cu doua degete, ciupituri iar
ca forma de batere: percutatul.

b. Afectiuni reumatice cronice degenerative

Artoza cervicala (spondiloza cervicala)

Se manifesta prin dureri la nivelul cefei, al capului si contracturi


musculare in aceasta zona. Miscarile capului sunt limitate iar durerile
pot merge si la nivelul membrelor superioare.

Tratamentul consta in repaus, medicamentaitie antiinflamatorie si


relaxanta, fizioterapie, kinetoterapie si masaj.

Masajul se executa pe zona cefei si cuprinde netezire descendenta,


frictiuni, framantari, vibratii executate cu varful degetelor. Masajul
cervical este bine sa se execute dupa o procedura calda (dus cald).
Tapotamentul este contraindicat mai ales in forma acuta.

Lombosciatica

Se manifesta prin dureri lombare instalate brusc la ridicarea unei


greutati sau in alte cazuri durerea poate aparea progresiv. Durerea
radiaza pe un singur membru inferior si poate merge pana la varful
degetelor.

Tratamentul consta in repaus pe pat tare, medicamentatie


adecavata, electroterapie si masaj.

Ca proceduri de masaj se recomanda efueraj pe zona lombara cu


palma sau degetele indoite in pieptene, frictiuni, framantari in cuta,
vibratii. Cand nu exista contractie musculara puternica se poate
executa un tapotament usor sub forma de tocat.
Artroza coxofemurala (coxoartroza)

Este o afectiune localizata la nivelul articulatiei coxofemurale,


predominand la femeile de peste 50 de ani. Se manifesta prin dureri in
zona fesiera si zona coapsei, miscarile in articulatie sunt limitate,
apare hipotrofia musculara iar cu timpul impotenta functionala a
articulatiei.

Tratamentul este complex si cuprinde repaus articular, dietoterapie


(scaderea greutatii corporale) medicamentatie cu rol in combaterea
durerii si antiiinflamator, fizioterapie, balneoterapie, kinetoterapie si
masaj.

Masajul se executa pe zona fesiera si se incepe cu efleuraj, apoi


frictiuni si framantat si vibratii. Aceleasi manevre se pot aplica si pe
zona coapsei. Un rol important il are hidromasajul (dus masaj si dus
subacuatic).

Artroza genunchiului (gonartroza)

Este un reumatism cronic degenertaiv intalnit la femei de peste 50


de ani si este localizat la nivelul genunchiului. Se manifesta prin
contracturi musculare, hipotrofie la nivelul muschiului cvadriceps.

Tratamentul este identic coxartrozei.

Masajul se aplica pe coapsa si cuprinde efleuraj, frictiuni, framantat


in cuta, cernut sau rulat, tapotament sub forma de tocat sau batatorit.
Se insista pe muschiul cvadriceps. In cazul in care genunchiul nu este
umflat si dureros se poate executa un masaj usor pe genunchi:
netezire, frictiune, miscari pasive ale rotulei.
Periartrita scapulohumerala

Este un reumatism frecevent intalnit si este localizat la niivelul


erticualtiei scpulohumerala. Se manifesta prin dureri spontane care
cresc miscarile bratului , contractura musculara si limitarea accentuata
a miscarilor in articulatia umarului.

In faza acuta se recomanda, ca tratament, repaus, medicmentie,


electroterapie iar odata cu scaderea durerilor, kinetoterapie si masaj.

Masajul cuprinde efleuraj pe fata anterioara si posterioara a


umarului pana in tegiunea scapulei, apoi se continua cu frictiuni usoare
pe aceiasi zona, framantat usor si vibratii. Se recomanda si vibromasaj
si hidromasaj.
5. Afectiuni traumatice ale aparatului
locomotor

Contuzia

Este o afectiune a aparatului locomotor datorata unui traumatism


direct ce poate interesa articulatiile sau muschii. Se manifesta prin
dureri locale, tumefiere si impotenta functionala.

Tratamentul consta in repaus segmentare sau daca este necesar


total, aplicarea imediata a unui masaj cu gheata sub forma de
netezire, medicamentatie antiinflamatorie si pentru combaterea
durerilor, fizioterapie. Mai tarziu se recomanda masajul la distanta
(mai sus sau mai jos de locul traumatizat). Se va executa netezire cu
toata palma, frictiuni, framantat, vibratii.

Entorsa

Este o afectiune articulara datorata unui traumatism indirect care


produce rupturi partiale sau totale la nivelul capsulei articulare. Se
manifesta prin durere, tumefieri articulare, edeme, impotenta
functionala relativa.

Tratamnetul in stadii acute consta in repaus segmentar, masaj cu


gheatza aplicat imediat, imobilizare in aparat gipsat, medicamentatie
adecvata, electroterapie.

Luxatia

Este o afectiune articulara caracterizata prin dislocarea


extremitatilor osoase interarticulare.
Tratamentul este ortopedic, imobilizare in bandaj sau aparat gipsat,
medicamentatie adecvata, fizioterapie, kinetoterapie si masaj.

Masajul dupa scoaterea bandajului sau aparatului gipsat se va


executa la distanta de articulatie lezata si cuprinde efleuraj, frictiuni cu
varful degetelor, framantat, rulat, vibratii.

Ruptura musculara

Se produce la nivelul unui grup de muschi si poate fi fibrilara,


partiala sau totala. Se manifesta prin durere vie, impotenta
functionala.

Tratamentul in cazul rupturilor partiale si totale este ortopedic si


chirurgical iar in cazul celor fibrilare se recomanda repaus segmentar,
crioterapie, medicamentatie adecvata, fizioterapie si masaj la distanta.

Masajul cuprinde efleuraj, frictiuni, framantat usor, vibratii. Se


recomanda si dus , masajul si masajul subacuatic pe muschiul afectat.

Ruptura de tendon

Este o afectiune determinata de solicitari repetate asupra unui


tendon, dar se poate produce si in urma unui traumatism. Cea mai
frecventa ruptura de tendon se intalneste la tendonul lui ahile.

Tratamentul este masaj cu gheata imediat, ortopedic si chirurgical,


imobilizare in aparat gipsat, repaus segmentar, crioterapie,
medicamentatie antiinflamatorie si de combatere a durerilor,
fizioterapie. Masajul manual dupa scoaterea aparatului gipsat consta in
efleuraj, frictiune si vibratii.
Secventa shiatsu de baza
Incepeti secventa cu receptorul culcat pe burta cu bratele intinse pe
langa corp. Mai intai tratati spatele, apoi coborati la solduri, la spatele
picioarelor si la labele picioarelor,dupa care reveniti la cap si aplicati
shiatsu pe partea din spate a umerilor. Aveti grija ca partenerul sa-si
intoarca frecvent capul pentru a evita intepenirea gatului. Pe partea
frontala a corpului, tratati sistematic partea din fata a umerilor si a
gatului, capul si fata, bratele, mainile si hara., terminand pe partea din
fata a picioarelor. Oamenii cu probleme in regiunea lombara ar putea
sa prefere tinerea ridicata a picioarelor atunci cand stau culcati pe
spate, urmand sa le coboare atunci cand lucrati asupra picioarelor.

Atentie: Daca partenerul dumneavoastra are vene varicoase evitati sa


apasati direct pe ele. Si evitati sa aplicati shiatsu pe abdomen in
timpul sarcinii, evitati aplicarea unei presiuni mari pe picioare si nu
folositi “Marele Eliminator”.

Spatele:
Incepeti prin intinderea spatelui, relaxarea si stabilirea propriului ritm.
In continuare stimulati toate functiile organismului prin aplicarea
presiunii in josul ambelor parti ale coloanei vertebrale mai intai cu
palmele, apoi cu degetele.

Soldurile:
La solduri apasati punctele de pe sacrum, apoi strangeti partile laterale
ale feselor si folositi coatele pe curbura superioara.

Spatele picioarelor:
Lucrati separat pe fiecare picior. Apasati in josul piciorului mai intai cu
palma, apoi cu genunchiul. Dupa ce ati apasat pe punctele de la
glezna, intindeti piciorul in trei directii si apoi indoiti-l spre exterior
pentru a apasa pe lateral. In continuare treceti la talpile partenerului si
tratatii pe rand labele picioarelor.

Spatele umerilor:
Secventa de shiatsu pe spatele capului se incheie cu umerii. Apasati
de-a lungul parti ale umerilor, apoi rotiti omoplatul. Acum tratati zona
dintree omoplati si terminati cu masarea muschilor umarului folosindu-
va de talpi. Acum partenerul dumneavoastra se intoarce pe spate.

Pozitia receptorului

:
Parte din fata a umerilor:
Mai intai “deschideti” pieptul sprijinindu-va pe partea din fata a
umerilor, apoi apasati pe spatiile intercostale pentru eliminarea
congestiei din piept si pentru a ajuta la corectarea umerilor garboviti.
Sprijinindu-va coatele pe genunchi, pentru echilibru, lucrati pe
meridianele de pe spatele gatului incepand de jos, apoi inconjurati
laturile gatului pentru a relaxa muschii. Intinderea gatului completeaza
secventa.

Capul si fata:
Incepand cu crestetul capului, treceti degetele prin parul partenerului
si trageti usor de suvite. Dupa masarea urechilor, lucrati sistematic, de
sus in jos, asupra punctelor de pe fata in jurul ochilor, pe tample si
falca, in apropierea narilor si a gurii, apoi in sens invers pe linia
mediana a capului.

Brate si maini:
Lucrati pe rand asupra bratelor, mai intai pe suprafata interioara a
acestora, cu palma indreptata in sus, apoi tratati antebratul, cu palma
indreptata in jos. Acum trageti de degete si tratati punctul important
dintre police si index, incheind prin a scutura bratul pentru a-l relaxa.

Hara:
Folosind ambele maini, lucrati in sensul orar in jurul partii inferioare a
hara,apoi presati usor sub ambele parti ale coastelor si in josul liniei
mediane a ombilicului. Acum relaxati hara prin leganare.

Partea din fata a picioarelor:


Lucrand in jos spre talpi de fiecare data, presati in jos interiorul
picioarelor, apoi partea din fata a coapsei. Dupa ce rotiti rotula, presati
cu policele punctul situat mai jos jos de genunchi, apasand in interiorul
gambei. Intindeti piciorul inainte si inapoi, apoi repetati secventa pe
celalalt picior.

Pozitia receptorului pentru aceste secvente


Spatele:
Principalul meridian de pe spate este meridianul vezicii urinare, cel mai
lung de pe corpul omenesc. Intrucat este aspectul yang al elementului
Apa din organism, acest meridian acopera, pe langa funtia urinara,
toate asociatile inrudite cu reproducerea, vigoarea, oasele, dintii si
parul de pe cap. Cel mai important aspect al aplicarii metodei shiatsu
pe spate este stimularea nervilor spinali care alimenteaza toate
organele interne. Aproape toate punctele tsubo de pe meridianul
vezicii urinare influenteaza rezerva de energie ki a altui meridian.
Punctele situate cel mai sus influenteaza plamanii si inima; cele din
regiunea mediana a spatelui afecteaza organele responsabile de
digestie, cele din partea dreapta fiind jegate in principal de stomac, iar
cele din parte stanga de ficat si de vezica biliara; zona lombara este
conectata cu rinichii si cu cele doua intestine, gros si subtire. O data cu
antrenamentul, veti putea sa diagnosticati multe tulburari ale functiilor
interne prin simpla pipaire a coloanei si a musculaturii inconjuratoare.
Dar, pentru inceput, nu este necesare sa cunoasteti exact
corespondentele.Simpla dar temeinica aplicare a tehnicii de-a lungul
coloanei va echilibra ki in mod natural, atat timp cat sunteti sensibil la
reactiile partenerului.

Harta spatelui:
Spatele reflecta in structura sa starea organelor interne. Zonele
corespunzatoare plamanilor, Protectorul Inimii (emotii si circulatie) si
Inima sunt situate intre omoplati. Stomacul si Trei Focare se afla pe
partea stanga zonei mediane a spatelui, iar Ficatul si Vezicula Biliara
pe partea dreapta. Splina afecteaza o mica zona din preajma celei de-a
douasprazecea vertebre. Rinichii si Intestinele domina regiunea
lombara iar Sacrumul reflecta vezicula biliara. Zonele cu probleme de
pe spate pot indica tulburari in functionarea organelor
corespunzatoare.

VU – vezica urinara
Ri - rinichi
Fi - ficat
St - stomac
Sp - splina
In - inima
Pl - plamani
VB - vezica biliara
IS - intestinul subtire
IG - intestinul gros
TF - trei focare
PI - protectorul inimii

Meridianele spatelui:
Principalul meridian de pe spate este meridianul vezicii urinare, care
este totodata si cel mai mare de pe corp. El coboara pe ambele parti
ale coloanei vertebrale spre regiunea sacrala, unde se roteste de doua
ori, dupa care reapare in partea superioara a spatelui pentru a forma
un “meridian extern al vezicii urinare”, paralel cu primul. Meridianul
intern are un efect mai pronuntat fizic, in vreme ce cel extern
influenteaza mai ales psihicul si emotiile.
Intinderea diagonala:

Incepeti tratamentul shiatsu cu receptorul culcat pe burta, cu bratele


intinse pe langa corp, astfel incat coloana sa primeasca maximum de
sprijin. In aceasta succesiune de miscari va veti folosi de propria
greutate corporala pentru a intinde spatele. Cu genunchii departati,
ingenunchiati alaturi de partenerul dumneavoastra si puneti-va
mainile in diagonala, una pe omoplat si cealalta pe soldul diagonal
opus; mainile trebuie sa fie si ele indreptate in sensuri opuse, iar
degetele rasfirate, pentru o priza mai buna.

Soldul si omoplatii actioneaza ca niste “manere” naturale cu care


intindeti coloana vertebrala in timp ce va ridicati si va aduceti in fata
soldurile. Pentru inceput, repetati aceasta secventa pana cand incepeti
sa va gasiti ritmul propriu de lucru, mentinandu-va miscarile
indeajunsde lente pentru ca partenerul dumneavoastra sa se relaxeze.

Pe masura ce capatati experienta incercati sa va sincronizati aplicarea


presiunii cu respiratia partenerului, fie spunandu-i expira atunci cand
va aduceti soldurile in fata, fie observand ritmul respiratiei la
partenerul dumneavoastra si armonizandu-va miscarile cu acesta.
Lucrul ce respiratia este mai important nu numai pentru ritmul aplicarii
tehnicii shiatsu, dar si pentru a ajuta la deplasarea energiei ki acolo
unde are nevoie sa ajunga.

Nota: In ilustratiile prezentate, persoana care aplica shiatsu poarta o


imbracaminte lipita pe corp numai din motive de claritate a
reprezentarii. In realitate, pentru a aplica shiatsu trebuia sa purtati
haine largi.
Intinderea diagonala:
Puneti o mana pe omoplatul partenerului iar cealalta pe soldul opus,
tinand bratele intinse si degetele indreptate in directii opuse. Acum
aduceti-va soldurile in sus si inainte astfel incat sa intindeti spatele
partenerului. Repetati o data.

Schimabati pozitia mainilor pe soldul, respetiv pe


omoplatul opus si efectuati intinderea diagonala pe aceasta noua
directie. S-ar putea sa vina mai usor daca incrucisati bratele. Repetati
o data.
Intinderea lombara si apasarea in josul
coloanei
Intinderea lombara este o miscare excelenta pentru persoanele care
prezinta probleme in regiunea salelor, deoarece intinde intreaga
regiune lombara. Dupa repetarea miscarii de doua-trei ori, puteti
incepe sa apasati in josul meridianului vezicii urinare situat in
apropierea coloanei. Cel mai bine este sa incepeti in punctul din zona
umerilor in care spatele incepe sa fie orizontal. Daca incepeti
manevrele de apasare pe panta descendenta a umerilor nu veti face
decat sa impingeti carnea inainte si nu veti realiza nimic. Nu va grabiti,
fiecare apasare trebuie sa dureze aproximativ trei secunde. Lucrati mai
usor in zona lombara. Daca receptorul are o discopatie, ocoliti regiunea
respectiva si lucrati deasupra sau dedesubtul ei. Cereti reactii din
partea partenerului. Presiunea pe care o aplicati ar trebuie sa-I faca
bine, iar daca doare, trebuie sa fie o “durere pozitiva”. Controlarea
miscarii de “impingere” a soldurilor dumneavoastra va modera
presiunea pe care o aplicati. In general, trebuie sa insistati pe regiunile
slabite sau adancite si mai putin pe cele tensionate sau contractate.
Aveti grija ca partenerul sa nu-si tina respiratia. Cand comprimati
spatele, sincronizati-va presiunea cu o expiratie.

Intinderea lombara:
Incrucisati-va bratele si asezati o mana in centrul soldurilor si cealalta
pe coloana, la jumatatea spatelui, imediat deasupra regiunii lombare.
Aduceti-va greutatea inainte si intindeti salele. Repetati o data.
Apasarea cu palmele in josul coloanei:
Asezati-va mainile de o parte si de alta a coloanei, la jumatatea
umerilor, cu podurile palmelor aliniate cu coloana si palmele pe coaste.
Aduceti-va soldurile in sus si inainte, transferandu-va greutatea prin
intermediul bratelor intinse asupra spatelui partenerului. Reveniti cu
soldurile in pozitia de repaus si mutati mainile cativa centimetri mai
jos, si repetati. Avansati astfel pana cand ajungeti la curbura
soldurilor.
Apasarea cu degetele mari in josul coloanei:
Asezati-va degetele pe coaste si plasati-va policele de o parte si de
alta a coloanei, la jumatatea umerilor, avand grija sa nu apese dureros
pe vreun os. Apoi sprijinti-va greutatea mai ales degetele mari, dar
repartizand o parte si celorlalte degete. Deplasati-va in jos circa doi
centimetri si repetati miscarea, aplicand presiunea prin aducerea
soldurilor in fata si aducand soldurile inapoi atunci cand anulati
presiunea.
Soldurile
Din punct de vedere structural, soldurile reprezinta o zona complexa,
intrucat constituie punctul de jonctiune dintre principala masa a
corpului si mujlocul sau principal de sustinere si de transport,
picioarele.

Dezechilibrul structural al soldurilor este de mai multe ori consecinta


unei lipse de coordonare intre picioare si axa coloanei vertebrale, ca
atunci cand un picior este mai scurt sau cand coloana este rasucita
spre stanga sau spre dreapta, si aceasta provoaca dureri in regiunea
salelor sau un disconfort in regiunea pelviana.

Impulsurile primare de manie si sexualiate sunt generate tot in solduri,


deoarece mania implica lovirea cu piciorul si reflexul de a batea din
picior, iar sexualitatea presupune miscarea libera a soldurilor.

Salele si fesele pot deveni tensionate si dureroase ca urmare a unei


reprimari de lunga durata a oricaruia dintre aceste instincte, sau pur si
simplu ca urmare a unei reprimari de lunga durata a oricaruia dintre
aceste instincte, sau pur si simplu ca urmare a vietii nefiresc de
sedentare pe care o duc multi dintre noi. Meridianul vezicii urinare este
principalul meridian de pe solduri, asa cum este si pe spate.

Meridianul veziculei biliare de pa partile laterale ale feselor are un


punct principal situat usor in spatele si deasupra punctului unde oasele
soldului ies afara.
Aplicarea tehnicii shiatsu aici poate fi de mare folos pentru alinarea
durerilor de sale sau a durerilor sciatice, dar nu trebuie sa apasati prea
tare pentru ca s-ar putea sa inflamati nervul sciatic. Shiatsu aplicat in
regiunea soldurilor detensioneaza regiunea lombara, potoleste durerile
menstruale si cele provocate de cistita si toate felurile de congestie si
de dureri din zona pelviana. Este extrem de calmant si de relaxant,
mai ales pentru femei, care sunt mai susceptibile la congestii pelviene
decat barbatii.
Soldurile
Tratamentul soldurilor incpe cu aplicarea presiunii pe cele patru
perechi de orificii din sacrum prin care intrati in contact cu nervii
spinali care deservesc pelvisul. La inceput aceste gauri pot fi mai greu
de localizat.

Cautati zonele mai moi din triunghiul osos de la baza coloanei,


cerandu-i partenerului sa va comunice cand se simte bine. Cele doua
perechi superioare se prezinta ca niste adancituri mai moi fata de
duritateta regiunii inconjuratoare.

Celelalte doua perechi de gauri pot fi greu de gasit chiar si dupa ani de
experienta, dar trebuie sa persevarati. Folosirea cotului pe fese
necesita de asemenea o practica indelungata, dar daca va mentineti
coborat centrul de greutate si mainile relaxate, veti constata utilitatea
cotului ca instrument de shiatsu.

Meridianele pe care le tratati sunt extensii ale meridianului vezicii


urinare: unul coboara cam 4 cm pe fiecare parte a liniei de despartire
dintre fese, iar celalalt se aflaa pe punctul cel mai inalt al curburii de
pe mijlocul feselor.

Localizarea orificiilor sacrale:


Sacrumul este osul trinungiular de la baza coloanei vertebrale.
Localizarea conturului acestui triunghi va ajuta sa gasiti cele patru
perechi de orificii, sau foramene, din sacrum, prin care trec nervii
spinali. Daca partenerul dumneavoastra are “gropite” pe solduri,
perechea superioara de puncte tsubo se afla de regula exact intre ele.
Apasarea orificiilor sacrale:
Ingenunchiati calare peste picioarele partenerului. Localizati perechea
superioara de orificii cu policarii. Acum miscati-va soldurile inainte si
“rezemati-va” pe orificii. Mutati-va greutatea inaapoi si localizati
urmatoarea pereche de orificii, situata cu 2-3 cm mai jos. Aplecandu-
va in fata, apasati aceste orificii. Celelalte doua perechi, situate mai
jos, sunt mai greu de gasit. Folositi-va intuitia si lasati-va greutatea pe
punctele unde credeti ca ar putea sa fie.
Strangerea soldurilor:
Ingenunchiati calare peste genunchii partenerului dumneavoastra. Cu
podurile palmelor, localizati adanciturile de pe partile laterale ale
muschilor fesieri, situate putin deasupra si in spatele punctului in care
soldurile ies in afara. Cu degetele indreptate spre interior si stand
relaxat pe corpul partenerului, aplecati-va in fata in timp ce apasati
spre interior cu podul palmelor. Repatati de doua sau trei ori.
Apasarea cu coatele in josul soldurilor:
Cu genunchii larg departati, sprijinindu-va cu o mana pe spatele
partenerului. Mentinand cealalta mana relaxata, puneti cotul “deschis”
pe meridianul din apropierea liniei de separare dintre fese. Aplecati-va
inainte si lasati-va greutatea jumatatii superioare a corpului in cot.
Procedati in felul acesta de-a lungul ambelor meridiane de pe ambele
parti. Nu indoiti prea mult cotul (cot “inchis”) si nu permiteti mainilor
sa se incordeze in timpul tratamentului.
Spatele si partea exterioara a picioarelor

Principalele meridiane de pe spatele piciorului sunt: meridianul vezicii


urinare si perechea sa, meridianul rinichilor – apartin elementului Apa.
Meridianul vezicii urinare se continua in josul piciorului, incepand de la
coloana, iar meridianul rinichiului urca prin importanti muschi care se
concentreaza cu pelvisul si salele, ceea ce face din spatele piciorului o
zona utila pentru tratarea durerilor de sale.

Vezica urinara si rinichii, impreuna cu merifdianele asociate,


reprezinta, respectiv, aspectele yang si yin ale elementului Apa, care
guverneaza mostenirea ereditara si cresterea, reproducerea, energia
sexuala si constitutia de baza a unui individ. Meridianul veziculei biliare
traverseaza exteriorul piciorului.

Vezica biliara este aspectul yang al Lemnului, care guverneaza ochii si


coordoneaza tendoanele si calitatea contractila a muschilor, pe langa
faptul ca is aduce contributia la procesul digestiei. Stresul emotional si
mintal afecteaza elementul Apa. Vezica biliara tinde sa reactioneze mai
mult la stresul psihic, la luarea deciziilor si preocuparile legate de
activitatea profesionala, in vreme ce functia sa pereche, ficatul, este
mai afectata de factorii emotionali.

Stresul Psihic care afecteaza meridianul poate provoca tensionarea


gatului si a umerilor, dureri de cap si chiar migrene, intrucat
meridianul veziculei biliare traverseaza gatul, umerii si partile laterale
ale capului. Cu toate ca este evident benefic sa se lucreze asupra
zonelor afectate, in practica puteti trata aceste afectiuni lucrand pe
partea laterala a piciorului pentru a asigura o circulatie libera a
energiei ki prin intregul meridian.

Meridianul de pe exteriorul piciorului:


Meridianul veziculei biliare (VB) coboara pe partea exterioara a
coapsei, apoi pe centrul partii exterioare a piciorului, prin fata gleznei
si in jos pana la al patrulea deget de la picior.
Meridianele de pe spatele piciorului:
Meridianul vezicii urinare coboara pe mijlocul spatelui piciorului, pe
langa partea exterioara a gleznei si in josul labei piciorului spre degetul
mic. Meridianul rinichiului incepand don talpa, face o bucla in jurul
partii interioare a calcaiului, dupa care urrca printre muschii gambei
interioare si ai coapsei.
Spatele si partea exteriora a picioarelor

In aceasta serie de miscari veti lucra pe spatele si exteiorul piciorului


intr-o singura secventa neintrerupta. Ramaneti la acelasi picior pana
cand ati acoperit ambele meridiane, cel de pe spatele si cel de pe
partea laterala a piciorului. Partenerul trebuie sa-si tina labele
picioarelor intinse si cu degetele indoite, cu conditia ca aceasta pozitie
sa nu fie lipsita de comoditate pentru el.

Daca genunchii sunt durerosi sau daca gleznele sunt ontepenite,


puneti o perna sub gambe pentru a micsora presiunea. Aveti grija sa
nu apasati pe spatele genunchilor in timpul acestei secvente si folositi
o presiune mai mica pe ambele parti ale regiunii.

Ca de fiecare data la o sedinta de shiatsu, ambele maini raman in


contact cu corpul receptorului. Cand lucrati asupra unui picior, trebuie
sa tineti o mana pe bust, pentru a mentine legatura cu sursa principala
de energie.

Aceasta mana, numita “mama”, este statica si asigura sprijinul, in


vreme ce mana cealalta este activa, ca un copil care alearga dar revine
mereu la mama sa pentru a se hrani. Pozitionarea exacta a mainii-
mama nu este importanta, intrucat nu se aplica presiune pe ea. Dar
trebuie sa ramaneti onstient de ea si s-o folositi pentru “ascultarea”
partenerului dumneavoastra.
Apasarea cu palmele pe spatele picioarelor:
Ingenunchiati paralel cu piciorul receptorului si apasati pe centrul
piciorului cu palma sau folosind priza “gura dragonului”,
intrebuintandu-va greutatea corporala. Tineti mana-mama pe fesa si
apasati foarte usor pe spatele genunchiului si pe gamba . Pe masura
ce va apropiati pe glezna, incepeti sa strangeti usor in acelasi timp cu
aplicarea presiunii. Repetati o data.

Apasarea cu genunchii pe spatele piciorului:


Sprijiniti-va cu mainile asezate la capetele piciorului. Stati pe vine
sprijinindu-va pe vatful degetelor la picioare, cu genunchii deasupra
liniei mediane a piciorului. Acum faceti sa “ricoseze” usor genunchiul in
sus si in jos pe mijlocul piciorului evitand zona genunchiului. Nu
ingenunchiati pe picior. Trebuie sa fiti in stare sa “reglati” presiunea
care o aplicati cu genunchiul pe piciorul partenerului.
Apasarea punctelor tsubo de pe glezna:
Ridicati laba aceluiasi picior si apasati pe ambele laturi ale adanciturii
dintre osul gleznei si tendonul lui Ahile pret de 3-5 secunde.
Intinderea in trei directii
Aceasta secventa actioneaza asupra meridianelor de pe partea din fata
si lateralele piciorului, chiar daca aplicati shiatsu dinspre spate.
Intindeti piciorul in fiecare directie atat cat sa nu devina incomod
pentru partener. Dupa incheirea celor trei miscari, rearanjati pozitia
partenerului astfel incat sa puteti trece direct la lucrul pe partea
laterala a piciorului.
Atentie: Nu aplicati intinderea in trei directii daca partenerul are
probleme la genunchi.

Intinderea in trei directii:


Cu o mana asezata pe sale, apucati cu cealalta mana laba
picioruluiimediat sub degete, pentru o intindere maxima, si aduceeti-o
inapoi spre fesa cat mai mult. In punctul de maxima extensie balansati
piciorul putin.

Duceti laba piciorului inapoi, pana la jumatatea


distantei, pentru a relaxa genunchiul. Apoi impingeti-l spre fesa, atat
cat permite articulatia. Balansati-l in sus si in jos putin pentru
cresterea intinderii.
Aduceti din nou laba piciorului inapoi, pana la
jumatatea distantei. Apoi trageti-l spre dumneavoastra atat cat
permite articulatia. Balansati-l din nou. Acum duceti-l pe jumatate
inapoi, fara sa dati drumul piciorului. Cu cealalata mana apucati
interiorul genunchiului si indoiti spre exterior, pregatindu-l pentru
apasarea cu palma pe latura piciorului.
Spatele si partea exterioara a picioarelor
Secventa piciorului se incheie cu apasarea pe partea laterala a
membranelor inferioare. Sa nu va fie teama sa indoiti piciorul
partenerului spre exterior, ca in figura din dreapta, deoarece pozitia
este mai comoda decat pare. Dupa ce ati lucrat in jos pe toata
lungimea piciorului, indreptati-l si repetati secventa pe celalalt picior,
inainte de a incepe lucrul cu labele picioarelor. Si aici de efectueaza
intreaga serie de miscari la fiecare dintre labele picioarelor, pe rand.
Calcatul pe talpile partenerului, pe langa senzatia placuta oferita
receptorului, va ofera un moment de ragaz. Cea mai mare parte a
secventei descrise aici stimuleaza meridianele rinichiului si al vezicii
urinare. Fiecare meridian se termina la un deget, asa incat este
important sa trageti temeinic de degetele de la picioarele partenerului.

Apasarea cu palmele pe partea laterala a


piciorului:
Ingenuncheati aproape de laba piciorului indoit si asezati mana
“mama” pe sold. Cu palma celeilalte maini apasati in josul centrului
partii laterale a piciorului, leganandu-va greutatea inainte si inapoi.
Repetati o data.
Apasarea punctului tsubo de la glezna:
Cu policele, apasati adancitura sensibila situata imediat sub si putin
mai in fata de glezna exterioara pret de 3-5 secunde. Repetati
manevrele pe celalalt picior.

Calcatul pe talpi:
Asigurati-va ca partenerul are labele picioarelor cat mai bine lipite de
podea si calcati in sususl si in josul talpilor pret de un minut sau doua.
Aveti grija insa sa nu va apropiati prea tare de calcaiele partenerului.

Apasarea punctului tsubo de pe talpa:


Apasati cu policele punctul rinichiului situat sub proeminenta
metatarsiana a talpii, timp de 3-5 secunde.

Masarea calcaiului:
Masati partile laterale ale calcaiului cu o miscare circulara, cu policele
pe o parte si celelalte degete pe partea opusa, timp de 5-10 secunde.

Ciupirea exteriorului labei piciorului:


Ciupiti marginea exterioara a labei piciorului pantru a stimula
meridianul vezicii urinare.

Tragerea de degete:
Cu o miscare ferma, trageti pe rand de fiecare deget, tinandu-l de
partile laterale, pentru ca acolo se gasesc nervi. Unele degete s-ar
putea sa trosneasca atunci cand este eliberata tensiunea.

Plesnirea talpii:
Pastrati-va incheitura relaxata astfel incat palma sa se poata balansa
liber si plesniti talpa in mod repetat, cu forta si intr-un ritm rapid.

Lovirea talpii cu pumnul:


Folositi aceeasi miscare de incheietura pentru a lovi talpa piciorului
pret de cateva secunde, tinand pumnul relaxat. Apoi mangaiati piciorul
pentru a alina eventuala senzatie dureroasa. Repetati pe celalalt picior.
Spatele umerilor
Acum urmeaza spatele umerilor, o zona in care tensiunea este o
problema aproape universala. In orice caz, aceasta tensiune poate
avea numeroase cauze, unele avand originea in alte parti ale corpului,
asa incat nu fiti tentat sa aplicati shiatsu numai umerilor.

Problema va reveni curand daca nu localizati si nu tratati adevarata


cauza in decursul unui tratament corporal complet. Pe spatele umerilor
exista trei zone principale care trebuie tratate.

Prima este parte de sus a umerilor, care este conectata cu meridianul


veziculei biliare. Intrucat vezicula biliara este legata de stresul
intelectual, aceasta zona este aproape intotdeauna sensibila. In afara
de eliminarea stresului, mai este buna si pentru tratarea racelilor si a
durerilor de cap. A doua zona este partea centrala a umerilor, dintre
omoplati.

Aceasta este portiunea din meridianul vezicii urinare pe care ati lasat-o
de o parte atunci cand ati tratat restul spateui datorita pantei
descendente. Punctele situate cel mai sus sunt bune pentru raceala,
tuse si orice probleme ale plamanilor. Cele de mai jos afecteaza
circulatia sanguina si inima, fiind totodata buna pentru anxietate,
tristet profunda si insomnie.

Omoplatii constituie a treia zona, fiind traversati de meridianul


intestinului subtire, care este responsabil de digestie, de functia
ovariana la femei si cu functia intelectuala a claritatii intuitive. Veti
tratagatul mai tarziu, dupa ce partenerul se intoarce pe spate, dar
masati muschii gatului din cand in cand daca acestia sunt rigizi.
Meridianele de pe spatele umarului:
Meridianul vezicii urinare coboara de o parte si de alta a coloanei
vertebrale, iar meridianul veziculei biliare traverseaza partea de sus a
umerilor. Meridianul intestinului subtire traverseaza in zigzag
omoplatul si apoi coboara pe brat, paralel cu meridianul Trei Focare.

VB = Vezica Biliara
VU = Vezica Urinara
TF = Trei Focare
IG = Intestinul Gros
Spatele umerilor
Cu genunchii usor departati, ingenuncheati langa capul partenerului.
In aceasta secventa, nu va veti ridica soldurile in sus si in fata pentru
a nu apasa cu o greutate prea mare pe partenerul dumneavoastra. Dar
presiunea trebuie sa provina tot din solduri, deoarece va aplecati in
fata si partenerul va sprijini partea de sus a corpului dumneavoastra.
Incepeti prin a trata muschii situati de-a lungul partii superioare a
umerilor, care adesea este sensibila din cauza tensiunii acumulate.
Apoi, cu ajutorul coatelor, masati zona dintre omoplati, pentru a afecta
plamanii si inima. Toata aceasta parte centrala este strans legata de
emotii si constiinta, asa incat trebuie s-o tratati cu respect, lucrand cu
delictete, dar totodata in profunzime. Meridianul intestinului subtire,
care strabate in zigzag fiecare omoplat, este greu de localizat cu
precizie, asa incat tratati-l prin rotirea omoplatilorastfel incat sa
relaxati muschii si sa eliberati energia blocata in acestia. Adeseori se
produce o situatie contradictorie in care muschi tensionati acopera o
zona de energie fundamentala. Actionati cu delicatete, compensand
lipsa de forta prin durata aplicarii presiunii, si astfel muschii se vor
relaxa.

Apasarea cu policele pe parte superioara a


umerilor:
Tinand mana “mama” pe unul dintre omoplati, asezati policele
celeilalte maini de-a lungul partii superioare a umarului. Sprijiniti-va
cotul de coapsa. Aplecandu-va in fata, presati usor de la gat spre
scobitura de la articulatia umarului, de cate trei ori pe fiecare parte,
asa cum se arata detaliat in figura din dreapta.

Apasarea cu coatele intre omoplati:


Cu “mana-mama” pe un umar, apasati cu cotul “deschis” in “fagasul”
din cealalta parte a coloanei vertebrale. Actionati treptat in jos de la
baza gatului cu apasari ferme de cate 5 secunde aproximativ. Lucrati
temeinic in josul intregii zone cuprinse intre omoplati. Schimbati
mana-mama si coltul pentru partea cealalta. Mentineti-va soldurile
coborate.
Imaginile corespunzatoare celor doua descrieri:
Rotirea omoplatilor:
Asezati-va palmele intinse pe omoplatii partenerului, cu degetele
raschirate pentru o priza mai buna. Indoit-va degetele sub partea
exterioara a omoplatilor si rotiti-le cu o miscare ferma, miscand o data
cu omoplatii si muschii situati deasupra si dedesubtul acestora.

Apasarea cu picioarele pe umeri:


Stati in pozitia sezut, sprijinit in mainile asezate la spate. Puneti-va
talpile pe partea superioara a umerilor partenerului. “Calcati” repede
dar delicat pe toata suprafata umerilor timp de circa un minut.
Planurile corpului uman
Planurile sunt suprafete care sectioneaza imaginar corpul omenesc
si functie de pozitia orostatica se cunosc 3 tipuri de planuri.

- Frontale: sunt dispuse paralel cu funtea, de sus pana jos si


imparte corpul omenesc intr-o parte anterioara (ventrala) si o
parte posterioara (dorsala).
- Sagitale: dispuse vertical pe axa orpului de sus pana jos si
impart corpul omenesc in jumatatea dreapta si jumatatea stanga
- Transversale: asezate la nivelul centrului general de greutate
orizontal si impart corpul omenesc in parte inferioara si partea
superioara.

La intersectia celor trei tipuri de planuri se gaseste un punct


imaginar intre vertebra lombara L1-L2 numit centru de greutate care
la om se modifica in miscare, mers, alergare, sarituri.

Sistemul osos
Corpul omenesc este compus din aproximativ 206 oase, greutatea
lor in stare uscata este cuprinsa intre 5-5,5 kg.
In functie de forma pe care o au, oasele se clasifica in:
- oase lungi ( ex. femurul)
- oase scurte (oasele carpiene)
- oase plate (oasele capului)

Indiferent de forma pe care o au oasele prezinta la suprafata pe


anumite portiuni numeroase neregularitati numite care servesc drept
zone pentru insertiile musculare (insertia musculara este locul unde
muschiul se prinde prin tendon de os).

La suprafata oaselor pot aparea si depresiuni, zone prin care trec


nervi, vase de sange si vase limfatice.

Oasele care alcatuiesc scheletul uman sunt urmatoarele:

- neurocraniul – format de 8 oase


- viscerocraniul -14 oase
- coloana vertebrala – 33-34 oase
- omoplatul - 2 oase
- clavicula – 2 oase
- osul stern – 1 os
- coaste – 12 perechi
- osul humerus -2 oase
- osul radius – 2 oase
- osul cubitus – 2 oase
- oasele carpiene – 8+8 oase
- oasele metacarpiene – 5+5 oase
- falange – 14+ 14 la maini, 14+ 14 la picioare
- osul coxal – 2 oase
- femur – 2 oase
- patela (rotula) – 2 oase
- tibie – 2 oase
- fibula – 2 oase
- oasele tarsiene – 7+7 oase
- oasele metatarsiene – 5+5 oase
Oasele capului
Capul este format din neurocraniu care adaposteste creierul si
viscerocraniu care contine organele de simt si masticatie.

Neurocraniul: este format din 8 oase – 4 perechi (2+2) si 4


neperechi. Toate sunt oase plate

Oasele neurocraniului sunt:

- osul frontal: este un os simetric, nemedian, dispus in partea


superioara a capului si anterior. Prezinta doua cavitati numite
sinusuri frontale care fac legatura cu fosele nazale.
- sfenoidul: este un os nepereche, nemedian, situat la baza
craniului, perpendicular pe axa acestuie. In partea superioara
prezinta o depresiune osoasa numita saua turceasca care
adaposteste hipofiza (glanda endocrina care asigura procesul de
crestere si dezvoltare a organismului).
- osul occipital: situat in partea posterioara si inferioara a capului,
face legatura cu coloana vertebrala cervicala prin intermediul
articulatiei occipitoatalandoide.
- osul temporal: os pereche, simetrice, situate in partea
superioara a capului ce formeaza cea mai mare parte a boltii
craniene.

Viscerocraniul: este format din 14 oase din care 12 perechi


dispuse cate dispuse cate 6 de o parte si alta a fetei si care sunt
adunate in jurul unui os nepereche numit vomer (osul nazal). Al 14-lea
os al fetei este un os semimobil care se mai numeste mandibula sau
maxilar inferior si permite actul de masticatie. Cele 13 oase amintite
formeaza maxilarul superior.
Toate oasele capului sunt unite intre ele prin articulatii fixe numite
sinartroze sau suturi care nu permit nici un fel de miscare.
Coloana vertebrala

Coloana vertebrala este cel mai important segment al aparatului


locomotor. De ea se prind in partea superioara centura scapulara,
membrele superioare, in partea posterioara toracele iar in partea
inferioara membrele inferioare.

Este formata din 33-34 vertebre osoase. Prezinta 344 suprafete


articulare cu 24 discuri intervetebrale, cu 365 ligamente musculare si
cu 730 puncte de insertie.

O vertebra a coloanei vertebrale este formata din:


- o parte inferioara, numita corp, de forma cilindrica ce prezinta doua
fete: superioara si inferioara, alcatuita dintr-o lama de tesut fibros
numita placa terminala
- o parte superioara, de forma neregulata, numita arc.

Vertebra prezinta posterior si median o apofiza osoasa, iar lateral


doua apofize transverse. Deasupra si dedesubt cate doua apofize
articulare. Intre apofiza spinoasa si cele articulare se gasesc lamelele
vertebrale.

Coloana vertebrala este formata din urmatoarele regiuni:

- regiunea cervicala, se codifica C1-C7 este formata din 7


vertebre. Prima vertebra cervicala se numeste atlas, a doua axis
si are rol de pivot. C7 se numeste vertebra proeminenta datorita
unei apofize spinoase palpabile.
- regiunea dorsala (toracala) – formata din 12 vertebre dorsale, se
codifica D1-D12 (T1-T12). De aceste vertebre se prind cele 12
perechi de coaste prin intermediul articulatiilor costobertebrale in
numar de 24
- regiunea lombara – alcatuita din 5 vertebre lombare. L1-L5. sunt
cele mai groase si cele mai late vertebre deoarece ele mentin
greutatea corpului. Din aceasta regiune lombara pleaca si
ramurile nervului sciatic care pun in miscare musculatura
membrelor inferioare.
- regiunea sacrococcigiana – formata din 9-10 vertebre, S1-S10.
Sunt sudate intre ele si dau nastere la doua oase: osul sacru si
osul coccigele.
Coloana vertebrala are forma unui S si prezinta 3 cuburi: cervicala,
dorsala si lombara. Atitudinea coloanei depinde de varsta, sexul,
profesia si gradul de oboseala a individului. Functioneaza ca un resort,
se intinde si se comprima, are rol de a asigura echilibrul corpului.

Scheletul toracelui

Toracele este anexat partii superioare a coloanei vertebrale si


realizeaza o cavitate ce adaposteste organe ca inima, plamanii, vase
de sange etc.

Oasele toracelui sunt: - osul stern – os nepereche, situat in


partea din fata a toracelui imediat sub piele, este un os plat, are forma
unui pumnal si este format din 3 oase:
- manubriul sternal
- corpul sternului
- apendicele xifoid

De stern se prind cele 7 perechi de coaste prin intermediul


articulatiilor sternocostale (12 la numar)

Coastele – 12 perechi de coaste, au forme de arc de cerc. Primele 7


perechi se prind de osul stern (coaste sternale), urmatoarele 3
(adica 8,9,10) se articuleaza de stern prin intermediul coastei
7(coaste false) iar ultimele 2 (adica 11, 12) sunt coaste libere.

Centura scapulara

Realizeaza legatura intre partea superioara a trunchiului si membrele


superioare.
Este alcatuita din 2 oase:

Clavicula – os lungit, turtit, asezat transversal, are forma de S italic si


este situat intre capul sternului si acromionul omoplatului.
Omoplatul (scapul) – os plat, triunghiular, cu baza in sus si varful in
jos este situat intre primul si al optulea spatiu intercostal. Varful
omoplatului se proiecteaza pe coasta a 7-a. Se afla in partea
posterioara a toracelui.

Scheletul umarului si al membrelor superioare

Umarul este reprezentat de partea superioara a omoplatului


(acromionul) si partea superioara a humerusului.

Scheletul membrelor superioare este format din:

Scheletul bratului, humenus – os lung ce prezinta o parte


superioara: capul humenusului, un corp lung si o parte inferioara.
Scheletul antebratului – format din 2 oase lungi:
- radius, ce se afla in prelungirea degetului mare de la mana.
Prezinta o extremitate superioara, unn corp lung si o extremitate
inferioara.
- cubitus ( ulna) situat in prelungirea degetului mic, in partea
superioara prezinta o protuberanta osoasa. – olecranul.

Scheletul mainii este format din:


- oase carpiene: 8 oase dispuse pe doua randuri. Primul rand spre
antebrat, este format din: scafoid, semilunar, piramidal,
pisiform. Al doilea rand in jos: trapez, trapezid, osul mare, osul
cu carlig.
- Oase metacarpiene: se gasesc in prelungirea oaselor carpiene,
sunt oase lungi si sunt in numar de 5 la o mana, se numeroteaza
din inauntru in afara incepand cu degetul mare.
- Oasele degetelor: care se gasesc in prelungirea metacarpienelor,
sunt tot oase lungi in numar de 14 la o mana, cate 3 pentru
fiecare deget cu exceptia degetului mare (police) care are 2.
Scheletul bazinului

Se mai numeste centura pelviana. Face legatura intre coloana


vertebrala si membrele inferioare. Oasele care formeaza scheletul
bazinului sunt:
- Oasele coxale: dispuse lateral si unite anterior printr-o simfiza
pubiana si posterior prin segmentul sacrococcigian. Sunt oase
plate de forma patrulatera alcatuite din 3 piese osoase: - osul
iliac, reprezinta partea de sus si din afara a osului coxal. – osul
pubis, reprezinta partea din fata osului coxal. – ischionul, este
partea de jos a osului coxal. Toate cele 3 oase converg catre
centrul osului.
- Osul sacru: os median ce ia nastere din unirea vertebrelor
sacrale, este asezata intre 2 oase coxale orientat oblic posterior
si inapoi formand cu L5 un unghi numit promontoriu. Are for a
unei piramide, cu baza in sus si varful in jos.
- Osul coccigele: este un os mic situat sub osul sacru, ia nastere
din unirea vertebrelor coccigiene. Are forma de piramida cu baza
in sus si varful in jos. Este o portiune fixa.

Scheletul membrelor infeioare:

Scheltul membrelor inferioare cuprinde:


- scheletul coapsei
- scheletul gambei
- scheletul genunchiului
- scheletul piciorului

Scheletul coapsei: este reprezentat de un os lung numit femur.


Se distinge:
- o extremitate superioara care cuprinde capul femurului, o
protuberanta osoasa laterala, extrena numita trohanterul mare si o
protuberanta osoasa interna numita trohanterul mic.
- un corp lung
- o extremitate inferioara formata din doi condili: intern si extern
Scheletul gambei: este format din doua oase lungi:

- tibia: care prezinta o extremitate superioara, un corp lung si o


extremitate inferioara ce formeaza maleola interna
- peroneul (fibula); care este mai subtire, ajuta la stabilitatea
gambei si este articulata in partea superioara cu tibia. Prezinta
un os lung si o extremitate inferioara ce formeazamaleola
externa.

Scheletul genunchiului este format din extremitatea inferioara a


femurului, extremitatea superioara a tibiei si a fibulei si prezinta un os
independent, semimobil si triungiular asezat in partea anterioara a
genunchiului nummit patela sau rotula.

Scheletul gleznei si al piciorului: oasele piciorului sunt legate intre


ele prin prin ligamente fibroase puternice si cuprind:
- oasele tarsiene: sunt oase scurte, in urmare de la 7 la un picior:
talus, calcaneu, navicular, cuboid si 3 oase cuneiforme
- oasele metatarsiene: sunt oase lungi, in numar de 5 la un picior.
- falangele: asezate in continuarea oaselor metatarsiene sunt in
numar de 14 la un picior. Degetul mare de la picior se numeste
haulce.
Aspecte anatomofiziologice ale masajului

Masajul are influente asupra:

- Pielii: care este primul organ cu care maseorul vine in contact.


Pielea prezinta 3 straturi:
- epidermul care reprezinta compozitia externa a pielii si dispune
de mai multe straturi de la suprafata le profunzime si anume:
stratul cornos, stratul precornos si stratul bazal care contine
celule speciale pentru secretia pigmentului pielii numit melania.
Reinnoirea pielii se face intre 26 si 42 de zile.
- dermul
- hipodermul

Principalele functii ale pielii sunt:


- de protectie antimicrobiana
- secretorie, realizata de glandele sebacee si sudoripare ce intervin
in termoreglarea si echilibrul hidroelectric al organismului
- pilogenetica (originea firului de par)
- de bariera impotriva substantelor nocive care incearca sa intre in
corp.

- Articulatiilor: sub actiunea masajului creste vascularizarea


articulatiilor, functionabilitatea acestora se mareste iar ligamentele
articulare se tonifica.

- Circulatiei periferice si de profunzime.

- Sistemului limfatic: mai ales prin netezire si frictiune.

- Sistemului muscular: prin framantat si tapotament crescand


eliminarea rezidurilor, se mareste elasticitatea musculara si forta de
contractie a fibrelor musculare.

- Anumitor centri nervosi: prin efleuraj si vibratii, prin presiuni


usoare se excita receptorii pielii si in felul acesta influenteaza centri
nervosi care declanseaza reactii de raspuns la nivel de organe si
tesuturi. Asocierea procedeelor de masaj cu gheata diminueaza
durerea , scade temperatura locala si provoaca anestezie locala.
Aceste efecte fac parte din efectele reflexe ale masajului manual.

- Organelor, aparatelor si sistemelor organismului:


aplicarea procedeelor de masaj imbunatateste functionalitatea
organelor, aparatelor si sistemelor organismului, se foloseste in
scop functional dar si pentru tratarea sau prevenirea unor afectiuni
sau imbolnaviri.

Pentru efectuarea masajului in diferite scopuri nu este nevoie de


conditii deosebite, subiectul putandu-se plasa, in cazul masajului
sportiv chiar la locul desfasurarii competitiei, pe gazon sau pe
banca.

La masajul terapeutic se recomanda ca terapia sa se efectueze in


cabinetul de masaj unde pacientul va fi intins pe un pat sau masa
de masaj.
Sistemul articular

Segmentele osoase care alcatuiesc scheletul uman sunt legate


catre extremitatile lor prin anumite parti moi numite articulatii.

Articulatiile se clasifica astfel:

- articulatii fixe: numite sinatroze, ele nu permit nici un fel de


miscare si se intalnesc la oasele capului
- articulatii semimobile, care au amplitudine redusa si se
intalnesc la nivelul coloanei vertebrale
- articulatii mobile: numite diartroze, care au anumite grade de
libertate si formeaza cea mai mare parte a articulatiilor scheletului
uman.

Elementele componente ale diartrozelor:

- extremitati osoase articulare

- cartilajul articular, care este acoperit de tesut hialin. Acest


tesut este mai gros la persoanele tinere si mai subtire la
persoanele in varsta, deci se subtiaza odata cu trecerea anilor.

Acest cartilaj articular are 3 proprietati:

- compresibil: joaca rol de amortizare asupra suprafetelor osoase.


Unele articulatii pot suporta presiuni de peste 350 kg forta
(articulatia coxofemurala de exemplu). Ca urmare a compresiunii
discurilor intervertebrale dupa o zi de lucru in picioare inaltimea
unei persoane poate scadea cu 1-2 cm.
- elastic: este mai elastic in zona centrala si mai putin elastic la
periferie.
- poros: proprietatea de a se imbina cu lichid sinovial.
- Capsula articulara, care se prezinta ca un manson ce imbraca
capetele articulatiilor osoase
- Ligamentele articulare, care au rolul de a intari articulatia si
de a limita miscarile in articulatie. Ligamentele articulare pot fi
oblice, incrucisate, laterale, rotunde si capsulare.
- Sinoviala, care reprezinta stratul intern al capsulei articulare si
se intinde pe toata suprafata profunda a capsulei, constituind
peretele capsulei articulare. Sinoviala regleaza temeperatura si
presiunea atmosferica in interiorul articulatiei.
- Lichidul sinovial, care este un produs al miscarii articulatiei,
este de culoare galbuie, vascos si transparent. Are triplu rol: de
hranire a articulatiei, de curatire, de ungere (lubrifiere).

Imbilizarea prelungita a unei articulatii are efecte nefavorabile


asupra ei si anume:
- lichidul sinovial nu se mai produce, deci se pierd cele 3
proprietati
- ligamentele articulare se atrofiaza
- capsula articulara retracteaza (cade)
- articulatia isi pierde mobilitatea, se ajunge la redoare articulara
(pierderea capacitatii functionale a articulatiei) care este insotita
de durere si anchiloza.

Cele mai importante articulatii tip diartroza ale corpului sunt:

- articulatia occipito-atlandoida, realizata intre osul occipital si


prima vertebra (atlas)
Biomecanica articulatiei: - flexia si extensia capului
- inclinarea capului lateral stanga
- rasucirea capului stanga – dreapta
- circumductia capului (rotatia)

- articulatia scapulo-humerala (umarului), realizata intre


scapula si capatul superior al humerusului.
Biomecanica articulatiei: - flexia si extensia bratului
- ducerea bratului sus
- rotatia interna si externa a bratului
- adductia si abductia bratului
- circulatia bratului care se descompune in
miscarea de anteductie (rotatia bratului inainte) si retroductie (rotatia
bratului inapoi)

- articulatia acromio-claviculara, realizata intre acromionul


omoplatului si clavicula. Este o articulatie intermediara care
ajuta articulatia scapulo-humerala pentru a putea lua toate
miscarile mentionate.
-

- articulatia humero-cubito-radiala (cotului), relaizata intre


suprafetele osoase articulare ale oaselor humerus, radius si
cubitus.
Biomecanica articulatiei: - felexia si extensia antebratului pe brat
- pronatie (rasucirea antebratului cu degetul
mare in jos)
- supinatie (rasucirea antebratului cu palma
in sus)
- rotatie interna si externa

- articulatia radio-carpiana (articulatia mainii si a pumnului),


realizata intre suprafetele articulare ale oaselor radius, cubitus si
carpiene.
Biomecanica articulatiei: - flexia si extensia mainii pe antebrat
- rotatia interna si externa a mainii
- inclinarea radiala si cubitala a minii

- articulatiile toracelui si anume: - articulatiile sterno-costale,


realizate intre suprafete articulare ale osului stern si coaste
(7+7)
- articulatiile costo-vertebrale,
realizate intre coaste si vertebrele dorsale (12+12)
Biomecanica articulatiei: aceste articulatii ale toracelui participa la
respiratie (inspiratie si expiratie)

- articulatiile bazinului, relaizata intre suprafetele articulare ale


celor doua oase coxale, osul sacru so coccigele
Biomecanica articulatiei: - flexia si extensia trunchiului
- rasucire stanga
- indoire laterala stanga-dreapta
- miscare de rotatie (circumductie)
- articulatia coxo-femurala, este cea mai puternica si
voluminoasa articulatie, ea poate suporta presiuni de pana la
500 kg forta. Este realizata intre suprafetele articulare ale osului
coxal si capul femurului.
Biomecanica articulatiei: - flexia si extensia coapsei de bazin
- rotatia interna si externa a coapsei
- abducti si adductia coapsei

- articulatia genunchiului: este cel mai complex sistem articular


al corpului omenesc. La nivelul genunchiului se formeaza 3
articulatii: - articulatia femuro-tibiala
- articulatia femuro-rotuliana
- articulatia tibio-peroniera supeioara
Datorita faptului ca suprafetele articulare ale oaselo tibie si femur
nu se suprapun perfect apar niste formatiuni fibrocartilaginoase
numite meniscuri. Ele sunt de doua tipuri si anume in forma literei
C si in forma literei O.
Biomecanica articulatiei: - flexia si extensia gambei pe coapsa
- rotatia interna si externa
- miscari de lateralitate spre interior si
exterior.

- articulatia tibio-tarsiana (gleznei si piciorului, realizata intre


suprafetele articulare ale capatului inferior al tibiei si osul tars.
Biomecanica articulatiei: - flexia plantara si dorsala a piciorului.
- rotatia interna si externa.
- abductia si adductia piciorului.
Sistemul muscular
Corpul omenesc dispune de circa 640 de muschi striati sau
scheletici voluntari. Sistemul muscular reprezinta 40-45% din
greutatea corporala.

Dupa forma pe care o au muschii se grupeaza astfel:


- muschi scurti: muschii santurilor vertebrala de examplu
- muschi lungi: muschi situati de-a lungul membrelor
- muschi lati: muschi situati la spate si la craniu

Muschii striati sunt muschi voluntari controlati de sistemul nervos


cenral (SNC). Ei realizeaza o activitate constienta. Muschii scheletici
imbraca scheletul osos, impreuna cu care participa la locomotie. In
afara de muschii striati corpul omenesc mai dispune si de muschii
netezi, care sunt situate la nivelul organelor interne (de exemplu
muschiul miocardul)

O fibra musculara striata este formata din mai multe elemente:


- corpul muscular
- tendonul muscular
- jonctiunea tendinomusculara
- insertia muschiului
- tecile senoviale
- bursele seroase anexate
- vasele si nervii muschiului

Muschii striati prezinta mai multe proprietati si anume


contractilitatea, elasticitatea, excitabilitatea.
Tot la nivelul muschiului mai intalnim si notiunea de tonus
muscular care reprezinta o stare de semicontractie, controlata tot
de SNC, care da forma si relieful muschiului.
Deasemenea intalnim si 2 tipuri de contractie: izometrica si
izotonica. In timpul contractiilor izometrice fibrele musculare nu se
deplaseaza, capetele de insertie raman nemodificate. Muschiul isi
poate modifica doar volumul. In timul contractiilor izotonice fibra
musculara se apropie sau se departeaza, capetele de insertie
modifica si ele, deci se realizeaza un lucru mecanic.
O parte din muschii scheletici sunt agonisti, adica realizeaza
miscarea primara si asigura forta principala, iar altii sunt
antagonisti care se opun miscarii principale (de exemplu
antagonistul muschiului biceps brahial este tricepsul brahial).
Fibrele musculare sunt albe si rosii. Cele albe sunt rapide, se
contracta repede, pe intervale scurte realizeaza contractii puternice.
Ca exemplu dam muschii bratului. Firbrele musculare rosii sunt
mult mai lente, rezista timp indelungat si nu obosesc usor.
Exemplu: muschiul gatului, spatelui,membrelor inferioare.
Muschii scheletici sunt atasati de oase prin tendoane care ajuta
la stabilirea articulatiilor. Au o culoarea alba si de obiceiunesc
muschiul de os. Pot uni si un muschi de altul. Tendoanele de forma
plata se numesc aponevroze (cea mai reprezentativa este cea din
zona lombara).
Contractiile izomatrice mentin pozitia verticala a corpului iar
contractiile izotonice executa diferite miscari ale segmentelor
corpului.
Principalele grupe musculare voluntare

I. Muschii capului
1. Muschii pilosi ai capului: sunt muschii mimici (ai expresiei
fetei), sunt inervati de nervul facial si se impart in:
- muschii pilosi ai craniului, care acopera craniul
- muschii pilosi au pleoapelor
- muschii pilosi ai nasului
- muschii pilosi ai gurii

2. Muschii masticatori: se impart in 4 muschi motori care ridica


mandibula si 4 muschi motori care coboara mandibula.

II. Muschii gatului si cefei:


1. Muschiul sternocleidomastoidian: este situat pe fata laterala
a gatului si indreptat diagonal de sus in jos intre osul temporal si
toarce.
Actiune: participa la miscarile capului – flexie, extensie, miscari de
rotaie, inclinare, rasucire laterala.

2. Muschii scaleni: se gasesc situati pe ultimele vertebre cervicale


pana la nivelul primelor 2 coaste.

3. Muschii prevertebrati: sunt in numar de 3 si se gasesc situati


pe partea anterioara a gatului. Actiune: realizeaza flexia si
rotatia coloanei cervicale.

4. Muschii cefei: sunt in numar de 8 si sunt situati in zona cefei:


- muschiul splenus
- marele si micul complex
- transversul gatului
- marele si micul drept posterior al gatului
- marele si micul oblic posterior al gatului
Actiune: participa la miscarea capului.
III. Muschii spatelui si ai coloanei vertebrale:

1. Muschii spinali: sunt muschi situati in santurile vertebrale


formate de apofizele spinoase ale vertebrelor si coaste. Sunt in
numar de 3.
Actiune: realizeaza extensia coloanei vertebrale.

2. Muschii intertransversali si interspinosi: sunt muschi mici,


subtiri, patrulateri situati tot la nivelul coloanei vertebrale.
Actiune: realizeaza indoirea coloanei vertebrale si extensia acesteia.

3. Muschiul trapez: este cel mai reprezentativ muschi al spatelui.


Este un muschi lat, superficial, de forma triunghiulara cu baza in
sus si varful in jos si acopera cea mai mare parte a spatelui. Este
format din 3 fascicole musculare: superior, mijlociu si inferior.
Actiune: participa la miscarile capului, ridica si apropie omoplatul,
inclina coloana cervicala.

4. Muschiul marele dorsal: este un muschi plat, triunghiular,


situat pe partile laterale ale spatelui si prezinta 3 fascicole
musculare: superior, mijlociu si inferior.
Actiune: realizeaza adductia, rotatia si proiectia inapoi a bratului,
contribuie la actul de respiratie.

5. Muschiul romboid: este un muschi lat si subtire, situat in zona


omoplatului.
Actiune: realizeaza miscarea de rotatie a bratului

6. Muschiul rotundul mare si rotundul mic: sunt muschi de


forma cilindrica situat in zona omoplatului.
Actiune: realizeaza rotatia interna si externa a bratului.

7. Muschiul unghiular: are forma triunghiulara si este situat in


zona omoplatului, sub trapez.
Actiune: trage omoplatul inauntru (il apropie de coloane vertebrala),
realizeaza inclinarea laterala a coloanei cervicale.

8. Muschiul patratul lombelor: are forma patrata si este situat in


zona coloanei vertebrale lombare.
Actiune: contribuie la actul de expiratie (coboara coastele) si
realizeaza inclinarea laterala a coloanei lombare.

9. Muschiul oblic extern: este situat in partile laterale externa ale


spatelui, format din 3 fascicole musculare.
Actiune: contribuie la actul de expiratie, realizeaza rotatia coloanei
vertebrale, participa la flexia bazinului pe torace si invers.

10. Muschiul psoas-iliac: este format din muschiul psoas si


muschiul iliac. Se intinde de la nivelul vertebrelor lombare in
diagonal din spate catre fata pana la nivelul trohanterului mic al
osului femur.
Actiune: este principalul stabilizator al soldului.
IV. Muschii toracelui si abdominali:

1. Muschiul mare micul pectoral: sunt 2 muschi plati, situati pe


partea anterioara a toracelui, de forma triunghiulara, unul situat
la suprafata iar celalalt in profunzime.
Actiune: realizeaza adductia, flexia bratului, coboara umarul si
participa la actul de inspiratie.

2. Muschiul diafragmul: este un muschil lat care separa cavitatea


toracica de cea abdominala.
Actiune: contribuie la actul de respiratie.

3. Muschii intercostali si supracostali: sunt situati pe marginile


coastelor si pe partea posterioara a acestora
Actiune: contribuie la ctul de respiratie.

4. Muschiul oblic intern al abdomenului: este situat pe partea


laterala interna a abdomenuli.
Actiune: contribuie la actul de respiratie, realizeaza rotatia coloanei
vertebrale, participa la flexia bazinului pe torace si invers.

5. Muschiul marele dintat: este situatpe partea laterala a


toracelui si are forma asemanatoare unui fierastrau.
Actiune: participa la actul de inspiratie si trage omoplatul inainte.

6. Muschii drepti abdominali: sunt muschi lati, lungi, situati pe


de o parte si alta a liniei mediene a abdomenului, intre torace si
osul pubis.
Actiune: realzeaza flexia bazinului pe torace si invers, participa la actul
de expiratie.
V. Muschii umarului si membrelor
superioare:

1. Muschiul deltoid: are forma triungiulara, fiind cel mai


voluminos muschi al umarului care si da forma acestuia. Este
alcatuit din 3 fascicole: anterior, mijlociu si possterior.
Actiune: realizeaza abductia si extensia bratului.

2. Muschii bratului – cuprin:

- Muschiul biceps brahial – este situat pe partea anterioara a


osului humerus si prezinta 2 capete: superior si inferior.

Actiune: realizeaza flexia antebratului pe brat, abductia si rotatia


interna a bratului, rotatia externa a antebratului.

- Muschiul brahial anterior este situat sub biceps.


Actiune: realizeaza flexia antebratului pe brat.

- Muschiul triceps brahial ocupa partea posterioara a bratului si


prezinta 3 capete: doua superioare, unul inferior.
Actiune: realizeaza extensia bratului si antebratului, abductia bratului,
coboara bratul.

3. Muschii antebratului
Se impart in:

Muschii anteriori ai antebratului care sunt situati pe partea


anterioara a antebratului, in numar de 8:
- rotundul pronator
- marele si micul palmar
- cubitalul anterior
- flexorul comun superficial al degetelor
- flexorul propriu al policelui
- flexorul comun al degetelor
- patratul pronator
Actiune: relaizeaza flexia antebratului si degetelor.
Muschii posteriori ai antebratului care sunt situati pe partea
posterioara a antebratului in numar de 8:
- extensorul comun al degetelor
- extensorul propriu al degetului mic
- cubitalul posterior
- anconeul
- scurtul extensor al policelui
- lungul abductor al policeului
- lungul extensor al policelui
- extensorul propriu al indexului (aratatorului)
Actiune: realizeaza extensia antebratului si degetelor.

Muschii externi ai antebratului sunt situati pe partile laterale ale


antebratului, in numar de 4:
- brahioradialul
- primul radial extern
- al doilea radial extern
- scurtul supinator
Actiune: realizeaza flexia si extensia degetelor.

4. Muschii mainii – reprezinta grupul miscarilor de finete si de


precizie.

Muschii tenarieni sunt situati pe partea interna a palmei la baza


degetului mare, in numar de 4:
- scurtul abductor al policelui
- scurtul flexor al policelui
- opozantul policelui
- adductorul policelui
Actiune: este data de denumirea muschiului

Muschii hipotenarieni sunt situati pe partea interna a palmei dar pe


latura opusa, in numar de 4:
- palmarul cutanat
- adductorul degetului mic
- scurtul flexor al degetului mic
- opozantul degetului mic
Actiune: este data de denumirea muschiului.

Muschii bazei mijlocii sunt situati pe fata dorsala a mainii, dispusi pe


doua santuri:
- superficial – muschi lombricali
- profund – situati printre spatiile oaselor metacarpiene
Actiune: realizeaza flexia si extensia falangelor.

VI. Muschii bazinului

1. Muschi fesieri care se imparta in muschiul fesier


mare, mijlociu si mmic. Sunt muschi voluminosi
situati pe partea posterioara a bazinului, adica pe
osul iliac si pe trohanterul mare al femurului
Actiune: realizeaza rotaia in afra si inauntru a coapsei , proiectia
inainte a bazinului si este stabilizator al soldului.
2. Muschiul patratul femural care este situat pe osul
ision si pe trohnaterul mare al femurului.

Actiune: realizeaza roatia in afara si abductia coapsei, este stabilizator


al soldului.

VII. Muschii memebrelor inferioare

1.Muschii copasei:

– muschiul cvadirceps situat pe partea anterioara a coapsei


- muschiul croitor situat tot in partea anterioara a coapsei si se
intinde diagonal de sus in jos apoi se insereaza pe capatul lateral
intern al tibiei
- muschii adductori: situati pe partea interna sau anterioara a
coapsei
- muschii ischiogambieri: situati pe partea posterioara a
coapsei si cuprind 3 fascicole musculare: biceps femura, ,
semimembranos si semitendonis
2. Muschii gambei

- muschiul tibial anterior: este un muschi voluminos situat pe


tibie, de forma triunghiulara
- muschiul extensorul comun al degetelor: este situat tot pe tibie
- muschiul flexor comun al degetelor: este situat pe tibie si
ultimele 4 degete si falange de la picior
- muschiul flexorul lung al halucelui: este situat pe osul peroneu si
pe regiunea plantara
- muschiul tibiar posterior: este situat in profunzime intre cei doi
muschi amintiti anterior.
- Muschii peronieri: sunt situati pe partea laterala externa a
gambei si ajung pana la oasele metatarsiene.
- muschii gemeni: se impart in muschii gemeni interni si externi.
Sunt situati pe partea posterioara a gambei, sunt muschi
voluminosi care dau forma gambei. Muschii gemeni se unesc in
jos si formeaza muschiul solearul care se continua cu tendonul
lui Ahile (tendonul are o lungime de 5-6 cm). tendonul se
insereaza pe osul calcaneu

3. Muschii piciorului – sunt dispusi in patru regiuni

Reginuea plantara dorsala: reprezentata de muschiul pediosul

Regiunea plantara interna: reprezentata de 3 muschi:


- adductorul halucelui
- scurtul flexor al halucelui
- abductorul halucelui
Sunt situati pe oasele tarsiene si metatarsiene

Regiunea plantara mijlocie: reprezentata de 4 muschi:


- scurtul flexor
- accesorul lungului flexor
- lombricarii piciorului
- m. interososi ai piciorului
Regiunea plantara externa: reprezentata de 3 muschi:
- adductorul degetului mic
- scurtul flexor al degetului mic
- opozantul degetului mic
Teroia si principiile
Ca incepator in ale reflexologiei este important sa studiati principiile pe
care se bazeaza aceasta stiinta – indeosebi teoria zonala. Acestea
constituie notiunile elementare ale refloxologiei, cele care va permit sa
intelegeti cum puteti relaxa diefrite parti ale corpului prin tratarea unor
refelexe specifice. Teoria zonala subdivide corpul in zece zone pe toata
lungimea corpului.

Ca sa va puteti familiariza cu teoria, faceti un exercitiu mental,


deplasandu-va in sus incepand cu fiecare deget de la picioare si
vizualizand partile propriului dumneavoastra corp care se situeaza
intre limitele fiecarei zone. Liniile orientatative pentru talpa piciorului
va permit sa aplicati diagrame ale reflexelor pentru orice forma sau
dimensiune a piciorului, aratandu-va cum sa va orientati la fiecare nou
partener.

Teoria zonala:
Teoria zonala explica legatura dintre reflexele de pe labele picioarelor
si partile anatomice carora acestea le corespund. Conform acestei
teorii, exista zece “zone” sau canale energetice care strabat
longitutdinal corpul de la labele picioarelor pana la cap – cate cinci pe
fiecare parte, cate una pentru fiecare deget de la mana sau de la
picior, asa cum se vede in figura de mai jos.

Orice organ, glanda sau parte a corpului care este situata in interiorul
unei anumite zone va avea reflexul in zona corespunzatoare a
piciorului (sau a mainii). Astfel, reflexul pentru coloana vertebrala
strabate partea interioara a ambelor picioarez(zona 1), iar reflxul
pentru ficat corespunde celor pentru zone exterioare ale piciorului
drept (zonele 2,3,4 si 5).

Suprapunerea liniilor de delimitare a zonelor peste o silueta anatomica


inlesneste vizualizarea modului in care tratarea labei piciorului va
afecta orice parte a corpului din cadrul aceleiasi zone.

Daca atunci cand tratati laba piciorului dati peste o zona dureroasa,
adeseori nseamna ca exista o tensiune sau o congestie in acea parte a
corpului situata in cadrul aceleiasi zone. De fapt, orice boala care
interfereaza cu fluxul energetic in oricare din punctele situate de-a
lungul unei zone va influenta negativ asupra tuturor structurilor care
impart respectiva zona.
Zonele de pe labele picioarelor:
Fiecare dintre degetele de la picioare reprezinta o zona care strabate
intreaga lungime a corpului. Toate degetele de la picioare sunt zone
refelexe pentru cap, dar principalele reflexe pentru cap se afla in
degetele mari (haluxuri). Fiecare halux (deget mare) reprezinta
jumatate de cop si prin urmare fiecare se subdivide in cinci zone.
Oasele piciorului:
Daca vreti sa practicati reflexoterapia trebuie sa dobanditi cunostinte
functionale despre oasele piciorului, deoarece partial pe baza lor va
veti orienta inainte de a incepe tratamentul . Fiecare laba a piciorului
este alcatuita din 26 de oase – 7 oase tarsiene, 5 metatarsiene (oasele
lungi de la mijloc) si cele 14 falange ale degetelor. Explorati-va
propriile labe ale picioarelor cu mana si incercati sa determinati prin
pipaire cum sunt aranjate oasele.

Liniile orientative din talpa:


Nu puteti sa lucrati pe niste picioare cu care nu sunteti familiarizat
doar prin raportarea la diagrama reflexelor. Ca si oamenii, picioarele
au diferite forme si dimensiuni. Ca sa va puteti orienta la fiecare noua
pereche de picioare, mai intai trebuie sa localizati anumite diviziuni
sau linii orientative. Exista trei astfel de linii transversale pe talpa
piciorului – linia diafragmei, linia taliei si linia calcaiului. Acestea va
permit sa va orientati astfel incat in continuare sa puteti ajunge cu
precizie la reflexele doerite. Prima linie, a diafragmei, este situata intre
falange si oasele metatarsiene. Linia taliei poate fi gasita trasand o
linie imaginara transversala,pornind de la protuberanta de la parte
exterioara a talpii, al cincilea os metatarsian. Pentru a localiza linia
calcaiului, cautati un punct situat chiar deasupra calcaiului, acolo unde
pielea mai moale si mai deschisa a arcadei se schimba in pielea mai
groasa si mai inunecata a calcaiului. Din momentul in care ati localizat
aceste linii orientative, veti putea sa determinati pozitia exacta a
reflexelor care se situeaza deasupra sau dedesubtul acestora.
Diafragma refelxelor pentru laba piciorului:

Aceste diagrame prezinta situarea exacta a reflexelor diferitelor parti


ale corpului pe talpa si pe partea exterioara a piciorului. Dupa cum
puteti vedea, reflexele de pe cele doua talpi sunt foarte similare.
Totusi, unele dintre ele apar pe un singur picior, deoarece organele
carora le corespund se afla intr-o parte a corpului – de exemplu, inima
se afla pe talpa stanga, iar ficatulpe dreapta. Pentru simplitate aici
sunt reprezentate numai anumite reflexe, cu toate ca, in realitate,
fiecare organ, glanda si structura a organismului are un reflex pe
labele picioarelor. Pe aceste pagini sunt reprezentate picioarele exact
asa cum apar atunci cand tratati pe cineva – cu alte cuvinte, talpa
piciorului drept al persoanei se afla in dreptul mainii dumneavoastra
stangi, iar talpa stanga se afla langa mana dreapta. Refloxologii
experimentati ajung sa se vada intr-o confruntare directa cu diferitele
structuri organice, mai degraba decat sa lucreze pur si simplu cu niste
picioare .
Relatia dintre organism si laba piciorului:
Reflexele de pe laba piciorului reprezinta o harta a corpului remercabil
de exacta, care reflecta localizarea diferitelor parti, asa cum se vede
mai jos. Remarcati, de exemlu, cum flexul diafragmei coincide cu
diafragma anatomica. Daca va inchipuiti cele doua picioare miscandu-
se impreuna pentru a acoperi bustul, veti vedea cum reflexele spinale
cad de-a lungul marginii interioare a ambelor picioare.
Tehnicile de folosire a degetelor din reflexoterapie se deosebesc de
orice alte miscari sau manevre utilizate in artele vindecarii naturale, si
stapanirea lor va lua ceva timp. Ideal ar fi sa incercati sa participati la
un seminar sau la un curs in timpul fazei de invatare, dar daca acest
lucru nu este posibil, studiati cu mare atentie aceste tehnici de baza si
exersati-le un timp inainte de a trece la secventa de tratament. In
afara de tehnicile de relaxare, prezentate pe pagina alaturata, exista
patru tehnici fundamentale de lucru, degetul mare, indexu, intepare si
rotirea reflexelor. Cea mai mare parte a tratamentului de reflexologie
se efectueaza cu tehnicile de baza ce folosesc degetul mare si indexul,
printr-o mescae ce de omida peste fiecare reflex, cu ambele maini.
Inteparea si rotirea reflexelor sunt tehnici mai specializate, folosite
numai pe anumite reflexe.

Chestiuni practice:
Frumusetea reflexoterapiei consta in faptul ca se poate practica
oriunde, in orice moment, pentru ca nu aveti nevoie decat de maini.
Singura conditie este ca atat dumneavoastra, cat si receptorul sa aveti
o pozitie cat mai comoda.

Picioarele receptorului trebuie sa fie cam la nivelul poalei


dumneavoastra, astfel incat sa nu fie nevoie sa va aplecati prea mult.
In afara de doua scaune comode, numai e nevoie decat de putina
pudra de talc sau de faina de grau care se aplica daca picioarele
receptorului sunt umede si de un prosop pe care sa-l intindeti in poale.
(In reflexoterapie nu se folosesc niciodata uleiuri sau crème). Si
trebuie sa aveti grija ca inainte de inceperea sedintei, sa aveti unghiile
taiate.

Atentie: Nu tratati oameni cu vene varicoase, exceptand cazurile in


care folositi zonele de referinta. Si in afara de tehnicile de relaxare,
evitati practicareareflexoterapiei asupra femeilor gravide, daca nu
sunteti calificat corespunzator.

Scaunul pliant:
Asigura pozitia ideala pentru cel caruia I se aplica reflexoterapia,
deoarece ofera un suport ferm pentru corp si genunchi si permite
relaxare completa.
Fotouliul si taburetul:
Daca nu aveti la dispozitie un scaun pliant, asezati-va [partenerul pe
un fotoliu sau pe o canapea, sprijinindu-i piciorul asupra caruia lucrati
pe un taburet de o inaltime similara.
Tehnicilie de relaxare:
Relaxarea constituie cheia unei reflexoterapii eficienta. La inceputul
tratamentului folositi cele trei tehnici descrise aici, actionand pe rand
asupra labelor picioarelor, pentru a va obisnui partenerul cu mainile
dumneavoastra si pentru a relaxa picioarele. De asemenea, ar fi bine
sa recurgeti la aceste tehnici pentri a va linisti partenrul dupa fiecare
reflex dureros asupra caruia ati lucrat in decursul tratamentului si dupa
incheierea secventei de tratament la fiecare laba a piciorului. Dintre
cele trei tehnici prezentate aici, mai intai folositi-o intotdeauna pe cea
denumita “Inapoi si ianinte” urmata de oricare dintre cele doua.
Tehnica de flexare a diafragmei si plexului solar este deosebit de
benefica pentru oamenii care sufera din cauza tensiunii.

Flexarea diafragmei:
Apasati ferm cu degetul mare in reflexul diafragmei si al plexului solar
(situat pe arcada, imediat sub proeminenta de sub halux, asa cum se
vede in figura de mai jos), degetul drept pe talpa dreapta, degetul
stang pe talpa stanga. Cu cealalta mana apucati de baza degetelor de
la piciorul partenerului. Acum indoiti usor degetele spre
dumneavoastra, impingand in acelasi timp cu degetul mare in talpa.
Incepand de la extremitatea interioara a reflexului, deplasati-va incet
si treptat degetul mare spre marginea exerioara.
Inainte si inapoi:
Asezati palmele pe partile laterale ale piciorului, cu degetele relaxate.
Acum impngeti usor inainte cu o mana si trageti cu cealalta. Continuati
aceasta miscare, impingand si tragand alternativ piciorul inainte si
inapoi destul de rapid, pastrandu-va permanent mainile in contact cu
laba piciorului.

Rotirea gleznei:
Sprijiniti calcaiul partenerului in mana dumneavoastra opusa – calcaiul
drept in mana stanga si viceversa, cu degetul mare in jurul partii
exterioare a gleznei, imediat mai jos de osul gleznei. Acum apucati
partea de sus labei piciorului cu cealalta mana si rotiti usor de cateva
ori intr-o directie, apoi de cateva ori in cealalta directie.
Tehnica de baza a prinderii:
Pentru deveni un bun reflexoterapeut, trebuie sa va deprindeti mainile
sa lucreze “in echipa”, o mana tine laba piciorului ferm in vreme ce
cealalta lucreaza asupra reflexelor. Fiecare dintre diferitele tehnici de
lucru presupune o prindere usor diferita, o variatie a tehnicii de baza a
prinderii prezentata in dreapta. Intotdeauna trebuie sa folositi ambele
maini pentru fiecare laba a picioarului, asa incat exersati aceasta priza
de baza in ambele sensuri, pana cand vi se va parea fireasca.

Tehnica de baza a degetului mare:


In reflexoterapie folositi degetele mari mai ales pentru a lucra asupra
reflexelor de pe talpi si uneori de pe partile laterale ale labelor.
Lucrand cu prima articulatie a degetului mare, “inaintati” de-a lungul
reflexului prin indoirea si indrepatarea usoara a articultiei. Contactul cu
talpa il realizeaza marginea interioara sau mediana a degetului mare,
nu varful sau cu pulpa degetului )partea care atinge tablia mesei daca
asezati palme intinsa pe aceasta).

Tehnica de baza a prinderii:


Pentru a lucra pe laba piciorului drept, cuprindeti degetele de la
piciorul partenerului cu mana stanga si tineti-le drepte, fara sa le
indoiti excesiv in fata sau in spate si folositi pentru lucrul pe reflexe
mana dreapta. Acum schimbati mainile intre ele. Pentru a lucra pe laba
piciorului stang incepeti prin a folosi mana dreapta pentru prindere si
apoi schimbati rolul mainilor.
Tehnica de baza a degetului mare:
Degetul mare se afla la un unghi corect atunci cand articulatia nu este
indoita prea mult, permitand aplicarea mai uniforma si mai precisa a
tehnicii asa cum se arata si in figura de mai jos. Daca articulatia est
indoita prea mult, nu numai ca va fi supusa la un effort excesiv, dar
persoana pe care o tratati ar pute sa va simta unghia. Degetele de la
mana “activa” se infasoara in jurul partii superioare a labei, pentu a
oferi sprijin degetului mare.

Tehnica degetului aratator:


Va folositi de degetul aratator atunci cand lucrati pe partea superioara
sau laterala a piciorului. Si in acest caz, contactul se face cu marginea
inferioara sau mediana a degetului, indoind articulatia usor pentru a
“inainta”. De data aceasta insa, degetul mare asigura sprijinul necesar
pe talpa, impingand inainte capul metatarsian, pentru a inlesni lucrul
pe partea superioara a labei. Exersati miscarea pana cand o puteti
executa uniform, pastrand presiunea constanta sa “pasiti” peste
reflexul dureros intr-o directie cu aratatorul stang, apoi faceti miscarea
de intoarcere cu celalalt aratator.

Inteparea:
Aceasta tehnica este utila pentru actionarea precisa asupra unui reflex
de intindere mica si pentru a lucra asupra unor parti ale talpii unde
pielea este mai tare, cum ar fi calcaiul. Ca o albina care-si infinge acul,
apasati brusc cu degetul mare pe reflex, dupa care-l trageti inapoi.
Sprijinul reciproc al degetelor este crucial aici, intrucat tehnica solicita
o mare precizie. Sprijiniti laba piciorului ferm cu mana “de sustinere” si
asezati degetul mare al mainii “active” pe zona reflex. Acum infingeti
brusc degetul mare si trageti-l inapoi spre lateral.

Tehnica degetului aratator:


La fel ca la degetul mare, pentru o folosire corecta a aratatorului,
articulatia este doar usor flexata, iar asupra reflexului se actioneaza cu
marginea interioara a degetului. Daca flexati prea mult articulatia si
folositi varful degetului, o mare parte din contactul dumneavoastra cu
pielea se pierde si riscati sa va infingeti unghia in laba piciorului
partenerului.
Rotirea reflexului:
Menita indeosebi sa ajute la “alinarea” unui reflex dureros, aceasta
tehnica este folosita pe reflexele din zona abdominala superioara a
ambelor talpi (cu alte cuvinte, intre linia taliei si linia diafragmei).
Trebuie s-o aplicati daca intalniti o zona deosebit de sensibila. Pastrati
degetul mare in pozitie fixa in timp ce rotiti laba piciorului in jurul lui,
asa cum se arata in figura de mai jos. Dupa cateva minute de rotire a
reflexului, veti constata ca durerea s-a diminuat considerabil. Lucrati
cu blandete, avand grija sa nu infingeti unghiile in piele. Apasati usor
cu degetul mare “activ” pe reflex. Acum folositi mana “de sustinere”
pentru a roti partea superioara a labei in jurul degetului mare, in
ambele sensuri.

Secventa de tratament a labei piciorului


Cand tratati pentru prima oara o pereche de picioare, incepeti prin a
depista portiunile de piele intarita, bataturile etc. care ar putea
interfera cu fluxu energetic in zona respectiva. Daca descoperiti vreo
problema, sfatuitiva prietenul sa se trateze la un pedichiurist. Acum
trebuie sa va obisnuiti cu labele piciorelor. Dupa ce le-ati relaxat
metodic pe amandoua, incepeti sa lucrati asupra refelxelor,
completand intreaga secventa la un picior, dupa care treceti la celalalt.
Secventa se desfasoara sistematic in josul labei piciorului, de la degete
la calcai, de la reflexele capului la cele ale abdomenului inferior, apoi in
sus pe marginea inferioara a labei, pentru a lucra pe reflexele spinale.
In perioada de invatare a secventei, de fiecare data cand ajungeti la
noua zona reflex, studiati diagramareflexelorsi observati pozitia exacta
a reflexelor. In timpul tratamentului, acordati mai multa atentie
zonelor dureroase pe care le descoperiti si dupa ce lucrati pe ambele
labe, reveniti pentru scurt timp la aceste zone, pentru a le lucra
suplimentar. Dar nu va asteptati sa scapati de ele intr-o singura
sedinta. Lucrati intotdeauna cu blandete, deoarece suprasolicitarea
punctelor sensibile este contraproductiva, creand tensiune si nicidecum
relaxare.

Reflexele capului, sinusului, ochilor si


urechilor:
Toate degetele picioarelor contin reflexe ale capului, cele de la piciorul
drept de pe partea dreapta a capului si viceversa. Principalele reflexe
se afla pe degetele mari; degetele mai mici sunt reflexe de “reglaj fin”
pentru cap ca si pentru sinusuri. Daca o persoana are un dinte cariat,
de exemplu, veti constata veti constata ca degetul din zona
corespunzatoare este sensibil.

Daca sinusurile sunt congestionate, toate degetele vor fi dureroase la


atingere. Lucrul cu degetele de la picioare necesita mult anrenament,
nu numai ca sunt sensibile, dar dimensiunea lor redusa le face dificil
de sustinut si de tratat. Tratati reflexele ochilor si ale urechilor cel mai
mult direct la baza degetelor mai mici. Dat fiind ca tensiunea este
cauza multor probleme ale ochilor, impiedicand buna circulatie si
concentrarea, reflexoterapia este adesea foarte eficace, restabilind
functionarea normala si favorizand relaxarea.

Reflexele capului si a sinusurilor:


Pentru a trata piciorul stang, sprijiniti si protejati degetele de la
picioare cu mana dreapta si folositi degetul mare de la mana stanga
pentru a lucra asupra reflexelor, tinand celelalte degete ale stangii
peste degetele mainii drepte.
Incepand cu haluxul piciorului drept, faceti-va policele sa treaca in jos
pana la baza fiecarui deget cu o miscare de “omida:. Cand ati ajuns la
degetul mic, schimbati mainile si treceti inapoi spre degetul mare.
Pentru laba piciorului drept, aplicati aceste instructiuni “in oglinda”.

Reflexele ochilor si urechilor:


Pentru a trata acesta zone reflexe, mergeti pe marginea de la baza
degetelor mici formata de articulatiile metatarsiene. Cu o mana
sprijiniti laba piciorului si folositi degetul mare pentru a trage in jos
pielea carnoasa care acopera baza degetelor. Folositi marginea
exterioara a ambelor police pentru a “pasi” de-a lungul marginii in
ambele parti.
Reflexele gatului:
Zonelereflexe pentru gat se afla la baza degetului mare. Lucrul cu
aceasta zona afecteaza, pe langa gatul propriu-zis si capatul de sus al
coloanei vertebrale, amigdalele si glandele tiroida si paratiroida.
Sprijinind laba piciorului cu o mana, folositi policele celelilalte maini
pentru a lucra in jurul bazei haluxului din lateral, apoi schimbati
mainile si reveniti in directie opusa, inversand mana care sustine si
degetul care lucreaza asupra reflexului.
Reflexul plamanilor:
Aceasta zona reflex se afla intre articulatiile metatarsiene si baza
degetelor mari pe talpa piciorului, si intre oasele metatarsiene pe
partea de sus a labei. Incepeti prin a lucra pe zona reflex a plamanilor
pe talpa, asa cum se arata in figura de mai jos dupa care tratati partea
de sus a labei. Zonele reflex ale plamanilor afecteaza toate organele
din cusca toracica, nu numai plamanii.

Reflexul plamanilor pe talpa:


Tineti degetele de la picior cu o mana si folositi coltul median al
celuilalt police pentru a lucra intre oasele metatarsiene, de jos in sus,
spre baza degetelor. Apoi lucrati in sense invers, cu celalalt police.

Reflexele plamanilor de pe partea de sus a labei


piciorului:
Tineti degetele cu o mana si folositi coltul median, sau interiorul,
degetului aratator de la cealalta mana pentru a lucra in josul oaselor
metatarsiene, incepand de la baza fiecarui deget. Incepeti cu degetul
mare si avansati si avansati spre degetul mic. Apoi schimbati mainile si
lucrati in sens invers. Policele dumneavoastra trebuie sa impinga in
capetele oaselor metatarsiene pentru a deschide partea de sus a labei.
Zona abdominala superioara
Aceasta zona reflex mare se afla intre linia taliei si capetele
articulatiilor metatarsiene ( linia diafragmei). Dat fiind ca reflexele
corespunzatoare organelor de pe partea drepta a corpului sunt situate
pe laba piciorului drept, iar reflexele stomacului si pancreasului in
principal pe piciorul stang. Reflexele rinichilor se afla pe ambele
picioare. Secventa noastra de tratament pe laba piciorului se
concentreaza numai pe reflexul ficatului. Daca oricare dintre labele
picioarelor este deosebit de dureroasa la atingerea in zona abdominala
superioara, folositi rotirea reflexului ca supliment de tehnica de baza a
degetului mare.

Zona abdominala inferioara

Reflexele colonului ascendent si al valvei ileocecale se afla pe laba


piciorului drept. Pentru a gasi reflexele valvei ileocecale si ale
apendicelui, urcati cu degetul mare stang, incet in susul marginei
inferioare a labei piciorului pana cand gasiti un punct sensibil, imediat
deasupra osului calcaiului.

Reflexul colonului ascendent se continua in sus din acest punct pana la


nivelul liniei taliei. In afara de deranjamentele digestive, la tratamentul
aplicat acestei zone mai reactioneaza pozitiva si problemele bronhiale,
astmul si afectiunile alergice. Lucrul pe reflexele colonului sigmoid si al
colonului descendent este de ajutor in cazurile de aerofagie, constipatii
si alte maladii legate de stres. Ambele reflexe sunt situate pe laba
piciorului stang. Este dificil de lucrat ca reflexul colonului sigmoid,
situat pe osul calcaiului deoarece acolo pielea este foarte tare. Reflexul
colonului descendent urca pe marginea exterioara a labei piciorului
pana la linia taliei, asa cum se observa in figurile de mai jos. Aceasta
zona este adeseori sensibila, din cauza lipsei de miscare, a stresului si
a unui deficit de fibre in regimul alimentar.

Reflexul ficatului:
Cu mana de “sustinere” pe degetele picioarelor, lucrati sistematic cu
degetul mare pe toata suprafata. Aveti grija sa infasurati degetele
mainii “active” in jurul partii superioare a labei pentru a oferi sustinere
degetului mare. Si de data aceasta, schimbati pe rand rolul mainilor.
Reflexele valvei ileocecale, apendicelui si colonului
ascendent:
Puneti policele stang pe reflexele valvei ileocale si apendicelui si
intepati inapoi si spre exteriorul labei, folosind tehnica inteparii. Acum
urcati cu degetul pe partea exterioara a labei pana la linia taliei pentru
a lucra pe intreaga zona a reflexului colonului ascendent.

Reflexele colonului sigmoid si descendent:


Pentru a localiza reflexul colonului sigmoid, puneti policele stang
imediat deasupra liniei calcaiului pe partea interioara a labei piciorului
stang si pasiti in jos pana la punctul marcat, ca in figura de mai jos.
Acum ‘’intepati” de cateva ori spre interiorul labei. Dupa care schimbati
mainile si “pasiti” in sus pe exteriorul labei cu policele drept pentru a
lucra pe zona reflexului colonului descendent, ca si in figura din
dreapta celei de jos.
Reflexele spinale:
Lucati reflexele spinale intr-o miscare continua de-a lungul marginii
infeioare a fiecarei labe de la zona coccisului si a sacrumului, care
incepe la marginea interioara a fiecarui calcai. Aceasta este unul dintre
cele mai imortanta reflexe, caci sanatatea coloanei vertebrala este
esentiala pentru starea de bine a intregului organism. Stresul, pozitiile
incomode si lipsa de miscare pot crea tensiuni si dezechilibre in
reteaua de muschi care sustine coloana vertebrala, ceea ce nu numai
ca provoaca dureri de spate, dar si stanjeneste functionarea nervilor
spinali care leaga creierul cu restul corpului. Intrucat relaxareaeste
efectul principal al relfexologiei, tratarea reflexelor spinale poate avea
un efect dintre cele mai benefice.

Relatia dintre coloana vertebrala si laba piciorului:


Exista o extraordinara similitudine intreforma coloanei vertebrale si
conturul reflexelor sale pe partea inferioara a labei, asa cum se vedin
fugura de mai jos. Atat coloana vertebrala cat si laba piciorului au cate
26 de oase si cele patru arcade ale labei sunt ca o oglindire a celor
patru curburi ale coloanei: cervicala, toracica, lombara si sacrala.

Reflexele spinale:
Pentru a lucra asupra reflexelor spinale (A), incepeti la marginea
interioara a calcaiului si mergeti treptat cu degetul mare in sus, spre
degetul mare (halux). In zona reflexelor pentru coccis si sacrum pielea
este in general mai tare decat de obicei. Aceasta inseamna ca trebuie
sa infasurati degetele mainii active pe dupa partea exterioara a
calcaiului, ca sa oferiti un sprijin ferm policelui activ. Lucrati in susul
reflexulu spinal atat cat se poate fara sa intindeti excesiv policele, apoi
mutati degetele mainii active de pe partea exterioara a calcaiului si
asezati-le peste incheietura labei piciorului, asa cum se vede in figura
B. Avand mana activa in aceasta pozitie veti putea sa continuati cu
usurinta ascensiunea pe zonele reflexelor lombar, toracic si cervical
(C). Daca descoperiti vreo zona sensibila, acordati-i o atentie
suplimentara, trecand cu policele peste aceasta de cateva ori.
Zona salelor si a membrelor inferioara
Lucrul pe cele doua zone reflex prezentate pe aceasta pagina este
esential pentru toate cazurile care implica dureri de spate, precum si
pentru problemele legate de sold, genunchi si picior. Aceste reflexe
sunt, dupa cum li se spune, “ajutatoare”, nu numa ca relaxeaza acele
parti ale corpului carora le corespund direct, dar si ajuta la alinarea
durerilor de sale. Reflexul sold/genunchi/picior este o zona destul de
intinsa pe partea exterioara a labei piciorului, de la al cincilea
metatarsian pana la calcai. Daca persoana pe care o tratati are
probleme la un genunchi, reflexul corespunzator de pe aceeasi parte
va fi extrem de sensibil. Reflexul sold/spate/sciatic inconjoara spatele
articulatiei gleznei. Durerea resimtita in aceasta zona indica adesea ca
persoana respectiva sufera de sciatica.

Reflexul sold/genunchi/picior:
Puteti lucra pe aceasta zona fie cu degetul aratator, ca in figura de mai
jos, fie cu policele, ca in figura din stanga celei de jos. Treceti peste ea
in directii diferite, incercand sa remarcati diferentele dintre cele doua
picioare.

Reflexul sold/spate/sciatic:
Tineti laba piciorului vertical cu mana de sustinere. (Daca lasati laba
piciorului sa se incline in fata, tendoanele se vor contracta,
impiedicandu-va sa lucrati cum se cuvine asupra reflexului.) Acum
folositi degetul aratator pentru a lucra metodic in jurul articulatiei
gleznei.
Diafragma reflexelor mainii:
Pozitiile reflexelor mainii corespund cu cele ale labei piciorului. Dar, la
fel cum intre cele doua parti anatomice exista diferente de dimensiune
si forma, la fel se intampla si cu reflexele asociate, de exemplu
reflexele spinale sunt mult mai scurte pe maini, iar reflexele sinusurilor
sunt mai mari, deoarece degetele de la maini sunt mai lungi decat cele
de la picioare. Intrucat mainile sunt mai expuse si, prin urmare mai
putin sensibile, reflexele mainilor sunt situate mult mai prifund. Prin
urmare, sunt mai dificil de tratat deoarece punctele sensibile sunt mai
greu de localizat.
Secventa de tratament a mainilor
Principalul avantaj al lucrului cu mainile fata de picioare este
comoditatea. Puteti sa lucrati cu dumneavoastra insiva sau cu
partenerul oriunde, fara a fi nevoie sa dezbracati nimic. Dar in general
este o forma de tratament mai putin eficace deoarece reflexele sunt
mai profunde si deci e mai dificil de ajuns la ele. Cand tratati mainile,
folositi policele ca sa lucrati pe palma si degetele aratatoare pentru a
lucra pe adanciturile dintre degete de pe spatele palmelor. Tehnica de
baza a degetului mare este aceeasi ca si labele picioarelor, singura
diferenta fiind ca de data asta, intindeti si flexati in permanenta mana
pe police in timp ce acesta inainteaza.

Relaxarea diafragmei:
Pentru a gasi reflexul diafragmei, mai intai localizati mica protuberanta
formata de al cincilea os metacarpian, la baza policelui. Reflexul se
situeaza transversal pe cele doua parti ale mainii, chiar sub aceste
doua protuberante. Pe langa faptul ca este o componenta vitala a
sistemului nostru respirator, diafragma este adeseori un adevarat
“depozit” de tensiune si stres. Prin urmare este un reflex esential
pentru relaxarea intregului corp. Tehnica folosita pentru relaxare este
practic aceeasi ca si la “Flexarea diafragmei” de la laba piciorului.

Auto-tratament pe coloana.
Daca suferiti de dureri ale spatelui, de multe ori puteti sa vi le alinati
singur lucrand pe reflexele spinale cu policele, sprijinind degetele
mainii active ca in figura de mai jos. Zona reflexului lombar este in
general dureroasa daca aveti probleme cu salele. Lucrati cu delicatete
pe aceasta zona timp de cateva minute in fiecare zi.
Tehnica de relaxare a diafragmei:
Tineti ferm mana partenerului intr-una din mainile dumneavoastra si
puneti policele celelalte maini pe reflexul diafragmei. Acum, pe masura
ce “pasiti” treptat cu policele peste reflex, flexati in permanenta mana
peste policele “activ”. Repetati miscarea la cealalta mana.

Reflexul plamanului:
Acest reflex este situat imediat deasupra liniei diafragmei, pe palma si
pe spatele fiecarei maini. Se trateaza cu policele pe palma si apoi cu
degetul aratator pe spatele palmei, folosind in ambele cazuri aceeasi
tehnica. Tineti mana partenerului dumneavoastra la fel ca la relaxarea
diafragmei. Acum lucrati cu policele in josul oaselor metacarpiene, in
acelasi timp flexand si indreptand degetele cu mana “de sustinere”.
Repetati miscarea pe spatele palmei.
Reflexul ficatului:
Sub linia diafragmei de la mana dreapta veti gasi reflexul ficatului.
Desi acest reflex se poate distinge pe ambele parti ale mainii este mai
usor de detectat pe spatele palmei. Pasiti cu degetul mare treptat pe
reflex, in acelasi timp intinzand si flexand usor mana peste police, asa
cum se vede in figurile de mai jos.

Reflexele spinale:
Spre deosebire de majoritatea reflexelor mainii, reflexele spinale sunt
relativ usor de gasit si foarte uutile pentru auto-tratament, sau pentru
tratarea altor persoane. Inainte de a lucra asupra flexului, studiati
diegrama reflexelor mainii, remarcati localizarile diferite ale reflexelor
la maini fata de cele de la picioare. Incepand de la podul palmei,
mergeti in jos cu policele de-a lungul reflexului de la zona salellor la
zona cervicala, folosind aceeasi miscare “ca de omida” ca si labele
picioarelor. Intrucat pielea care acopera acesta reflexe este, prin
comparatie, subtire, nu este necesara flexarea mainii.
Reflexul sold/genunchi/picior
Ca si la picioare, acest reflex constituie o zona “ajutatoare” pentru
coloana vertebrala si poate fi lucrat cu eficacitate pentru tot felul de
dureri de spate. Il veti gasi pe spatele fiecarei palme, aproape de
marginea exterioara si mai jos de linia taliei. Daca este dureros la
atingere, eliminati durerea treptat, pe parcursul a mai multor sedinte
de tratament. Folositi-va degetul aratator pentru a trece usor peste
intreaga zona, mai intai cu o mana ca si mana “activa” apoi cu
cealalta.
Auto-masajul
Auto-masajul este una dintre cele mai bune cai de a invata cum sa
devi un bun masor, de a descoepri ce manevre provoaca senzatii
benefice in rolul dual de daruitor si receptor. Este o forma de
vindecare veche de cand lumea, la care recurgem instinctiv in caz de
anchilozare sau durere, ne strangem de umarul incordat ca sa-l
destindem si ne frecam pe locul lovit ca sa nu se invineteasca. Cu
multe secole in urma, auto-masajul era folosit ca un ritual de catre
razboinicii mongoli, care urmareau astfel sa indeparteze teama inainte
de a porni la lupta. Exista totusi si anumite dezavantaje ale metodei,
principalele fiind date de a obtine o relaxare totala si de a ajunge fara
efort la toate partile corpului. Dar una peste alta, ponderea avantajelor
este mai mare. Puteti sa va faceti auto-masaj la lucru, acasa sau in
maina, oricand va simtiti tensionat sau obosit, aveti dureri sau va
simtiti anchilozat. Nimeni nu va cunoaste corpulmai bine decat
dumneavoastra, nimeni nu poate spune mai bine ce anume va face
bine si nici sa localizeze atat de precis locul care doare.

Secventa de auto-masaj:
Puteti masa orice parte a corpului la care ajungeti, folosind oricare
dintre tehnicile in secventa fundamentala de masaj. Daca veti constata
ca relaxarea se obtine cel mai usor daca tratati fiecare parte in pozitiile
si ordinea prezentate aici, lucrand de la labele picioarelor spre cap.
Puteti folosi aceste pozitii si pentru a va apasa propriile puncte tsubo.

Pentru a va face singur un tratament de reflexoterapie, asezati-va cu


laba unui picior peste coapsa celuilalt sau, si mai bine, lucrati asupra
propriilor dumneavoastra maini. Inainte de a incepe, concentrati-va in
propria dumneavoastra hara. Incepeti la fiecare parte a corpului cu o
mangaiere usoara si treptat mariti profunzimea mangaierii,
experimantand cu diferite tehnici si presiuni. Lasati-va suficient timp la
dispozitie ca sa va familiarizati cu fiecare zona a corpului
dumneavoastra, astfel incat sa incheiati pe deplin restabilit.

Picioarele si labele picioarelor:


Stati pe podea cu picioarele intinse in fata dumneavoastra. Alternand
intre partea stanga si cea dreapta, lucrati pe laba piciorului, glezna si
gamba, articulatia genunchiului si in final coapsele de la genunchi la
solduri.

Soldurile si abdomenul:
Stati intins pe spate cu genunchii ridicati. Masati intreaga regiune
pelviana, incepand cu triunghiul interior al osului pubian, coborand
intre picioare pana la osul pe care stati asezat. Intoarceti-va pe o parte
a corpului pentru a lucra pe zona de la osul de sprijin in pozitia sezut
pana la coccis, peste fesa si in jurul osului pelvian si al articulatiei
soldului pana in fata. Intoarceti-va pe partea cealalta si repetati
manevra. Acum masati intregul abdomen.
Pieptul:
Stand culcat pe spate, masati pieptul de la plexul solar la clavicula.
Tregeti de-a lungul partilor laterale ale pieptului, apoi lucrati de-a
lungul spatiilor intercostale, de la centru spre exterior.

Bratele si mainile:
Culcat pe spate, alternati in mod repetat cele doua brate, incepand cu
stangul. Mai intai masati fiecare mana, apoi fiecare antebrat inclusiv
cotul si in sfarsit bratul pana la subsoara si la umar.

Umerii si gatul:
Culcat pe spate, apasati de-a lungul marginii superioare a claviculei si
pe partea superioara a umerilor. Masati partile laterale ale gatului si
ceafa si atat cat puteti din omoplati si partea superioara a spatelui.

Spatele:
Ridicati-va in capul oaselor si din aceasta pozite, lucrati de la pelvis in
sus pana unde ajungeti cu mainile. Stand intins pe spate, masati-va
spatele rulandu-l pe un facalet sau pe o minge de cauciuc; stand in
picioare faceti acelasi lucru frecandu-va de trunchiul unui copac.

Fata si pielea capului:


Culcat pe spate, masati cu fermitate intreaga fata de la frunte la
barbie, pornind de la centru spre exterior. Masati osul maxilarului si
urechile, apoi intreaga piele a capului.
Afectiuni care se pot trata prin reflexoterapie

1. Boli ale aparatului digestiv

Gastrita si ulcerul gastroduodenal

Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a


stomacului, duodenului, plexului solar. Se recomanda regim
igienodietetic unde alimentatia va fi completa in alimente cu bogat
continut in vitamina B si C. Vor fi evitate sosurile, grasimile, prajelile,
condimentele, bauturile alcoolice, tutunul, cafeaua etc.

Durata este de 40 minute iar perioada de tratament se recomanda


de 5 saptamani in care primele semne pozitive vor aparea in prima
saptamana.

Picioarele definesc felul nostru in lume si cat de echilibrati suntem.


Un picior teapan si greu corespunde adesea unei rigiditati a persoanei,
a naturii severe sau incapatanate, picioarele subtiri, anemice pot indica
o slabiciune, directii opuse pot fi indiciul unei persoane nehotarate in
drumul sau in viata, care nu stie niciodata pe ce cale sa apuce.

Picioarele constituie baza, punctul nostru de echilibru pe care se


sprijina si prin care ne inaltam. Ele constituie legatura, puntea dintre
domeniile elevate si cele fizice, lumesti ale fiintei noastre.

Orice demers intelectual sau spiritual trebuie sa aiba un punct pe


care sa se spijine intelegerea superioara a vietii si prin care aceasta sa
fie actualizata.

Picioarele noastre simbolizeaza aceste punct de sprijin, felul in care


stam in picioare sau mergem, felul in care ne mentinem echilibrul pe
calea pe care pasim, directia in care ne miscam. Se poate constata ca
o mare parte a vindecarii consta in eleberarea de energie.
Reflexoterapia ne arata cum ne putem vindeca prin sistemul energetic
din interiorul nostru. Picioarele sunt canalele noastre de comunicare cu
pamantul si cele care detin una dintre cheile vindecarii si ale fortelor
energizante din noi.

O zona importanta a piciorului o reprezinta zona reflexa a coloanei


vertebrale. Coloana vertebrala este principalul suport al corpului care
contine sistemul nervos central. Astfel se poate se poate considera
zona calcaiului ca zona principiului matern, dca exista blocaje sau
dezechilibre in aceasta zona se pot constata dificultati in relatia dintre
pacient si mana sa.

O alta zona importanta este zona din jurul primei articulatii a


degetului mare de la picior, corespunzatoare partii superioare a
gatului, locul unde ies nervii din creier si fac legatura cu maduva
spinarii. Blocajele din aceasta zona corespund dificultatilor psihologice
ale pacientului cu principiul patern. Aceasta zona este punctul reflex
pentru punctul altlas, prima vertebra cervicala. Aici se formeaza o
punte intre gandirea abstracta si realitatea fizica a fiintei noastre in
lume.

In centrul piciorului si calcai care sa reflecte pe coloana vertebrala


intre vertebrele toracice 8-10 (plexul solar) si baza coloanei
corespunde sistemului digestiv, rinichii si organele de reproducere.

Calcaiul este baza coloanei vertebrale, corespunde nasterii


individului. Avem trei modele, unul de la inceputul timpului pana in
momentul conceperii, al doilea de la concepere la naster si al treilea de
la nastere pana la momentul actual al vietii noastre.

Sistemul endocrin ca intreg este constituit din niste glande mici care
secreta cantitati infime de hormoni, ce regleaza toate functiile
organismului de la gandire pana la reproducere. Doua glande situate in
creier au un rol important, glanda pineala care este o glanda
misterioasa ce pare ca nu are o functie directa tocmai in cazurile
severe de dezechilibru mintal, cristalele de calciu prezente in mod
normal lipsesc. Acest organ ramane invaluit, ascuns in corpul nostru,
traieste in noi ca samanta incoltita a unei plante impregnata de ide
eterne si oferind omului posibilitatea de a-si forma propriile
conceptii/este un organ al gandirii si cu ajutorul caruia invatam sa
cunoastem si sa ne transformam ideile eterne in conceptii pamantesti.
Glanda pineala tone poarta deschisa intre sufletu nostru si domeniul
spiritual. Reflex o gasim pe partea anterioara a degetului mare de la
picior. Deasupra acesteia se afla fontanela care ramane deschisa pe
toata perioada gestatiei si ceva tim dupa nastere.

Sub pineala se afla glanda pituitara (hipofiza) glanda care


coordoneaza activitatea celorlalte glande endocrine. Cunoasterea
elevata a glandei pituitare a fost canalizata spre pamant. Sufletului
omului se trezeste la constiiinta pamanteasca cu ajutorul acestui mic
organ. In termneul de constiinta pineala este sediul cunoasterii
absolute iar glanda pituitara sediul minti superioare.
Costipatia:

Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a intestinului gros


(ascendent, transvere, descendent, de evacuare), a rectului anusului.
Suplimentar se poate face un masaj pe zona reflexa, pe ambee
talpi, a ficatului si duodenului. Se recomanda un regim alimentar bogat
in zarzavaturi, fructe uscate, paine neagra, graham, compot, iaurt, un
pahar cu apa rece luat in fiecare dimineata la sculare inainte de masa.
Durata este de 20 de minute, se va executa pana la incepera
scaunului normal.

Hemoroizii:

Dupa masajul pregatitor se va executa un masaj pe fata interna a


gambei stangi. Se poate asocia cu masajul zonei reflexe, de pe ambele
talpi, al intestinului gros. Sunt dilatatii venoase ale plexurilor
anorectale. Se recomanda regim alimentare, evitarea alcoolului,
condimentelor etc
Durata este de 20 minute.

2. Boli ale ficatului


Hepatita cronica si ciroza hepatica
Dupa masajul prgatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a
ficatului si a vezicii biliare. Se recomanda regim alimentar, evitarea
eforturilor fizice, alcoolului, tutunului, conservelor, sosurilo, grasimilor.
Sunt permise branza de vaci, laptele, cerealele, carnea slaba de gaina,
fructele, mierea, legumele.
3. Boli ale pancreasului
Pancreatita cronica
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a
pancreasului, dupodenului si ficatului, vezicii biliare. Se recomanda
regim alimentar, fara excese, cu supliment de vitamina A, B, C.
Durata este de 20-30 minute, pe o perioada de 6 luni. Primele semne
pozitive vor aparea la o luna de la inceperea tratamentului.

4. Boli ale aparatului cardiovascular


Hipertensiunea arteriala
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa pe ambele talpi, a
rinichilor, ureterei, vezicii urinare. Se recomanda regim igienicodietetic
odihna, mese fara abuzuri alimentare, fara alcool si cafea. Este
necesar combinarea acestui tratament cu gimnastica respiratorie si cu
masaj general sau partial.
Durata este 30-60 minute, pe o perioada indelungata.

5 Afectiuni ale coloanei vertebrale

Nevralgia cervicobranhiala
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a
coloanei vertebrale situat de-a lungul marginilor interne al boltei
piciorului. Suplimentar se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a
rinichilor, ureterei, vezicii urinare, a glandelor limfatice.
Durata este de 20-30 minute pe o perioada de 2 luni.

Nevralgia sciatica
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa a nervului sciatic pe
partea interna a gambelor, intre talpa si genunchi. Se recomanda
evitarea alcoolului, cafelei.
Durata este 30-40 minute

Migrena
Se va masa zona reflexa de pe degetul mare de la piciorul opus zonei
afectate. Se recomanda regim alimentar. Este o nevralgie insotita de
dureri de cap, greturi, tulburari de vedere. Cauzele sunt digestive,
endocrine, alergice.
Durata este de 10 minute.

Diabetul zaharat
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a
pancreasului duodenului. Este o boala metabolica si de nutrtie. Se
recomanda regim alimentar strict
Durata este de 30-40 minute.

6. Boli ale tiroidei


Hiper si hipotiroidism
Dupa masajul pregatitor se va masa zona relflexa, pe ambele talpi, a
tiroidei situat intre primul si al doilea metatarsian si falangele degetului
mare.
Durata este de 10 minute.

7. Boli ale urechilor

Otita medie acuta


Se va masa zona reflexa a urechilor situat intre al patrulea si al
cincelea deget pe piciorul opus urechii afectate.
Durata 20 de minute.

8. Boli ale ochilor


Conjunctivita
Se va masa zona reflexa a ochilor situat intre al doilea si al treilea
deget pe piciorul opus chiului afectat. Este o inflamatie a mucoasei
conjunctivale.
Durata este de 5-10-20 minute.
9. Boli reumatice
Artroza
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a
glendelor suprarenale, rinichilor, ureterei, vezicii urinare si zona
corespunzatoare, pe ambele talpi,a articulatiei afectate (gamba, sold,
umar etc)

Astmul bronsic
Dupa masajul prgatitor se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a
rinichilor, ureterei, vezicii urinare, glandelor paratiroide, bronhilor,
glandelor limfatice.
Durata este 30-40 minute.

10. Boli ale vezicii biliare


Colecistita
Dupa masajul pregatitor se va masa zona rewflexa, pe ambele talpi, a
duodenului, vezicii biliare, glandelor limfatice. Este o inflamatie a
vezicii biliare.

11. Boli circulatorii


Varicele
Dupa masajul pregatitor se va masa zona reflexa pe ambele talpi, a
glandelor suprarenale, rinichilor, urterei, vezicii urinare, coloanei
vertebrale.
12. Alte boli
Lipsa de calciu
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a paratiroidelor.

Alergia
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a glendelor suprarenale,
rinichilor, ureterei, vezicii urinare, paratiroidelor.

Cistita
Se va masa zona relfexa, pe ambele talpi, a glandelor limfatice,
rinichilor, ureterei, vezicii urinare.

Febra
Se va masa zona reflexa pe ambele talpi, a glandelor limfatice.

Gripa
Se va masa zona reflexa, pe ambele maini a glandelor amigdalelor,
nasului, sinusurilo.

Insomnia
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a capului. Se recomnda
alimnetatia usoara seara.

Psoriazisul
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a glandelor limfatice,
glandelor suprarenale, paratiroidelo, rinichilor, ureterei, vezicii urinare.

Sinuzita
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a sinusurilor situate la varful
degetelor, a glandelor limfatice.

Tusea
Se va masa zona reflexa, pe ambele talpi, a glandelor limfatice,
glandelor suprarnale, paratiroidelor, plamanilor, bronhilor.

Exista si zone reflexe reciproce, si anume:

Ceafa – Osul coccis


Centura scapulara - Centura pelviana
Brat - Coapsa
Articulatia scapulohumerala – Sold
Cot - Genunchi
Antebrat - Gamba
Articulatia pumnului - Articulatia gleznei
Degetele de la maini - Degetele de le picioare
Mana - Picior
Notiuni de medicina traditionala chinezeasca

Tehnici de presopunctura

Medicina traditionala chinezeasca isi are originea intr-o conceptie


filozofica proprie despre lume, conceptie relativista numita TAO, dupa
parintele care a lansat acest curent filozofic TAO TZEU. Nascut in anul
604 i.e.n. Conform acestor idei ale lui TAO medicina traditionala are
mai multe principii si anume:

- prin corpul omului circula ciclic energii


- in toate fiintele vii exista o bioplaritate YIN si YANG
- energiile circula de-a lungul unor canale imaginare numite
meridiane
- pe traseul acestor meridiane se gasesc puncte energetice care
stimulate pot vindeca sau ameliora anumite boli
- pe suprafata pielii sunt proiectate energetic toate organele
corpului
- viata se supune legilor celor 5 elemente:
apa - este primul element si produce al doilea element
lemnul - prin aprindere produce
focul - care produce
pamantul - care produce
metalul - care prin topire devine fluid, deci produce din nou a[a

Aceste elemente se produc si se distrug reciproc fara incetare.


Universul este un intreg format din materie si energie fiind stapanit
de 2 forte antagoniste si complementare, YIN si YANG, care mentin
echilibrul acestuia fiind prezente in toate fenomenele in combinatii
diferite.

TAO spune ca omul este armonic, se afla in armonie cu energia


cosmica din care a luat nastere viata. Ruperea legaturilor dintre om
si univers conduce la aparitia bolilor. Energia cosmica patrunde in
corpul omenesc si circula de la nivelul picioarelor la nivelul capului
pe traseul meridianelor intr-o miscare continua, alternanta, intre
polul YANG, care este capul, si polu YIN, care sunt membrele
inferioara, intr-un ciclu care mentine si intretine viata.

YIN fara YANG si YANG fara YIN inseamna moarte. Ele exista
intotdeauna impreuna si se gasesc in toate fiintele vii, in intreg
universul, in diferite proportii. Formarea lor in univers este fara
sfarsit.

YIN este simbolul pamantului, al noptii, al materiei, al


intunericului, al frigului, golului si linistii, al repausului si al
fermitatii. YANG este opusul lui YIN si este simbolul zilei, al cerului,
al energiei si luminii, al caldurii, al plinului, al zgomotului si miscarii,
al masculinului.

Omul este plasat intre cer si pamant si primeste atat energiei


YIN cat si energie Yang. Capul este Yang, membrele inferioara sunt
YIN, partea stanga a corpului este YIN, partea dreapta este YANG.

Conform medicinei traditionale chinezesti energiile care circula


prin corpul omenesc sunt de 3 tipuri:

1. Energia ZONG – este prima energie a omului si este


transmisa de procreatori, sediul se afla in zona
abdomenului. Aceasta energgie scade odata cu
trecerea anilor si conduce la instalarea batranetii.
2. Energia YONG – sau energia de nutritie, provine din
aerul inspirat si din alimente, circula pe traseul
meridianelor principale de la nivelul unui organ la
altul avand rolul de a transporta hrana in intreg
organismul si de a participa la producerea sangelui
si lichidelor organice. Cand energia YONG este
perturbata, boala est egrava. Aceasta energia
scade odata cu trecere anilor si conduce la
instalarea batranetii.
3. Energie WEI – este energia care apara organismul
impotriva agresiunilor externe. Poate fi comparata
cu sistemul imunitar al organismului . Calitatea
acestei energii se apreciaza dupa starea de
sanatate a pielii, orice boala a pielii inseamna o
energie WEI deficitara.

Meridianele principale prin care circula energia sunt 6 YIN si 6


YANG. Ele poarta numele organelor pe care le deserveste.

Cele 12 meridiane principale sunt:


- meridianul plamanului “P”
- meridianul intestinului gros “IG”
- meridianul stomacului “S”
- meridianul splina, pancreas “SP”
- meridianul cordului “C”
- meridianul intestinului subtire “IS”
- meridianul vezicii urinara “VU”
- meridianul rinichiului “R”
- meridianul ficatului “F”
- meridianul vezicii biliare “VB”
- meridianul trei focare “TF”
- meridianul vase sex “VS”

Ultimele doua meridiane au doar rol energetic, ele nu deservesc nici


un organ. In afara de cele 12 meridiane principale se mai gasesc 2
meridiane secundare, unul pe linia mediana anterioara a corpului
(vasul de conceptie), celalalt pe linia mediana posterioara a corpului
(vasul guvernator). Pe traseul acestor meridiane se gasesc puncte
energetice care stimulate pot ameliora sau vindeca boli. Fiecarui
meridian ii orespunde un numar fix de puncte. Pe suprafata pielii se
mai gasesc inca 400 de puncte, situate in afara meridianeleor din care
cca 200 sunt reprezentate pe ureche.

1. Energii perverse cosmice, sunt reprezentate de vant, caldura,


umiditate , uscaciune, foc, frig
2. Energii psihice, sunt reprezentate de stresurile zilnice si anumite
stari emotionale ca bucuria, tristetea, spaima.
3. Energii alimentare, sunt reprezentate de abuzurile alimentare
sau nerespecatrea unui anumitregim alimentar.

Este foarte important in tratament traditional de acupunctura,


presopunctura, reflexoterapie ca pe perioada desfasurarii
tratamentului pacientului sa urmeze o cura alimentara
corespunzatoare in care sunt eliminate toate toxinele, deasemenea
tratamentul trebuie sa inceapa cat mai devreme si nu in stadiile
tardive cand boala deja s-a constituit.

Presopunctura
Este cel mai simplu mijloc de a trata o boala prin intermediul
masajului cu cea mai simpla manevra a sa, presiunea. Presopunctura
este deci o presiune executata dupa anumite tehnici cu degetele sau
mainile. Acest masaj nu se face la intamplare ci se executa pe anumite
puncte si zone in functie de organele pe care le reprezinta.
Presopunctura se aseamana cu acupunctura, cu deosebirea ca
acupunctura foloseste ace in tratament iar presopunctura varful
degetelor, de aceea mai este denumita si acupunctura fara ace.
Un avantaj pe care il are fata de acupunctura este faptul ca se
poate folosi si ca autotratament. Prin aceste tratamente traditionale se
cauta eliminarea si folosirea medicamentelor prin remedii naturale
deoarece medicamentele introduse in corp vindeca intr-o parte si pot
distruge in alta parti, dand nastere altor boli mai grave decat cea pe
care ne-am propus sa o eleiminam, de exemplu piramidonul folosit
peste masura poate ataca maduva care produce globulele albe
necesare in sisteml imunitar al organismului.