Cuprins

Capitolul I Masajul.....................................................................................pg.
1.1.Istoria masajului
1.2. Tipuri de masaj
Capitolul II Afecțiuni tratate prin masaj....................................................pg.
2.1. Celulita
2.2. Insomniile
Capitolul III. Produse utilizate pentru masaj...............................................pg.
3.1. Produse cosmetic (industriale)
3.2. Produse din “cămară”
Capitolul IV. Produse tipizate pentru masaj...................................................pg.
Concluzii
Bibliografie

1
Capitolul I
I.1. Istoria masajului

Din cele mai vechi timpuri masajul a fost cunoscut că o activitate terapeutică. Masajul a
fost folosit de oamenii primitivi. Evident că netezirea, fricţionarea şi frământatul locului dureros
a fost pur instinctivă. El a fost practicat în cele mai timpurii stadii de dezvoltare a medicinii
tradiţionale. S-a constatat că multe secole în urmă masajul a fost folosit cu scop terapeutic de
popoarele care trăiau pe insulele din Pacific.

Fig. 1.1

2
 Originea cuvântului «masaj» nu are aceeaşi explicaţie la diferiţi specialişti. Unii
consideră că acesta provine din limba arabă de la cuvântul «mass» sau «masch» - «atingerea
uşoară», alţii - de la cuvântul grec «masso» - «a strânge cu mâna», ori de la latinescul «massa» -
«ce se lipeşte de degete». Dar, indiferent de originea cuvântului, sensul cuvântului este acelaşi.
Din cele mai vechi timpuri masajul a fost o parte componentă a artei medicale. Tehnici
de masaj pentru prima dată au fost descrise de indieni şi chinezi.
În China masajul a început să fie aplicat în cel de-al treilea mileniu i.e.n. El a fost utilizat pentru
tratamentul durerilor reumatice, luxatiilor, oboselii, spasmelor musculare, etc. În timpul
masajului, chinezii frecau cu mâinile tot corpul, strângeau uşor muşchii, producând anumite
zvâcniri ale articulaţiilor. Concomitent cu aceste zvâcniri se producea un “pocnet”.
Într-unul din tratatele medicale din India Antică, cunoscut sub numele «Ayurveda», sunt
descrise detaliat tehnicile de masaj, utilizate de indieni pentru a trata diverse boli. Indienii
efectuau frământări pe tot corpul - de la partea superioară a corpului până la picioare. Indienii
primii au unit băi cu aburi şi masajul.
În timpul masajului în baie pe plite de fier fierbinţi turnau apă, care se evaporă şi
pătrundea în piele. Când corpul uman era suficient de umed, persoană masată se întindea pe
podea, şi doi servitori, câte unul din ambele părţi, strângeau muşchii cu o forţă diferită, apoi se
efectua masajul abdomenului şi al pieptului. După ce omul se întorcea şi i se făcea masajul pe
spate.
Atât în India cât şi în China, masajul se efectua de sacerdoţi. În plus, în aceste ţări au
fost create şcoli unde se învăţau tehnicile de masaj.
În China Antică, au fost găsite rădăcinile medicinii preventive. Acolo, aproape în toate
provinciile au fost create şcoli de gimnastică curativă, unde se pregăteau medici, care posedau
excelent diferite tehnici de masaj terapeutic şi gimnastică curativă.
Masajul primitiv era practicat în America şi Africa. Indigenii foloseau tehnici simple de
masaj pentru tratarea multor boli.
Masajul a fost aplicat în Egiptul Antic, Abisinia şi Libia. El a fost cunoscut în acele ţări, încă
din sec. al 12-lea i.e.n. În Egipt, masajul era combinat cu baia. Din baie, nu ieşea nimeni, fără
masaj. Persoană încălzită era masată, întinsă, frământată, presată cu mâna pe diferite părţi ale
corpului. Se masau toate articulaţiile. Iniţial persoană era masată din faţă, apoi din spate şi prin
părţi. Separat, se efectua masajul mâinilor: ele se îndoiau, se întindeau articulaţiile mâinii, apoi
fiecare deget separat, după ce treceau la masajul antebraţului, umărului, pieptului, spatelui,
îndoindu-le în diferite părţi. În plus în afară de îndoire, întindere şi masajul articulaţiilor, au fost
practicate frământările şi frecţiunile ale celorlalţi muşchi.

3
 Fig.3.1

Judecând după imagini, care au rămas pe Bas-reliefuri antice şi pe papirusuri egiptene,

se poate concluziona că popoarele din Asiria, Persia şi Egipt au fost nu numai familiarizaţi cu
masajul, dar şi-l foloseau cu scop medical. Din Egipt masajul s-a răspândit în Grecia Antică,
unde împreună cu gimnastica a ocupat un loc important în arta de vindecare. Masajul era
considerat unul dintre elemente principale ale medecinei în Grecia. Utilizarea acestuia a fost
obligatorie.

Fig.4.1

4
 În «Odisea» lui Homer se povesteşte cum Cercei îl ungea pe Odisei în baie cu uleiuri şi
unsori, iar femeile frământau corpurile soldaţilor înainte de luptă. Medicii vestiţi din Grecia -
Gerodicos, Hippocrat şi alţii, în lucrarile sale de asemenea, au menţionat multe tehnici de masaj.
Masajul în acele zile a fost utilizat în scopuri medicale şi de igienă (pentu boli ale articulaţiilor
şi luxaţiilor).
Hippocrat (459-377 î.e.n.) a verificat experimental toate principiile teoretice privind
masajul. În documentele sale, el a scris: «... încheieturile pot fi comprimate şi relaxate cu
ajutorul masajului. Frecarea cauzează contracţia sau relaxarea ţesuturilor, ceea ce duce la
strângere sau lărgire, frecarea uscată şi deasă strânge, iar cea moderată lărgeşte ţesuturile ».
Masajul în Grecia Antică se efectua în băi cu frecări cu ulei şi unsori.

În Grecia Antică credeau că masajul ar trebui să se aplice nu numai în medicină, dar şi

în viaţa de zi cu zi şi sport, masajul a fost introdus în şcoală şi în armată. Au existat saloane
speciale pentru îngrijirea feţei şi a mâinilor, unde se făcea masajul igienic şi cosmetic. În Roma
Antică, ca şi în China şi India au fost deschise şcoli de masaj. Ele au fost fondate de medici
greci - Asklepiad şi discipolii lui. Asklepiad a împărţit masajul în masaj uscat şi masaj cu
uleiuri, puternic şi slab, de scurtă şi de lungă durată; Paracelsus recomanda masajul pentru a
elimina depuneri şi edeme; Galen a găsit nouă tipuri de masaj, şi a descris tehnica lor. În băile
romane (terme) de asemenea, a fost utilizat masajul, au existat camere, special concepute pentru
masaj. În aceste camere au fost dezmorţite şi masate corpurile oamenilor. Înainte de masaj
romanii efectuau o serie de exerciţii de gimnastică. După aceea, întregul corp se masa şi se
ungea cu uleiuri de masaj. Datorită romanilor masajul a devenit o parte componentă a
sistemului de educaţie fizică şi militară. După cum menţioneză Plutarch, marele lider militar
roman Guy Julius Caesar, permanent utiliza masajul, care era efectuat de masori special
instruiţi.
Medicina de Est a înregistrat cea mai mare înflorire în secolele X-XI. În acel moment, o
mare atenţie a fost acordată dezvoltării noilor metode de tratamente şi prevenirii diferitor boli.
În Turcia şi Persia băile şi masajul au fost practicate pe larg. Şcoala orientală de masaj
se deosebea de şcolile din Grecia şi Roma Antică. Diferenţa era că turcii masau asemănător cu
egiptenii şi africanii: frecau şi apăsau cu degete, frământau ţesuturile. Masajul se făcea în băi
într-o cameră separată uscată şi încălzită. Specialiştii de masaj oriental lucrau cu mâini şi
picioare, acordând o atenţie deosebită frecării şi deplasărilor în articulaţii.

5
 În Rusia Antică au fost practicate proceduri de călire şi masaj. Acestea au inclus
lovituri, fricţionare cu mătură, mişcări active. La slavi, această formă de masaj a fost numită
«hvoschenie». Această procedură a fost descrisă în cronici.
Slavii, în cazul durerilor reumatismale, şi leziunilor masau şi fricţionau articulaţiile,
muşchii şi a alte părţi ale organismului. De asemenea ei utilizau pentru frecare diferite unguente
preparate pe baza de plante aromatice şi rădăcini. După ce se spălau, ei treceau într-o sală cu
aburi încălzită tare, şi acolo băiaşul îi bătea cu o mătură de mesteacăn, care era preventiv
pregătită în apă fierbinte, apoi se efectua masajul, după ce tot corpul din cap până-n picioare era
udat cu găleţi cu apă caldă şi rece. Bătăi ritmice cu mătură pot fi comparate cu frecări dinamice.
În plus, cu ajutorul măturii se freca întregul corp de sus în jos. Iar după o baie se scufundau în
zăpadă sau apă rece, o astfel de acţiune dublă asigură efectul de călire, irită pielea şi protejează
împotriva bolii.
În timp ce la Est se dezvolta ştiinţa, în Europa masajul practic nu era aplicat. În acel
moment, la Occident era Evul Mediu, dominat de puterea bisericii şi dogme. Ideile de
asceticism şi mortificare nu ar putea promova utilizarea de masaj. Masajul se efectua de diferiţi
şarlatani, în timp ce oamenii de ştiinţă erau implicaţi în alchimie, căutau piatra filosofică şi
elixirul vieţii.
Numai în epoca Renaşterii a apărut interesul faţă de gimnastică şi masaj. Aceasta s-a
întâmplat în secolele XIV-XV după apariţia anatomiei lui Mondi de Siuchi. Medicii europeni au
început să analizeze şi să dezvolte activitatea medicilor din Grecia Antică şi Roma Antică. A
apărut şi interesul pentru fizioterapie şi masaj. S-au scris cărţi despre băi şi exerciţii fizice la
greci şi romani antici.
La dezvoltarea ştiinţei medicale în perioada Renaşterii a contribuit anatomistul belgian
Andreas Vesalius (1514-1564) şi medicul englez William Garvey (1578-1657). Andreas
Vesalius într-adevăr este considerat fondatorul anatomiei ca ştiinţă, pentru că el a fost unul din
primii care a descris multe organe umane. Garvey a făcut o contribuţie enormă în fiziologie,
pentru că a descoperit şi a descris sistemul sangvin.
Renumitul Merkulius a colectat toată literatura din acel timp cu privire la masaj şi
gimnastică, şi a scris un celebru eseu «Arta gimnasticii», în care a descris trei tipuri de masaj:
slab, puternic şi mediu. În afară de aceasta, autorul a oferit-o publicaţie cu ilustraţii şi îndrumări
detaliate. După publicărea tratatului renumitului Giovanni Borelli «Mişcarea animalelor»
masajul au început să se răspândească rapid. În el Borelli arată calea fiziologică de studiere a
mişcării.

6
 În 1780 a apărut eseul renumitului clinicist francez Cleman Jozef Tisso «Gimnastica
medicală şi chirurgicală ». În această lucrare, el a oferit numeroase date cu privire la eficacitatea
masajului, folosit în chirurgie şi gimnastică. El scriea că «masajul adesea poate înlocui diferite
medicamente, dar nici un medicament nu poate substitui masajul». După părerea lui cea mai
efectivă metodă a masajului este fricţionarea, el recomanda două metode: uscată şi umedă.
Autorul a descris detaliat realizarea metodelor: «Dacă în fiecare dimineaţă, culcat în pat pe spate
şi cu picioare ridicate, uşor îndoite în genunchi, faceţi fricţii pe stomac şi abdomen cu o bucată
de flanelă, atunci cresc mişcările peristaltice în intestine ... Dacă se freacă tot corpul, atunci
aceasta contribuie la transpiraţie şi circulaţie sangvină. Strămoşii, care ştiau toate beneficiile
fricţionării, foloseau masajul nu numai ca un instrument medical, dar şi ca unul din mijloacele
cotidiene pentru păstrarea sănătăţii ».
Baza metodologică a masajului terapeutic a fost creată de fondatorul sistemului
«suedez» de gimnastica Henrih Ling (1776-1839). Henrih Ling a început promovarea masajului
odată ce el însuşi s-a convins de eficienţa lui. După ce în bătălie a fost rănit la umăr, ceea ce a
dus la complicarea mobilităţii articulaţiei umărului, Ling a început să practice scrima şi să aplice
permanent masajul. După o anumită perioadă de timp funcţia mâinii practic s-a restabilit.
Încurajat de ceea ce i s-au întâmplat, Ling a început să dezvolte diferite tehnici de gimnastică şi
masaj.

Fig.5.1

7
 După numeroase studii, el a publicat un tratat ştiinţific «Fundamentele gimnasticii», în
care el a scris că «masajul este o parte integrantă a tuturor tipurilor de mişcări, care are un efect
benefic asupra organismului uman». Ling, de asemenea, acorda o mare importanţă masajului în
sistemul de gimnastică medicală. El considera că masajul este un instrument eficient pentru a
combate epuizarea, a accentuat efectul terapeutic în cazul problemelor cu aparatul locomotor,
care apar în rezultatul traumelor, precum şi în cazul bolilor chirurgicale şi ale organelor interne.

Cu timpul, masajul şi gimnastica medicală se răspândesc pe toate continentele. În

secolul al XIX-lea în Franţa, Germania, Anglia şi în alte ţări apar numeroase lucrări despre
masaj, precum şi despre rezultatele utilizării sale în tratamentul diferitelor boli. Acest lucru
contribuie la dezvoltarea unor astfel de ştiinţe ca biologie, anatomie, fiziologie. Încă în China şi
India, în Grecia Antică şi Roma Antică masajul este utilizat pe larg în sistemul de educaţie
fizică a soldaţilor, gladiatorilor şi luptătorilor. Romanii şi grecii evidenţiau astfel de tipuri de
masaj ca: preventiv (care se facea înainte de ieşire a atletului pe arenă), de antrenare, de
recuperare (pentru a îndepărta oboseală).

Fig.6.1
Fig.7.1

8
Capitolul II. Tipuri de masaj

Masajul presupune manipularea straturilor superficiale şi profunde ale muşchilor şi a

ţesutului conjuctiv în scopul relaxării şi a stării de bine.
Cuvântul provine din arăbescul ”massa” ce înseamnă a atinge, a simţi sau a manipula.
Masajul implică acţionarea asupra corpului cu o presiune structurată, nestructurată, staţionara
sau în mişcare-tensiune, mişcare, vibraţie, manual sau cu ajutorul unor părţi mecanice.
Ţesuturile vizate pot include muşchi, tendoane, ligamente, piele, articulaţii, sau alte ţesuturi de
tip conjunctiv, şi de asemenea şi vasele limfatice sau organele din sistemul gastrointestinal.
Masajul poate fi aplicat cu ajutorul mâinilor, a degetelor, coatelor, genunchilor şi
picioarelor. Există peste 80 de modalităţi de masaj cunoscute.
Această terapie alternativă, aduce beneficii organismului, cum sunt cele pentru
imunitate, tensiune, tonus muscular şi circulaţie sanguină.
Fie că e vorba de un masaj de relaxare, anticelulitic, terapeutic (de recuperare după diferite
afecţiuni medicale) sau de altă natură, toate au un singur scop, acela de a remedia problemele
din organism şi să readucă echilibrul energetic în corp în vederea promovării sănătăţii.

A. Masajul de relaxare

Masajul de relaxare atenuează tensiunea, stresul, calmează durerile, relaxează muşchii

încordaţi şi îndepărtează starea de apatie. Masajul, mai presus de toate, ne da o senzaţie de bine.
Prin masajul de relaxare corpul este ajutat să elimine toxinele, conducând astfel la
îmbunătăţirea circulaţiei sângelui şi a limfei, dezvoltarea amplitutinii de mişcare la nivelul
articulaţiilor având că efect imediat eliminarea tensiunii musculare.
Masajul stimulează sau calmează, în funcţie de ritmul şi de profunzimea mângâierilor.
De aceea masajul poate să facă o persoană să se simtă vioaie, energică sau, dimpotrivă, să se
simtă relaxată şi somnoroasă.

9
 Fig.1.2

Reducerea tensiunii musculare, obţinută prin masaj, este în strânsă legătură cu inducerea
unei stări mentale pozitive, micşorează anxietatea şi depresia, îmbunătăţeşte capacitatea de
concentrare şi creează stări de relaxare profundă, înlăturând somnolenţă din timpul zilei şi
insomnia.

Fig.2.2

10
 Masajul de relaxare nu este unul brutal sau dureros aşa că va veţi putea simţi corpul
“plutind”. Se aplică manevre şi procedee specifice, de la simplă mângâiere la batere, scuturare,
presare, etc. Rezultatele sunt variate, în funcţie de tipul manevrelor folosite. Masajul de relaxare
se efectuează cu uleiuri sau creme parfumate care stimulează starea de bine şi relaxare.

Efectele pozitive ale masajului de relaxare:

» îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi limfatică

» ajută la eliminarea toxinelor din organism
» creşte elasticitatea pielii
» ajută la regenerarea ţesuturilor
» relaxează musculatura
» elimina oboseală accentuată
» menţine o bună stare de sănătate

Fig.3.2

11
 Fig.4.2

Masajul de relaxare este indicat a se face cel puţin o dată pe săptămâna şi are că scop
menţinere organismului într-o stare de funcţionare perfectă perfectă. Masajul de relaxare este
recomandat persoanelor de toate vârstele, de la nou-născuţi şi până la persoane de vârstă a treia.

B. Masajul terapeutic

Masajul a fost întotdeauna asociat cu anumite procedee complementare, ajutătoare. De

aceea această ramură medicală a căpătat denumirea de “Masaj şi tehnici complementare”.
Originea cuvântului masaj este incertă. Se presupune că derivă fie din grecescul ,,massein”=a
frământă, fie din cuvântul ,,mass” =a apasă. Masajul este un procedeu de acţiune mecanică a
terapeutului asupra ţesuturilor corpului pacientului cu ajutorul mâinilor sau unor aparate

Există variate tipuri de masaj, iar unul dintre tipurile de masaj cu multiple avantaje
asupra organismului uman este cel terapeutic. Masajul terapeutic reprezintă o metodă de
tratament a diferitelor afecţiuni.
Efectele acestuia se resimt asupra pielii, muşchilor, nervilor, sângelui şi limfei, şi
indirect, asupra glandelor endocrine, organelor interne şi articulaţiilor.

12
 Efecte asupra pielii: catifelare evidenţă prin hidratarea cu uleiuri şi creme specifice
masajului, descoamare evidenţă şi masivă a celulelor moarte de la suprafaţă pieli, elasticitate
mai mare a pielii datorată acţiunii manevrelor specifice, activare mai bună a circulaţiei sanguine
periferice din capilarele pielii.

Fig.5.2

Fig. 6.2

13
Efectele asupra muşchilor: decontracturare profundă a fiecărei fibre a muşchilor somatici,
tonicitate mai mare a tuturor muşchilor flasci şi a celor slăbiţi, eliberare masivă de acid lactic
stocat în muşchi datorită efortului prelungit.
Efectele asupra nervilor: mai bună excitabilitate la stimulii din exterior, mai rapidă
contractibilitate a nervilor care răspund de reflexe, deblocarea centrilor locomotori de la nivelul
creierului.

Fig.7.2

Efectele asupra sângelui şi limfei: fluiditate mai mare prin mişcări care au un sens invers
circulaţiei sanguine, accelerare a circulaţiei sângelui prin deschiderea capilarelor de rezervă,
eliminare substanţială de toxine din sistemul venos, o drenare corectă a limfei cu ajutorul
manevrelor de drenare limfatică.

Efecte indirecte asupra glandelor endocrine: o mai bună funcţionare a sistemului nervos
central care comandă aceste glande, o activare a circulaţiei hormonale datorate bunei circulaţii
sanguine. Articulaţiile capătă o mai bună mobilitate cu ajutorul manipulărilor articulare şi
manevrelor specifice articulaţiilor şi ale vertebrelor

14
 Fig.8.2

Efectele asupra organelor interne: indirect prin activarea sângelui, nervilor şi limfei,
direct asupra unor organe, valabil numai în caz terapeutic.

Fig.9.2

15
 C. Masajul sportiv

Este o parte esenţială a oricărui antrenament fizic pentru sporturile de performanţă.

Tehnicile sau tipurile de masaj folosite au scopul de a creşte performanţele sportivului, dar şi de
a ajută în recuperarea de după accidentări sau leziuni.
Există 4 tipuri de masaj sportiv: ante-eveniment, post-eveniment, de refacere şi de
reabilitare.

Fig.10.2

D. Masajul aromatic

Combină eficient uleiurile esenţiale folosite în aromoterapie, cu tehnici de masaj speciale

în scopul promovării sănătăţii emoţionale şi fizice ale pacientului. Se merge pe ideea de a
restabili armonia minte-corp, echilibeaza sănătatea emoţională şi fizică a unei persoane, care
este atât de importantă.

16
 Fig.11.2
E. Reflexoterapia

Este o parte a reflexologiei şi un tip de masaj special. Se foloseşte prin tehnici de apăsare şi
stimulare a punctelor reflexogene de la nivelul tălpilor şi a palmelor.
Prin acestea se stimulează anumite zone din organism şi se repun în funcţiune organe şi
zone afectate de boli. Reflexoterapia este contraindicată femeilor însărcinate.

Fig.12.2 Fig.13.2

17
 F. Drenajul limfatic

Drenajul limfatic constă într-un preso-masaj, în care se acţionează asupra ganglionilor

limfatici. Efectele masajului de drenare se vor simţi imediat prin dinamizarea circulaţiei limfei,
întărirea sistemului imunitar, eliminarea toxinelor din corp, intensificarea curentului limfatic şi
eliminarea apei din organism.

Fig.14.2

Fig. 15.2

18
 B.Masajul capilar
Masajul capilar este indicat pentru a reduce durerile de cap şi cefaleea, fiind în acelaşi timp
decontracturant. Are că efect relaxarea, stimulează şi echilibrează circulaţia sanguină la nivelul
capului, reface bună dispoziţie, stimulează capacitatea de concentrare şi de gândire, dar în
acelaşi timp întăreşte rădăcina părului şi reduce căderea acestuia

Fig.16.2

19
 B.Masajul facial

Este o terapie ce include nu doar faţă, ci şi gâtul şi

decolteul. Are efect calmant, redă elasticitatea şi supleţea
tenului, reduce ridurile şi ajută la ridicarea pomeţilor.
Masajul facial, eliberează stresul acumulat în corp,
încetineşte procesul de îmbătrânire şi ajută la oxigenarea
celulelor, eliminând astfel toxinele.

Fig.17.2

Fig.18.2

20
 B.Masajul anticelulitic

Masajul anticelulitic este acel tip de masaj aplicat local pe zonele afectate de celulita, în
scopul de reducere a acesteia. Se face de obicei pe şolduri, picioare, feşe şi abdomen. Pentru un
efect mai bun, se recomandă folosirea unor uleiuri sau creme speciale.
Că şi indicaţii ale masajului regăsim afecţiuni ale aparatului locomotor, reumatismale,
neurologice, posttraumatice, psihogene -afecţiuni articulare, miozite, miofasciite, nevrite şi
polinevrite, retractii musculo-tendinoase, contracturi musculare, hipotrofii şi atrofii musculare
de diferite cause; afecţiuni ale aparatului cardiovascular - staze venoase şi limfatice, cu edeme
circulatorii periferice; afecţiuni ginecologice - inflamaţii cronice, ptoze uterine, aderenţe;
afecţiuni psihogene - forme de nevroză astenică, spasmofilii, distonii neurovegetative; pediatrie
- anemii, rahitism, sindroame hipoanabolice; geriatrie - tratament de întreţinere şi stimulare a
musculaturii sceletice şi a metabolismului diminuat; optimizarea formei sportive; sedentarism,
îmbunătăţeşte consistentă, elasticitatea şi mobilitatea pielii, creşte supleţea şi ameliorează
circulaţia sângelui la nivelul ţesutului subcutanat şi conjunctiv.

Fig.19.2

Masajul deasemenea stimulează resorbtia produşilor din jurul leziunilor cu refacerea

mai rapidă a ţesuturilor respective cu grăbirea cicatrizărilor,îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, cu
creşterea cantităţii de oxigen de la nivelul ţesuturilor şi cu eliminarea mai rapidă a toxinelor
provenite din activitatea muşchilor, activarea limfei.

21
 Ca si contraindicatii ale acestuia cele mai des intalnite sunt afecţiunile maligne sau cu
potenţial de malignizare prin masaj,afecţiuni cutanate (boli de piele) stari febrile, afecţiuni
inflamatorii osoase şi osteoarticulare, tuberculoză cu diferite localizări,tromboflebite şi
tromboze,afecţiuni cardiovasculare acute,afecţiuni pulmonare acute,afecţiuni acute ale tubului
digestive,manifestări hemoragice,boli psihice majore.

Fig.20.2

22
Capitolul III. Afecţiuni ce pot fi ameliorate prin masaj
Printre afecţiunile ce se bucură de un tratament eficace prin masaj se numără celulita
şi insomniile.

3.1.Celulita

Celulita este, înainte de toate, un semnal că circulaţia sângelui încetineşte şi devine

ineficientă. Studiile unor cercetători au dezvăluit faptul că, în aceste celule, care dau aspectul
de coajă de portocală, au loc modificări fizice clare. Astfel, capilarele devin extrem de largi,
iar plasmă din sânge se scurge din ele în ţesutul de grăsime care le înconjoară. Acest proces
face că celulele grase să se adune la un loc. Nodulii limfatici, care, în mod normal, ar elimina
excesul de fluide, nu mai funcţionează corespunzător şi are loc o congestie continuă a
circulaţiei, ce duce la răspândirea celulitei. Această înseamnă că, atunci când ai celulita, sunt
create toate condiţiile pentru a se formă mai multă. Celulele adipoase devin îmbibate cu apă şi
pline de toxine, iar corpul pur şi simplu nu le mai poate elimina.
Un sistem limfatic sănătos este esenţial pentru prevenirea apariţiei celulitei şi, alături
de glandele sudoripare, rinichi şi ficat, ajută corpul să elimine toxinele. Asimilarea de toxine
este prima cauza a unui sistem limfatic leneş, care favorizează apariţia celulitei. Când
organismul tău este supra-alimentat cu chimicale, aditivi ori alte substanţe nocive, organele nu
mai pot face faţă. Gândeşte-te la ele că la nişte filtre care trebuie, uneori, curăţate pentru a
funcţiona corespunzător.

Fig.1.3

23
 Fig.2.3

Când se formează celulita

Celulita este aproape exclusiv o grijă a femeii, pentru că anatomia pielii sale este
diferită de a bărbatului. Pe măsură ce estrogenul este eliberat în organism, fluidele se strâng în
ţesutul adipos, prezent într-o proporţie mai mare la femei, mai ales pe coapse şi pe şolduri.
Celulita este localizată sub primul strat de piele şi se formează când rezistenţă structurală a
epidermei începe să cedeze. Celulele grase se împing în piele şi apare aspectul de coajă de
portocală, de care multe femei ar vrea să scape.

24
 Hormonii feminini joacă un rol important în aspectul pielii. În timpul perioadelor de
fluctuaţie hormonala, precum sarcina sau debutul menopauzei, are loc o răspândire a celulitei.
Estrogenul ajută la menţinerea pielii sănătoase şi elastice, datorită rolului important pe care îl
joacă în formarea colagenului. Când cantitatea de hormoni din organism este dată peste cap,
pereţii venelor tale şi a vaselor limfatice devin rigizi şi nu mai sunt eficienţi în eliminarea
toxinelor. Acest dezechilibru face că sistemul limfatic şi circulaţia sângelui să încetinească şi
să seformeze celulita.
Progestogenul şi hormonii de creştere sunt, de asemenea, importanţi când vine vorba
de sănătatea pielii. Progestogenul în formă naturală poate înlocui alţi hormoni, dacă este
nevoie, dar este important să consulţi un medic înainte să începi o terapie cu hormoni.
Toate sistemele din organism sunt conectate între ele, iar formarea celulitei este un simptom
că ceva nu merge bine în corpul tău.
Ce favorizează formarea celulitei
Specialiştii nu au stabilit, cu exactitate, care este cauza formării celulitei, dar există
câteva teorii care pot fi considerate explicaţii ale acestui proces. Astfel, cercetătorii spun că
anumite gene favorizează dezvoltarea celulitei. Genul, rasă, un metabolism leneş, modul de
distribuire a celulelor grase şi circulaţia insuficientă sunt asociate cu apariţia aspectului de
coajă de portocală. Femeile care mănâncă prea multe grăsimi, carbohidraţi, sărat ori au o
alimentaţie săracă în fibre au o cantitate mai mare de celulita. Stilul de viaţă este la fel de
important. Celulita apare mai des la fumătoare şi la cele care nu fac exerciţii fizice de obicei
ori stau într-o singură poziţie pentru perioade lungi de timp. Şi hainele trebuie alese cu grijă în
acest caz. Lenjeria elastică limitează circulaţia sângelui şi contribuie la formarea celulitei.

Există diferite tipuri de celulita:

Dacă vrei să ştii cum se formează
celulita, află că apare în diferite
grade.
Una dintre clasificări este cea pe
scară Nurnberg-Muller care o
descrie că având patru etape.

Fig. 4.3

25
 Etapa 1

În acest tip de celulita, o persoană nu poate vedea aspectul găunos sau celulita, numită
„efect de coajă de portocală”, atunci când stă în picioare sau culcat. Dar atunci când el
efectuează testul pinch, el va vedea falduri şi cute. Pentru a face testul prindeţi pielea, ciupind
pielea de pe feşe , coapse sau abdomen cu degetul mare şi degetul arătător.

Fig.5.3

Etapa 2

În etapă 2 de celulita, găurile pot fi văzute pe fese, coapse sau abdomen atunci când
persoană stă în picioare, dar nu şi atunci când stă jos .

Etapa 3

În final tip de celulita, etapă 3, găurile sunt vizibile atât atunci când persoană stă în
picioare cât şi culcat.

26
 Fig.6.3

Tipuri de celulită:

 Celulita fibroasă

Persoanei cu celulita fibroasă îi este greu să se atingă. Pielea este deosebit de adâncită
şi celulita este vizibilă, fără să prindem pielea între degete. Dacă ciupim pielea, se simte o
durere ascuţită. Este de remarcat faptul că celulita fibroasă nu este neapărat legată de greutate.
Într-adevăr, acest tip de celulita este mai adânc înrădăcinată în piele şi este, de asemenea, mai
densă. Acesta apare cel mai des după vârstă de cincizeci de ani şi este cu siguranţă celulita cel
mai dificil de a tratat şi de eradicat.

 Celulita infiltrată

În cazul în care pielea are acest tip de celulita, ea rămâne moale la atingere. Acesta are
proeminente mici. În acest caz, nu este nevoie să prindeţi uşor pielea pentru a vedea efectul de
coajă de portocală”. Celulita este adesea asociată şi cu senzaţia de picioare grele. Aceste
senzaţii sunt cauzate de probleme cu circulaţia sângelui şi limfei. Oamenii care nu se
deplasează prea mult, sunt sedentari, sunt cei mai vizaţi în acest caz. Pentru a scapă de celulita
infiltrată, se va îmbunătăţi circulaţia sanguină şi limfatică.

27
  Celulita adipoasă

Celulita adipoasă este prezenţa în principal pe, coapse, feşe, şolduri, dar şi pe burtă.
Acest tip de celulita este deosebit de moale. Dacă prindeţi pielea nu va provoca durere. Acest
tip de celulita afectează în principal femeile tinere după pubertate, acest tip de celulita este
cauzată de o dietă prea bogată în lipide şi grăsimi şi de lipsa de exerciţii. Un bun remediu
pentru acest tip de celulita este sportul, cum ar fi jogging sau mersul bicicletă. Acesta poate fi,
de asemenea, redusă în mare măsură prin folosirea regulată a cremelor anticelulitice.

 Celulita infecţioasă

Celulita infecţioasă apare din cauza unei infecţii acute sau cronice ale ţesutului
subcutanat după penetrare de bacterii, cum ar fi streptococul sau Staphylococcus aureus.

În cazul în care nu sunt luate măsurile de precauţie necesare pentru a proteja pielea,
bacteriile pot trăi sub piele şi să se dezvolte. Bacteriile pot apărea, de asemenea, că urmare a
unei arsuri, tăieturi, vânătăi sau chiar zgârieturi. De asemenea, este posibil că acestea să apară
după o intervenţie chirurgicală. Noi subliniem, totuşi , faptul că celulita infecţioasă pot apărea,
de asemenea, şi în cazul în care dermul este intact. Cu toate acestea, acest fenomen apare
numai în cazul în care o persoană are un sistem imunitar deosebit de slăbit. Acestea sunt, în
general, persoanele cu diabet zaharat, alcoolice sau persoanele care iau steroizi .

Celulita infecţioasă este o boală infecţioasă. Este nevoie de spitalizare într-un serviciu
specializat. Tratamentul se bazează adesea pe antibiotice şi se face de obicei pe o perioada
lungă de timp. În cazurile cele mai severe, poate fi necesar tratamentul de mai multe luni.

În concluzie, datorită aspectului hormonal, femeile sunt mult mai succeptibile de a

face cellulitea decât bărbaţii, însă există şi bărbaţi, care suferă uneori de celulita.

Remedii pentru celulita

Pe măsură ce îmbătrâneşti, pielea ta se subţiază, iar celulita devine tot mai vizibilă.
Dietă şi exerciţiile afectează celulita , dar nu o elimina.
Masajul este eficient în combaterea celulitei penrtu că stimulează sistemul limfatic şi
circulaţia. Există, pe piaţă, o mulţime de tratamente neinvazive, care promit o piele mai
frumoasă.

28
 O a două categoie de strategii împotriva celulitei presupune tratamenul cu
medicamente care acţionează asupra ţesutului adipos, precum cafeină, retinolul, amino-acizii
sau adrenalină.

Masajul anticelulitic

Scopul masajului anticelulitic este acela de a remodela aspectul ţesutului adipos şi de a

îndepărta celulita într-o proporţie cât mai mare. Terapeutul acţionează asupra zonei afectate
(picioare, feşe, braţe sau abdomen) cu mâinile sau un instrument special (pentru o presiune
mai mare), în sesiuni repetate, astfel încât să reducă treptat aspectul de coajă de portocală.

Manevrele efectuate de terapeut au o viteză susţinută şi variază de la o presiune

superficială, la mişcări rapide şi mai intense, până la manevre plăcute, cu efect relaxant.

Principalul beneficiu al masajului anticelulitic este îmbunătăţirea circulaţiei sanguine,

ceea ce conduce la reducerea şi eliminarea depunerilor grase în timp. Presiunea directă şi
mişcările circulare eliberează tensiunea locală de la nivelul muchilor, facilitând bună trecere a
fluxului sanguin.

Un alt efect pozitiv al masajului anticelulitic este acela că stimulează sistemul limfatic
şi ajută la eliminarea fluidelor asociate cu formarea celulitei. Astfel, apă reţinută în ţesuturi
este o altă problema rezolvată prin acest tip de masaj.

Alte beneficii importante sunt

- Influenţarea metabolismului celular şi al sistemului glandular. Ajută la scăderea în greutate.

- Activarea sistemului venos pentru o mai bună eliminare a reziduurilor metabolice de la nivel
celular.
- Ameliorarea elasticităţii şi tonusului pielii, precum şi a sănătăţii ţesuturilor subcutanate.

Întrucât masajul anticelulitic ajută la eliminarea toxinelor dintre ţesuturi, iar celulita se
formează şi din pricina acumulării excesive de toxine, se poate preveni cu ajutorul sau
formarea altor depuneri adipoase inestetice pe viitor. În plus, pentru că este un tratament local,
permite obţinerea remodelării corporale dorite, insistându-se asupra zonelor cu probleme.

29
 Eficacitatea masajului anticelulitic creşte cu ajutorul cremelor şi uleiurilor speciale,
precum şi prin asocierea acestuia cu alte tratamente eficiente în eliminarea celulitei, aşa cum
sunt electrostimularea sau împachetările. Masajul anticelulitic aduce rezultate mai bune şi prin
combinarea lui exerciţii de forţă şi cardio.

Este necesar un număr de câteva şedinţe de masaj anticelulitic pentru observarea

primelor rezultate, stabilit de către terapeut în funcţie de gradul de supraponderalitate al
pacientului şi de alte caracteristici fiziologice proprii

Masajul anticelulitic se realizează în două moduri:

A. Masajul manual
B. Masajul cu ajutorul aparatelor

A. Masajul manual

Tehnici de masaj anticelulitic

Întrucât sunt foarte complexe şi implică o cunoaştere de baza a anatomiei umane, tehnicile
masajului anticelulitic sunt puse în practică în condiţii de siguranţă de către un specialist
(fizioterapeut). Manevrele se bazează pe mişcări viguroase, de intensitate variabilă.

a. Fricţiunea
Mişcările de frecare sunt energice, pentru stimularea circulaţiei sangvine şi limfatice.
Vizată este zona soldurilor şi se începe întotdeauna din interiorul coapsei şi se finalizează cu
exteriorul.

b. Frământarea
Pe toată suprafaţă coapsei, sunt prinse porţiuni de piele cu o mâna, iar cu cealaltă se
efectuează răsuciri, similare cu frământarea aluatului de prăjituri. Pe măsură ce pielea capătă
supleţe, masajul devine mai profund şi mai ferm.

30
 c. Presiunea
Această manevră se efectuează cu pumnul strâns, în cercuri bidirectionale, prin alternarea
mâinilor. Mişcarea se realizează întotdeauna de jos în sus, iar presiunile sunt ferme şi
viguroase (cu excepţia interiorului coapsei, unde presiunea este diminuată din cauza
sensibilităţii pielii)

d. Tapotamentul
Zonele afectate sunt lovite cu palmă întinsă şi degetele menţinute perfect drepte, dat nu
puternic, ci superficial şi regulat. În cadrul acestei manevre, trebuie să fie evitat interiorul
coapselor. Terapeutul utilizează ambele mâini şi menţine un ritm dinamic.

Specialiştii spun că este de preferat să apelaţi la masajul anticelulitic spre finalul zilei,
când are mai multă eficacitate. Consumaţi cât mai multă apă şi ceaiuri din plante cu efect
diuretic, pentru facilitarea eliminării toxinelor din corp.

B. Masajul cu ajutorul aparatelor

În funcţie de mecanismul de acţiune, aparatele pentru masaj anticelulitic pot fi de tip

rola, cu vacuum, cu ultrasunete, sau cu lumina infrarosie.

Aparatele de masaj tip rola reprezintă cea mai accesibilă soluţie pentru masajul
anticelulitic la domiciliu. Cu ajutorul acestui tip de aparat puteţi aplică diferite nivele de
presiune, masandu-se zonele cu probleme până pielea începe să se înroşească. În acest fel veţi
distruge depozitele de grăsime, însă, deşi eficient, efectele acestui model se vor vedea în timp,
deoarece foloseşte doar forţă dumneavoastră. Aşadar, pentru a scapă de celulita cu ajutorul
aparatului cu rola, va trebui să îl utilizaţi frecvent, dar oferă marele avantaj de a nu putea
cauza leziuni.

Aparatele cu degete mobile, de tipul celor oferite de producătorul Beurer, constituie un

alt tip de aparate anticelulitice ce nu prezintă dezavantaje. Acestea au în componentă role care
se mişcă automat, la viteze diferite, efectuând un masaj blând, dar eficient. Totodată, puteţi

31
schimbă direcţia în care se rotesc degetele mobile, pentru a îmbunătăţi circulaţia la nivel
cutanat. Unele modele pot prezenţa mod vibraţii, aşadar nu trebuie să depuneţi prea mult
efort, fapt ce constituie un avantaj faţă de aparatele cu rola. Pentru un masaj eficient, utilizaţi
produsul până se înroşeşte tegumentul.

Aparatele de masaj cu vacuum sunt printre preferatele utilizatorilor, deoarece oferă

multiple avantaje şi tonifiaza pielea de pe coapse. Sunt uşor de folosit, întăresc pielea şi
sistemul imun şi acţionează asupra straturilor profunde ale pielii. Au un efect intens la nivel
local, mobilizând şi drenând limfa în exces, însă pot provoca durere în cazul persoanelor
sensibile.

Aparatele cu ultrasunete stimulează microcirculatia la nivelul pielii, stimulează

metabolismul, mobilizează apă şi grăsimile din depozite, pentru a fi eliminate. Creşterea
circulaţiei sanguine duce la o creştere de colagen, precum şi o activitatea celulară crescută.
Acest lucru va avea rezultate diferite pentru fiecare pacienta cu celulita, deoarece fiecare are
un bagaj genetic diferit, dar de cele multe ori vor oferi rezultate doar după câteva tratamente.
Înainte de a utiliza un astfel de model, va sfătuim să citiţi cu atenţie instrucţiunile de folosire,
deoarece în exces poate provoca arsuri.

Aparatele cu lumina infrarosie produc radiaţii electromagnetice, care pătrund în

profunzimea tegumentului, direct la nivelul stratului adipos, dilată vasele de sânge şi
stimulează circulaţia. Acestea pot fi folosite şi în masajul de recuperare, căldură produsă
acţionând la nivel muscular. În cazul acestor modele, o şedinţa de masaj durează maxim 20 de
minute, pentru a nu provoca arsuri.

A. Insomniile

Somnul este o întrerupere ciclicǎ a stǎrii de veghe, corespunzând schematic unei

întreruperi a activitǎţii S.R.A.A şi a înlocuirii acesteia cu activitǎţi care iau naştere în structura
anatomice subiacente.

Neuromediatorii care controleazǎ alternanţa neurofiziologicǎ veghe – somn par a fi

serotonină (pentru somn lent şi adormire) şi noradrenalină şi dopamină în ceea ce priveşte

32
trezirea. Neurofiziologic i se descrie somnului o fazǎ lentǎ (SL) şi un somn paradoxal (cu
mişcări rapide oculare REM)(SP).

Între cele douǎ tipuri de somn existǎ o interrelatie dialecticǎ în aşa fel încât aceste
diferite stǎri ale somnului nu survin decât într-o anumitǎ ordine, respectiv „ somnul paradoxal
nu survine decât dupǎ un stadiu mai lung sau mai scurt de somn, lent” (Popoviciu).

Insomniile sunt reprezentate de scǎderi ale timpului total de somn, acuzate că atare.

Existǎ persoane care dorm în mod fiziologic foarte puţin, astfel dupǎ unii istorici,
Napoleon nu dormea mai mult de 3 ore pe noapte. De asemenea Victor Hugo şi Edison
dormeau foarte puţin. Oswald descrie „insomnia sǎnǎtoasǎ”.

Uneori timpul total de somn poate sǎ fie normal, dar acuzarea insomniei sǎ fie legatǎ
de lipsa alternanţei normale în ciclurile somnului.

Insomnia este un element psihopatologic extre de des întâlnit în psihiatrie. Se

întâlneşte în: surmenaj, neurastenie, nevroze anxioase, accesele maniaco – depresive,
intoxicaţii cronice (alcolism), stǎri demenţiale. În mod clasic se scrie insomnia de adormire a
nevroticului şi cea de trezire a depresivului. La bǎtrani existǎ o perturbare a ritmului somn –
veghe manifestatǎ prin perioade de somn diurn care se repetǎ de 2 – 3 ori urmate de insomnii
nocturne. La aceastǎ categorie de virstǎ, nu trebuie ignorat faptul cǎ insomnia poate fi un
semn precoce al aterosclerozei.

Ce este insomnia?

Te-ai gândit vreodată de ce fel de insomnie suferi? Specialiştii au identificat trei feluri:
trecătoare, intermitentă şi cronică.

a. Insomnia trecătoare se manifestă pe termen scurt, apărând de obicei de-a lungul

unei perioade cuprinse între o noapte şi câteva săptămâni.
b. Insomnia intermitentă este termenul care desemnează o insomnie trecătoare care
este resimţită periodic.
c. Insomnia cronică se manifestă prin lipsa somnului aproape în fiecare noapte pe o
periada de minim o luna.

33
 Majoritatea oamenilor au fost atinşi de o insomnie trecătoare şi/sau intermitentă la un
moment dat. Acest tip de problema nu este considerată neapărat o dereglare, ci de cele mai
multe ori rezultatul unei stări de anxietate, unei anumite medicaţii, boală sau stres asociate cu
un eveniment, precum pierderea slujbei sau a partenerului de viaţă. Indiferent că eşti femeie
sau bărbat, insomnia nu te ocoleşte, însă studiile arată că rată de incidenţa la femei este cu
40% mai mare, mai ales în rândul celor care depăşesc vârstă de 40 de ani.

De asemenea, oamenii în vârstă resimt mai des episoade de insomnie, datorate de

obicei unor probleme medicale, şi nu unei nevoi scăzute de odihnă, aşa cum se vehiculează în
popor.

Contrar unei alte concepţii greşite, insomnia nu se defineşte neapărat că o reducere a

cantităţii de somn, ci mai degrabă este legată de calitatea somnului. De fapt, indiferent de cât
de lungă este perioada în care adormi, sau cât de mult te trezeşti într-o noapte, poţi să ai parte
de somn suficient. Pentru a aprecia acest lucru, este important să înţelegi "arhitectură"
propriului somn, adică tiparul după care se alternează perioada REM (rapid-eye-movement),
sau somnul în care visezi, şi perioada non-REM.

Insomnia se poate vindecă cu ajutorul reflexoterapiei, respectiv medicină tradiţională

chineză, veche de peste 2000 de ani. Efectele se văd după aproximativ 6-7 sesiuni de
reflexoterapie.

Reflexoterapia este o terapie holistică care se bazează pe stimularea capacităţii de

auto-vindecare a organismului şi se bazează pe faptul că acesta dispune de abilităţile necesare
vindecării sau ameliorării oricărei afecţiuni, abilităţi ce se declanşează atunci când corpul este
profund relaxat. Principalul scop al reflexoterapiei constă în eliminarea toxinelor şi în
stimularea funcţiilor întregului organism.

Talpa piciorului - una dintre zonele în care se află cele mai multe puncte reflexe - este
de fapt o harta a întregului corp.
Creierul, ochii, urechile, glanda tiroidă, plămânii, ficatul, stomacul, pancreasul,
duodenul, rinichii, vezica urinară, colonul, ovarele - toate au câte un punct reflex
corespondent în talpă. Reflexoterapeuţii masează aceste puncte şi astfel previn sau, după caz,
tratează diversele afecţiuni ale acestor organe.

Reflexoterapia poate fi utilă, de asemenea, şi în tratarea afecţiunilor somnului!

34
Tratarea insomniei prin reflexoterapie - ce spun studiile?

Printre cele mai comune cauze ale insomniei se numără tulburările psihologice,
problemele de sănătate, stresul sau medicamentele. Probleme de somn apar atunci când o
persoană are dificultăţi în a adormi sau a avea un somn de calitate pe timpul nopţii. Cel care
suferă de insomnie se trezeşte inexplicabil în timpul nopţii sau foarte devreme dimineaţă. Pe
termen lung, insomnia duce la riscul apariţiei depresiei.

În ciuda îndoielilor legate de capacitatea de a lupta împotriva bolilor, reflexologia s-a

dovedit benefică pentru tratare pacienţilor ce suferă de insomnii. Un studiu publicat în ediţia
din 2009 a ,,Acupuncture în Medicine: Journal of the British Medical Acupuncture Society'' a
concluzionat că două din trei persoane supuse testului de acupunctură şi reflexologie pentru
combaterea insomniei au demonstrat o îmbunătăţire clinică relevanţă.

Tratarea insomniei prin reflexoterapie - obiective de atins pas cu pas

În primele 2-3 şedinţe organismul intră într-un proces de detoxifiere şi de reglare

generală iar reacţiile pacienţilor sunt diferite: de la stări de relaxare, la frisoane, transpiraţie,
dureri de cap etc. Toate aceste reacţii sunt normale şi indică faptul că organismul se
autoreglează şi terapia este foarte eficientă.

Deblocarea energetică a unor organe apare după 6-7 şedinţe, în care se urmăreşte
relaxarea pacientului - trecerea de la starea de stres în starea de relaxare.

După obţinerea acestor obiective se văd şi rezultatele, când pacientul simte o

îmbunătăţire, o ameliorare a afecţiunii pe care o are şi se insistă pe stimularea reflexogenă a
punctelor plantare (talpă piciorului), lucrându-se medical pe sisteme (sistemul excretor,
nervos, respirator, endocrin, limfatic, digestiv etc.)

După 15-20 şedinţe de reflexoterapie (numărul de şedinţe variază în funcţie de reacţia

pacientului, trebuie urmărită evoluţia şi decis pe parcurs ce trebuie să urmeze) rezultatele sunt
incredibile şi doar în puţine cazuri nu să putut reechilibra corpul atât energetic cât şi fizic.

35
Alege cel mai bun ulei pentru masaj

Masajul este o modalitate uşoară şi plăcută de relaxare, mai ales prin folosirea unor
uleiuri speciale pentru masaj care conţin numeroase elemente hrănitoare pentru piele. Va
prezentăm mai jos câteva dintre cele mai bune uleiuri pentru masaj şi beneficiile acestora:

1. Uleiul de trandafir

Este multi-funcţional şi se potriveşte tuturor

tipurilor de piele. Are proprietăţi regeneratoare, anti-
rid, tonifiante şi poate fi folosită cu succes şi pentru
ten, şi pentru corp, cu ocazia unui masaj relaxant.

2. Uleiul de ardei iute

Uleiul de ardei iute, aplicat prin masaj, restabileşte circulaţia la nivelul vaselor
sangvine din ţesutul adipos subcutanat şi combate foarte eficient celulita. Tot pentru
stimularea circulaţiei se poate folosi uleiul din seminţe de muştar, singur sau în amestec în
părţi egale cu ulei de scorţişoară şi de lavandă.

36
3. Ulei de grepfruit

Prin conţinutul sau de vitamine, uleiul de grepfrut stimulează producţia de bilă din
ficat şi reface structura colagenica subcutanată, reducând vizibil aspectul de „coajă de
portocală”. De asemenea, stimulează sistemul limfatic şi favorizează echilibrarea cantităţii de
lichid din corp. Uleiul de grepfruit contribuie la înlăturarea oboselii, revigorează şi tonifică
pielea.

4. Uleiul de măceşe

Un alt ulei de masaj excelent pentru repararea daunelor provocate de expunerea la

soare. El este foarte bun însă şi pentru pielea cu cicatrici, în special pentru cicatricile
provocate de acnee. Cu toate acestea, este unul dintre cele mai scumpe uleiuri de masaj.

37
5. Uleiul de măsline

Acesta este un ulei foarte hrănitor pentru piele. Cu toate acestea, el are o densitate
destul de groasă şi poate fi lipicios la utilizare. Având în vedere că nu este susceptibil să
cauzeze vreo reacţie alergică este, de asemenea, bun şi pentru copii (chiar şi nou-născuţi). Şi,
desigur, are avantajul de a fi unul dintre cele mai ieftine uleiuri de masaj.

6. Uleiul de migdale

Este lipsit de miros, are o culoare gălbuie-pală şi este unul dintre cele mai recunoscute
uleiuri de baza cu excelente proprietăţi emoliente. Este bogat în minerale, vitamine, proteine
şi este recomandat pentru pielea uscată, sensibilă şi iritată. Hrăneşte şi revitalizează pielea,
fiind unul din cele mai bune uleiuri de
baza pentru masaj. În plus, uleiul de
migdale poate fi folosit şi la diluarea altor
uleiuri de baza, dacă sunt în concentraţii

38
prea mari.

7. Uleiul de avocado

Are culoarea verde intens şi conţine vitaminele A, E, D, B1, B2, acid pantotenic,
proteine, lecitină. Este bun pentru toate tipurile de ten. Este recomandat de folosit de preferat,
diluat cu 10% ulei de baza. Potrivit specialiştilor, uleiul de avocado este indicat în tratarea
psoriazisului.

8. Uleiul din miez de caisă

Are culoarea galben palid şi conţine vitamine, minerale şi acizi graşi. Acesta elimina
stresul şi ajută la obţinerea unei stări de echilibru. Este bun pentru toate tipurile de piele, în
special pentru tenul îmbătrânit prematur, deshidratat şi sensibil fiind indicat să se folosească
nediluat.

39
 Fig…..

9. Uleiul de macadamia

Uleiul de macadamia este un izvor de sănătate pentru pielea ta. Se obţine din nucile
dulci şi gustoase ale arborelui macadamia, originar din Australia, şi, în ultimii ani, a devenit
foarte popular în rândul persoanelor care îşi doresc să aibă o piele frumoasă, întrucât are cea
mai mare cantitate de acizi graşi mononesaturati dintre toate uleiurile presate la rece. Bogat în
vitamine A1, B1, B2 şi E, minerale şi antioxidanţi, uleiul de macadamia combate radicalii
liberi, protejează celulele şi contribuie la regenerarea lor rapidă.

Masează câteva picături de ulei în zona cu probleme în fiecare seară şi în scurt timp
vei observă o îmbunătăţire a aspectului pielii.

Fig……

10. Uleiul de jojoba

40
 Jojoba, supranumită şi “aurul deşertului” este o plantă care creşte în zone aride şi a
fost utilizată încă din antichitate pentru efectele sale deosebite. Uleiul de jojoba poate fi
utilizat pentru hidratarea corpului. Îl puteţi folosi că atare, turnându-l într-un recipient spray
(de exemplu unul rămas de la balsam sau ulei de masaj) şi pulverizandu-l apoi pe corp,
masând uşor.

Fig…..

Fiecare dintre acestea are propriile avantaje, dar unele au contraindicaţii specifice şi
deci nu ar trebui folosite în cazul anumitor persoane.

Uleiurile la care ne referim sunt uleiuri de baza şi nu trebuie confundate cu cele

esenţiale folosite în aromaterapie. Uleiurile esenţiale sunt extracte din plante specifice ce au
fost distilate pentru a produce “esenţă de plantă” foarte pură şi puternică.

În masajul aromaterapeutic, unul sau mai multe dintre aceste uleiuri esenţiale sunt
adăugate în cantităţi foarte mici la o baza de ulei pentru a produce un anumit efect (fizic sau
emoţional) pentru persoană asupra căreia se realizează masajul.

41