A CINCEA EMOTIE - COMPASIUNEA

COMPASIUNEA

Compasiunea apare atunci cand cunoasteti teama, mania, tristetea si bucuria. Cand
aceste emotii fac parte din viata voastra zilnica, deveniti mult mai capabili sa le simtiti
in viata celorlalti. Nemaifiind in conflict cu coi insiva (deoarece ati invatat sa va
exprimati emotiile cand acestea apar), nu mai sunteti tentati sa amenintati spatiul
vital al celorlalti. Le oferiti astfel ocazia sa nu se mai lase coplesiti de temerile lor.
Pe scurt, deveniti capabil sa oferiti oamenilor exact ceea ce au nevoie… ceea ce va
deschide in mod natural calea spre succes si reusita.

Ce este compasiunea? Nu e intotdeauna mangaiere, uneori este ca o palma peste

fata. Inseamna sa poti simti ceea ce simte o alta persoana, ramanand in acelasi timp
detasat, pentru a-i intelege nevoile si pentru a sti ce trebuie spus in acel moment.

Puteti sa simtiti durerea, bucuria, teama cuiva, fara ca acestea sa fie emotiile
voastre, ci mai degraba, emotiile care va pun in legatura cu persoana respectiva.
Daca simtiti intr-adevar compasiune pentru cineva caruia ii e teama, voua nu va va fi.
Ii veti simti teama si veti putea stabili o legatura cu acea persoana.

Ne facem de multe ori o parere gresita despre compasiune: credem ca a fi

compatimitor trebuie sa fie a fi ingrijorat pentru altcineva. A fi compatimitor inseamna
a-I da celuilalt ceea ce are nevoie, lucru care nu intotdeauna este sinonim cu a-I da
ceea ce vrea.

Intelepciunea si compasiunea
Compasiunea si intelepciunea merg mana in mana. Cunoasterea lucrurilor asa cum
sunt cu adevarat trebuie echilibrata de compasiune si de acceptarea acestor lucruri.
Intelepciunea si compasiunea sunt ca aripile unei pasari. Fara oricare dintre ele
pasarea nu poate sa zboare.
Pe masura ce ne implicam in procesul emotional, iar adevarurile sunt scoase la
lumina, vom incepe sa vedem multe lucruri despre noi sau despre altii, cu o
onestitate reinnoita. Aici, compasiunea - dorinta de a fi de ajutor atat noua, cat si
celorlalti - devine esentiala. In absenta acestei atitudini, vom privi adevarurile cu
duritate.
Practicand meditatia ajungem sa avem sentimentul ca vedem cu foarte mare claritate
cum stau lucrurile in ceea ce ne priveste pe noi insine dar si pe ceilalti si in mod
special felul in care ne perpetuam suferinta, lasandu-ne dominati de impulsurile si
tiparele cu care ne-am obisnuit, fara a le cunoaste cauzele. Acest lucru este foarte
suparator, mai ales ca totul se intampla fara ca nimeni sa realizeze ce se intampla.

In cartea "Alchimia emotionala", Tara Bennett-Goleman povesteste:

"Ma aflam intr-un taxi pe o strada aglomerata din New Delhi, asteptand ca semaforul
sa-si schimbe culoarea, care parea ca tine o vesnicie. Un cersetor profita de ocazie
ca sa se invarta in jurul masinilor ce asteptau la semafor. Ii lipseau o mana si un
picior, dar reusea totusi sa se deplaseze cu indemanare de la o masina la alta.
Acest cersetor avea ceva neobisnuit: dadea impresia ca daruieste ceva de la el
atunci cand se apropia de vreo masina. Acel ceva nu putea fi masurat dupa criterii
materiale; n-avea pe el decat zdrente. Era ceva mai important: un spirit modest si

1
senin. Conditia lui fizica nu parea sa-l deranjeze deloc. Nici nu parea sa poarte pica
oamenilor care nu ii dadeau nimic - dadea din cap in semn de intelegere si se
indrepta senin catre urmatoarea masina.
Atunci cand a ajuns la taxiul meu, am scos din geanta o bancnota de cateva rupii si i-
am inmanat-o cu un zambet. In India, cersetorii primesc de obicei cateva paisa, niste
monede aproape lipsite de valoare, si asta in cel mai bun caz.
S-a retras catre marginea strazii, se pare pentru a cugeta asupra norocului sau
neasteptat. Inainte ca semaforul sa-si schimbe culoarea in verde, s-a uitat la mine cu
o privire fierbinte si cu un zambet atat de cald, incat mi-a inmuiat inima.
Mi-am dat seama ca acest cersetor avea calitatea minunata de a fi plin de
compasiune si de a avea un spirit generos, din care daruia fara rezerve celor pe care
ii intalnea - fie ca acestia ii daruiau ceva in schimb, fie ca nu.
Calitatea acestui om consta in darul pe care il oferea. Atunci cand suntem lipsiti de
temeri sau nu ne lasam coplesiti de mila fata de propria noastra persoana, cand ne
eliberam de grijile interioare, compasiunea izvoraste ca o expresie spontana a
receptivitatii noastre.

Remedii pentru suflet: Compasiunea si Iertarea

Am auzit, din ce in ce mai des folosit, in ultima perioada, cuvantul “compasiune”, dar
cei mai multi dintre care il folosesc se raporteaza la compasiune ca si la mila.
„Mila este, uneori, o indemanatica prevedere a nenorocirilor ce ne pandesc; ajutam
pe altii pentru ca si ei sa ne ajute in imprejurari asemanatoare. Clementa este,
aparent, o varietate a milei. In realitate, ea se practica uneori din vanitate, alteori din
lene, adeseori din frica, si aproape intotdeauna din toate aceste trei motive
laolalta.”Francois de la Rochefoucauld
Ce spun psihologii despre mila?
Rezultatele unor studii referitoare la adevaratul motiv al manifestarii milei au
demonstrat ca pentru fiintele umane este neplacut sa-si vada semenii suferind, motiv
pentru care atunci cand acordam ajutor, incercam, de fapt, sa facem sa dispara
sentimentul neplacut pe care ni-l provoaca durerea altora…
Unul dintre cele mai cunoscute modele ale comportamentului de intrajutorare se
bazeaza pe ideea ca indivizii intervin intr-o situatie de urgenta pentru ca aceasta
declanseaza o stare neplacuta de care ei incearca sa scape.
Deci, adevarata sursa a empatiei, mila, respectiv comportamentul de ajutorare, sunt
menite sa reduca starea de disconfort psihic, iar un astfel de comportament nu este
deloc altruist, fiind declansat mai degraba de interesul personal…
Conform rezultatelor acestor studii, acea mila de fapt o simtim pentru noi insine, fata
de potentialul psihic negativ pe care il poate starni situatia fata de care credem ca
manifestam mila: vederea unui cersetor, oameni neputinciosi in jurul nostru, situatii-
limita cu care se confrunta semeni de ai nostri.
„Daca vrei ca cei din jurul tau sa fie fericiti, arata-le compasiunea ta. Daca vrei ca tu
sa fii fericit, arata-ti tie compasiune.”Dalai Lama
Daca intelegem la nivel de suflet suferinta din noi, singuratatea, teama, confuzia,
contradictiile din inimile noastre, conflictele noastre interioare si cele exterioare, vom
putea sa intelegem prin empatie si problematica celor din jurul nostru.
Cate ceva despre iertare…

In realitate, nivelul spiritual al unei persoane se vede in iubirea si compasiunea sa, in

modul in care intelege ca prin ganduri, comportament, atitudini, poate rani copilul

2
interior al celor din jurul sau, doar pentru ca si copilul sau interior, la randul sau, a
fost ranit de catre persoane semnificative pentru el, in momente delicate din primii
ani de viata si inca de atunci a hotarat ca va reactiona prin manie sau suparare ori de
cate ori cineva intra pe teritoriul sau si nu ii respecta „regulile”, convingerile,
prejudecatile, ideile despre lume si viata, punctele sale de vedere…
Cred ca iertarea adevarata incepe cu iertarea celor care ne-au ranit atunci, fara sa
vrea, in incercarile lor de a fi indeajuns de buni, in primii nostri ani de viata… abia
atunci ii vom putea ierta pe cei care ne ranesc sau ne fac sa suferim mai tarziu, cu
atat mai mult cu cat pot fi persoane semnificative pentru noi.
Daca vom reusi sa trecem de acest punct, probabil vom invata sa nu mai reactionam
prin suparare, manie, revolta, izolare sau chiar retragere si vom incerca sa nu mai
fugim de noi si nici de persoanele semnificative pentru evolutia noastra spirituala,
vom intelege ca ne-au ranit fara sa vrea.
Problemele pe care le traversam cu totii, lectiile de viata la care suntem supusi, nu
sunt nici mai grele, nici mai usoare decat ale majoritatii dintre noi, trebuie doar sa fim
mai blanzi in a ne evalua pe noi si rolurile pe care le avem in situatiile de viata in care
suntem implicati.
Fata de problemele celor din jur putem manifesta trei feluri de atitudini egoiste sub
forma caritatii, negandindu-ne ca ele de fapt nu inseamna compasiune. Egoismul
care se manifesta sub forma de caritate imbraca trei forme:
· In prima forma de egoism, imi ofer placerea de a-mi face pe plac – si aici este vorba
despre egocentrism;
· In a doua forma de egoism, imi ofer placerea de a le face altora pe plac – si aici
vorbim despre egoism intr-o forma a sa rafinata dar si foarte periculoasa, intrucat
putem ajunge sa credem ca „suntem intr-adevar grozavi”;
· In a treia forma de egoism, faci ceva bun ca sa nu te simti prost, traind un sentiment
neplacut, nu un sentiment de bine – ca atunci cand nu ai curaj sa spui ca vrei sa fii
lasat in pace, din teama ca ceilalti nu ne vor mai placea.
Ce este compasiunea?
Altruismul este, de fapt, un interes personal mascat sub forma caritatii, in timp ce
caritatea sub forma de serviciu dezinteresat reprezinta adevarata compasiune.
Daca analizam momentele in care am manifestat mila, vom observa ca am facut
lucruri bune, dar ca am actionat mecanic. Iar daca vom face aceste observatii, vom
vedea prin noi. Doar asa vom vedea prin toata lumea, si vom intelege ce a stat la
baza actelor de caritate pe care cei din jur le fac, urmarindu-si propriul egoism, fie in
forma mai bruta, fie in mod mai rafinat.
De aici putem intelege ca avem nevoie sa invatam ceva nou despre compasiune,
despre iubirea fata de noi insine, care nu inseamna in mod necesar narcisism si nici
egoism, asa cum este unanim acceptata ideea de egoism.

„Compasiunea nu este o atitudine religioasa, este o atitudine umana, nu este un lux,

dar este esentiala pentru linistea noastra si pentru stabilitatea mentala, este
esentiala pentru supravietuirea rasei umane.”
Dalai Lama

Sunt situatii in care manifestarea compasiunii - fata de noi in sine si fata de cei din jur
- presupune iertarea – care este in acelasi timp proces si atitudine. Prin iertare
incercam, atat cat putem, sa transformam suferinta creata de propriile greseli sau
indusa de cei din jur, in evolutie psiho-spirituala.

3
Putem incepe sa vindecam copilul interior fie printr-o introspectie atenta, fie prin
meditatii ghidate, fie prin intalniri terapeutice, pe parcursul carora “vedem” amintirile-
ecran - amintirile din copilarie care raman gravate in suflet, cu o intensitate
particulara, in ciuda unui continut aparent neinsemnat.
Sunt scene care raman in suflet ca amintiri indiferente, pana cand ceva din
actualitate le pune intr-o alta lumina, starnind si alte amintiri refulate pana atunci, dar,
care, evocate prin auto-analiza, meditatie si terapie, fac posibila vindecarea copilului
interior al fiecaruia.
Ego-ul nostru are nevoia de a judeca in permanenta propria persoana si pe cei din
jur. Cum ar fi daca am privi la propria persoana, atunci cand greseste sau raneste pe
cineva, cu mai multa compasiune? Ar trebui sa invatam sa ne privim aceasta latura a
noastra din perspectiva mai putin critica si sa intelegem ca de multe ori neatentia sau
durerea noastra provoaca suferinta celor din jur, iar comportamentul afisat nu
inseamna neaparat si intentia de a rani.
Reusind sa ne privim cu compasiune pe noi insine, vom putea sa ne iertam, privind
persoana care actioneaza dincolo de propriile actiuni sau comportamente. Ce
inseamna acest lucru? Inseamna acceptarea propriei umbre si deschiderea drumului
catre auto-cunoastere si de intelegere si acceptare a celorlalti. Inseamna renuntarea
la etichetele „victima” si „agresor” si la „cel caruia i s-a gresit” si „cel care a gresit”.
Din aceasta perspectiva putem intelege si comportamentul neplacut pe care altii l-au
afisat fata de noi in forme diferite si care ne-a ranit. Daca am putea sa intelegem
durerea profunda care a generat actiunile celor din jur fata de noi, atunci ne aflam
intr-un punct de compasiune si iesim din rolul de victima.
Iertarea nu cere sa ne imprietenim cu cei care ne-au ranit peste limita intelegerii
noastre, dar presupune renuntarea la a-i eticheta pe cei din jur drept „agresori”; este
o stare mentala care da nastere altor actiuni, nefiind definita de acestea.
In budism exista ideea conform careia suferinta exista pentru ca noi sa invatam
compasiunea. Daca vom aprofunda aspectele presupuse de suferinta si cele
presupuse de compasiune, vom invata sa ne iertam pe noi insine pentru ranile
cauzate altora si noua insine, si pentru a-i absolvi pe cei din jur pentru ranile pe care
consideram ca ni le-au facut. Fara greseala celuilalt, nu am invata lectia compasiunii
– iertarea.
Cele doua perechi de contrarii sus-mentionate sunt cele doua fatete ale aceleiasi
monede si trebuie sa existe impreuna pentru ca iertarea sa se poata manifesta,
pentru ca judecata sa inceteze, prejudecatile sa fie inlaturate si viata sa fie privita ca
o Unitate.
Iertarea ne ajuta sa scapam de etichetele „mai bun’’ sau „mai rau” si sa nu ne mai
identificam cu niciuna dintre fatetele monedei – „agresor” sau „victima”.
Intelegand ce inseamna iertarea, vom depasi nivelul psihologic la care ne situam in
momentul in care am simtit frustrare, dispret, suferinta, ura, dorinta de razbunare,
invidie etc. Schimband perspectiva din care privim faptele cuiva care ne-a provocat
durere, trauma, suferinta, ne putem considera parteneri de invatatura, indiferent daca
„agresorul” ne arata ca regreta sau nu, indiferent de ce invata el din incidentele
generate, indiferent cat de rapid sau incet invata.
Iertarea este o optiune care ne apartine doar noua si nu este conditionata de
comportamentul celorlalti. Daca vom conditiona insa iertarea, nu vom putea iesi din
tiparul „victimei” si deci evolutia psiho-spirituala va ramane blocata la acest nivel.

„Lipsa iubirii fata de noi insine inhiba compasiunea fata de cei din jur. Daca ne vom
imprieteni cu noi insine, nu va mai fi nici un obstacol in a ne deschide inima si mintea

4
catre cei din jur.”
Anonim

Ambele laturi ale iertarii – a noastra si a celorlalti – incep cu recunoasterea faptului

ca mentinem starea de lucruri si ca, indiferent de rolul celorlalti in situatia cu care ne
confruntam, suntem responsabili de ce facem cu supararea si cu trauma noastra.
Psihologul Joan Borysenko ne propune sase pasi pentru iertarea propriei persoane si
sase pasi pentru iertarea celor care ne-au ranit.

Pasi pentru iertarea propriei persoane:

1. Asumarea, acceptarea responsabilitatii faptelor
2. Marturisiti-va natura greselilor: Divinitatii, voua insiva si altei persoane apropiate
3. Depasirea momentului de deprimare prin cautarea partii bune a lucrurilor
4. Fiti dispusi sa faceti imbunatatiri acolo unde este posibil, atata timp cat cat puteti
face aceasta fara a va rani pe voi sau alte persoane
5. Cereti ajutorul Divinitatii
6. Intrebati-va ce ati invatat

Pasi pentru iertarea celor care ne-au provocat suferintele:

1. Sa recunoastem ca suntem responsabili pentru mentinerea supararii
2. Sa ne marturisim intamplarea noua insine, Divinitatii si altei persoane apropiate
3. Sa cautam partile bune din noi si din ceilalti
4. Sa ne gandim daca exista ceva ce putem sa facem
5. Sa cerem ajutorul Divinitatii
6. Sa meditam la ce am invatat

„Existenta umana este bazată pe doi stalpi, compasiune şi cunoastere.

Compasiunea fara cunoastere este ineficienta; cunoasterea fara compasiune este
inumana.”
Victor Weisskopf

Mentinand supararea, nu reusim nici sa ne iertam pe noi si nici sa ne asumam

responsabilitatea pentru partea noastra de vina sau, daca vina apartine exclusiv
celorlalti, ramanem blocati in „mandria moralista” si nu ne mai putem deplasa spre
compasiune si spre iertare.
Nimeni altcineva in afara de noi nu este raspunzator pentru supararea sau pentru
mania noastra. Este posibil ca atitudinea celorlalti sa ne precipite emotiile, dar noi
suntem singurii responsabili de modul in care reactionam. Trebuie sa ne acceptam
„dreptul de proprietate”, cat si responsabilitatea tuturor reactiilor generate de
suparare, indiferent de cauza care le-a precipitat.
Ne simtim „cu un cap mai sus”, ceea ce inseamna ca ceilalti sunt „cu un cap mai jos”,
pozitii din care iertarea nu este posibila. Nu trebuie sa nu ne pese de
comportamentul celorlalti, dar a-i condamna ca persoane inseamna ca le mentinem
starea de vinovatie si blocam drumul spre iertare.
Ramanand in starea de manie, de suparare, nu ne vom da seama ca provocam
singuri aceasta stare printr-un proces care poate sa se desfasoare sub controlul
direct al vointei. Pentru cei care obisnuiesc sa-i condamne pe ceilalti pentru propriul
egoism, pentru propria nerabdare sau pentru ostilitate, aceasta afirmatie ar putea fi
deranjanta.

5
Afirmatii de genul „ma enervezi atunci cand…” sau „m-a deranjat atunci cand tu…”,
sugereaza faptul ca cealalta persoana detine controlul emotiilor noastre si ca nu noi
suntem raspunzatori de emotiile pe care le exteriorizam. Cei mai multi dintre noi se
multumesc sa adopte calea cea mai usoara: aceea de a-i condamna pe cei din jur
pentru propriile noastre greseli.

„Viata este atat de complexa si subtila, incat nu se poate sa decizi atat de usor ca tu
ai dreptate si cineva greseste. De fapt, cine are un pic de intelegere va sti sa nu cada
niciodata in capcana de a fi corect.”
Osho

E adevarat ca pozitia de superioritate este seductiva si ne poate face sa ne simtim

bine, insa nu ne va placea pozitia de inferioritate pe care o vom constata cu alte
ocazii. Cele doua pozitii exista in sistemul de valori al fiecaruia dintre noi, dar aici ne
situam in zona judecarii celorlalti carora le aplicam aceasta scala valorica.

„Cu judecata cu care judecati, veti fi judecati si cu masura cu care masurati, vi se va

masura.”
Isus

Daca vom putea renunta la tentatia de a ne judeca semenii vom transcende

atasamentele fata de lauda si de critica, ceea ce nu inseamna lipsa de discernamant:
de exemplu, daca iertam un sot violent, nu inseamna ca trebuie sa ne casatorim din
nou cu el. Daca iertam un prieten care ne-a ranit sentimentele, nu vom ignora
faptele, ci sa le discutam, pentru a intelege ce anume a produs rana.
Buddha compara mandria moralista cu un „carbune incins pe care il luam si il
aruncam altcuiva, doar pentru a ne arde tot noi” si ne mentine prizonierii propriei
manii.

“Trebuie sa aratam compasiune fata de toate fiintele, bogate sau sarace, in acelasi
mod; fiecare sufera in felul sau. Unele sufera prea mult, altele prea putin.”
Buddha

A simti compasiune pentru cineva inseamna a nu privi cu judecata, a nu privi de sus,

a intelege ca tot insistand sa il pui pe drumul cel bun e posibil sa te pui de-a
curmezisul lectiilor de viata pe care persoana respectiva le are de asimilat, chiar
daca sunt grele, dificile, sau par imposibile si de neacceptat.
Poate ni se pare noua ca ceilalti fac greseli in relatia cu noi – dar daca greselile lor
ne duc, ulterior, spre lectii de care avem nevoie in evolutia noastra pentru a ne crea
apoi puncte de echilibru? Poate e bine atunci cand apare tentatia judecarii celorlalti
sa ne adresam cateva intrebari: “Cine suntem noi sa emitem judecati de valoare
despre cei din jur si comportamentul lor? Cine suntem noi ca sa-i schimbam pe altii?”
Sunt situatii de viata cand ar trebui sa realizam ca nu este de datoria noastra sa ii
punem pe ceilalti pe drumul cel bun; nu inseamna ca suntem indiferenti la
problemele lor si ca suntem lipsiti de suflet; am fi mult mai lipsiti de suflet daca am
impune evolutia sau sistemul nostru de referinta, punandu-ne in calea lectiilor de
viata ale celor care aparent gresesc fata de noi si tinandu-i blocati in relatia cu noi,
chiar si prin pozitia de „agresor” pe care tot noi le-o oferim.
Care sunt limitele implicarii in problemele celorlalti?

6
Cand ne implicam mai mult decat ne este permis in problemele generate de ceilalti,
de fapt ii oprim din cresterea lor spirituala, adesea ii trimitem inapoi, ii regresam la
nivele anterioare din aceasta cauza.
Pentru ca ii oprim din crestere si din invatare, cream singuri o situatie in care ei
trebuie sa se intoarca pentru inca o „runda”. Cu alte cuvinte, ii fortam sa repete tipare
comportamentale si de gandire cu care au venit deja in relatia cu noi, dobandite
anterior prin acelasi gen de comportamente.
In spiritualitate exista legea karmei – legea cauzei si efectului. Ce facem cu aceasta
lege? Uneori se pare ca ne tot opintim in drum pentru evolutia altora, si legea asta iti
arata clar cand nu mai esti lasat sa faci asta, ca sunt situatii cand chiar nu esti lasat
sa oferi mai mult decat ai oferit.
Si atunci ce se intampla cand intervii unde nu e nevoie de tine – in afara de faptul ca
esti sleit de puteri, lucru vizibil, apar dezechilibre energetice, tensiuni, apoi blocaje
emotionale, sau chiar organice, apoi diverse boli, aparent usurele, suportabile, putem
prelua asupra noastra ceva de care nici nu suntem constienti ca ni se poate
intampla.

Implicarea in exces nu inseamna neaparat mai multa compasiune sau mai multa
intelegere.
Revenind la karma – nu stim ce lectii si-a dat fiecare suflet inainte de a veni pe aici…
Indiferent cat de mult ne doare ce se intampla cu cei la care tinem sau am tinut, sunt
lectiile lor, doar ale lor. Rolul nostru in lectiile lor de viata exista dar are si un final
dincolo de care nu mai suntem lasati sa-l jucam. Si Cineva de Sus stie mai bine de
ce.

„Daca il iubesti pe Isus, pe oricine vei cunoaste, il vei vedea exact asa cum este, vei
vedea persoana concreta si potentialul pe care il are aici si acum. Si vei iubi acea
persoana, o vei ajuta sa devina orice poate sa devina. Nu te vei astepta la nimic
altceva. Toate asteptarile sunt condamnari, toate asteptarile sunt negari si respingeri.
Vei darui dragostea ta – pentru nicio rasplata, pentru niciun rezultat. Pur si simplu vei
oferi ajutor, fara sa ai viitorul in minte.”
Osho

Indiferent daca ne raportam la calea de mijloc din budism si la idealul de iubire

divina, sau la idealul crestin agape – iubirea fata de dusmani - este vorba tot despre
iertare, despre compasiunea manifestata.

„Compasiunea nu are motivatie, nu are niciun tel, asa cum are dorinta; compasiunea
este dragostea ajunsa la maturitate”
Osho

Mai mult, lectia pe care o are fiecare de invatat este iubirea sub toate formele ei, iar
profesorul este insasi suferinta. Functia suferintei este de a ne extinde capacitatea
emotionala, astfel incat, dupa ce s-a consumat experienta suferintei si ne-am eliberat
de ea, dupa ce am invatat mesajul ei despre acceptare, toleranta, iubire – sa avem o
capacitate mai mare de a simti iubirea celor din jur, in toate formele ei, de a atrage
iubire si de a-i intelege toate formele sub care se manifesta.
Adaug in cutia virtuala a acestui dar spiritual, o dovada de compasiune in rugaciunea
Sfantului Francisc de Assisi, a carui bunatate este bine cunoscuta:

7
„Doamne, fa-ma pe mine instrumentul pacii Tale,
Lasa-ma sa seman iubire acolo unde este ura,
Iertare acolo unde este nedreptate,
Credinta acolo unde este indoiala,
Speranta acolo unde este disperare,
Lumina acolo unde este intuneric,
Bucurie acolo unde este intristare.
O, Creatorule Divin,
Ingaduie-mi sa ma straduiesc mai mult
Nu sa fiu alinat ci sa alin,
Nu sa fiu inteles ci sa inteleg,
Nu atat sa fiu iubit cat sa iubesc,
Pentru ca numai daruind primim,
Numai iertand suntem iertati.”

Desi nu este un proces usor iar lumea e grabita si nu mai are timp pentru asa ceva,
mi-as dori sa trecem in fiecare zi printr-o „revizie spirituala”, nu doar in perioada
sarbatorilor sau in jurul altor date de peste an, semnificative din punct de vedere
religios - doar asa vom vedea cum compasiunea se multiplica, doar asa vom oferi
modele bune celor din jurul nostru si generatiilor care vin din urma, doar asa ceilalti
pot intelege ca ceea ce s-a petrecut cu noi se poate petrece si cu ei.

PRACTICA COMPASIUNII

Posted on March 3rd, 2008 by admin.

Categories: Cursuri.

29-30 martie 2008 Bucuresti

Sustinut de Lama Geshe Lodoe Gyatso

Motto
Folositi ceea ce seamana a otrava ca un medicament pentru a va vindeca.
Utilizati suferinta dumneavoastra personala ca o cale a compasiunii pentru toate
fiintele.
- Pema Chondron

O veche practica aproape uitata

Practica compasiunii cuprinde sapte pasi importanti care au fost atribuiti marelui
invatator budist de origine indiana Atisha Dipankara Shrijnana nascut in 982 i.e.n.
Primele scrieri aparute despre practica compasiunii au fost regasite in scrierile
maestrului Langri Thangpa (1054-1123). Aceasta practica s-a raspandit si a devenit
cunoscuta cand Lama Geshe Chekawa Yeshe Dorje (1101-1175) a indicat aceste
puncte in cele sapte etape ale pregatirii mintii.
Sfintia sa al XIV-lea Dalai Lama, Tenzin Gyatso , sustinea ca efectueaza aceasta
practica in fiecare zi, spunea despre tonglen : ” Daca aceasta meditatie poate ii ajuta
sau nu pe altii , ea imi da mie pacea mintii. Astfel pot sa fiu mai eficace iar beneficiile
sunt imense”

8
Ce este compasiunea?
Cu totii stim ce este pasiunea; prin urmare , nu este foarte dificil sa intelegem ce ar
putea fi compasiunea. Pasiunea inseamna o stare de febra biologica - este fierbinte,
iar tu esti posedat de energiile biologice inconstiente. Nu mai esti stapanul tau, ci
doar un sclav.
Compasiunea inseamna ca ai depasit limita biologicului, ai depasit fiziologicul. Nu
mai esti un sclav , ai devenit un stapan. Nu mai esti condus, tras si impins de forte
inconstiente; poti decide ce sa faci cu energiile tale. Esti liber in totalitate. De aici
incolo, aceeasi energie care devine pasiune se transforma in compasiune.
Pasiunea este desfrau, compasiunea este dragoste. Pasiunea este dorinta,
compasiunea este lipsa dorintei. Pasiunea este lacomie, compasiunea este daruire.
Pasiunea doreste sa il foloseasca pe celalalt ca pe o unealta, compasiunea il
respecta pe celalalt ca scop in sine. Pasiunea te tine legat de pamant, de mocirla, si
nu vei putea sa devii niciodata un lotus. Compasiunea te transforma intr-un lotus.
Incepi sa te inalti deasupra mlastinii de dorinte, lacomie si furie. Compasiunea
reprezinta transformarea energiilor tale.
In mod obisnuit esti imprastiat, fragmentat. O parte din energie este absorbita de
furie, o alta parte de desfrau, iar lista poate continua. Si sunt atat de multe dorinte
care te inconjoara, incat esti lasat fara pic de energie; esti secatuit, golit.
Si sa ne aducem aminte de cuvintele lui William Blake care spunea “Energia este
desfatare”. dar nu mai ai nici un pic de energie; toata energia ta se scurge. Cand
toate energiile tale nu se vor mai pierde, ele vor umple lacul din tine, fiinta ta
interioara. Te vei umple. O mare placere va rasari atunci in tine. Cand vei fi preaplin,
vei deveni un Buddha, abia atunci vei invata ce inseamna compasiunea. Este
dragostea calma - nu rece, fii atent - dragostea calma. Este o impartasire a bucuriei
tale cu intrega Fire. Vei deveni o binecuvantare pentru tine insuti si o binecuvantare
pentru intreaga fire. Aceasta este COMPASIUNEA.

Diferenta dintre compasiune si mila

Compasiunea este de departe mai mare si mai nobila decat mila. Mila isi are
radacinile in frica si in aroganta si condescenta, cateodata transformata intr-un
sentiment de genul ” Ma bucur ca nu mi s-a intamplat mie”.
Dupa cum spunea Stephen Levine :” Cand frica dumneavoastra atinge durerea cuiva
ea devine mila; cand dragostea dumneavoastra atinge durerea altcuiva, ea devine
compasiune”. Astfel a-ti pregati compasiunea este capacitatea de a cunoaste, a sti
ca toate fiintele sunt la fel si sufera in acelasi mod, de a-i onora pe toti cei ce sufera
si de a sti ca noi nu suntem separati sau superiori niciunuia dintre acestia.

Tonglen - o tehnica secreta de milenii

A darui si a primi este un lucru foarte important al caii unui viitor Bodhisattva. Ea se
numeste tonglen in limba tibetana. Tong semnifica ” a darui” iar len inseamna “a
primi” sau “a accepta”. Astfel ca denumirea de tonglen este un termen foarte
important reprezentand practica principala in atingerea Bodhicitta. Tonglen ne ajuta
sa ne retrezim capacitatea noastra inerenta de a darui si a primi in acelasi
timp,permitandu-ne sa ducem practica compasiunii cu un pas mai departe. Daca
doriti tonglen este foarte asemanator cu termenul japonez de reiju care semnifica
exact acelasi lucru.

Practica compasiunii este desemnata pentru a elimina sursa intregii suferinte:

credinta si identificarea cu egoul nostru. Prin reflectarea suferintei tuturor fiintelor din

9
jurul nostru, compasiunea noastra se dezvolta foarte mult devenind cu mult mai
profunda si mai nelimitata. Noi nu dorim doar sa eliberam toate fiintele de suferintele
lor si chiar de cauzele acestora ci sa aducem, de asemenea, fericire si pace. Cu cat
meditam mai mult asupra suferintei celor din jur , cu atat mai profunda devine
compasiunea noastra, pana cand va veni o zi in finalul careia vom realiza ca atunci
cand acordam ajutorul nostru celorlalti, putem obtine iluminarea nu doar pentru noi ci
si pentru beneficiul celorlalti.

Asa cum spunea lama Zopa Rinpoche ” Dorinta compasiunii se numeste Bodhicitta
in limba sanscrita unde bodhi semnifica esenta iluminarii iar citta inseamna inima.
Astfel putem traduce cuvantul de mai sus ca fiind inima mintii noastre iluminate.
Pentru a trezi si dezvolta inima mintii iluminate trebuie sa sadim cat mai grabnic
semintele naturii noastre budice, seminte care intr-un final, atunci cand practica
compasiunii va deveni perfecta si se va face asupra tuturor fiintelor, floarea intentiei
va rasari maiestuos in natura naostra budica. Bodhicitta devine astfel primavara si
sursa intregului nostru drum spiritual. ”

Beneficiile practicii compasiunii

Exista o serie de benefici care sunt asociate cu practicarea constienta a compasiunii
aici amintind, printre altele:

Reducerea atasamentului fata de egoul propriu

Dezvoltarea capacitatii de a renunta la ura, ignoranta sau atasamente
Crearea unei karme pozitive
Dezvoltarea tandretei, bunatatii, bunavointei
Dezvoltarea starii de bodhicitta
Practicarea tuturor celor Sase Perfectiuni – de a darui, de a avea etica, de a-ti
exersa rabdarea, de a face eforturi cu bucurie, de a va concentra si de a
exprima intelepciune –toate acestea impreuna reprezentand practica unui
Bodhisattva in viata

In mod traditional practica compasiunii se efectueaza pentru cineva de care ne pasa.

Dar aceasta metoda se poate folosi la orice ora, fie pentru noi insine fie pentru alte
persoane. Tonglen poate fi practicat pentru cineva care este bolnav, pentru cei ce
sunt muribunzi, pentru cei decedati, sau pentru cei aflati in suferinta de orice natura.
Astfel practicarea compasiunii se poate extinde indefinit, in mod gradat ,iar in timp
compasiunea noastra se va dezvolta. Acesta este minunatul sop al practicii Tonglen,
Calea lui Buddha al Compasiunii.

10