Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T.

Popa” Iași
Facultatea de Bioinginerie Medicală
Departamentul Științe biomedicale
Disciplina: Masoterapie

Manevre principale și secundare în masajul clasic

 Obiective

Descrierea manevrelor
principale și secundare de masaj

Efectele manvrelor de masaj

Indicațiile manevrelor de masaj

 Efleuraj

Vibrații Fricțiuni
Manevre
principale
de masaj

Tapotament Frământat
Manevre secundare ale masajului clasic

Cernut Tracțiuni

Rulat Scuturări

Presiuni Pensări
1. Efleuraj (Netezire)

• manevră care vizează în special tegumentele

• constă în alunecări ritmice, uşoare, ale mâinilor maseurului în
sensul circulaţiei sanguine venoase şi limfatice
• ritmul de execuţie respectă trecerea de la uşor, crescând treptat în
intensitate pe măsură ce se obţine acomodarea subiectului,
“încălzirea” lui, în vederea aplicării manevrelor de masaj mai
puternice, mai stimulente
• Important- este indicata pastrarea permanenta a contactului cu
pacientul
Din punct de vedere tehnic:

• Cu degetele
• Cu fața palmară a mâinilor
• Cu eminențele tenare și hipotenare
• Cu partea cubitală a mâinii
• Cu pumnii închiși
• Priza în pieptene (pentru zonele cu pilozitate crescută)
• Antebrat
• cu intregul lat al palmei, cu degetele intinse si apropiate sau rasfirate, utilizandu-se
ambele maini in cazul in care se maseaza suprafete mai mari si plane;
• se poate executa cu dosul palmelor
• cu unul, doua, trei sau toate degetele atunci cand se maseaza suprafete mai mici;
• prin cuprinderea intre degetul mare si celelalte degete, in cazul suprafetelor mici si
rotunde;
• cu doua, trei, patru degete pe santurile paravertebrale ale coloanei vertebrale;
• in pieptene - se lucreaza cu nodozitatile pumnului;
• cu taisul exterior sau interior si cu radacinile mainilor pe suprafete mai intinse si
plane;
• din taisul palmelor se ajunge la dosul palmelor;
• netezirea spatelui cu antebratele, cu pumnul inchis sau palma desfacuta si degetele
rasfirate cu rotirea ambelor maini. Cand se lucreaza cu palmele desfacute, ele se
muleaza pe suprafata spatelui.
• prin apucarea in bratara mainii, inaintand de la extermitati spre baza membrelor,
din aproape in aproape.
• Efleurajul se poate efectua cu ambele maini paralel sau
folosindu-se alternativ una dupa alta. Se poate face in linie
dreapta, de-a lungul grupelor musculare, in zig-zag si chiar
transversal in functie de regiunea masata. Efleurajul este o
miscare de incalzire si are un efect foarte relaxant. Prin
acset procedeu se poate aplica si intinde lubrifiantul pe
suprafata pielii.
•
• Miscarea se execta avand mainile relaxate de la incheietura
si tot timpul in contact cu pielea fiind o miscare lunga si
ferma. La intoarcere, mainile vor aluneca usor pe piele.
Este o miscare usor de invatat cel mai bine se poate invata
pe suprafata spatelui sau pe fese. Ea poate fi intercalata
intre diferitele tehnici de masaj si constituie miscarea de
incheiere a masajului.
Din punct de vedere metodic:

• Efleuraj introductiv – la inceputul sedintei de masaj

• Efleuraj intermediar- intre manevre
• Efleuraj final - la sfarsitul sedintei de masaj
Efecte:
Efecte obținute pe cale mecanică:
• este activată circulația limfatică prin manevre lente, executate cu
uşoară presiune
• accelerarează circulaţia de întoarcere, uşurează travaliul cardiac și
contracţiile sistolice
• realizează acomodarea subiectului în vederea aplicării procedeelor de
masaj mai puternice
• determină exfolierea celulelor cornoase de la nivelul stratului
disjunct și stimulează diferenţierea celulelor bazale şi astfel se
reduce timpul necesar reânoirii epidermului
• întârzie şi diminuează fenomenul fiziologic specific vârstei înaintate
• manevrele aplicate structurilor de suprafaţă, activează secreţia de sebum a
glandelor sebacee, prin stimularea contracţiei muşchiului erector, rolul
sebumului fiind de protecţie antimicrobiană şi antiparazitară la nivelul
pielii, prin formarea filmului acid de suprafaţă
• masajul stimulează deschiderea canalelor excretorii, produşii sudoripari
sporind rolul antimicrobian, deasemenea transpiraţia intervine în reglarea
funcţiei de termoreglare
• prin transpiraţie se elimină substanţe minerale (Na+, Cl-, K+, Ca2+, PO43-),
produşi reziduali din degrarea substanţelor proteice (acid uric, uree,
creatină, amoniac) şi compuşi organici neazotaţi (acid lactic, etc.),
substanţe rezultate în urma complexelor procedee biochimice care au loc
în timpul contracţiei musculare
Efecte obținute pe cale reflexă:
• sunt excitaţi receptorii senzitivo-senzoriali reprezentaţi de extero-
proprio şi enteroceptori, a căror impulsuri se transmit centrilor
superiori care declanşează pe cale reflexă reacţii de răspuns în
ţesuturile şi organele corpului
• manevrele lungi executate cu ritm şi intensitate redusă,au acţiune
calmantă,asupra sistemului nervos şi decontracturantă, relaxantă, la
nivelul musculaturii striate
• aceste manevre determină încetinirea funcţiilor ţesuturilor şi
organelor şi au efect inhibitor asupra sensibilităţii, conductibilităţii şi
reactivităţii nervilor
• manevrele scurte, executate cu presiune mai mare, cu ritm rapid, au
efecte opuse manevrelor lungi, lente şi uşoare
• excitarea terminaţiilor nervoase la nivelul pielii declanşează reflexul
axonic antidromic, cu efect vasodilatator, care conduce la apariţia
hiperemiei cutanate, semn al deschiderii vaselor capilare în număr
mult mai mare pe unitatea de suprafaţă în comparatie cu cel deschis
în mod obişnuit
• vasodilataţia se menține şi după încetarea acţiunii mecanice aplicate
prin manevrele de netezire
2. Fricțiunea
• fricţiunea se adresează ţesuturilor moi subcutanate
• constă în presarea țesuturilor moi pe ţesuturile profunde
sau pe un plan dur osos, şi deplasarea lor în limita
elasticităţii proprii
• părțile moi ale corpului cum ar fi faţa şi gâtul au stratul de
hipoderm foarte subţire, muşchii din zonă fiind aproape de
suprafaţă, ceea ce face ca fricţiunea să constituie manevra
principală prin care se acţionează asupra lor
Din punct de vedere tehnic:

• Cu vârfurile degetelor
• Cu partea palmară sau dorsală a mâinii
• Cu eminențele tenare și hiotenare ale mâinilor
• Cu marginea cubitală a mâinii
• Cu pumnii (cu nodozitățile degetelor)
Efecte:
Efecte obținute pe cale mecanică:
• se adresează în principal ţesutului fibro-grăsos subcutanat care
constituie stratul hipodermic sau paniculul adipos, el reprezintă o
protecţie mecanică pentru organism
• stimulează activitatea factorilor lipolitici determinând scăderea
stratului adipos
• supleţea şi elasticitatea ţesuturilor supraiacente, epiderm, derm
• activarează circulaţia locală, asigură o buna nutriţie locală, conduce
la accelerarea procesului de regenerare şi cicatrizare a ţesuturilor în
cazul existenţei unor leziuni
• excită proprioceptorii de la nivelul articulaţiilor, tendoanele, tecilelor
sinoviale de la nivelul unor regiuni ale corpului (mâini, picioare, faţa
anterioară a antebraţului, treimea inferioară a gambei), unde structurile
anatomice amintite sunt dispuse la suprafaţă, fiind beneficiarele acestui
procedeu de masaj
• activează rețeaua vasculară arterială, articulară şi periarticulară se
repercutează favorabil asupra supleţei şi rezistenţei acestor structuri, de
asemenea sunt combătute stazele prin activarea circulaţiei venoase şi
limfatice
• creşte gradul de penetrabilitate cutanată pentru diverse medicamente
• prevenine traumatisme de tipul întinderilor şi smulgerilor de fibre de la
nivelul joncţiunii musculo-tendinoase în cazul unor mişcări greşite, a unui
efort fizic intens şi brusc
Efecte obținute pe cale reflexă:
• eliberarea la nivelul vaselor cutanate a bradikininei, histaminei,
acetilcolinei urmată de vasodilataţie locală
• aceste reacţii locale cutanate declanşează prin mecanisme complexe
(nervoase, umorale, hormonale) reglarea circulaţiei sanguine şi
limfatice în întregul organism
• executate cu ritm lent şi insistent scad sensibilitatea locală,
încordarea nervoasă generală, contractura musculară
• în situaţia aplicării fricţiunii cu ritm viu şi intensitate sporită apar
efecte de stimulare a sistemului nervos central şi periferic
Contraindicații

• în procesele inflamatorii şi hemoragice acute (activarea

circulaţiei locale prin fricţiune poate produce “embolii
microbiene” în capilarele locale care apoi se pot extinde)
• exudatelor hemoragice, întrucât fricţionarea zonei poate
favoriza ruperea vaselor locale şi continuarea hemoragiei
3. Frământatul (pietrisaj)

• este procedeul cel mai eficient pentru masajul ţesuturilor

profunde, în special al muşchilor
• constă în prinderea muşchilor şi a altor ţesuturi profunde,
ridicarea lor, stoarcerea lor prin comprimare sau prin
presiune pe planul profund
Din punct de vedere tehnic:

• Frământatul în cută
• Frământatul circular şi frământatul şerpuit (priza prinde segmentul
“în cerc”, “în brăţară” sau “în inel”, policele ambelor mâini fiind
situate la acelaşi nivel în porţiunile mai voluminoase (coapsă) sau
etajat, unul deasupra celuilalt
• Frământatul cu pumnii
• Frământatul între marginile cubitale ale mâinilor
• Frământatul “în rindea” (mişcare asemănătoare cu cea a tâmplarului)
• Frământatul prin rularea muşchilor (pentru zona trunchiului)
Priza:
• Prizele folosite sunt diferite de la un segment la altul al corpului în
funcţie de grosimea stratului de ţesut prelucrat, astfel:

 priza mică - realizată între police şi index;

 priza medie - între degete şi rădăcina mâinii (realizată prin
ducerea mâinii înainte şi comprimarea cutei cu partea musculoasă
a palmelor, urmată de apăsarea ei pe planul dur profund)
 priza mare - între vârfurile degetelor
Efecte:
Efecte obținute pe cale mecanică:

• stimulează deschiderea unor capilare de rezervă care favorizează

circulaţia profundă şi eliminarea produşilor toxici
• manevrele de frământat favorizează eliminarea mai rapidă a
cataboliţilor anaerobi lactacizi
• contribuie la menţinerea musculaturii într-o stare de funcţionare
bună, asigură o troficitate normală, combate atrofiile musculare
• contribuie la menținerea elasticității ţesutului muscular
Efecte obținute pe cale reflexă:

• sunt stimulate fiziologic proprietăţile muşchilor: excitabilitatea,

contractilitatea şi conductibilitatea.
• excitabilitea dă posibilitatea susţinerii eforturilor prelungite şi
rezistenţă la oboseală
• folosit în special în stările de atonie, atrofie şi insuficienţă musculară,
consecinţe ale imobilizărilor prelungite necesare după diferite
traumatisme sau alte afecţiuni musculare
4. Tapotamentul

• este cea mai stimulentă manevră de masaj aplicată ţesuturilor moi

ale corpului
• constă în aplicarea unor loviri ritmice ale ţesuturilor, cu diferite
părţi ale mâinii
Din punct de vedere tehnic:
• „tocat” - constă în serii de loviri aplicate suprafeţei de masat, cu
mâinile în poziţie intermediară de prono-supinaţie, palmele faţă în
faţă, coatele apropiate de trunchi, antebraţele în flexie pe braţe
(cca. 90).
• „plescăit” - se execută cu faţa palmară a celor patru degete (fără
police), care cad uşor şi tangenţial pe suprafaţa masată
• „în ventuză” („în cupă”) - se aplică cu mîinile “în cupă”,
degetele fiind apropiate şi uşor flectate
• „bătătorit”- este manevra care se aplică pe suprafeţe cu masă
musculară bine dezvoltată (coapse, regiunea fesieră)
• „percutat” - se execută cu pulpa degetelor care sunt în poziţie
uşor flectate, palmele situate în apropierea zonei de aplicare a
masajului
Efecte:
Efecte obținute pe cale mecanică:
• mobilizează lipidele din adipocite, fiind favorizaţi factorii
lipolitici, ceea ce conduce la scăderea stratului adipos
• acţionează asupra nervilor vaso-motori, crescând afluxul
sanguin spre regiunea masată, hiperemia cutanată produsă
fiind de lungă durată
• interesează şi ramurile periferice ale nervilor senzitivi şi
motori,ceea ce înseamnă că efectele declanşate pe cale
mecanică se continuă pe cale reflexă , între acestea
neexistând o delimitare din punct de vedere fiziologic
Efecte obținute pe cale reflexă:

• prin excitarea nervilor somatici senzitivi scade sensibilitatea

dureroasă, manevra având un vădit efect analgezic
• Prin excitarea fibrelor nervoase motorii propriu-zise, se obţine o
contracţie rapidă a fibrelor musculare prin motoneuroni fazici, iar
prin motoneuroni tonici se determină o contracţie lentă,
exteriorizată prin cresterea tonusului
5. Vibrațiile

• constau în imprimarea unor mişcări oscilatorii în ţesuturi,

cât mai multe pe unitate de timp
Din punct de vedere tehnic:

• vibraţii executate cu vârful degetelor

• vibraţii executate cu faţa palmară a mâinilor
• vibraţii executate cu podul palmei
• Vibrații executate cu partea cubitală a mâinii
• vibraţii cu pumnul închis
Efecte:
Efecte obținute pe cale mecanică:
• activează circulaţia locală profundă şi se exteriorizează prin
hiperemie
• vibraţiile produse instrumental, executate cu ritm viu şi
intensitate crescută împiedică depozitarea adipocitelor,
facilitează mobilizarea lor din ţesutul subcutanat, fapt
pentru care se recomandă în tratarea obezităţii şi a celulitei
Efecte obținute pe cale reflexă:
• manevrele uşoare şi prelungite au efect calmant, liniştitor,
reduc sensibilitatea cutanată, producând o senzaţie
plăcută, de relaxare şi încălzire
• combinarea lor cu manevre de netezire şi fricţiune sporesc
aceste efecte
• în terapie se recomandă în afecţiunile congestive şi
dureroase ale organelor interne (masajul reflex) şi în
tratarea leziunilor aparatului locomotor, pentru
decontracturare musculară şi relaxare phihică
Manevre secundare de masaj
1. Cernutul

Zone
interesate

Modalitate
de
execuție

Efecte
• se aplică pe segmentele membrelor superioare şi inferioare, după
aplicarea manevrelor puternice (frământat, tapotament),
alternând astfel solicitarea cu relaxarea musculaturii
• alături de netezire şi fricţiune, combinat cu acestea, cernutul face
parte din masajul liniştitor, relaxant
• se prinde masa musculară între feţele palmare ale mâinilor, cu
degetele uşor flectate şi deplasarea acestora dintr-o parte în alta,
prin presiuni alternative ale mâinilor, mişcare asemănătoare
cernutului cu o sită
• ritmul de execuţie poate fi mediu sau mai viu, mâinile deplasându-
se din aproape în aproape de-a lungul segmentului respectiv
2. Rularul

Zone
interesate

Modalitate
de
execuție

Efecte
• se execută în principal pe membre, mâinile maseurului prinzând
segmentul respectiv între feţele palmare, cu degetele întinse şi se
deplasează ritmic, alternativ, de jos în sus, pe cele două planuri
paralele
• efectul procedeului se bazează pe o bună relaxare musculară şi
nervoasă din partea subiectului, relaxare ce este îmbunătăţită prin
această manevră
• creşte supleţa ţesuturilor şi decontracturare musculară
• în cadrul complexului de refacere a organismului după efort, după
competiţii, aceste manevre sunt incluse în şedinţa de masaj
• în terapie este folosit pentru recuperarea după accidente, după
leziuni musculo-articulare
3. Presiunile
Nu se aplică
copiilor și
Zone
interesate bătrânilor!

Execuție

Efecte
• pot fi aplicate ca procedee independente, denumite în
acest caz presiuni simple sau asociate cu mişcări respiratorii
şi cu vibraţii, denumite presiuni vibrate
• mnevre de presiune, mai puternice, se aplică numai
tinerilor sănătoşi şi robuşti
• presiunile pot fi aplicate la nivelul spatelui, asociate cu
mişcări respiratorii astfel: se aşează mâinile cu degetele
răsfirate, pe direcţia spaţiilor intercostale, transversal, cu
baza în apropierea coloanei vertebrale, pe cele două
hemitorace
• subiectul execută un inspir forţat, eventual ajutat de maseur prin
ridicarea pasivă a părţilor laterale ale toracelui, iar în momentul
de final al expirului, maseurul execută câteva presiuni scurte, (2-
3) în scopul creşterii volumului de aer expirat
• manevra necesită o colaborare între acţiunile subiectului şi ale
maseurului, trebuie executată în ritmul funcţiei respiratorii
• accelerarea ritmului respirator (nerespectarea acestei condiţii)
poate produce hiperventilaţie pulmonară urmată de alcaloză
metabolică şi hipotensiune arterială
5. Tracțiunile

Zone
interesate

Modalitate
de
execuție

Efecte
• sunt procedee tehnice dintre cele mai vechi incluse în tehnica
masajului, se aplică în special asupra articulaţiilor şi ţesuturilor
periarticulare, în cadrul şedinţelor de masaj segmentar
• în mod deosebit la articulaţiile degetelor, de asemenea şi celorlalte
articulaţii ale corpului
• Priza se aplică în funcţie de segmentul respectiv, astfel:
 priza mică - cu două-trei degete pentru tracţiunile aplicate
articulaţiilor degetelor;
 cu mâna – cuprinzând extremitatea distală a segmentului, se
realizează tracţiunea, cealaltă mână se aplică deasupra
articulaţiei respective
5. Scuturarile

Zone
interesate

Modalitate
de
execușie

Efecte
• tracţiunile la nivelul coloanei vertebrale cervicale se realizează prin
poziţionarea capului în axul gâtului, mâinile se aplică pe tâmple sau
pe frunte şi ceafă, apoi se trage în sus.
• la nivelul trunchiului priza pentru tracţiuni este de apucare peste
braţe, subiectul fiind în poziţie şezând sau stând. Se execută tragerea
în sus, tracţiunea subiectului în sens vertical, manevră ce necesită din
partea maseurului calităţi fizice deosebite
• scopul acestei manevre este de realizare a întinderii şi alungirii
elementelor articulare şi periarticulare în limitele fiziologice, o
degajare sub presiune a elementelor intraarticulare şi obţinerea unui
spaţiu între acestea
• sunt manevre înrudite cu tensiunile şi tracţiunile, constau în mişcări
oscilatorii executate ritmic, adresate membrelor superioare şi
inferioare sau segmentelor acestora
• au rolul de a înlocui (prin scuturatul spaţiilor interosoase) manevrele
de masaj care nu se pot aplica (frământatul) la nivelul extremităţilor
membrelor, la mâini şi picioare
• priza realizată între police şi index ale mâinilor maseurului, aplicată
degetelor extreme (police-haluce, deget mic) ale segmentului
subiectului (sau marginilor laterale ale mâinilor şi picioarelor)
imprimă mişcări ritmice, active, în sus şi în jos sau stânga-dreapta
• se mai poate folosi priza medie, aplicată cu mâna “în căuş” pe toate
degetele mâinii sau piciorului subiectului, cealaltă mână fixând
pumnul sau glezna respectivă pentru scuturatul degetelor, sau se pot
scutura degetele pe rând, unul câte unul, maseurul folosind priza
mică cu policele şi indexul
• efectele acestor manevre executate separat sau asociate, sunt în
funcţie de ritmul cu care se execută
• ritmul viu provoacă efecte stimulente, locale şi generale, iar cele
executate lent determină efecte de relaxare
Vă mulțumesc pentru atenție!