Cuprins

Conflictul, cauzele şi soluţionarea acestuia.....................................................................................2

Din ce cauză apar conflictele?.........................................................................................................3

1
Conflictul, Definiţie.

Termenul de conflict a fost definit într-o mare diversitate de moduri. Transgresând perspectivele şi
accentele miscellanee intricate în definiţiile conflictului, observăm că orice conflict se defineşte prin
elementele următoare: existenţa a două sau mai multe “părţi”/„sisteme” (persoane, grupuri, comunităţi),
existenţa unor trebuinţe, scopuri, valori, resurse sau caracteristici individuale care sunt (sau numai par
unei părţi sau unelor părţi) diferite sau incompatibile reciproc şi prezenţa emoţiilor (anterioare,
însoţitoare, sau posterioare conflictului). Incompatibilitatea sau doar diferenţele produc o tensiune care se
cere eliberată, ceea ce conduce la conflict.

Definiţii:

▪ James Schelemberg (1996, p, 8), într-o carte de largă cuprindere cu caracter teoretic şi aplicativ,
propune definiţia următoare: „Pentru început, putem defini conflictul social ca fiind opoziţia dintre
indivizi şi grupuri, pe baza intereselor competitive, a identităţilor diferite şi a atitudinilor care se
deosebesc.”
▪ L. A. Coser a avansat o definiţie care a făcut carieră: „Conflictul este o luptă între valori şi
revendicări de statusuri, putere şi resurse în care scopurile oponenţilor sunt de a neutraliza, leza
sau elimina rivalii” (Coser, 1967, p. 8).
▪ John Burton: "O relaţie în care fiecare parte percepe scopurile, valorile, interesele şi conduita
celuilalt ca antitetice alor lui". (J. Burton, 1988).
▪ Conflictul este „o situaţie în care oameni interdependenţi prezintă diferenţe (manifeste sau
latente) în ceea ce priveşte satisfacerea nevoilor şi intereselor individuale şi interferează în
procesul de îndeplinire a acestor scopuri” (Donohue & Kolt, 1992, p. 3).
▪ J. P. Folger, M. S. Poole şi R. K. Stutman definesc conflictul ca fiind „interacţiunea dintre două
persoane independente care percep scopuri incompatibile şi interferenţa reciprocă în realizarea
acelor scopuri.” (Folger, Poole & Stutman, 1993, p. 4).
▪ „O divergenţă de interese aşa cum este ea percepută, sau credinţa că aspiraţiile curente ale
părţilor nu pot fi realizate simultan” (Rubin, Pruit & Kim, 1996, p. 7).

Conflictul este unul dintre cele mai răspândite fenomene în viaţa, în procesul de comunicare al
oamenilor. De-a lungul întregii istorii oamenii nu au putut trăi fără a avea conflicte, începând cu certuri
nesemnificative şi terminând cu războaie. Oare chiar sunt conflictele un atribut necesar al societăţii
umane?
Dacă analizăm caracterul contradictoriu şi diversitatea naturii umane, devine clar că viaţa oamenilor este
imposibilă fără conflicte, dar oare toate conflictele sunt necesare în viaţa noastră? Conflictele pot fi
împărţite în două categorii:
 reale,
 inventate (ireale).
În cazul conflictelor reale, are loc o contradicţie, o divergenţă de interese, dorinţe, tendinţe, care
împiedică interacţiunea normală a oamenilor, împiedică atingerea scopurilor şi duce la apariţia

2
 conflictelor. Soluţionarea unui astfel de conflict este orientată spre obţinerea unui anumit rezultat –
înlăturarea divergenţelor.
În cazul conflictelor inventate (ireale), scopul părţilor care se află în conflict este exprimarea emoţiilor
negative, clarificarea relaţiilor, dar nu înlăturarea unui obstacol real, a divergenţelor. Conflictul, în
astfel de cazuri, este doar un motiv pentru a jigni, a ofensa, a umili interlocutorul; deseori, dacă întrebi
persoanele aflate în conflict: "Ce anume vreţi să clarificaţi, ce vreţi să obţineţi prin aceasta?", acestea
nu vor putea da un răspuns clar, adică vor spune: "Aşa, pur şi simplu – de ce mi se bagă în suflet
atunci când mă doare capul?!"

Din ce cauză apar conflictele?

Cauze mai frecvente ale conflictului:

Diferente reale sau percepute (aflate doar în imaginatia unei parti) dintre doua sau mai multe
persoane: trasaturi de personalitate (ex.: mobil vs. inert; extravertit versus introvertit etc.), opinii (ex.:
rolul principal în educatia copilului îi revine tatalui vs. mamei /întregii familii), atitudini (ex.: toleranta
vs. intoleranta fata de greselile fiului), credinte, valori, nevoi (ex.: unul este mai termofil, celalalt
prefera racoarea) etc.

Valorile sunt acele credinte care au importanta pentru individ si se constituie ca factori
energizatori si directionali ai comportamentului acestora. Ex.: credinte religioase, politice si morale.
Valoarea este ceea ce pretuieste individul si, prin urmare, constituie un vector ce-i orienteaza conduita,
actiunile si sentimentele: "banul" poate fi o valoare, "cultura" etc.
În afara nevoilor fizice exista nevoi legate de bunastarea psihologicasi emotionala si de stima de sine,
de identitatea de grup si acceptanta.Conflictul este deseori legat de status, putere, prestigiu, stima de
sine, "principii".
În mod "normal", ideal, dezirabil diferentele dintre noi nu ar trebui sa produca disconfortul cauzator de
conflict, sa ne deranjeze. Starea de facto este însa alta: de cele mai multe ori nu le acceptam. Înainte ca
ratiunea sa intervina, un impuls egocentric ne determina sa ne instituim în etalon al corectitudinii si
echitatii: "Cum sunt, gîndesc si fac eu este bine, corect si frumos; cum esti, simti, gîndesti sau
faci tu, daca este altfel, e gresit". În psihosociologie se recunoaste fenomenul numit paradigma
imaginii în oglinda (Bronfenbrener, 1961[1]): ne atribuim virtuti si atribuim altora vicii. Apare pentru
început dezacordul, verbalizat sau nu; este prima forma a conflictului. De regula, conflictul datorat
diferentelor are o forma usoara si incipienta, desi nu întotdeauna el este cel mai inofensiv (daca ne
gîndim la intoleranta religioasa, de exemplu).
· Incompatibilitati (interferente) de asemenea reale sau iluzorii, imaginare, percepute între nevoi,
interese, valori, perceptii. Doua elemente sunt incompatibile daca fiecare îl contrazice /se opune
celuilalt (de ex., credinta ca avortul este întotdeauna o crima si credinta ca avortul nu este crima),
daca obstructioneaza, interfereaza sau face mai putin probabila realizarea celuilalt elemment (de ex.
doi oameni care concureaza pentru acelasi post).

· Nerespectarea normelor, explicite sau implicite. Normele sociale sunt standarde sau
comportamente comune, acceptate de membrii grupului si asteptate de ei. Unele norme sociale sunt

3
explicite si pot fi afisate: "Fumatul interzis", "În aceasta mânastire se intra numai cu capul acoperit".
Altele sunt nerostite si nescrise, dar si ele influenteaza comportamentul.
De ex., probabil ca nu exista nici un motiv functional sau vreo interdictie ca un profesor sa se prezinte
în fata elevilor în papuci si halat în loc de costum, în afara de aceea ca este o norma sociala nerostita
si asa se asteapta ceilalti sa te vada; exista, apoi, reguli nescrise pentru comportarea în medii
aglomerate (lift, mijloace de transport în comun), asezarea la rînd, salut (prin forme încetatenite la
nivel de cultura ori subcultura).
Constient sau nu, sistematic sau accidental, noi încalcam norme si în felul acesta lezam, facem
atingere confortului celuilalt. Este una din cele mai raspândite cauze ale conflictelor.
Caministul vine noaptea târziu în camera comuna si aprinde lumina; sotia nu accepta sa gateasca;
sotul are program individual în afara locuintei, în week-end-uri; în restaurant, un individ se aseaza la
masa la care tu îti serbezi ziua cu invitatii; este caldura torida si o femeie iese la promenada în
costum de baie.
Omul respecta normele sub imperiul a doua forte fundamentale care modeleaza comportamentul:
presiunea la conformare, pe de o parte, si dorinta de a se supune, pe de alta parte. Individul se
conformeaza din mai multe motive:
1. Comportamentul de conformare (ascultare, disciplina, respect al cerintelor ce-i sunt adresate)
este întarit începînd din copilarie. Copilul este recompensat atât de frecvent pentru actul de a se
conforma, încât conformitatea lui tinde sa se generalizeze la noi situatii.
2. Rezultat al compararii sociale. De obicei ne comparam cu alti oameni, în special cu cei ca noi,
ca mod de evaluare a acuratetei atitudinilor noastre, dorintelor si convingerilor. Ne conformam nu la
orice grup, ci la grupul de referinta, adica la oamenii asemanatori noua, sau la cei pe care-i luam ca
model spre care tindem. În consecinta, tindem sa fim "în rând cu lumea" si sa ne comportam ca cei din
jur.
3. La rîndul lui, grupul face presiuni asupra persoanei deviante sa se schimbe, conformeze. Daca nu
reuseste, o respinge. În felul acesta grupul îsi pastreaza standardele si continuitatea.
· Comunicarea: absenta sau defectuoasa (care duce la întelegere eronata).
· Agresivitatea
· Resursele limitate.
· Sensibilitate /jignire. O persoana se simte imediat tinta criticilor, datorita fie structurii de
personalitate, fie unei conjuncturi temporare: slaba încredere în sine, susceptibilitate, se confrunta cu
anumite probleme stresante

Motivele pot fi următoarele:

o Divergenţa de scopuri, interese, opinii, concepţii de viaţă, modalităţi de atingere a
scopurilor, particularităţi individuale ale oamenilor. De la bun început toţi suntem diferiţi. Dar
acesta nu este un motiv pentru conflict – de cele mai multe ori conflictul are loc din cauza
incapacităţii noastre de a ne înţelege cu ceilalţi, de a ajunge la un compromis.
o Conflictogenii - cuvinte sau acţiuni care pot duce la conflict, fără ca persoana să aibă o
astfel de intenţie. Nu vrei să jigneşti pe cineva, o spui fără să te gândeşti… iar el s-a simţit ofensat.
Întotdeauna trebuie luată în consideraţie reacţia pe care o pot provoca cuvintele tale, să te gândeşti
dacă merită să faci sau să spui ceva.
Conflictogenii sunt:

4
 o manifestarea superiorităţii (critica, ameninţările, învinuirile, ironia, bătaia de joc,
încercările de înşelăciune, ascunderea informaţiei, întreruperea, ignorarea interlocutorului);
o manifestarea agresivităţii;
o manifestarea egoismului (te gândeşti doar la tine).
3. Răspunsul la agresiune cu o agresiune şi mai mare. Există foarte puţine cazuri în care trebuie să
ripostezi persoanei care te-a jignit imediat şi mai agresiv – doar atunci când viaţa ta este în pericol. În
toate celelalte cazuri e bine să aplici toate modalităţile de atenuare a conflictului (deoarece agresiunea
drept răspuns nu face decât să provoace o agresiune şi mai mare din partea celuilalt) şi doar apoi să
treci la rezistenţa dură.
O mulţime de conflicte apar din cauza că vrem ceva de la cei din jur, venim cu nişte pretenţii, iar
aceştia nu se prea grăbesc să ne facă pe plac (probabil, nu vor). Comunicarea cu un om căruia toţi îi
sunt obligaţi cu ceva, nu e uşoară şi nici plăcută. Să vedem dacă nu ai şi tu tendinţa de a deveni o
astfel de persoană.

Exercițiu
Efectuează exerciţiul următor:

Împarte o foaie în două. În stânga scrie: "Persoanele de care sunt nemulţumit" (acestea pot fi: mamă, tată,
bunică, bunel, frate (soră), cunoscuţi, colegi de clasă, prieteni, bărbaţi, femei, etc.). În dreapta scrie:
"Pretenţii". Condiţia obligatorie este ca pretenţiile să fie concrete şi nu o exprimare generală a unor emoţii
("Fratele meu nu-mi dă casetofonul", şi nu "Fratele meu e zgârcit"). Pentru a accepta oamenii aşa cum
sunt şi a-i ierta, trebuie să înţelegem ce anume nu ne place la ei. Altfel, putem fi supăraţi la infinit – e mai
bine să încetăm să credem că cei din jur ne datorează ceva şi să acceptăm situaţia aşa cum este.
Important într-un conflict nu este să ieşi învingător, ci să ieşi cu pierderi minime (demnitate,
nervi, bani, forţe etc.).
Din conflict poţi ieşi în mod pasiv (evitându-l) sau activ (apărându-te sau atacând). În primul
caz, deja după conflict, poţi să te gândeşti încă mult timp că nu ai reacţionat la timp ca să răspunzi la
grosolănie sau ofensă, n-ai reuşit, n-ai observat… şi alte "nu ai"; devii prost dispus, te simţi umilit, te
îndoieşti de forţele proprii, eşti nemulţumit de tine. Prejudiciul moral este evident. În al doilea caz
există pericolul serios de a suferi prejudicii fizice (sau morale), dacă adversarul se dovedeşte a fi mai
puternic. O altă traumă morală sau fizică. Ce câştigi cu o astfel de strategie de ieşire din conflict?
Nimic.
Dar există oare modalităţi mai eficiente de soluţionare a divergenţelor? S-a dovedit că orice
modalitate este eficientă, dacă este aplicată în situaţia corespunzătoare (adecvată). Important este să
determini cum vrei să închei situaţia respectivă, ce vei câştiga, ce vrei să obţii.