Tipuri de invidie

Invidia poate fi de trei feluri. In primul rand avem invidia de tip depresiv care se
exprima prin „Eu niciodata nu o sa ajung acolo, nu o sa pot avea cariera lui, familia
ei, masina x….

Un alt tip de invidie, cam autohtona, este cea de tipul invidia sa moara si capra
vecinului, exprimata prin „Al naibii, cum sa nu aiba, daca fura?!. Aici folosim
etichetarile, minimizam calitatile oamenilor, cautand motivele defaimatoare din
spatele succesului lor, in societatea noastra – de multe ori valabile.

Exista si invidia admirativa, cand il privim cu respect pe celalalt si care invidie e un

mijloc de motivatie, exprimata prin „Daca el a putut, pot si eu. Oare cum a procedat,
unde a studiat, ce a invatat, ce a aplicat sa ajunga acolo in varf?.

Invidia poate avea in spate rani adanci, nevoi neindeplinite din copilarie,
nevoia de a fi iubit, apreciat, aprobat, ingrijit emotional si nu numai…

Invidia poate fi semnul unor traume de atasament, precum si al unor modele

invatate, iar daca intram putin in patologia psihica, regasim invidia si la persoanele
cu tulburare de personalitate narcisica.

Invidia declanseaza uneori comportamente de supracompensare: de exemplu,

refugierea in munca (workaholismul) sau de pedepsire a celorlalti.

Celebrul psihanalist austriac Alfred Adler considera ca, in aceasta situatie,

fundatia noastra psihica are adanc ingropata la baza sa increderea redusa in
fortele proprii, imaginea negativa despre noi si despre posibilitatile noastre.

Din perspectiva neurostiintelor, creierul ne ajuta sa functionam, sa rezolvam

probleme, sa indeplinim sarcini prin diverse strategii, iar una dintre ele este
comparatia.

Cand simtim ca ne viziteaza invidia, vom observa ca punctul sau de plecare este
cand incepem sa comparam si sa ne comparam cu ceilalti. Daca ei au rezultate mai
bune decat ale noastre, putem simti invidie, daca sunt mai nevoiasi decat noi, putem
simti mila sau compasiune.

Largind putin cadrul explicativ, factorii culturali, societatea in care traim

contribuie de asemenea la nasterea invidiei.

Urbanizarea fortata si revolutia industriala ceausista au fost medii propice pentru

comparatii rautacioase, declansand, de exemplu, o adevarata cursa a „inarmarilor de
bunuri pentru vecini: „Ai vazut? Ginuta si Marinica si-au luat televizor color… Vasile
de la trei si-a luat Dacie noua…, „De unde ai, draga, covorul asta persan?

Dar serviciul de cristal? E normal, voi va permiteti…. Unii dintre noi, crescand intr-
un astfel de mediu, au fost impregnati, mai mult sau mai putin constient, cu
virusul invidiei.

1
Cum ne afecteaza invidia?
Iti amintesti de fabula cu broasca ce a vrut sa devina elefant? Ea a ales sa se umfle,
pana a plesnit… Daca nu ne cunoastem potentialul, abilitatile, dar si limitele,
daca nu avem actiuni catre scopurile noastre, multumindu-ne doar sa
comparam si sa criticam, vom suferi atat in interiorul nostru, cat si in exterior,
in relatiile noastre.

Astfel, emotional, suferinta adusa de o astfel de atitudine ne poate afecta

linistea interioara, calmul si echilibrul.

Niciodata multumiti, niciodata satisfacuti de ce suntem, cum suntem, de ce avem,

unde suntem, tot timpul in competitie, sub presiune, mai mult, mai sus, mai multe
griji, mai multe suferinte…

Tot timpul cu o privire peste gard, la ceilalti: ce masini, ce haine, ce bijuterii au, cat
castiga, unde merg in concedii… Invidia ne poate afecta si relatiile cu familia, colegii,
prietenii.

Eficienta profesionala si posibilitatea de a evolua ierarhic pot fi franate sau

incetinite daca ne lasam ghidati de invidie. Sa nu uitam ca invidia pleaca de la
credinte, ganduri, dand astfel nastere unor emotii si comportamente
negativiste.

Limbajul nostru nonverbal, tonul, accentele folosite, stilul de comunicare le vor

transmite celorlalti ca, da, ii invidiem, iar ei se pot indeparta, in timp izolandu-ne si
dandu-ne astfel apa la moara…

Ce este de facut?
In natura nu exista invidie: nucul nu este invidios pe brad, nici ulmul pe stejar sau
crizantema pe trandafir. Iar parabola (creata tot de oameni) cu cioara care invidia, pe
rand, papagalul colorat, paunul si vulturul, revenind la propriile ei calitati dupa o
lunga suferinta, ne invita sa privim din nou in interiorul nostru.

Virusul invidiei poate fi ascuns in multe straturi de emotii negative, de

suferinta psihica, si abia indepartand aceste straturi ajungem sa modificam
atitudinile ce hranesc invidia.

Desigur, pentru modificarea starilor interioare, imbunatatirea relatiilor cu ceilalti cand

folosim obsesiv invidia, exista strategii si tehnici terapeutice specifice, iar un prim
pas este dezvoltarea rolului interior de observator.

Asta ne va permite treptat sa ne constientizam gandurile, emotiile, comportamentele,

sa constientizam modul in care comunicam in interiorul nostru, cu sine, precum si in
exterior, cu ceilalti, ce ton folosim, cum accentuam anumite cuvinte.

2
Este nevoie de timp in acest proces de schimbare, dar trebuie sa incepem de
undeva: de exemplu, sa ne observam dialogul interior atunci cand cineva ne
povesteste despre realizarile sale profesionale, concedii sau achizitii recente.

Daca este unul critic sau politist-criminalist in actiune („ce lucruri murdare l-au ajutat
sa aiba succes!), este de preferat sa punem frana acestor ganduri.

Sa ne observam emotiile, iritarea, enervarea, vinovatia sau tristetea, pe masura

ce persoana din fata noastra isi enumera succesele, si sa incepem sa ne
schimbam dialogul interior, adica ce ne spune mintea prin intermediul
gandurilor…

In demersul schimbarii, ne poate fi utila si constientizarea modelelor familiale: daca

fratii, bunicii, parintii ne-au transmis asemenea atitudini prin vorbele sau
comportamentele lor fata de ceilalti.

Astfel, putem incepe delimitarea, sa ne stopam aceasta mostenire, iar accentul

sa ramana pe propriile realizari, pe dorinta de evolutie personala, profesionala,
dar mai ales umana, alegand calea catre dezvoltarea inteligentei emotionale,
maturizarea psihica si atingerea acelui echilibru interior, al pacii cu sine.

Partenerul invidios
Invidia isi poate intinde capcanele inca de la inceputul relatiei de cuplu, prin
idealizarea partenerului, a calitatilor sale. Am nevoie de un partener perfect
pentru a ma simti valoros.

Apoi, incet, dar sigur, incep sa caut defectele celuilalt, sa devin critic, coborandu-l de
pe piedestalul pe care chiar eu l-am urcat.

Daca eu sau partenerul meu practica acest sport, apare competitia – „cancerul
relational, mai ales cand avem aceeasi profesie sau lucram impreuna in aceasi
companie, vizand, poate, aceleasi posturi ierarhice, inevitabil aparand tensiuni in
cuplu, atacuri reciproce, din cauza invidiei constiente sau inconstiente.

Daca unul dintre parteneri sau ambii au avut frati cu performante ridicate iar
parintii i-au comparat constant, ca mijloc de motivare si stimulare, in cuplu se
transforma, inconstient, intr-un parinte punitiv, care poate critica, poate
reprosa, avand adanc ascuns acest model.

Oricat de ilogic ar parea, asa cum o mama poate fi invidioasa pe fiica ei adolescenta,
care incepe sa infloreasca si sa aiba succes la baieti, sau un tata pe baiatul sau ce
incepe sa fie mai puternic fizic, sa i se deschida oportunitati de crestere si
dezvoltare, asa si in cuplu poate fi recreat acest model inconstient de invidie, cand
celalalt are succes, cand este plin de vitalitate, iar „eu m-am sacrificat, crescand
copiii si tinand casa….

Pentru o buna functionare a relatiei, trebuie sa lucram, in primul rand, cu noi

insine inainte de a-i cere asta partenerului.

3
Astfel, pot sa recunosc la mine cand simt invidie, sa aleg sa spun stop, sa lucrez cu
autocontrolul, sa imi pastrez calmul, cand celalalt incepe sa ma atace, reflectandu-i
cum ma simt si ca incepem jocuri psihologice care erodeaza relatia.

Comunicarea asertiva si empatica are rolul sau si, in timp, cu rabdare, cu greseli, dar
si cu exercitiu, putem ajunge la intimitatea emotionala dorita, la echilibru in cuplu.

Lovind din toate partile relatia, prin acuze sau capcane intinse celuilalt, ne
indepartam si uitam scopul initial: de a fi un cuplu, de a fi bine si impreuna, nu
separat.

Lauda la locul de munca

O prima strategie ar fi sa nu ne laudam cu noul ceas sau inel pe care l-am primit sau
cumparat. Sa nu aducem vorba de minunatiile vazute si de mancarea gustoasa din
concedii, sa nu ne etalam noile piese vestimentare, cate una pe zi.

Este ca si cum agitam esarfa rosie in fata taurului sau picuram sange intr-o apa cu
rechini. Este de preferat sa ramanem axati pe obiectivele profesionale, sa avem taria
de a face diferenta (cel putin la serviciu, in preajma unui astfel de sef sau coleg) intre
munca si placere.

Acesti oameni ne pot ataca criticand (justificat din punctul lor de vedere)
neimplicarea si slabele performante profesionale, din cauza preocuparilor
extra serviciu.

O alta strategie presupune comunicarea empatica, atunci cand avem forta mentala
sa o facem, sa largim sfera profesionala si sa observam poate mediul din care
provine acel om, mediu plin de frustrari si lipsuri, modelele pe care le-a avut.

Practicarea bunavointei si a compasiunii ne ajuta sa ne pastram energia

psihica si linistea interioara.

De asemenea, este util sa observam si lucrurile bune pe care le face un sef sau un
coleg invidios si sa i le reflectam, sa-l complimentam atunci cand este cazul,
amintind acel comportament sau rezultat bun obtinut.

Atentie: a nu se confunda cu lingusirea, fiindca altfel le vom intari credintele si

comportamentele negative la adresa noastra.

Prietenul pizmas
Colegi de gradinita sau de liceu, de facultate sau de scoala generala, la un moment
dat, drumurile ni se despart si, in functie de alegeri, competente profesionale,
sacrificii, teluri diferite, putem ajunge sa avem statute diferite, sa castigam mai mult,
sa calatorim prin toata lumea, sa avem mai mult succes.

4
Acelasi prieten din copilarie cu care mancam din aceeasi farfurie, poate sa isi
schimbe comportamentul fata de noi, sa ne evite sau sa ne atace, direct sau pe
ocolite.

Sigur, emotional, putem fi raniti de astfel de atitudini, dar sa nu uitam ca noi suntem
responsabili de propriile ganduri si comportamente.

Putem alege sa discutam cu acest prieten ori sa punem capat prieteniei, dupa
ce am facut ceea ce tinea de noi pentru relatie.

5
Recunosti ca esti invidioasa?
Exista multe femei invidioase, dar putine sunt cele ce reusesc cu adevarat sa
recunoasca faptul ca sunt sub influenta acest sentiment negativ. Invidia este una
dintre deghizarile pe care le ia insecuritatea si stima de sine scazuta. Este un
amestec de tristete, furie sau neputinta.

Nu ne va fi niciodata rusine sa recunoastem ca ne este frica de avion, de caini sau

de intuneric sau ca suntem furioase pentru ca altcineva ne-a lezat anumite interese,
dar ne va fi extrem de greu sa recunoastem ca simtim invidie.

A invidia presupune a compara. Doar ca mai mereu aceasta comparatie ne poate

trezi sentimente de inferioritate care ne zdruncina imaginea de sine sau increderea
in noi insine.

De obicei, invidia este atribuita altora, pe care ii percepem ca manifestand-o. Totusi,

aceasta emotie nu ocoleste pe nimeni. Ea joaca un rol important in viata noastra si,
din nefericire, este principala cauza a multor frustrari dar si a depresiei.

De unde vine invidia?

In primul rand, aceasta porneste dintr-un sentiment dureros de lipsa. Simtim ca ne
lipseste ceva foarte important pentru a fi fericit/e, acel ceva pe care altele il au si, cel
mai trist, ele au acel ceva nu pentru ca merita, neaparat.

Invidiem femeile pe care le consideram ca fiind mai norocoase decat suntem

noi, pentru ca au castiguri mai mari sau pentru ca au o viata perfecta cel putin
prin comparatie cu a noastra.

Invidiem pentru faptul ca ne consideram viata ca fiind mult mai dificila, mai confuza
si mai complicata decat a altor femei. Simtim acelasi lucru pentru ca toate lucrurile
frumoase li se intampla altora, pentru ca doar alte femei gasesc dragostea
adevarata, slujba perfecta sau prietenii cei mai buni.

Cum apare invidia?

De cele mai multe ori sentimentul de invidie pleaca din copilarie. Chiar daca o
femeie a avut parte de o copilarie normala, poate ca s-a confruntat mult prea
devreme cu experiente dureroase cum ar fi boala, separarea de parinti sau doliul.

Experientele acestea dure lasa amprente adanci. Femeia invidioasa poate fi

copilul de ieri, care nu s-a simtit iubit suficient, si care are sentimentul ca
soarta a lipsit-o in mod nejustificat de fericirea la care avea dreptul.

Stim ca invidia este o emotie negativa si totusi avem tendinta de a-i invidia pe
vecinii, prietenii sau pe colegii nostri. Pentru ca ii raportam la acelasi sistem de
valori, ii invidiem mai ales pe cei apropiati noua, pe cei cu care suntem intr-o
permanenta competitie.
6
Faptul ca apropiatii nostri sunt mai aproape de modelul nostru si ajung sa posede
mai mult, ne provoaca suferinta interioara si sentimente de frustrare ce se pot
transforma usor in ura intensa.

Deci, intotdeauna comparatia cu altcineva declanseaza in noi acest sentiment

manifestat diferit, in functie de personalitatea fiecareia.

Invidia ostila
Aceasta se manifesta prin manie si resentimente fata de fericirea sau succesul altei
femei. Daca ar fi sa dam un exemplu ar fi suficient sa ne amintim de basmul Alba ca
Zapada.

Este exemplul tipic de invidie ostila. Mama vitrega, desi avea numeroase avantaje,
era stapanita de invidie, o suferinta din cauza careia ajunge sa-si persecute fiica
vitrega pentru atuurile pe care le avea.

Inainte de a judeca aceasta distrugatoare invidie ostila ar fi bine sa amintim ca

ea provine dintr-o mare durere interioara.

Invidia depresiva
Femeia ce sufera de acest tip de invidie este cea care se lupta cu un profund
sentiment de inferioritate si care, atunci cand se compara cu alte femei le percepe in
mod constant ca fiind mai interesante, mai frumoase si mai talentate decat ea.

Invidia dintre femei are radacini foarte vechi. Daca ne gandim ca vreme de mii de ani
femeile din societatile patriarhale concurau acerb pentru a fi alese de oamenii de
succes, intelegem cum s-a dezvoltat acest sentiment suparator.

Cu toate ca astazi lucrurile s-au schimbat, intre femei continua sa existe aceasta
emotie, care poate submina multe relatii valoroase.

Motive peste tot

Intr-un articol din Daily Mail se afirma ca, la locul de munca, femeile sunt afectate de
gelozie si invidie atunci cand vine vorba de colegele lor mai atragatoare, in timp ce
barbatii raman nepasatori la acest gen de rivalitate.

Potrivit studiului din acest articol, concurenta sexuala genereaza un grad mai inalt de
gelozie si invidie in randul femeilor. De asemeni, femeile cu un grad ridicat de
competitivitate sunt mai geloase daca rivala este mai atragatoare si mai invidioase
daca adversarul este mai puternic.

Potrivit specialistilor, invidia este raspunsul la actiunile altei persoane care are
competente si calitati dorite de rivali.

7
Cele mai comune motive sunt: bunurile materiale, pozitia ocupata la locul de munca,
personalitatea sau statutul social. O femeie poate simti ca nu este corect ca o alta
femeie sa aiba ceea ce vrea si ea si, in loc sa incerce sa-si atinga obiectivele, va dori
cu ardoare ca cealalta sa piarda ceea ce are.

Invidia emulativa
Este singura invidie care ne ajuta si la care e bine sa ajungem chiar daca plecam la
drum unul dintre tipurile distructive, enumerate mai sus.

Daca spun: „merita, a muncit mult pentru a avea asta sau pentru a ajunge aici'
gandindu-ma ca as putea si eu ajunge sa am acel lucru sau sa fiu in acelasi loc, cu
siguranta ca voi incerca sa-mi canalizez toate fortele pentru scopul propus. Invidia
emulativa nu este distructiva, ci motiveaza.

Specialistii considera ca aceasta poate deveni, pe masura trecerii timpului, o

adevarata sursa pentru atingerea succesului urmarit. Invidia poate deci sa-ti schimbe
perspectiva.

Astfel, educata si inteleasa, invidia emulativa este cea care te va motiva, te va

face mai creativa, te va ajuta sa te simti bine si va putea chiar sa-ti sporeasca
inteligenta.

Cum ne tratam?
Ca sa ma vindec de invidie trebuie sa-mi recunosc mie insami ca sunt invidioasa,
doar asa voi putea gestiona aceasta emotie care poate fi
distrugatoare. Recunoscand-o, imi voi putea transforma invidia ostila sau
depresiva in invidie emulativa.

Astfel, daca ma gandesc ca vecinul meu e un „prost' care „nu merita' (invidia ostila)
sau gandesc ca eu nu voi avea succes precum vecinul (invidia depresiva), cu aceste
ganduri imi otravesc propria viata. Cu siguranta ca stiti oameni extrem de bogati care
nu sunt si extrem de fericiti.

Asa ca, incercati sa nu mai masurati fericirea altuia dupa propriile etaloane. Fericirea
este o stare. Fericirea se poate masura in zambetele cu care va intampina aproapele
vostru.

Exercitii pentru gestionarea invidiei

Intr-o prima etapa, ar fi frumos sa nu incercam sa starnim invidia altora. Daca ne
vom etala superioritatea sau daca vom insista in a ne prezenta „avantajele' pe care
le avem fata de ceilalti nu vom reusi decat sa le facem altora rau iar noua, cu
siguranta, nu ne va fi mai bine.

In al doilea rand, ne ajuta sa recunoastem ca avem acest sentiment. Cu putin

umor si autoironie, vom invata sa il identificam si sa fim cinstite cu noi insene.
8
Un alt exercitiu recomandat este examinarea atat a gandurilor de superioritate, cat si
a celor de inferioritate. Astfel le putem echilibra, incercand sa le controlam atunci
cand apar. Un mod de a ne ajuta sa transformam acest sentiment este sa
invatam sa ne exprimam invidia la modul pozitiv, admirativ, sincer.

Si nu in ultimul rand, putem incerca sa relativizam avantajele celuilalt, intrebandu-ne

care este etalonul nostru de fericire si daca acesta este identic cu al persoanei
invidiate. Este, oare, cu adevarat mai fericit celalalt?