Masoterapia-

suport de curs anu II post liceala

Istoric
Documentele istorice arata ca masajul s-a practicat in toate
timpurile si la toate popoarele antice.
In limba romana denumirea de masaj inseamna apasare. Aceasta
denumire este introdusa in present in toate limbile moderne.
Din numeroase studii reiese ca masjul a fost unul din cele mai
vechi mijloace descoperite de oameni pentru alinarea suferintelor. De
foarte multe ori procedeele de masaj erau folosite de vraci si erau
nsotite de cuvinte si gesturi rituale, de descntece sau formule
nentelese, iar la foarte multe popoare masajul era practicat doar de catre
reprezentanti ai cultelor religioase.
In timp, odata cu evolutia societatii, acumularea de noi cunostinte
si experiente, aceste practice s-au sistematizat si au conturat anumite
reguli terapeutice, care ulterior au condus la fondarea unor scoli
medicale.
Parintele gimnasticii medicale si masajului Herodicus din Lentini spunea ca acestea contribuie la ntarirea corpului si vindecarea bolilor. El
a predat nvataturile sale lui Hippocrate, care spunea despre masaj:
executat cu putere, masajul tonifica tesuturile, executat cu moderatie, le
nmoaie, subliniind importanta sa astfel: medicul trebuie sa aiba
experienta n multe lucruri, dar cel mai bine trebuie sa stapneasca
tehnica frictionarii.
n anul 1940 apare primul curs de masaj scris, redactat de Dr. Adrian
Ionescu. Asadar, dupa anul 1930, literatura de specialitate ncepe sa se
1

dezvolte si n tara noastra, aparnd chiar si traduceri ca Masajul practic

si teoretic, general si partial apartinnd Theodorei Atanasiu (dupa
lucrarea lui M-me De Fumerie), aparuta n 1933 si destinata personalului
sanitar auxiliar.
n Transilvania, sub impulsul dat de Marius Sturza inspirat din
strainatate - se introduce masajul n statiunile balneoclimaterice.
n majoritatea tarilor, n decursul timpului, masajul a continuat sa fie
considerat parte a medicinii, specialistii lucrnd n echipa alaturi de
medici.
In tara noastra, exista scoli de masaj pentru orbi si ambliopi, scoli
post liceale si n cadrul nvatamntului superior de Kinetoterapie o
programa care prevede un numar de 56 ore teoretice si 70 ore practicometodice, completata cu un numar suficient de ore de anatomie,
fiziologie, semiologie si patologie, prin continutul celorlalte programe.
Definitie
Masjul reprezinta o prelucrare metodica si sistematica a partilor
moi ale corpului uman, prin mijloace manuale si\sau
instrumentale(mecanice,hidrice,electrice).
Practicarea lui are un scop profilactic (de intretinere a sanatatii si
prevenire a unor tulburari functionale), terapeutic(de tratare a unor
afectiuni organice,functionale sau traumatice).
Masajul este de asemenea legat de activitatea sportiva, aplicarea lui
avand efecte stimulatoare (ininte de antrenamente si competitii), efecte
trofice si de relaxare (dupa concursuri sau in pauze), efecte remarcabile
de refacere neuropshica (pe cale reflexa) si neuromusculara (pe cale
directa,mecanica).
Din cele prezentate se poate aprecia ca efectele masajului se leaga
de profilaxie, terapie si activitate sportive, reesind o clasificare in
funtie de scopul urmarit.
Masajul profilactic

 Masajul therapeutic si recuperator

Masajul sportiv
Masajul terapeutic are rol n tratarea diverselor afectiuni si n
recuperarea dupa diverse mbolnaviri, n tratamentul functional al
leziunilor si tulburarilor evolutive, ca tratament recuperator aplicat n
cazul unor evolutii lente spre vindecare si n cazul unor modificari
morfofunctionale si al existentei unor sechele patologice.
Tratamentul functional urmareste vindecarea/ ameliorarea
tulburarilor sechelelor, cu pastrarea intacta a formelor si functiunilor
normale, n scopul prevenirii riscului aparitiei unor deficiente sau a unor
alte urmari nedorite ale bolilor si accidentelor.
Tratamentul recuperator urmareste sa stimuleze procesele de
vindecare lenta si sa grabeasca evolutia tratamentului, sa scurteze
convalescenta, sa corecteze sechelele.
La sportivii de mare performanta masjul este un mijloc
indispensabil, in regimul cotidian de viata sportiva, pentru efectele lui
stimulative ce sustin efortul psihic si fizic din antrenamente si
competitii.
Aria de aplicare a masajului terapeutic este destul de vasta si,
fara a intra n amanunte, poate fi expusa dupa cum urmeaza:
Leziunile tesuturilor moi de la suprafata corpului: plagi, contuzii,
ntinderi/rupturi ale ramificatiilor circulatorii si nervoase periferice etc.,
care netratate corespunzator si la timp, ntrzie reluarea activitatii
normale si, uneori, lasa sechele care stnjenesc mai mult sau mai putin
activitatea ulterioara.
Leziuni ale muschilor si tendoanelor: ntinderi, rupturi partiale
sau totale, smulgeri de la nivelul insertiilor, contuzii, suferinte
inflamatorii cronice, care n afara de faptul ca sunt foarte dureroase si
dau un grad mai mare sau mai mic de impotenta functionala, netratate la

timp conduc la instalarea unor sechele mai greu de recuperat: atrofii,

atonii, contracturi, pareze etc.
Leziuni osoase: fracturi complete sau incomplete, nchise sau
deschise, simple sau complicate, cu sau fara deplasarea fragmentelor
osoase, care atrag dupa ele tulburari circulatorii si trofice, cu implicatii
ulterioare n functionalitatea segmentului afectat.
Leziuni articulare: entorse, luxatii, leziuni de menisc, care
netratate corespunzator pot conduce la instalarea redorilor grave si
anchilozelor, la tulburari grave de troficitate si implicit de tonicitate a
elementelor periarticulare, la instalarea si evolutia rapida a proceselor
degenerative.
Leziunile nervilor periferici: de la simpla ntindere (elongare),
pna la ruperea/sectionarea lor, care determina tulburari de sensibilitate,
troficitate, motricitate(hipo-, hipr- sau anestezii, contracture musculare,
hipertonii, modificari circulatorii: cianoza, edeme, atrofii etc.)
Afectiuni organice: functionale mai ales, dar si morfologice /
structurale.
Indicatii si contrindicatii masajului
Folosirea rationala a oricarei terapii este bazata pe cunoasterea
indicatiilor, contraindicatiilor si limitelor sale. Trebuie cunoscute, de
asemenea, eventualele riscuri la care pacientul poate fi supus n timpul
tratamentului, pentru ca specialistul sa poata evalua n cunostinta de
cauza responsabilitatea pe care si-o asuma atunci cnd stabileste
prescriptia.

Indicaii terapeutice ale masajului

Datorit efectelor sale curative asupra pacienilor, acesta poate fi
recomandat n foarte multe afeciuni aa c vom enumera mai jos doar
cteva, n care masajul are un rol foarte important:
hemiparezele, paraparezele, tetraparezele, sau parezele cauzate de
traumatisme cu seciune pe un nerv;
lumbago, lombosciaticile, herniile de disc, nevralgiile sau
torticolisul;
recuperarea post-traumatic n fracturi, nainte de scoaterea
aparatului gipsat (masajul regiunilor periferice pentru a nu se
produce o atrofie muscular) i mai ales recuperarea dup
scoaterea aparatului gipsat;
artroze - coxartrozele pentru recuperare post protezare de old,
gonartroza, sau recuperarea ca urmare a protezrii de genunchi,
osteoporozele;
periartrita scapulo-humeral, spondilozele (cervical, dorsal sau
lombar) scoliozele, lordozele, epicondilitele, tendinitele;
reumatisme articulare i abarticulare, spondilitele, poliartrite
reumatoide (poliartrita cronic evolutiv).
Masajul este, de asemenea, recomandat pentru dureri de cap i
tulburri de somn, dureri de dini i iritabilitate mrit.
afectiuni cardio-vasculare si respiratorii.
De obicei, masajul dureaz 30, 60 i 90 de minute. n 30 de
minute, putei masa o singur regiune: spate, picioare, mini, gt.
5

ntr-o or maseorul reuete s maseze ntregul corp. ntr-o or i

jumtate de masaj se face un masaj general cu prelucrarea serioas
a tuturor grupelor musculare. De obicei, masajul este nedureros.
Dac se simte o durere uoar, dup o anumit perioad de timp,
durerea va disprea.

Contraindicaiile masajului
Sunt contraindicaii temporare i definitive, contraindicai locale,
generale i contraindicaii pariale.
1. Contraindicaii locale temporare:
o leziunile tegumentare - plgi recente, sau deschise,
o afeciunile dermatologice (dermatite, foliculite, eczeme,
micoze etc.);
o traumatisme acute,
o contuzii,
o arsuri recente prin ageni termici, fizici sau chimici,
o eritem solar,
o infecii localizate la nivel tegumentar de natur microbian,
sau (foliculite, furunculoze, vitiliazis verzi incolor,
candidoze, dermatite sau dermatoze,
o rupturi musculare,
o hematoame musculare,
o artrite localizate acute sau trenante,
6

o osteomielite venic supurante,

2. Contraindicaii locale definitive:
o n caz de nevi i pete pigmentare, hemangioame i zone
hiperpigmentate constituional,
o varice voluminoase neoperate i ulcer varicos,
o tromboze venoase localizate,
o flebite i tromboflebitele.
3. Contraindicaiile generale temporare:
a. Boli neurologice:
accidentele vasculare cerebrale recente,
meningoencefalite,
sindromul de hipertensiune intracranian,
b. Bolile circulatorii:
infarctul miocardic recent,
cardiopatia ischemic instabil,
insuficiena cardiac decompensat,
tulburrile de ritm i de conducere,
anevrismele arteriale,
procesele infecioase,
trombofeblite
7

c. Boli respiratorii
insuficiena respiratorie,
boli infecioase acute cu origine microbian sau viral,
pneumonii sau bronhopneumonii,
afeciuni pleurale,
tuberculoza
pneumotorax
d. Boli digestive:
ulcere gastroduodenale simple sau complicate, cu sau
fr perforaii n special n perioadele dureroase,
pancreatite acute sau subacute,
hepatite virale,
ciroza hepatic decompensat,
rectocolite ulcero-hemoragice.
e. Boli urogenitale:
glomerulonefrite acute i cronice,
insuficiene renale acute sau insuficiene renale
decompensate,
hematurii macroscopice,
endonefrite i mionefrite,

 sarcina peste 3 luni,

f. Afeciuni articulare n puseu evolutiv,
reumatismul articular acut,
poliartrita reumatoid
2 4.Contraindicaii generale permanente:
o cancerele,
o boli cu manifestare tegumentar (psoriazisul,)
o boli psihicece grave (psihozele sau psihopatiile).

Contraindicatiile topografice, se refera la spatiul popliteu,

triunghiul Scarpa, zona axilara, plica cotului, regiunea anterioara a
gtului, care nu sunt "tabu", dar fiind mai vulnerabile, orice
kinetoterapeut responsabil va tine cont de raporturile anatomice si
mecanice ntre mna sa si elementele regiunii respective.
3
n ceea ce priveste spasmofilia, trebuie subliniata, mai de
graba, frecventa mare a esecurilor, dect faptul ca reprezinta o
contraindicatie reala.
4
n psihiatrie, nu exista contraindicatii, dar apare mai pregnant
dect n cazul altor categorii de afectiuni riscul existentei unei
incompatibilitati manifeste ntre pacienti si kinetoterapeut.
Efectele masajului
Locale;
efect stimulator, excitant, calmant, relaxant,
linistitor, antalgic, hyperemic local, intensifica circulatia,
indeparteaza staza, accelereaza procesul de rezorbtie.

Generale; stimuleaza functiile aparatului respirator si

circulator, creste metabolismul, imbunatateste starea psihica
si a somnului, indeparteaza oboseala.

Reguli de executie a masjului

Este indicat ca masajul general sa nceapa cu regiunea spatelui,
pentru ca este o regiune ntinsa, putin dureroasa, care permite diferite
manipulatii.
Manipulatiile care se fac sunt netezirea, framntatul, baterea si,
frictiunea.
Maseorul se aseaza de partea dreapta a bolnavului cnd acesta este in
decubit dorsal si de partea stnga cnd este in decubit ventral. La
masarea spatelui nu se da o atentie speciala regiunii lombo- sacrate, ci se
considera ca parte integranta n masajul spatelui.
Se maseaza apoi membrele inferiore pe partea posterioara, ncepnd de
la calci pna la regiunea fesiera; apoi bolnavul se ntoarce si se
maseaza membrele inferioare pe partea anterioara, dnd atentie
cuvenita labei piciorului.
Se trece la membrele superiore, la torace, la gt si se termina de obicei
cu masajul abdominal, limitndu-se la masajul peretelui abdominal
(tesut adipos si fascii) si nu la interiorul abdomenului.
Conditii de baza materiala si reguli pentru practicarea masajului
Locatia si spatiul
Masajul trebuie aplicat ntr-un spatiu anume destinat, considerat
si denumit ca sala sau cabinet de masaj.
ncaperile n care se practica masajul trebuie sa fie largi, bine
luminate si aerisite, amplasate ntr-un circuit functional bine stabilit.
10

Este de la sine nteles ca temperatura microclimatului din ncaperi

trebuie sa corespunda confortului termic al unui individ dezbracat,
adica minimum 20C.
Peretii salii de masaj trebuie sa fie vopsiti n ulei sau placati cu
faianta si pardoseala sa fie din mozaic sau gresie, pentru asigurarea
unor conditii igienico-sanitare corespunzatoare.
n sala de masaj sau ntr-o ncapere imediat alaturata si cu o
directa comunicare trebuie sa fie instalata o chiuveta pentru spalarea
minilor maseurului, obligatorie dupa fiecare pacient tratat.
Lnga sala de masaj trebuie amenajata o ncapere destinata
vestiarului pentru dezbracarea-mbracarea pacientilor.
Pentru executarea masajului trebuie sa existe un pat
special si o bancheta (preferabil de lemn). Patul trebuie sa fie nalt,
adica la o naltime medie minima convenabila maseurului, care nu
trebuie sa se aplece n timpul executarii manevrelor sale.
Deci, naltimea trebuie sa fie de cel putin 70- 75 cm. Lungimea 2 metri, latimea - 70 cm.
Este de preferat ca patul sa aiba 2-3 segmente separate si
articulate care sa permita rabaterea acestora n vederea posibilitatii
executarii masajului n diverse pozitii. Binenteles, patul va fi acoperit
cu un cearsaf, altul fiind disponibil si destinat acoperirii regiunilor
nemasate ale pacientului.

Reguli de igiena
Specialistul si dezvolta si si pastreaza calitatile sale profesionale
printr-un regim corect de viata si de munca. El dovedeste o grija
meticuloasa, permanenta pentru curatenia corporala si igiena
echipamentului sau.

11

Spalatul pe mini, nainte si dupa fiecare sedinta de masaj, este o

regula care are ca scop sa evite transmiterea germenilor patogeni de la o
persoana la alta.
Maseorul, barbat sau femeie, are unghiile foarte ngrijite, parul
scurt sau acoperit si nu poarta inele, bratari sau alte podoabe care l pot
stnjeni n munca, sau pot leza pielea celui pe care l maseaza.
Nu va folosi parfumuri sau pomezi cu miros puternic; nu va
fuma si nu va abuza de bauturi alcoolice. Va evita muncile fizice grele
si chiar sporturile care obosesc, naspresc sau ranesc pielea palmelor.
Pentru a deveni un bun specialist, masorul trebuie sa-si
nsuseasca o serie de cunostinte de baza, despre forma si structura
corpului, despre functiunile organismului sanatos si despre semnele
cele mai caracteristice ale diferitelor stari patologice. Aceste cunostinte
i vor ajuta sa nteleaga importanta efectelor pe care le poate obtine prin
masaj, n raport cu mijloacele tehnice si principiile metodice aplicate.
Pregatirea teoretica i da convingerea n valoarea activitatii sale si l
face sa lucreze mai sigur de sine.
n raporturile sale cu cei pe care i maseaza, tehnicianul va
proceda cu mult tact si ntelegere, cu seriozitate si constiinciozitate.
El trebuie sa fie ntotdeauna bine dispus si comunicativ, dar
cuviincios si discret.
La rndul lor, persoanele care doresc sa fie masate trebuie sa
respecte cteva reguli elementare de igiena individuala, mai ales n ceea
ce priveste curatenia.
Masajul manual se aplica n marea majoritate a cazurilor direct
pe piele si numai n mprejurari speciale se poate aplica si peste rufele
de corp.

12

nainte de sedinta de masaj se scot hainele care ar stnjenii

miscarile, circulatia sngelui sau respiratia libera si se descopera
complet regiunea sau segmentul care se prelucreaza.
Pentru a trece mai departe, se acopera partile masate cu un
cearsaf sau prosop. Nu este bine sa dezbracam pe cei pe care i masam
mai mult dect trebuie, pentru a nu le expune corpul la raceli prin
pierderea inutila de caldura si deseori pentru a menaja pe ct posibil
sentimentele de pudoare ale fiecaruia.
Pentru masajul igienic, orele cele mai potrivite sunt cele de
dimineata sau dinaintea mesei de seara.
Masajul terapeutic se poate executa si peste zi, la 2-3 ore dupa
masa, sau n asa fel nct sedinta sa se termine cu cel putin o jumatate
de ora naintea meselor principale.
Oricine se prezinta la masaj trebuie sa-si satisfaca mai nti
nevoile naturale de evacuare a intestinului sau a vezicii urinare.

Mijloace ajutatoare
Pentru executarea masajului folosim mai ntotdeauna metoda cea
mai simpla a "minilor curate"; pentru a face pielea mai neteda si mai
alunecoasa, putem folosi pulberi fine, substante grase sau lichide.
Aceste substante se ntind ntr-un strat foarte subtinre si uniform, att pe
palmele si degetele celui ce executa masajul, ct si pe regiunea ce
urmeaza sa fie masata.
Pulberile ntrebuintate n masaj sunt de origine minerala sau
vegetala. Primele provin din oxizi si saruri minerale, cu reactii chimice
neutre, lipsite de toxicitate care nu se altereaza n contact cu substantele
organice. Dintre oxizi indicam "albul de zinc", care are slabe proprietati
sedative si antiseptice, dar este un putemic absorbant al secretiei
sudorale.
13

Pudra de talc s-a dovedit a fi cea mai practica si mai igienica.

Talcul (silicat de magneziu hidratat) nu se combina cu alte substante
chimice si nu ataca tesuturile; nu se altereaza cu timpul si nu adera la
pielea pe care o curata, absorbind secretiile sudorale si sebacee sau alte
impuritati si caznd o data cu ele.

Procedee de masaj
Partile moi ale corpului uman se prelucreaza metodic din aproape
in aproape, in ordinea asezarii anatomice, de la suprafata spre interior.
Astfel masajul are urmatoarea succesiune;
Netezirea(eflurajul)
Frictiunea
Framantatul
Tapotamentul
Vibratiile
1. NETEZIREA ( EFLEURAJUL)
Netezirea este cel mai raspandit procedeu de masaj. Ea actioneaza direct
asupra pielii, consta in alunecari usoare in sensul circulatiei sangvine
venoase si circulatiei linfatice, avind urmatoarele efecte:
Curata pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial;
mbunatateste functia glandelor sudoripare si sebacee;
Mareste temperatura locala a pielii;
Accelereaza circulatia singelui si a limfei n vase;

14

 Influenteaza terminatiile periferice ale nervilor;

Influenteaza sistemul nervos central.
Efectul ce mai important al netezirii este scurgerea mai puternica a
limfei si a singelui n vase.
Prin neteziri energice, circulatia singelui si a limfei se intensifica. Acest
lucru are o influenta majora asupra distribuirii singelui n portiunile
masate, si deci contribuie la nlaturarea manifestarilor de staza si edeme.
S-a constatat ca prin netezire de la periferie spre centru, circulatia
singelui si a limfei se amelioreaza si n vasele mai mari, nu numai n cele
aflate imediat sub piele.
n cursul masajului absorbtia lichidelor din tesutul celular subcutanat se
accelereaza cu 1618%, si aceasta accelerare este direct proportionala cu
durata netezirii.
Adresindu-se pielii, tesutului subcutanat si celui conjunctiv, executia
acestei manevre cunoaste tehnici variate.
Specialistii masajului practica efleurajul executat simultan sau
alternativ, cu o mina sau cu ambele miini, folosind suprafata palmara sau
dorsala a miinilor, cu degetele apropiate sau ndepartate.
Miscarile descrise pot fi lungi sau scurte, n linie dreapta, serpuita, n
zig-zag, dispuse transversal sau longitudinal, n cerc, elipsoidal sau cu
priza n bratara, alunecind sacadat sau nentrerupt, n functie de
particularitatile anatomice ale suprafetelor masate.
Pe suprafetele mici se recomanda efleurajul executat cu 1,2,3 sau toate
degetele, sau numai cu fata palmara a policelor.

15

Segmentele cilindrice ale membrelor superioare si inferioare necesita

netezirea executata n bratara, cuprinzind regiunile masate ntre degetul
mare si degetele opozante, naintind sacadat cu pasi mici, dinspre
extremitati.

Indicatii metodice generale:

a) sensul de executie al efleurajului este determinat de circulatia
limfatica a organismului, convergenta spre ganglionii limfatici din
regiunea cefei si gitului, axiala si inghinala si regiunea poplitee pentru
membrele inferioare;
b) directia miinii maseurului este determinata totdeauna de directia
anatomica a vaselor limfatice, deoarece scopul principal este de a realiza
o mai buna scurgere a limfei;
c) netezirea nu se face prea rapid, ci ritmic, linistit, pentru ca limfa
circula ncet prin vase; se face fara ntreruperi, n asa fel ncit sa ajunga
pina la ganglionii limfatici cei mai apropiati;
d) presiunea miinii care face masajul trebuie sa creasca progresiv pe
prima jumatate a segmentului masat si sa scada apoi pe cea de-a doua
jumatate;
e) miinile maseurului nu trebuie sa se lipeasca de portiunea masata, ci
dimpotriva, sa alunece usor si liber;
f) orice masaj trebuie sa nceapa si sa se termine prin netezire, pentru a
nlatura staza limfei si a contribui la scurgerea produselor metabolice n
vase;

16

g) n timpul unei sedinte de masaj nu trebuie n mod obligatoriu sa

folosim toate felurile de neteziri. Fiecare procedeu de masaj depinde de
scopul urmarit, de configuratia portiunii de masat, cit si de timpul
rezervat masajului;
h) netezirea este de obicei considerata un masaj pregatitor n edeme si
atunci cind partea masata a corpului este foarte dureroasa. n acest caz,
n primele zile masajul se reduce exclusiv la neteziri concentrice
circulare;
i) n chirurgie si ortopedie, n traumatismele articulare, netezirile si
frictiunile au un rol hotaritor n masajul pregatitor.

2. FRICTIUNEA
Frictiunea este cel de-al doilea procedeu din sistemul manevrelor de
masaj, acesta vizeaza tesutul subcutanat reprzentat de hipoderm.
Procedeele care alcatuiesc frictiunea se deosebesc de netezire prin aceea
ca pielea mpreuna cu tesuturile profunde se frictioneaza n diverse
pozitii. Ele se efectueaza printr-o miscare de apasare si deplasare a
tesuturilor moi pe planul osos, n limita elasticitatii proprii.
Frictiunile se executa cu o singura mina sau cu ambele miini, alternativ
sau simultan, cu toata suprafata palmara sau numai cu suprafata palmara
a degetelor, cu pumnul nchis sau semi nchis, n spirala cu radacina
palmei.
Frictiunile au ca efect;

17

-intensificarea circulatiei locale si maresc absorbtia diferitelor produse

patologice care se acumuleaza n piele sau sub piele, in fibrele elastice,
mentinand supletea,
-efect trofic.
Frictiunea este procedeu de baza terapeutic n urmatoarele situatii:
traumatisme articulare;
traumatisme sportive;
transsudate si exudate vechi;
pentru restabilirea mobilitatii normale a pielii;
mareste supletea si elasticitatea tesuturilor;
dureri n nevrite si nevralgii.
Indicatii metodice generale:
a) n frictiune, directia miinii nu este determinata de directia vaselor
limfatice, si poate fi executata si n sensul contrar circulatiei singelui si a
limfei;
b) toate procedeele de frictiune se reduc la miscari rectilinii, n spirala
sau circulare, la care participa n functie de necesitati o parte dintre
degete sau toate;
c) eficacitatea frictionarii articulatiilor se mareste daca frictiunea se face
ntr-o baie de apa fierbinte, asa cum o recomanda specialistii n
domeniul masajului;

18

d) frictiunile energice n punctele dureroase scad starea de

hiperexcitabilitate a nervilor, accelereaza circulatia locala si
mbunatateste considerabil nutritia tesuturilor;
e) frictiunea este un excelent mijloc profilactic, deoarece mpiedica n
articulatii formarea diverselor exudate care determina n portiunea
afecata procese inflamatorii de lunga durata;
f) cu ajutorul frictiunilor, un masor cu experienta ncepe sa cunoasca
modificarile patologice care se produc n tesuturile profunde, mai ales
n regiunea articulatiilor.
Contraindicatiile
-in procesele inflamatorii si hemoragice acute.

3. FRAMINTATUL
Framintatul este unul din procedeele de baza ale masajului cu ajutorul
caruia se maseaza n principal masa musculara. n timpul acestui
procedeu se trage de pe planul osos grupa musculara masata.
Framintatul are urmatoarele efecte:
produce o marire vizibila a mobilitatii tendoanelor;
fortifica muschii si ajuta la regenerarea tesutului muscular;
activeaza circulatia limfei si a singelui, mbunatatind schimburile
nutritive si ajutind la eliminarea toxinelor rezultate n urma activitatii
musculare;

19

 procedeele de framintare maresc puterea de contractie a muschilor,

reprezentind astfel o gimnastica pasiva deosebit de importanta n cazul
atrofierii muschilor.
Multi specialisti acorda importanta marita framintatului, afirmind ca a
masa nseamna a framinta.
Tehnica framintatului variaza n functie de particularitatile anatomice si
fiziologice ale suprafetelor pe care le masam. Astfel, pe regiunea
spatelui, torace, brate, coapse este indicat un framintat n cuta, cind
tesutul se stringe ntre degete si podul palmei, dupa care este ridicat si
presat fara deplasarea miinii de pe piele si fara a scapa cuta, n aceeasi
directi sau n sens invers, n zig-zag sau circular, pina se maseaza
ntreaga suprafata. Pe abdomen se poate aplica framintatul n cuta sau
cel n val, cu conditia de a nu presa tesuturile n profunzime. Pe membre
se aplica tehnica framintatului n cleste, n cuta sau n val.
Indicatii metodice generale:
a) framintatul se face ntotdeauna ntr-un ritm lent;
b) se vor evita smuciturile bruste, smulgerile, rasucirea muschiului,
provocarea durerilor si nu se va sari de la o parte a corpului la alta;
c) la framintarea fasciculelor musculare izolate, masajul se va ncepe
ntotdeauna din portiunea de trecere a muschiului n tendon, deoarece
produsele metabolismului si ale oboselii se aduna n cantitati mari n
tecile tendoanelor. Tot aici sunt retinute timp ndelungat produsele
infectioase de orice natura.
4. TAPOTAMENTUL

20

Este o manevra principala care se adreseaza tesuturilor superficiale,

celor profunde si terminatiilor nervoase. El se caracterizeaza prin
aplicarea unor lovituri scurte si ritmice, executate superficial sau
profund n functie de scopul urmarit.
Tapotamentul poate fi executat cu pulpa sau cu fata palmara a degetelor,
cu palmele, cu pumnii, cu antebratul sau cu miinile facute caus. Aceste
lovituri se executa din caderea moale a miinilor si a degetelor.
Tapotamentul cunoaste mai multe variante, n functie de particularitatile
anatomo-fiziologice ale suprafetelor pe care la masam:
n nuiele;
percutat;
tocat;
batatorit;
plescait;
cu palma n caus;
cu pumnul seminchis;
cu pumnul nchis.
Tapotamentul se executa cu ambele miini, usor departate ntre ele, prin
loviri care cad pe piele n ritm foarte viu.
Efectele tapotamentului sunt:
ajuta la micsorarea si ncetarea durerilor, cind gradul de excitatie al
nervului este marit;
21

 favorizeaza un aflux puternic de singe spre regiunea masata,

determinind astfel nbunatatirea nutritiei acelei regiuni;
are efect vasodilatator la nivelul pielii si al tesutului conjunctiv;
produce modificari favorabile ale tensiunii arteriale;
influenteaza ritmul cardiac, rareste pulsul si corecteaza aritmia.
Contraindicatii
-in contracturi muscular, in spasm si oboseala muscular.
5. VIBRATIILE
Sunt miscari ritmice oscilatorii si presiuni continue executate cu o
singura mina sau cu ambele maini, cu virful degetelor sau cu fata lor
palmara, cu podul palmei, cu radacina miinii, cu toata palma, cu degetele
ntinse, cu pumnul deschis sau nchis si se aplica pe suprafata corpului
cu un grad diferit de presiune.
Vibratiile au urmatoarele efecte:
intensifica functionarea glandelor;
calmeaza durerile n diferite afectiuni (ginecologice, nevralgii,
migrene);
mbunatatesc capacitatea de efort;
au efect calmant, relaxant;
influenteaza organele si tesuturile profunde (stomac, ficat, inima,
muschii, peretii abdominali si intestinali);

22

 influenteaza secretia majoritatii glandelor si organelor (stomac, glande

salivare, glande sexuale, etc.).
Vibratiile care au o amplitudine si o intensitate mai mare decit vibratiile
obisnuite se numesc trepidatii. Ele se aplica pe spate si torace, asociate
cu miscarile respiratorii.
Scuturatul este tot o tehnica de baza a masajului care se aplica
membrelor superioare si inferioare.
Daca nu sunt nsotite de miscari trepidante, vibratiile se transforma n
presiuni. Acest procedeu se executa cu virful degetelor unei singure
miini. Procedeul se executa prin citeva presiuni scurte si rapide, aplicate
asupra trunchiului nervos, sau asupra ramurilor care au un sprijin osos
sau muscular. Scopul presiunii este de a nlatura durerea.
Indicatii metodice generale:
a) vibratiile sunt unul dintre cele mai obositoare procedee pentru maseur
si cer un antrenament sustinut din partea acestuia;
b) pentru a obtine o executie satisfacatoare n vibratii, se va face
urmatorul exercitiu: se aseaza virfurile degetelor pe o masa de marime
mijlocie, care are n centru un pahar cu apa, si se executa miscari
tremuratoare, vibratoare; daca degetele vibreaza bine, suprafata apei
ncepe si ea sa vibreze n centrul paharului, n caz contrar se misca toata
suprafata apei, de la o margine la alta a paharului;
c) bratul care efectueaza vibratiile trebuie sa fie putin flexat, iar muschii
centurii scapulare nu se contracta puternic.

23

PROCEDEE AUXILIARE DE MASAJ

1. CERNUTUL
Este o manevra aplicata n mod special pe membrele superioare si
inferioare, energic si ritmic.
Tehnica de executie: cu ambele miini, asezate de o parte si de alta a
segmentului masat. Regiunea carnoasa a bratului, antebratului, coapsei
sau gambei se apuca cu degetele flexate, de jos n sus, si se deplaseaza
de jos n sus si lateral, ridicind si presind, asemenea cernutului printr-o
sita. Miinile nu se ridica de pe regiunea masata, ci se deplaseaza din
aproape n aproape.
Efecte:
actiune de relaxare a muschilor;
mareste supletea tesuturilor;
activeaza functiile circulatorii si trofice.
2. RULATUL
Este o manevra asemanatoare cernutului, executata foarte energic, si cu
o presiune crescuta.
Tehnica de executie: se apuca regiunea carnoasa a organului de masat
(mina sau picior) n palme, tinind degetele ntinse, si se ruleaza in toate
sensurile, ntr-un ritm viu, energic, apasind mai puternic decit la cernut.

Efecte:

24

 relaxarea muschilor;
mareste supletea tesuturilor;
activeaza functiile circulatorii si trofice;
spre deosebire de cernut, rulatul actioneaza n mod uniform asupra
tesuturilor moi din preajma zonei masate.
3. SCUTURATUL
Scuturatul consta n miscari oscilatorii mai ample, care se aplica
segmentelor membrelor superioare si inferioare, membrelor n ntregime
sau ntregului corp.
Tehnica de executie: se aplica ambele miini astfel ncit degetele mari si
portiunea corespunzatoare a palmelor sa cuprinda marginile miinii sau
ale piciorului pe care dorim sa-l masam si le scuturam cu vioiciune de
sus n jos si dintr-o parte n alta, exercitind n tot acest timp si usoare
tractiuni n sensul lungimii membrului respectiv.
Efecte:
de relaxare daca sunt efectuate cu blindete;
de nviorare si stimulare generala, daca sunt executate ntr-un ritm mai
viu.
4. TENSIUNI SI TRACTUNI
Tensiunile si tractiunile sunt procedee de masaj care actioneaza asupra
articulatiilor si tesuturilor periarticulare, cu scopul de a mbunatati
mobilitatea acestora.

25

Tractiunea se aplica membrelor superioare si inferioare, la sfirsitul

sedintelor de masaj, asociate cu scuturarile. Trunchiul se ntinde din
pozitia sezind prin apucarea peste brate, ridicarea si scuturarea energica
a ntregului corp.
Tensiunile constau n cresterea sau scaderea presiunii intraarticulare,
prin mobilizari pasive sau activo-pasive, n sensul amplificarii miscarii
normale.
Efecte:
mbunatatirea circulatiei locale;
creste supletea structurilor articulare si periarticulare;
optimizeaza functiile la nivelul articulatiilor.
5. PENSARILE SI RIDICARILE
Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor.
Tehnica de executie: se executa energic prinzind si ridicind ntre degete
o cuta de tesut subcutanat sau chiar muschi, se stringe usor si se ridica
atit cit permite elasticitatea acestor tesuturi, apoi se elibereaza brusc.
Efectul este excitant. Ridicarile sunt o manevra energica ce se executa
mai ales pe regiunea spatelui.
Tehnica de executie: se prinde cu putere o cuta de piele, tesut subcutanat
si muschi, ntre police si restul degetelor si se trage n sus ca si cum am
vrea sa o desprindem de pe planul profund sau osos. Masarea se repeta
n sens ascendent sau descendent.
6. PRESIUNILE

26

Presiunile se executa pe portiuni mai reduse sau mai ntinse ale corpului,
ntarind actiunea netezirilor, frictiunilor si framintatului. Ele sunt
recomandate persoanelor sanatoase, robuste, si mai putin batrinilor,
copiilor si femeilor.
Tehnica de executie a presiunilor difera dupa particularitatile anatomofiziologice ale regiunilor pe care se aplica. Ele se aplica cu pulpa
degetului, axial, cu palmele sau cu pumnul, n timpul sau la sfirsitul
sedintei de masaj.
Pentru mbunatatirea circulatiei limfatice se pot executa presiuni pe
vasele limfatice ale membrelor si trunchiului, de la regiunile proximale
spre cele distale si invers.
Masajul reflex
Actiunea acestui tip de masaj se bazeaza pe influienta reflexa de la
distanta, prin aplicarea pe zone de proiectie dureroase tegumentare sau
periostale.
Aplicatiile privesc atat terapia afectiunulor aparatului locomotor cat si
celor visceral.
Masajul reflex incude;
Masajul periostal
Masajul pe zone reflexogene
Presopunctura
Masajul periostal
Executarea unor presiuni puternice cu policele sau cu mediusul in
punctele situate pe periost, acolo unde tesutul moale este superficial.

27

Aceasta presiune insotita de frictiune circulara se executa 2-3 min. pe

fiecare punc, cu repetare de 2-3 ori, apoi mutandu-se pe un alt punct
dureros la palpare.
Efectele;
combaterea fenomenelor congestive
combaterea contracturii muscular
combaterea durerii
Metoda este dureroasa pe parcursul aplicarii. Se recomanda in
recuperarea
sechelelor
posttraumatice
a
aparatului
locomotor(ligament, muschi).
Masajul pe zone reflexe
Se bazeaza pe faptul ca un anumit segment medular inerveaza prin
fibre nervoase vegetative o arie visceral si prin fibre nervoase
somatice un dermatom(o suprafata delimitate a tegumentelor).
In cazul unui viscer afectat impulsurile plecate de la acest nivel sunt
proiectate de centrii superiori talamici pe zone somatice de la
tegumente.
Pentru masajul reflex a diverselor organe abdominale, zonele
reflexogene sunt;
epigastru pentru stomac
flancul drept abdominal pentru colonel asccendent
flancul stang abdominal pentru colonel descendent
fosa iliaca stanga pentru colonel sigmoid
zona ombilicala pentru intestinal subtire
hipogastru pentru vezica urinara
hipocondrul drept pentru ficat,vezica biliara
hipocondrul stang pentru splina

28

Masajul reflex pentru aceste zone se efectuiaza din decubit

dorsal cu genunchii in flexie si consta in neteziri ale regiunii
abdomonale.
Aceste manevre effectuate pe zona abdominal normalizeaza
functiile motorii si secretorii ale aparatului digestive, absorbtia
si calea de evacuare a cailor biliare si intestinale.
Masajul cu apa
Masajul cu jet de ap se poate realiza ncada confectionata din
material plastic. In cad, sub ap, pacientului i se face masaj cu
jeturi de ap, presiunea jetului ajungnd pn la 3 bari. Se
consider n general c temperatura apei poate fi ridicat pn
la 60C.
Dup ce bolnavul intr n cad, un timp trebuie s se
obinuiasc cu apa. Pacientul culcat n ap trebuie s se
relaxeze complet, acest lucru poate fi uurat prin susinerea
capului
sau
picioarelor.
Cu ocazia tratamentului general masajul este nceput la
picioare, apoi urmeaz masajul braelor i al minilor, al
abdomenului, toracelui i n final al spatelui. Jeturile de ap
sunt dirijate longitudinal sau n cercuri. n cazul braelor i al
minilor regula general este aplicarea jetului de ap din
interior spre exterior, iar peretele abdominal se va masa cu jetul
de
ap
n
direcia
intestinelor.
Masajul cu jet de ap se efectueaz 15-20 minute, apoi se
intercaleaz o pauz de cel puin 30 de minute.
Efectul masajului cu jet de ap
Masajul n general se poate aplica i n lipsa unor afeciuni mai
speciale, n vederea activrii circulaiei sanguine i limfatice.
Un domeniu special de aplicare poate fi baia n cazul
ntinderilor musculare dureroase, tensionrii musculare,

29

paraliziei, anumitor tulburri funcionale ale organelor, sau

pentru tratarea anumitor afeciuni cutanate. Efectul terapiei se
evideniaz prin detensionarea esuturilor adnci, fr ca
bolnavul s simt durere. Puterea jetului de ap este mai mare
dect n cazul masajului cu mna. Masajul cu jet de ap poate fi
efectuat numai la recomandarea medicului.
Masjul vibrator
Vibratiile obtinute cu ajutorul aparatelor de vibromasaj costau in
imprimarea unor miscari oscilante in tesuturi, cat mai multe pe unitate
de timp. Acestea realizeaza deplasari ale pielii, tesuturilor subiacente si
presiuni ondulatorii, asemenea un tremor continuu.
Efectele sunt; calmant, reduc sensibilitatea cutanata, activeaza circulatia
locala profunda, care se exteriorizeaza prin hiperemie.
Masjul cu vacuum
Vacuumterapia se bazeaza pe efectul de tip masaj produs de
absorbtia aerului dintr-o cavitate inchisa formata de cupa aparatului si
suprafata
de
corp
pe
care
aceasta
este
plasata.
Masajul prin vacuum este o terapie cu actiune profunda si sistematica
prin care receptorii pielii sunt stimulati de reducerea presiunii creata de
absorbtia aerului din cavitatea formata de ventuza (cupa) si zona pe care
aceasta
este
plasata.
Efectul medical al procedurii este dat de atragerea locala de sange si
limfa din zonele profunde ale tesutului dermic care exercita influenta
reflexa asupra vaselor si organelor interne.
Se intensifica totodata metabolismul si respiratia dermala in zona de
aplicare.
Pielea devine mai elastica, creste rezistenta la temperatura si factori
mecanici si se imbunatateste functia retractiei musculare.
Beneficii:
30

Efecte
terapeutice:
disloca prin absoarbtie particulele de grasime si lichidele;

indeparteaza
toxinele
si
purifica
sistemul
limfatic;
curata porii pielii si elimina celulele moarte printr-o exfoliere fina;

reface
si
activeaza
(revitalizeaza)
suprafata
pielii;
imbunatateste
microcirculatia
locala;
ridica
muschii
lasati;
previne
aparitia
ridurilor
sau
le
inlatura;
grabeste
transformarea
acizilor
grasi;
sparge
micro
si
macro
nodulii
celulitici;
indeparteaza efectiv excesul de grasime in conditii de siguranta;
Efecte
estetice:
face pielea mai ferma, mai stralucitoare dar si mai elastica.
reduce
celulita;
ajuta la disparitia aspectului de coaja de portocala;
reduce greutatea corporala;
imbunatateste
face

forma
trupul

mai

picioarelor;
zvelt.

Contraindicatii:
-femei
insarcinate;
- persoane care sufera de: epilepsie, boli cardiace, hipertiroidie, boli de
piele,
leziuni
dermatice;
- persoane cu peace maker, persoane care au suferit interventii
chirurgicale (inclusiv cezariana) de mai putin de 3 luni;
- persoane care prezinta vase de sange sparte, fragilitate capilara, varice
pronuntate,
tromboflebita.
Tratamentul se efectueaza cu ajutorul unui ulei sau a unei creme
anticelulita. O sedinta efectuata pe toate partile afectate de celulita nu
poate dura mai mult de 30 de minute (lucru efectiv), un tratament
31

eficient incluzand 10 - 20 de sedinte la intervalele de 2 - 3 zile. Dupa

primele 2 - 3 sedinte, majoritatea pacientelor vor observa ca celulita se
superficializeaza si va fi - atentie ! - mai vizibila (pentru ca este adusa la
suprafata), urmand ca in viitoarele sedinte de vacuum sa fie diminuata
pana la disparitie. In continuare se recomanda un tratament de intretinere
efectuat o data la fiecare 2 sau 3 saptamani. Tratamentele pot fi si
dureroase, pentru ca zonele cu celulita sunt foarte sensibile.
Presopunctura
Este presiunea care se exercita asupra punctului reflex.
Punctele pot fi masate cu degetul, cu unghia, cu bagheta de
lemn sau de sticla, cu stiloul, folosind capatul rotunjit al
acestuia. Presopunctura poate fi practicata de oricine. Cele mai
bune rezultate se obtin folosind varful degetului sau unghia.
Dupa indicatie, un punct poate fi masat prin manevra de
dispersie sau tonifiere. In afectiunile provocate de un exces de
energie, se foloseste dispersia.
DISPERSIA : Se face masajul cu varful degetului in pozitie

oblica; se maseaza sau se apasa prin insurubare, in sensul opus

miscarii acelor de ceasornic. Miscarea se face superficial,
bland,
lent.
Dupa un masaj corect, pielea se va inrosi, sensibilitatea
dureroasa si tonul vor scadea.
TONIFIEREA se practica in cazul bolilor rezultate prin deficit

de energie (hipotonie, bradicardie etc.). Se executa cu varful

degetului sau cu unghia, ambele in pozitie verticala. Masajul se
face cu durata scurta. Cand se executa corect, rezulta paloarea
tegumentului, cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular.
Portiunea masata poate fi pudrata. Se pot face trei sedinte pe zi
cu durata de 10 minute fiecare.

32

Cura de masaj in cazul unei afectiuni cuprinde 15 sedinte

apoi pauza 2 saptamani, dupa care se reia.
Punctele de presopunctura sunt puncte asupra carora se aplica o
presiune, timp de 15-30 de secunde, cu degetele sau cu un instrument cu
cap proeminent pentru a obtine beneficii pentru sanatate. Actiunea
presopuncturii nu a fost inca dovedita si este considerata o forma de
medicina alternativa, dar care nu este aprobata de FDA (Food and Drug
Administration).
Presopunctura sau acupresura isi are originea in medicina chineza antica,
inca din anul 2000 i.Hr., conform Scolii Medicale de la Harvard.
Pe suprafata intregului organism uman exista o multitudine de puncte de
presiune, fiind cunoscute complet doar de specialistii in presopunctura.
Exista cateva zone principale, care odata stimulate asigura ameliorare
rapida a unor simptome frecvent intalnite (cap, maini si picioare)

33