Acceptarea diferenţei.

Stereotipuri, prejudecăţi şi
discriminare
A crea stereotipuri este o funcţie naturală a creierului
nostru, prin care simplificăm realitatea complexă, pentru
ca mintea şi corpul nostru să dezvolte răspunsuri
automate la stimuli similari.

Dar a crea stereotipuri poate fi

periculos. Stereotipurile culturale
conduc la prejudecati, la opinii
negative despre ceilalti.
Stereotipurile si prejudecatile sunt
obstacole majore in comunicare si,
mai mult decat atat, sunt cauzele
unor actiuni si emotii negative.
 Stereotipul este o idee
suprageneralizată despre
un grup de persoane.
Are dimensiune cognitivă –
ce ştii despre…
ATENŢIE!
Prejudecata este o atitudine
nemeritată (de obicei
negativă) îndreptată spre un
grup de persoane (exemplu:
rasismul).
Are dimensiune afectivă –
ce simţi cu privire la…
 Discriminarea este o
acţiune bazată pe
prejudecată.
Are dimensiune
comportamentală –
ce faci pornind de la…

Pentru reducerea discriminarii au fost dezvoltate o serie de

strategii menite sa asigure egalitatea de sanse

Discriminarea Pozitivă (UK) şi Acţiunea Afirmativă (USA) presupun

pe de o parte recunoaşterea dezavantajelor acumulate de grupurile
vizate, precum şi dezvoltarea de politici şi de practici care ajută la
depăşirea dificultăţilor (Neil Thompson, 1997).
Domeniile principale în care s-au focalizat acţiunile strategiilor de
eliminare a discriminării sunt piaţa muncii, educaţia şi locuirea.
 Deseori oamenii au stereotipuri legate de:
Varsta: toti adolescentii iubesc rockul si nu respecta pe cei
mai in varsta.
Sex: barbatii doresc un singur lucru de la femei.
Rasa: toti chinezii arata la fel.
Religie: toti cei care sunt de religie islamica sunt teroristi.
Vocatie: toti avocatii sunt lacomi.
Nationalitate: toate persoanele de etnie Roma sunt murdare.
Locuri: toti oamenii care traiesc in orasul X sunt lenesi.
Lucruri: toate ceasurile elvetiene sunt perfecte.

Caracteristicile stereotipurilor:
Sunt mult mai simple decat realitatea.
Se obtin mai degraba de la „mediatori culturali”, decat
prin proprie experienta.
Sunt false prin insasi natura lor.
Atunci cand sunt dobandite in copilarie sunt foarte
greu de schimbat.
Cu ocazia celei de a XXVIII-a sesiuni a Conferinţei Generale de la
Paris, statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură au adoptat la 16 noiembrie 1995
Declaraţia Principiilor Toleranţei.
Întrucât Declaraţia Universală a Drepturilor Omului declară că „orice
persoană are dreptul la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei”(art.18),
„la libertatea opiniei şi expresiei” (art.19) şi că instruirea „trebuie să
favorizeze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate naţiunile şi
grupurile rasiale sau religioase”(art. 26), statele au hotărât să ia
măsurile de rigoare pentru promovarea toleranţei, din motivul că
aceasta este o condiţie necesară păcii, progresului economic şi social
al tutror popoarelor.
 Toleranţa, defineşte respectul libertăţii altuia,
a modului său de gândire şi de comportare,
precum şi a opiniilor sale de orice natură.
Înseamnă bunul simţ de a nu fi egoist şi de a
înţelege că ceea ce pentru tine este poate
lipsit de importanţă, pentru altul poate
înseamna foarte mult.

Toleranţa semnifică acceptarea

faptului că fiinţele umane, care se
caracterizează prin diferenţe fizice, de
exprimare, comportamentale şi prin
propriile valori, au dreptul de a trăi în
pace şi de a fi ceea ce sunt. Tocmai
de acea se spune că toleranţa este
armonia în diferenţe.