Sunteți pe pagina 1din 3

DESPRE VERB ȘI ALTE CHESTII

Încă din primii ani de școală am învățat cu toții că verbul est partea de vorbire care
exprimă acțiunea, starea sau existența. Aceasta este trăsătura semantică definitorie a acestei
clase morfologice. Pe scurt, verbul exprimă ACȚIUNEA , iar în actul comunicării umane prin
verb lumea este văzută, descrisă dintr-o perspectivă DINAMICĂ, într-o continuă
transformare, evoluție, trecere de la o stare în alta. Așadar, lumea se schimbă, lumea este vie,
iar verbul surprinde acest proces. În comunicare verbul exprimă VIAȚĂ, iar viața înseamnă
ENERGIE, viața lumii, a Universului (nu mă refer numai la plante, la animale).

Orice acțiune presupune o durată, iar verbul este singura parte de vorbire care are
categoria gramaticală a timpului. Dar ce este TIMPUL? Dimensiune a Universului după care
se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor...

O formulă a timpului ar fi t=d/v, derivată din formula vitezei care devine sinonimă cu
acțiunea, iar d-distanța- este spațiul. Astfel, această simplă formulă include cele 3 mari
elemente ale realității extralingvistice TIMP, SPAȚIU, ACȚIUNE (care se suprapun perfect
pe trăsăturile epicului). Interesant, din relație rezultă că, dacă nu există acțiune (mișcare,
viteză,) nu există timp.

A existat întotdeauna timp? Este timpul fără moarte? Teoria Big Bang-ului (care este
acum o dogmă în lumea șiințifică) arată că nu. Cosmologia are trei teorii despre moartea
Universului, așadar și a timpului. Minții omenești îi vine greu să înțeleagă asemenea idei ale
oamenilor de știință. Ideea de fond este că TOTUL a avut un început, ceea ce înseamnă că va
avea și un sfârșit.

Verbul presupune și ENERGIE. Definițiile științei ale acestui concept sunt numeroase
și dificile. Pe scurt, energia este capacitatea de a acționa. Evident, cea mai cunoscută formulă
fizică a lui A. Eistein – E=mc² (e-nergiea, m-masa/materia, c- viteza luminii) - surpinde un
aspect surpinzător – materia și energia sunt, de fapt, același lucru. În anumite condiții, energia
se transformă în materie – Big Bang și ce a urmat după– iar materia se transformă în energie
– cazul Soarelui și al oricărei stele, cazul bombelor atomice. Simplificând, TOTUL ESTE
ENERGIE.

Și la nivel lingvistic, această dihotomie energie/acțiune – materie apare în cazul


modului infinitiv, cu formele scurte – care surprind acțiunea propriu-zisă - și formele lungi,
substantivizate, care privesc acțiunea sub formă ”statică”:

Acțiune/energie/verb Materie/ substantiv

a cânta cântare

a iubi iubire

a avea avere
a mânca mâncare

Se observă foarte ușor că aceste forme surpind același fapt din perspective diferite.
Dar nu numai la aceste perechi de cuvinte ne putem referi. Chiar și substantivele simple de
genul atom presupune mișcare, energie. Electronii, neotronii, protonii și celelalte particule
subatomice se află într-o continuă dinamică surprinsă de fizica cuantică, iar atomul însuși
poate relaționa, intracționa cu alți atomi pentru a crea molecule, macromolecule, substanțe
chimice care, combinate după o rețetă încă secretă, dau naștere vieții, vieții organice, de la
vietățile unicelulare, la musculița de oțet până la dinozauri și oameni. Evident, există și teoria
vieții de origine extraterestră – panspermia - nu ne împiedică în raționamentul nostru,
deoarece elemetele chimice sunt aceleași în oric punct al Universului. Așadar VIAȚA
înseamnă acțiune, mișcare, energie, deci și timp, iar viața mai înseamnă și INFORMAȚIE
care la nivelul vieții organice se stochează la nivelul codului genetic.

Nu dorim să fim ipocriți și să evităm, pentru a nu deranja vreun confort personal,


perechea de termeni a muri – moarte . Această ”acțiune” ar surprinde epuizarea energiei și
pierderea informației în cazul vieții organice. Prima lege a termodinamicii spune că nimic nu
apare, nimic nu dispare, totul se transformă. E clar că materia din care e construită o frunză, o
balenă sau oricare altă vietate se descompune în elementele ei constitutive pentru ca apoi să
se recompună în altă formă organică. Cu siguranță, fierul din sângele nostru, calciul din
oasele noastre au construit trupul unui șir nenumărat de vietății în cei aproape 4 miliarde de
ani de viață pe Terra. Informația genetică a individului se pierde. Una din trăsăturile
fundamentale ale vieții este capacitatea ei de a se reproduce. Individul moare, dar prin urmații
lui o parte din informație se păstrează. De aceea, instinctul sexual este atât de puternic, fără el
nu ar exista viață, el este metoda de a ”fenta” moartea completă a informației. Evident,
individul nu contează în biologie, ci doar specia, ea trebuie să supraviețuiască cât mai mult
trecerii timpului. Stai liniștit oarecum gândind așa, dar știința ne arată că peste 95% din
speciile care au existat pe planetă acum sunt dispărute din diverse cauze ( dinozaurii
reprezintă doar una din cele 5 mari extinți de pe planeta noastră). Noi sutem recenți aici,
ominizii de câteva milioane de ani, iar omul are doar 200.000 de ani.

Fizica ne oferă formula morții. Este vorba de a doua lege a termodinamicii, în care se
spune că într-un sistem închis (care nu primește energie din exterior) gradul de dezordine,
dezintegrare este în creștere. Acesta este un sens general al entropiei. Ea este în strânsă
legătură cu trecerea timpului, ea surprinde de ce se răcește o cană cu cafea, de ce după o
anumită vârstă apar ridurile, de ce cazinoul din Constanța este în ruine, de ce Munții
Dobrogei nu mai sunt chiar munți, de ce grecii azi nu mai cred în Zeus și Afrodita, de ce nu
mai există Imperiul Roman, dinozaurii și Adam și Eva. Entropia înseamnă trecerea în timp de
la ordine la dezordine, dezintegrare, alterare, moarte. Entropia este o lege universală căreia i
se supune materia, Universul. Da, peste miliarde de miliarde de ani va muri și Universul, se
va dezintgra până și ultima particulă subatomică.

Interesant este faptul că acest proces al entropiei este surprins de orice mare religie.
Fiecare dintre ele are un capitol final cunoscut sub denumirea curentă de sfârșitul lumii.
Așadar, Creatorul recunoaște perisabilitatea creației sale și a Lui însuși, în fond.
S=KlogW
Aceasta este formula fizică a morții, a entropiei. Evident, foarte puțin cunoscută,
deoarece nu se ”vinde”, iar autorul ei, fizicianul austriac Ludwig Eduard Boltzmann, nu este
mai puțin genial decât Albert Eistein. Boltzmann s-a sinucis paradoxal, iar pe monumentul
funerar are inscripționată această formulă.

Privită din această perspectivă, viața organică este o frână pusă la viteza entropiei.
Organismele nu sunt sisteme fizice închise, ele primesc energie din exterior prin diferite
reacții chimice, fotosinteză, respirație, alimetație. Aceasta le asigură ceva mai mult timp cu
scopul de a se reproduce. Organismul însuși este compus din celule care au rolul de a
produce, depozita și de a pune în funcțiune celule reproducătoare. Nu contează inteligența,
dimensiunile, frumusețea, singura care contează este viața în toată diversitatea ei. Viața intr-o
continuă luptă cu entropia.

Să revenim la verb. Iată un vers plin de verbe și timp și viață:

Nu credeam să-nvăț a muri vreodată

Temă : Rescrieți versul de mai sus punând primul verb la forma afirmativă.

S-ar putea să vă placă și