Stereotipurile ș i prejudecățile ne influențează viața de zi cu zi, iar în anumite

împrejurări operăm cu ele, în ciuda faptului că ne credem lipsiți de

prejudecăti. Nu de puține ori ele pot deveni bariere în comunicarea,
cunoașterea și acceptarea celor din jurul nostru; din acest punct de
vedere trebuie să avem disponibilitatea de a lupta cu propriile noastre
prejudecăți, astfel încât să nu ajungem în situații de discriminare,
marginalizare, respingere sau excludere a unor semeni pe motive subiective,
influențate de stereotipuri ș i reprezentări eronate despre alții (adesea
observăm că atitudinea ș i conduita noastră față de un străin este influențată
de felul cum arată sau cum este îmbracată persoana respectivă).
Stereotipurile reprezintă idei fixe, deformate, gânduri superficiale, mituri
camuflate sau păreri comune, în general greș ite, pe care oamenii le au în
legătură cu diverse persoane, situații, lucruri, fenomene, prin care creierul
nostru încearcă să simplifice realitatea complexă, astfel încât mintea ș i corpul
să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari; ele fac parte din
moș tenirea noastră culturală ș i se transmit în timp la fel ca ș i normele
sociale, obiceiurile, tradițiile (sunt studii care arată prezența stereotipurilor
chiar la vârste mici, de 6-7 ani). Prin urmare, noi sutem contaminați încă din
copilarie cu anumite idei, mesaje, informații care ne conturează stereotipurile
ș i în baza cărora ne activăm prejudecățile (spre exemplu, pisica neagră ș i
numărul 13 aduc ghinion, bărbații nu au voie să plângă, sarea vărsată aduce
ceartă în familie, nu te întoarce din drum pentru că o să ai ghinion toată ziua
etc). Pe masură ce creș tem stereotipurile tind să ne amorţească simţurile şi
gândirea, ne încorsetează existența ș i odată internalizate, în propriul sistem
de gândire, ele ne transformă în adevăraţi roboței care pun în aplicare tot
felul de cliș ee ș i „soft-uri” primite de la familie, prieteni, mass-media etc.,
ulterior ele fiind îmbogăţite prin propria noastră contribuţie. Ș i uite aș a
începem să credem că băieţii sunt superiori fetelor, că idealul de frumuseţe
feminin se traduce prin dimensiunile 90-60-90, că este suficient să ai bani
pentru a deveni cineva etc.

Prejudecățile se referă mai degrabă la o anumită opinie preconcepută,

raționament eronat, recție emoțională, poziție, atitudine sau tendință globală,
pro sau contra, favorabilă sau defavorabilă, față de una sau mai multe
persoane, în baza apartenenței lor un anumit grup sau la o anumită etnie,
cultură, religie, clasă socială sau influențate de alte caracteristici personale.
Atât stereotipurile cât ș i prejudecățile pot fi înțelese ca niș te filtre de protecție
dezvoltate de om împotriva afluxului de informații pe baza cărora judecăm
evenimente, situații, oameni, fără o cunoaș tere directă, personală sau doar
după o cunoaș tere superficială; ele ne limitează înțelegerea corectă ș i
obiectivă a unei realități ș i construiesc bariere, adesea foarte rigide la
influențe raționale ș i în comunicarea sau interacțiunea cu cei din jurul
nostru.

De cele mai multe ori stereotipurile ș i prejudecățile ne determină să

dezvoltăm ș i să folosim etichete la adresa celorlalți, fără să conș tientizăm
efectul ș i impactul lor asupra persoanelor în cauză. Nu-i mai puțin adevarat
că aceste etichete, imediat după rostirea lor, ne creează iluzia unei stări de
liniș te, de eliberare ș i satisfacție, fără să anticipăm efectele ș i costurile pe
termen lung (se spune că cele mai dureroase răni sunt cele provocate de
cuvinte ș i nu cele fizice).

Momentul adevărului: De ce ne grăbim să catalogăm acţiunile și comportamentul

celor din jur ca fiind bune sau rele şi niciodată nu admitem că deciziile umane sunt
relative şi ţin de mai mulţi factori? Oare prima impresie despre ceva sau cineva nu
este influențată adesea de prejudecățile noastre? Ce simți atunci când cei din jur te
analizează pe baza unor stereotipuri și prejudecăți? Ce-ar putea să te determine să
lupți cu propriile stereotipuri și prejudecăți?

Epilog: Construirea propriei personalităţi ar trebui să reprezinte un proces prin

care să ne afirmăm propria voce şi să evităm şablonările care ne îngustează
perspectivele. Din punctul meu de vedere cred că este mai puțin important să
arătăm celorlalți cât de lipsiți de prejudecăți suntem; mai important ar fi să arătăm
cât de mult luptăm împotriva propriilor prejudecăți și cât de mult reușim să
învingem în această luptă. Nu-l poți înțelege și respecta pe cel de lângă tine până
când nu accepți să lupți cu propriile prejudecăți. Omul care are prea multe
prejudecăți nu se va putea bucura de propria sa libertate și va găsi mult mai greu
calea spre adevăr