Japonezii sunt foarte muncitori şi pasionaţi de tehnologia înaltă şi de miniaturizare, ciocolata

(de calitate) este belgiană sau toate femeile conduc rãu?

Stereotipurile și prejudecățile ne influențează viața de zi cu zi, iar în anumite împrejurări

operăm cu ele, chiar dacă ne credem lipsiți de prejudecăti. Nu de puține ori ele pot deveni bariere în
comunicarea, cunoașterea și acceptarea celor din jurul nostru; din acest punct de vedere trebuie să
avem disponibilitatea de a lupta cu propriile noastre prejudecăți, astfel încât să nu ajungem în situații
de discriminare, marginalizare, respingere sau excludere a unor semeni pe motive subiective,
influențate de stereotipuri și reprezentări eronate despre alții (adesea observăm că atitudinea și
conduita noastră față de un străin este influențată de felul cum arată sau cum este îmbracată
persoana respectivă).
Pe scurt, oamenii încearcă să simplifice realitatea, introducând-o în câteva scheme şi
categorii care să le uşureze raportarea la mediu.
Ce sunt stereotipurile?
Pentru a cunoaste mai bine lumea si lucrurile care ne înconjoarã, noi recurgem la o activitate
de categorizare si comparatie. Noi categorizãm oamenii si obiectele cu ideea cã ele ar fi de aceeasi
natura. Categorizarea precedã stereotizarea. A crea stereotipuri este o functie naturala a creierului
nostru, prin care simplificam realitatea complexa, pentru ca mintea si corpul nostru sa dezvolte
raspunsuri automate la stimuli similari.
Stereotipurile reprezintă idei fixe, deformate, gânduri superficiale, mituri camuflate sau
păreri comune, în general greșite, pe care oamenii le au în legătură cu diverse persoane, situații,
lucruri, fenomene, prin care creierul nostru încearcă să simplifice realitatea.
Conform definiţiei din Dicţionarul Cambridge, stereotipurile sunt „o idee fixă pe care
oamenii o au despre cum este cineva sau ceva, în special despre ceva greşit”.
„Stereotipurile sunt pãreri comune referitoare la caracteristicele personale a unui grup de
persoane.” (Leyens).
Cuvîntul stereotip vine din greacã « stereos »: dur, solid si « typos »: amprentã, model. În
secolul XVIII, în tipografie acest termen semnifica o imprimare, care putea fi reprodusã într-un
mare numãr. În sens figurat aceasta ar însemna o expresie ce o repetãm fãrã a fi supusã unul examen
critic.
Noţiunea de „stereotip” a fost introdusă în anul 1922 de Walter Lippman, care susținea că
oamenii nu se raportează în mod direct la realitatea exterioară, ci la o reprezentare a acesteia.
 Stereotipurile fac parte din mostenirea noastrã culturalã, ele se transmit în timp la fel ca si
normele sociale, obiceiurile. Unele studii au demonstrat prezenta stereotipurilor de la vîrsta de 6 ani.
Prin urmare, noi sutem contaminați încă din copilarie cu anumite idei, mesaje, informații care ne
conturează stereotipurile și în baza cărora ne activăm prejudecățile (spre exemplu, pisica neagră și
numărul 13 aduc ghinion, bărbații nu au voie să plângă, sarea vărsată aduce ceartă în familie, nu te
întoarce din drum pentru că o să ai ghinion toată ziua etc).
Cîteva stereotipuri:
– Vîrstã: Toti adolescentii iubesc rockul si nu respecta pe cei mai in varsta.
– Rasa: toti chinezii arata la fel.
– Religie: toti cei care sunt de religie islamica sunt teroristi.
– Vocatie: toti avocatii sunt lacomi.
– Nationalitate: toate persoanele de etnie Roma sunt murdare.
– Lucruri: toate ceasurile elvetiene sunt perfecte.
– Toate blondele sunt proaste.
– Toate femeile conduc rãu.
– Toti arabii sunt teroristi.
Pe masură ce creștem stereotipurile tind să ne amorţească simţurile şi gândirea, ne
încorsetează existența și odată internalizate, în propriul sistem de gândire, ele ne transformă în
adevăraţi roboței care pun în aplicare tot felul de clișee și „soft-uri” primite de la familie, prieteni,
mass-media etc., ulterior ele fiind îmbogăţite prin propria noastră contribuţie.
Prejudecãtile – o pozitie, atitudine, o tendinta globala, pentru sau contra, favorabila sau
defavorabile fatã de una sau mai multe persoane în baza apartenentei sale la un anumit grup.
Prejudecățile se referă mai degrabă la o anumită opinie preconcepută, raționament eronat,
recție emoțională, poziție, atitudine sau tendință globală, pro sau contra, favorabilă sau defavorabilă,
față de una sau mai multe persoane, în baza apartenenței lor un anumit grup sau la o anumită etnie,
cultură, religie, clasă socială sau influențate de alte caracteristici personale.
Atât stereotipurile cât și prejudecățile pot fi înțelese ca niște filtre de protecție dezvoltate de
om împotriva afluxului de informații pe baza cărora judecăm evenimente, situații, oameni, fără o
cunoaștere directă, personală sau doar după o cunoaștere superficială; ele ne limitează înțelegerea
corectă și obiectivă a unei realități și construiesc bariere, adesea foarte rigide la influențe raționale și
în comunicarea sau interacțiunea cu cei din jurul nostru.
De cele mai multe ori stereotipurile și prejudecățile ne determină să dezvoltăm și să folosim
etichete la adresa celorlalți, fără să conștientizăm efectul și impactul lor asupra persoanelor în cauză.
Nu-i mai puțin adevarat că aceste etichete, imediat după rostirea lor, ne creează iluzia unei stări de
liniște, de eliberare și satisfacție, fără să anticipăm efectele și costurile pe termen lung (se spune că
cele mai dureroase răni sunt cele provocate de cuvinte și nu cele fizice).

Stereotipuri, prejudecăți și stabilirea priorităților

Deşi stereotiparea este văzută, în genere, ca un mod de gândire negativ, teoreticienii clasifică
stereotipurile în două mari clase. Stereotipurile pozitive (sau neutre) reunesc în structura lor
trăsături valorizate în mod pozitiv la nivel social. Acestea sunt un fel de carte de vizită sau de ecuson
pentru o anumită entitate. Exemple: nemţii sunt întotdeauna riguroşi şi punctuali, iar japonezii sunt
dependenţi de muncă şi pasionaţi de tehnologia înaltă şi de miniaturizare. Adesea legăm anumite
produse sau îndeletniciri de o anumită cultură naţională. Fără să ne dăm seama, ceasurile (foarte
bune şi valoroase) sunt elveţiene, ciocolata (de calitate) este belgiană, iar industria IT este inevitabil
legată de japonezi. Stereotipurile negative sunt mult mai numeroase şi reunesc valori cu conţinut
negativ. Psihologii remarcă faptul că individul dezvoltă stereotipuri negative referitoare la alte
grupuri mai mult decât la cele din care el face parte.

În relaţiile sociale, stereotipia poate avea o funcţie utilă: prin clasificarea indivizilor, le putem
anticipa comportamentul şi planifica reacţiile. Dar stereotipurile pot conduce la prejudecăţi, la opinii
negative despre ceilalţi. De aceea, stereotipurile şi prejudecăţile se constituie drept obstacole majore
în calea unei comunicări eficiente, devenind cauze ale unor acţiuni şi emoţii negative.