MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”

Facultatea de Psihologie și Psihopedagogie Specială
Catedra Psihopedagogie și Psihopedagogie Specială

Domeniul general de studii: Științe ale Educației

Programul de studii: Psihopedagogie
Disciplina: Conflictologie

Geneza conflictelor:
Cauze obiective și subiective

Realizat: Andrievici Cristina, gr. 402

Coordonator: GONŢA Victoria, dr., conf. univ.
 Cuprins:

1. Semnificaţia noţiunii de conflict

2. Identificarea cauzelor
3. Specificarea cauzelor conflictelor în mediul educațional
4. Indicatorii şi condiţiile apariţiei conflictului după E.M.
Emilianov
5. Consecinţele conlictuale
6. Determinarea stărilor de conflict
„Soluţionarea unui conflict rar, are de-a face cu cine are dreptate.
Problema este conștientizarea și recunoașterea diferenţelor.”
(Thomas Crum)
 Ce semnifică noţiunea de conflict?

Incompatibilita Dezacord
te între două
sau mai multe
părți

Confruntare
iminentă a
părţilor
Opoziție
 Apariția și dezvoltarea conflictelor se datorează acțiunii a patru grupe de factori și
cauze: obiectivi,organizaționali, social-psihologici și personali. Primele două grupe de
factori au caracter obiectiv, celelalte două au un caracter subiectiv.
• Cauzele obiective ale conflictelor sunt acele circumstanțe ale interacțiunii sociale dintre
oameni, care au dus la confruntarea intereselor lor, a opiniilor, valorilor. Cauzele obiective
duc la formarea atmosferei pre-conflict. De exemplu, în cadrul unei întreprinderi, s-a
eliberat funcția de director, la care pot pretinde cîțiva ingineri, care lucrează în acea
întreprindere. Din moment ce funcția e una, iar pretendenți sunt mulți, interesele acestor
din urmă se ciocnesc în mod obiectiv, indiferent de dorința lor. Această confruntare poate
să ducă sau nu la un conflict.
• Cauzele subiective ale conflictelor sunt în strînsă legătură cu caracteristicile psihologice
ale oponenților, care duc la aceea că ei aleg anume conflictul, dar nu o altă cale de
soluționare a situației obiective create. Persoana nu merge la compromis, la cedare, nu
evită conflictul, nu încearcă să discute și să ajungă la o înțelegere comună cu oponentul,
dar alege strategia de confruntare. Practic, în toate situațiile de dinaintea conflictului,
există posibiliatea de a alege o metodă conflictuală sau ne conflictuală de rezolvare a ei.
• Analizînd caracterul legăturii dintre cauzele obiective și subiective ale
conflictului, putem să afirmăm următoarele: În primul rînd, nu poate fi făcută o
delimitare clară a cauzelor obiective și subiective ale conflictului, deoarece cea
obiectivă duce la apariția celei subiective. De aceea, majoritatea cauzelor
obiective, într-o mare măsură sunt subiective.
• De exemplu, o persoană a început un conflict din cauza agresivității sale care
pare a fi o cauză subiectivă. Însă nu este exclus că una din principalele cauze ale
acestei agresivități este mediul social- economic în care el s-a născut, a crescut și
trăiește. Astfel, pare că la baza cauzei subiective stă un factor ce nu depinde de
persoană, un factor obiectiv. În al doilea rînd, este greu de găsit o situație pre-
conflict, apărută în urma unor circumstanțe obiective și care nu poate fi
soluționată prin mijloace ne conflictuale. În fiecare conflict interpersonal un rol
sau altul îl joacă factorul subiectiv. Dacă persoana în mod subiectiv nu ia o
decizie despre o declanșare a lui, conflictu nu va exista. Deci, fiecare conflict are
un complex de cauze obiectivo-subiective.
După Deep S. și Sussman L. cauzele esențiale ale conflictelor sunt:
 puncte de vedere diferite asupra obiectivelor prioritare, existența unor scopuri sau obiective diferite duce în mod
frecvent la conflicte de interese sau de priorități chiar atunci se urmărește realizarea acelorași scopuri organizaționale;
 puncte de vedere diferite asupra metodelor folosite, persoanele sau grupurile pot avea obiective comune, dar păreri
diferite în ceea ce privește modul de realizare a acestora;
 diferențe în modul de percepere sau în sistemul de valori, majoritatea conflictelor rezultă din modul diferit din care
oamenii văd realitatea, oamenii tind să acționeze pe baza a ceea ce percep a fi realitate, iar conflictele apar tocmai datorită
faptului că nu toți vedem aceeași realitate;
 lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă, care duce la apariția unor neînțelegeri, în astfel de situații singura
cale de soluționare a conflictului o reprezintă cooperarea care permite fiecărei părți să afle poziția și argumentele celeilalte
părți;
 competiția privind resursele insuficiente, caracterul limitat al resurselor organizaționale și dependența de astfel de resurse
pot genera competiții care se pot transforma în conflicte;
 diferențe de putere, statut și cultură, în situațiile în care părțile diferă semnificativ în putere, statut și cultură;
 competiția pentru supremație se manifestă atunci când o persoană încearcă să întreacă sau să eclipseze o altă persoană;
 ambiguitatea, scopurile și obiectivele ambigue, imprecizia în stabilirea sarcinilor, autorității și responsabilității unor
posturi sau compartimente, lipsa de claritate în transmiterea deciziilor sau prezentarea deformată a realității sunt surse de
conflict;
 natura activităților și interdependența sarcinilor sunt surse potențiale de conflict când indivizii, grupurile sunt reciproc
dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, ceea ce necesită interacțiunea părților astfel încât acestea să-și poată
coordona interesele.
În alte surse întâlnim cauze:
valorile individului;
nerespectarea normelor explicite
sau implicite;
stima de sine;
comunicarea;
diferenţele şi incompatibilităţile
dintre persoane;
nevoile, interesele umane;
comportamente neadecvate;
agresivitatea;
Conform modelului ”aisbergului”, conflictele au loc mereu la două nivele:
la nivel obiectual şi la nivel psihosocial.

• Nivelul obiectual – „vîrful • Nivelul psihosocial – “ceea

aisbergului” releva poziţiile
formale, oficiale şi, de cele
mai multe ori, publice.
Reprezintă ceea ce spune sau
cere persoana, problemele
abordate.
ce este sub apă” relevă
temeri, nesiguranţă, dorinţe,
sentimente, nevoi, valori şi
mai ales interesele persoanei
– toate acestea nu pot fi
observate în mod direct.

Interesele reprezintă ceea ce părţile doresc cu adevărat, motivaţia care stă la

baza poziţiei adoptate. Ele pot fi exprimate, dar adesea sunt camuflate.
Cele mai multe conflicte sunt legate de următoarele surse sau indicatori :
• nevoile fundamentale ( care satisfac acele lucruri necesare oamenilor pentru
supravieţuire – precum alimentele, apa şi aerul );
• valorile diferite (când oamenii împărtăşesc credinţe diferite - de exemplu oameni
aparţinand unor religii diferite pot avea valori diferite );
• percepţiile diferite ( apar atunci când oamenii văd sau gândesc diferit un anumit
lucru – de exemplu doi oameni se pot certa pentru că nu se pot pune de acord asupra
unei culori, de fapt întâmplându-se ca ei să perceapă culoarea diferit );
• interesele diferite ( apar când oamenii au preocupări diferite – de exemplu doi
adolescenţi ar putea să se certe pentru că nu se pot hotărî dacă să meargă la o
petrecere sau la film );
• resursele limitate ( se referă la cantitatea limitată în care se găsesc diferite lucruri –
nu toţi oamenii sunt bogaţi în lume – deoarece banii sunt o resursă limitată );
• nevoile psihologice ( sunt când oamenii au stări, precum – se simt capabili, acceptaţi,
importanţi şi sănătoşi, de exemplu cu toţii au nevoia de a fi iubiţi );
 Cauzele conflictelor în mediul educațional

• La caracterul obiectiv se pot atribui: • La caracterul subiectiv se referă:

 particularităţile organizării procesului particularităţile individual-psihologice, ce ţin de
educaţional; particularităţile caracterului, pretenţiile,
aşteptările, interesele personalităţii, diferenţele
stilul de lucru al cadrelor didactice; de vârstă şi sex, poziţia participanţilor la
 studiile; conflict.
nivelul calificării; • În afară de aceasta, cauzele conflictului pot fi
divergenţa:
dezvoltarea intelectuală,
cunoştinţelor şi deprinderilor; stării emoţionale
diapazonul aptitudinilor şi posibilităţilor şi psihice; scopurilor, mijloacelor, metodelor
personalităţii, activităţii; motivelor; în înţelegerea şi
 necesităţile etc. interpretarea informaţiei; în apreciere şi
autoapreciere; în urmările culturii joase a
relaţiilor.
Din ce cauză apar conflictele? Motivele pot fi următoarele:

Divergenţa de scopuri, interese, opinii, concepţii de viaţă, modalităţi de atingere a scopurilor, particularităţi
individuale ale oamenilor. De la bun început toţi suntem diferiţi. Dar acesta nu este un motiv pentru conflict – de
cele mai multe ori conflictul are loc din cauza incapacităţii noastre de a ne înţelege cu ceilalţi, de a ajunge la un
compromis.
Conflictogenii – cuvinte sau acţiuni care pot duce la conflict, fără ca persoana să aibă o astfel de intenţie. Nu vrei să
jigneşti pe cineva, o spui fără să te gândeşti… iar el s-a simţit ofensat. Întotdeauna trebuie luată în consideraţie
reacţia pe care o pot provoca cuvintele tale, să te gândeşti dacă merită să faci sau să spui ceva.
• Conflictogenii sunt:
• manifestarea superiorităţii (critica, ameninţările, învinuirile, ironia, bătaia de joc, încercările de înşelăciune,
ascunderea informaţiei, întreruperea, ignorarea interlocutorului);
• manifestarea agresivităţii (Răspunsul la agresiune cu o agresiune şi mai mare. Există foarte puţine cazuri în care
trebuie să ripostezi persoanei care te-a jignit imediat şi mai agresiv – doar atunci când viaţa ta este în pericol. În
toate celelalte cazuri e bine să aplici toate modalităţile de atenuare a conflictului (deoarece agresiunea drept răspuns
nu face decât să provoace o agresiune şi mai mare din partea celuilalt) şi doar apoi să treci la rezistenţa dură)
• manifestarea egoismului (te gândeşti doar la tine).
O mulţime de conflicte apar din cauza că vrem ceva de la cei din jur, venim cu nişte pretenţii, iar aceştia nu se prea
grăbesc să ne facă pe plac (probabil, nu vor).
Conflictele pot fi împărţite în două categori:
- reale
• În cazul conflictelor inventate (ireale),
- inventate (ireale)
• În cazul conflictelor reale, are loc o
contradicţie, o divergenţă de interese,
dorinţe, tendinţe, care împiedică
interacţiunea normală a oamenilor,
împiedică atingerea scopurilor şi duce la
apariţia conflictelor. Soluţionarea unui
astfel de conflict este orientată spre
obţinerea unui anumit rezultat –
înlăturarea divergenţelor.
scopul părţilor care se află în conflict
este exprimarea emoţiilor negative,
clarificarea relaţiilor, dar nu
înlăturarea unui obstacol real, a
divergenţelor. Conflictul, în astfel de
cazuri, este doar un motiv pentru a
jigni, a ofensa, a umili interlocutorul;
deseori, dacă întrebi persoanele aflate
în conflict: „Ce anume vreţi să
clarificaţi, ce vreţi să obţineţi prin
aceasta?”, acestea nu vor putea da un
răspuns clar, adică vor spune: „Aşa,
pur şi simplu – de ce mi se bagă în
suflet atunci când mă doare capul?!
 Inițierea conflictelor poate fi de natură
psihologică, intelectuală, fizică și biologică
.
• Natura problemei poate fi psihologică - conflictual
care a apare din cauza diferitelor motive, interese,
temperamente, nevoi (unii sunt prea depresivi, alții
prea euforici).
• Natura problemei poate fi intelectuală - conflictul
care apare din diferența de nivel de percepție
intelectuală a problemei.
• Natura problemei poate fi starea fizică - conflictual
apare în rezultatul diferitor stării fizice a subiecților
(oboseala, boli organice, foame etc).
• Natura problemei poate fi biologică. Exemplu poate
fi conflicte care apar la adolescenți în perioada crizei
de creștere.
 Indicatorii de bază în apariţia conflictului

• În opinia lui E.M.Emilianov se pot

evidenţia următorii indicatori
caracteristici conflictului:
1. Conflictul apare întotdeauna în baza
motivelor contradictorii al
judecăţilor/dezbaterilor/aprecierilor.
2. Conflictul este confruntarea
interacţiunii subiecţilor sociali,
caracterizată prin provocarea daunei
reciproce (morale, materiale, fizice,
psihologice).
Savantul moldovean Kartașov S. este de părere că inițierea conflictelor
poate fi:

• Întîmplătoare - atunci când un subiect își expune sentimentele, emoțiile sale

care nu sunt adresate cuiva în mod special, dar cineva le ea pe seama sa;
• Funcțională - legate de schimbări ce au loc la diferite etape ale dezvoltării
omului, așa numite ”etape de criză” (menomauza, pensionarea etc);
• Infecție - când două persoane se ceartă și cei din jur sunt atrași în acest
conflict.
• Provocătoare - adesea aceste conflicte apar fiindcă cineva în mod special
provoacă alte persoane la conflict.
• Inițiate prin activitate de joc - de exemplu poate fi conflicte care apar între
copii care nu respect regulile jocului.
• Este necesar de menționat că caracterul inițierii conflictelor poate fi diferit,
tot depinde de starea, necesitățile subiecților la momentul dat.
Cercetătorii H. Cornelius şi S. Faire identifică cinci
simptome ale conflictelor:
Incidentul

Neânţelegeril
Disconfortul
e

Tensiunea Criza
 Cum determinăm că ne aflăm în starea conflictuală?

• H.Cornelius și S. Faire ne propun să fim atenți la așa numite ”semnalele ale

conflictului”: vocea tremurândă sau ridicată, fața roșește sau devine palidă,
inima bate mai tare.
• Dacă le obserăm, este necesar să ne punem întrebare: oare nu este aceasta o
situație de conflict? În caz când măcar unul din subiecții conflictului îl
recunoaște, rezolvarea lui este posibilă.
• Simptom sau indicator al conflictului pe care-1 trăim noi înşine, sau partenerul
implică emoţii de teamă, tristeţe, amărăciune, furie, neajutorare sau un
amalgam din acestea, este evident că suntem într-o situaţie de conflict. Emoţia
resimţită cu rol de simptom ne-a semnalat prezenţa conflictului.
 Cum determinăm că ne aflăm în stare de conflict?
• Analiza situaţiilor de conflict necesită o evidenţiere clară a simptomelor lui, care sunt destul de variate.
De cele mai multe ori, semnele conflictului sunt evidente şi explicite prin: certuri în cadrul
colectivului, discuţii în contradictoriu, crize de nervi, dispute cu caracter oficial şi reclamaţii, în cazuri
extreme, chiar şi pri confruntări fizice.
• De multe ori conflictele, fie ele mici sau mari, sunt uşor de perceput, dar sunt cazuri când acestea sunt
mascate sau chiar ascunse. Conflictele au semne distincte uşor sesizabile printre care pot fi evidenţiate:
1) - răceală sau formalismul rigid în relaţiile interpersonale;
2) - tăcerea îndelungată, penibilă, în cadrul şedinţelor;
3) - absenţa de la şedinţe;
4) - problemele mereu incluse pe agenda întrunirilor, dar niciodată soluţionate;
5) - ignorarea comunicării la nivel de individ sau grup;
6) - divergenţe publice directe dintre indivizi/grupuri de indivizi;
7) - eschivarea de la discuţii şi evitarea anumitor subiecte;
8) - recursul constant la regulile şi procedurile formale.
 Care sunt consecinţele conflictului?
• În privința consecințelor conflictelor din mediul educaţional, trebuie făcută distincția între consecinţe
pozitive şi consecinţe negative, consecinţe funcționale şi disfuncționale.
Există o serie de consecinţe negative, între care:
• produc emoţii şi sentimente negative: furie, anxietate, teamă, suferinţă şi agresiune;
• resentimente, tristeţe, stres; singurătate;
• confuzie afectivă şi cognitivă;
• îmbolnăviri psihice şi organice;
• pot distruge coeziunea şi identitatea grupului;
• risipă de timp;
• scade implicarea în activitate;
• diminuează sentimentul de încredere în sine;
• polarizează poziţiile şi duce la formarea de coaliţii;
• implică dileme morale;
• dificultăţi în luarea deciziilor
• privarea de libertate, etc.
Conflictul presupune şi o serie de consecinţe pozitive:
• creşte motivaţia pentru schimbare, combat stagnarea;
• îmbunătăţeşte identificarea problemelor şi a soluţiilor;
• creşte coeziunea unui grup după soluţionarea comună a conflictelor;
• creşte capacitatea de adaptare la realitate;
• oferă o oportunitate de cunoaştere şi dezvoltare personală;
• dezvoltă creativitatea;
• consolidează încrederea în sine şi stima de sine;
• creşte calitatea deciziilor;
• eficientizează activitatea;
• încurajează intercunoaşterea etc.
• În timp ce:
conflictele funcționale sunt: motivante și generatoare de idei, favorabile
creativității și schimbării;
conflictele disfuncționale conduc la: o irosire de energie, de timp, greu de
cuantificat cu exactitate. Consecințele conflictelor disfuncționale în mediul
educațional constau în: animozități (ostilitate), resentimente, teamă,
insatisfacții, frustrare, absenteism, stres, randament scăzut și adesea
abandonarea şcolii.
Conflicte în mediul educațional sunt inevitabile, de aceea este o greşeală
să fie evitate. Ele nu trebuie ignorate pentru că ar atrage nemulţumiri
ascunse, frustrări care vor ieşi la iveală mai devreme sau mai târziu. Lipsa
conflictului este suspectă, o școală, clasă în care nimeni nu-şi exprimă
satisfacţii sau nemulţumiri este una sortită eşecului cauzat de lipsa de
implicare a elevilor, indiferenţa, acceptarea mediocrităţii, lipsa unor aspiraţii.
 Conflictele sunt construite în faze specifice și diferiti
autori dau o abordare diferita a acestor faze:

Confruntar
Pre-conflict
e
Criza Rezultat Post-conlict

Toate aceste faze mai sunt cunoscute şi sub numele de “arc al conflictului”.
 Partea cea mai periculoasă, și de fapt asociată cu conflictul
propriu zis este cea de escaladare. Escaladarea se referă la o
creştere în intensitate a conflictului şi la ascuţirea tacticilor
utilizate. Cînd conflictele escaladează, tot mai mulţi oameni încep
să fie implicaţi.
Escaladarea conflictului după F. Glasl:
1.Întărirea poziţiilor (argumentarea opiniilor)
2.Polarizarea ( sau eu, sau tu)
3.Fapte în loc de cuvinte (acţiuni)
4.Coaliţii (asocieri, căutare de aliaţi)
5.Atac la reputaţie (ponegrirea)
6.Ameninţări şi violenţă (ex. dacă nu faci asta, atuci......,
pricinuirea daunelor, fizice, verbale, materiale, spirituale, etc.)
7.Distrugeri limitate
8.Atac asupra bazelor existenţei ( frustrarea nevoilor de bază
9.Moartea proprie pentru a-l distruge pe altul (finalul urmat de
escaladări)
 Geneza conflictului „exemplu mitologic”
Conflictul este comparat cu exemplul personajului mific din mitologia greacă
Cerberul, unde este specificat că, la intrarea în Infern, câinele cu trei capete, cu coada
cu spini permite sufletelor să intre cu uşurinţă, dar, o dată trecute de coada lui, acestea
nu se mai pot întoarce (aceleaşi proprietăţi le regăsim la capcanele utilizate pentru
prinderea animalelor care permit animalului să intre, dar fac imposibilă ieşirea lui).
Astfel, în conflict se intră cu uşurinţă, ieşirea fiind mult mai dificilă sau chiar
imposibilă. Acelaşi lucru am putea spune, imaginându-ne conflictul prin prisma teoriei
bulgărelui de zăpadă. Asemenea unui bulgăre, care se rostogoleşte la vale, capătă
viteza şi creşte în dimensiuni (devenind, astfel, mai greu de oprit), în conflict se intră
uşor, şi foarte repede ajungându-se la unul foarte mare. Deci utilizînd o metaforă
inspirată atunci când conflictul devine foarte intens (ceea ce se numeşte escaladarea
conflictului), acesta arde tot, precum un foc arde toate intenţiile bune ale partenerilor.
Concluzii

• Conflictul prezintă un component permanent al experienţei noastre de

viaţă, unii oameni ştiind doar să provoace conflictele, alţii şi să le
rezolve. Ca cea mai răspândită formă a comportamentului uman şi
social, conflictul apare atât la o singură persoană (individ), cât şi între
mai multe persoane (indivizi), constituite în grupuri mici şi mari,
organizaţii, instituţii, state, cuprinzând întreaga societate umană.
• Important într-un conflict nu este să ieşi învingător, ci să ieşi cu
pierderi minime (demnitate, nervi, bani, forţe etc.).
 Bibliografie:
1. Deep S. Sussman L. Secretul oricărui succes: să acționăm inteligent, Editura
Polimark,București, 1996, 380 p.
2. NAIZAMBAEV, T. Soluționarea conflictelor prin strategii de prevenire, reducere și
rezolvare, Materiale ale Conferinţei ştiinţifico-practice cu participare internațională.
3. PATRAŞCU, D. Managementul conflictului în sistemul educaţional, Chişinău,
2017.
4. PUTINĂ, N. Ghid metodic, la disciplina „Conflictologie”, Chișinău: CEP USM,
2018, p. 100, ISBN 978-9975-142-31-1.
5. RUSU, E., BRAICOV, L. Cauzele şi consecinţele conflictelor în mediul
educațional.
6. https://www.habitat.md/wp-content/uploads/2020/07/Medierea-conf_munca.pdf
7. https://www.cnpac.md/ro/conflictul-cauzele-si-solutionarea-acestuia/