Ce înseamnă curriculum, planuri cadru, arie

curriculară
 Post published:19/11/2019
 Post category:Școală
Pentru a ne fi mai ușor să înțelegem anumiți termeni folosiți în educație, iată mai
jos o sinteză a celor mai uzuali termeni: arie curriculară, curriculum, planuri cadru,
programa școlară.

Curriculum
În literatura pedagogică actuală nu există încã un consens privind definirea
conceptului de curriculum. Totuşi, majoritatea definiţiilor actuale încorporează
câteva elemente definitorii comune:

 curriculum-ul reprezintã ansamblul documentelor şcolare care fac referire la

conținuturile activităţilor de predare-învăţare
 curriculum-ul integrează totalitatea proceselor educaţionale şi a experienţelor de
învăţare concrete, directe şi indirecte, concepute şi preconizate de către şcoală şi
prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar
 el reprezintă ansamblul tuturor experienţelor de învăţare directe şi indirecte ale
elevilor implicaţi în situaţii educaţionale implicite şi explicite.

Planul cadru
Planul cadru este un document școlar elaborat la nivel de stat de Ministerul
Educației și are un caracter unic și obligatoriu pentru fiecare stadiu de pregătire și
tip de scoală, cuprinzând obiectele de studiu din fiecare clasa, numărul de ore
aferente săptămânal fiecărei discipline, pentru a putea asigura elevilor din toate
școlile din țara, de același grad și profil, aceeași pregătire, oferind astfel tuturor
elevilor șanse egale în promovarea școlara și profesionala și în ceea ce privește
integrarea sociala.

Acest document are caracter oficial și stabilește numărul de ore minim şi maxim
pentru fiecare disciplină sau arie curriculară. Practic putem spune că reprezintă
„orarul” unui elev.

Deși planul cadru este văzut adesea ca un instrument de politică

educationala ce afectează în primul rând normele profesorilor, în realitate
acesta este un instrument de organizare a vieții elevilor.
Vezi aici planurile cadru pentru învățământul  primar   și pentru  gimnaziu .

Arie curriculară
Aria curriculară reprezinta o grupare de discipline școlare care au în comun
anumite obiective si metodologii și care oferă o viziune interdisciplinara
asupra obiectelor de studiu, ponderea acestora în planul de învăţământ
variind în funcţie de vârsta elevilor şi nivelul de studiu. 

Ariile curriculare din invatamantul romanesc sunt:

 1.Limbă şi comunicare ( gimnaziu – cca 37%; liceu – cca 28% )

 2. Matematică şi ştiinţe ( gimnaziu – cca 20%; liceu – cca 28% )
 3. Om şi societate ( gimnaziu – cca 10%; liceu – cca 16% )
 4. Arte (gimnaziu – cca 10%; liceu – cca 8% )
 5. Sport ( gimnaziu – cca 10%; liceu – cca 8% )
 6. Tehnologii ( gimnaziu – cca 8%; liceu – cca8% )
 7. Consiliere şi orientare ( gimnaziu – cca 5%; liceu – cca 4% )
Programa școlară
Alături de planul cadru, planificarea calendaristică, manualul și ghidurile
auxiliare, programa școlară formează domeniul documentelor curriculare,
care vizează finalitățile, conținuturile învățării precum și strategiile, timpul
necesar atingerii obiectivelor și evaluarea gradului de succes în atingerea
acestor obiective.

Programa școlară este un document curricular reglator, în care este

prevăzută  într-o organizare coerentă, oferta educațională a unei discipline,
în concordanță cu statutul pe care aceasta îl are în planul cadru de
învățământ (clasele la care se studiază, nivelul la care se studiază, aria
curriculară căreia îi aparține, numărul de ore alocate prin planul cadru).

Rămâne la latitudinea autorului de manual şi a învăţătorului/profesorului să

organizeze instruirea în funcţie de obiectivele şi conţinuturile prevăzute în
programele şcolare şi de propriile opţiuni privind progresia, abordarea
metodologică şi interesele elevilor.

Există tot atâtea programe școlare câte discipline de învățământ se predau

în școli.

Trunchiul comun
Trunchiul comun cuprinde numărul minim de ore de la fiecare disciplină
obligatorie prevăzută în planul cadru de învățământ. Reprezintă oferta
educațională constând din aceleași discipline, cu același număr de ore
pentru toate filierele, profilurile și specializările din cadrul învățământului.

Curriculum la decizia scolii (CDS)

CDS (sau opționalele școlare) reprezintă materiile pe care fiecare școală le
propune în mod direct elevilor săi în cadrul ofertei curriculare proprii.

Manualele şcolare
Sunt cărţi de studiu explicative adresate elevilor, care obiectivează
programele scolare prezentând capitolele, temele si subiectele într-o formă
discursivă, atractivă, ilustrativă si accesibilă celui ce învaţă.

Manualele şcolare concretizează conţinutul precizat în programa şcolară în

relaţia concretă dintre profesor şi elev.

In baza aceleiași programe se pot realiza mai multe manuale. Aici găsiți manualele în
format digital https://www.manuale.edu.ro

Planificarea calendaristică
Planificarea calendaristică este un document administrativ alcătuit de profesor care
asociază într-un mod personalizat elementele programei cu alocarea de timp considerată
optimă de către acesta pe parcursul unui an școlar.

În elaborarea planificării calendaristice este recomandată parcurgerea urmatoareleor

etape:

 realizarea asocierilor dintre obiectivele de referință/  competențe specifice și

conținuturi
 împărțirea în unități de învățare
 stabilirea succesiunii de parcurgere a unităților de învățare
 alocarea timpului necesar pentru fiecare unități de învățare în concordanță cu
obiectivele de referință / competențele specifice și conținuturile vizate.
Sursa: note de curs „Repere conceptuale si metodologice in curriculum national”

SHARE ON FACEBOOKSHARE ON WHATSAPP

 Ce este dezvoltarea holistică la copii?

Dezvoltarea holistică a copiilor pune accentul pe cultivarea tuturor părților ființei unui copil, inclusiv a
elementelor fizice, emoționale, spirituale, intelectuale și creative. Se concentrează asupra tuturor părților unui
copil în locul unei părți.

Copilăria este o perioadă importantă de dezvoltare în viața tânărului. Poate afecta sănătatea, bunăstarea și
educația persoanei. Modelele de dezvoltare holistică încurajează dezvoltarea completă și simultană a nevoilor
diverse ale unei persoane, care include dezvoltarea psihologică și emoțională. Spre deosebire de modelele
tradiționale de dezvoltare a copilariei, dezvoltarea holistică încurajează o legătură puternică și fluidă între
minte, corp și spirit. Dezvoltarea holistică se străduiește să îngrijească toate părțile unui copil, indiferent de
vârstă, sex și statut socio-economic.

Metoda holistică de dezvoltare a copilului a apărut în anii 1960 și 1970 și de atunci a câștigat constant o
tracțiune. Dezvoltarea holistică urmează mai multe modele, dar una dintre cele mai proeminente este
Montessori. În metoda Montessori, se pune mai puțin accentul pe învățarea rapidă prin exerciții și memorare.
În schimb, elevii sunt încurajați să învețe în ritm propriu și să se dezvolte intelectual cu un stil de învățare mai
exploratoriu. Un obiectiv principal al dezvoltării holistice este de a încuraja copiii să se conecteze cu ceilalți
din jurul lor și să fie în contact cu împrejurimile lor naturale. Copiii sunt învățați că lumea este un loc
interconectat, cu cooperare între oameni, plante și animale.

Dezvoltarea holistică în școală

În școală, profesorii se concentrează pe învățarea "practică" pentru elevii lor într-un cadru natural și
confortabil. Ar putea cere copiilor să lucreze în grupuri mici pentru a finaliza proiecte, iar copiii sunt încurajați
să participe la jocul prietenos cu colegii lor. Cadrele didactice consideră că învățarea este experiență și
încurajează copiii să se gândească singuri. În loc să memoreze informații și să demonstreze cunoștințe prin
teste și chestionare, profesorii adresează întrebări deschise. Ele încurajează dezvoltarea de sine prin faptul că
studenții lor învață prin încercări și erori. În loc să pună accentul pe pedeapsa pentru răspunsuri incorecte, ei
răspund cu sprijin și entuziasm și încurajează studenții să continue să facă o provocare pentru a produce
răspunsul corect. Scopul profesorilor într-un cadru de dezvoltare holistică este de a face pe elevi să se simtă
împuterniciți și capabili să facă față provocărilor. Ei se străduiesc să creeze minți de entuziasm, empatie și
curiozitate.

Dezvoltarea holistică la domiciliu

Acasă, părinții joacă un rol-cheie în promovarea dezvoltării holistice a copilului. În calitate de îngrijitori
primari, părinții și alți membri ai familiei pot ajuta copiii să învețe comportamentul, abilitățile și valorile
corespunzătoare. O modalitate prin care părinții participă la dezvoltarea holistică este aceea de a oferi copiilor
lor spațiu dedicat jocului creativ. Ei sunt încurajați să identifice interesele copilului și să-l transforme într-o
oportunitate de învățare. Dacă un copil se bucură, de exemplu, de avioane, părinții pot învăța copiii unde și
cum se fac avioanele, ce tipuri există și multe altele. Părinții folosesc culori luminoase, mobilier prietenos
pentru copii și stabilesc spații specifice interesului dedicate promovării intereselor și hobby-urilor copilului.
Părinții cu un copil care se bucură de lectură, de exemplu, ar putea crea un colț în casă cu cărți și o zonă de
relaxare.

Deoarece interacțiunea cu comunitatea este o componentă importantă a dezvoltării holistice, părinții și

educatorii lucrează pentru a construi relații puternice bazate pe încredere. Acasă, prietenii și familia pot
continua această legătură. Profesorii ar putea solicita ajutorul unui cadru didactic pentru a promova relații
semnificative, mai ales dacă au studenți cu dizabilități.
https://ro.411answers.com/a/de-ce-este-importanta-implicarea-parinteasca.html