MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

Facultatea Pedagogică

CATEDRA PSIHOPEDAGOGIE ȘI EDUCAȚIE PREȘCOLARĂ

Domeniul general de studii: Științe ale Educației

Programul de studiu: Psihopedagogie

Disciplina: Psihologia familiei

Lucrul individual

Elaborat: Andrievici Cristina gr. 32 A,

Coordonator: Pavlenco Lilia,

dr.,conf.univ.

Chișinău, 2021
1
 Jocul ,,Palmă la palmă”

Scop: dezvoltarea abilităților de comunicare, dobândirea de experiență interacțiunea în perechi,

depășirea fricii de contact tactil.
Vârsta: oricare
Număr de jucători: două sau mai multe persoane.
Resurse materiale: masa, scaune etc.
Descrierea jocului: copiii stau în perechi, apăsând palma dreaptă spre stânga palmele și palma
stângă până la palma dreaptă a prietenului. Uniți de așa ceva astfel, trebuie să se deplaseze prin
cameră, ocolind diverse obstacole: masă, scaune, pat, munte (sub formă de grămadă de perne),
râu (sub formă prosop desfăcut sau cale ferată pentru copii), etc. Dezvoltarea emoțiilor și
sentimentelor la copiii preșcolari
Comentariu: în acest joc, un cuplu poate fi un adult și un copil. Poți complica jocul dacă dai
sarcina să te miști sărind, alergând, ghemuit, etc. Jucătorilor trebuie să li se reamintească că
palmele nu te poti desprinde.
Jocul va fi util copiilor care au dificultăți în procesul de comunicare.

Jocul: Plus, minus, interesant

(aplicarea acestui joc poate facilita comunicarea între părinți și preadolescenți, adolescenți)

Scopul: Utilizarea algoritmului în situaţia de alegere a profesiei.

Vârsta
Resurse materile: foi A4, stilou, creioane.
Desfășurarea: Participanţii trebuie să aleagă cea mai interesantă profesie. Apoi li se cere să
aprecieze profesia aleasă şi să completeze timp de 15 minute tabelul de mai jos:

Nr./o PLUS MINUS INTERESANT

1.
2.

În prima coloană trebuie să scrie cât mai multe plusuri, pe care le-ar avea profesia aleasă.
În a doua coloană – minusurile acestei profesii, în a treia cât mai multe lucruri interesante
generate de profesie. La sfârşit fiecare citeşte ce a scris. Colegii pot adresa întrebări.

Exercițiu de comunicare asertivă în cuplu

Scopul: dezvoltarea comunicării asertive între soți
Acest exercițiu implică să fim pe rând mai întâi în poziția celui care își exprimă și apoi în
poziția celui care primește. E util ca cel care primește să-și noteze ceea ce spune cel care
exprimă.
Desfășurarea:Așezați-vă față în față.
Stabiliți cine va fi primul care exprimă. Îl vom numi simbolic pe cel care exprimă E și pe
cel care primește P.
E îi va împărtăși lui P sentimentele de iubire pe care le simte pentru P.
2
 E îi va împărtăși lui P ce apreciază cel mai mult la P.
Apoi E îi va împărtăși lui P unele nevoi personale pe care le are fără a-l face pe P să se
simtă obligat să i le satisfacă. (P va decide singur dacă dorește și poate veni în întâmpinarea
nevoilor și dorințelor lui E)
E îi va împărtăși lui P una sau maxim trei greșeli pe care consideră că P le face și îl va
lăsa pe P să se gândească un timp (de exemplu 3 zile) la aceasta și să-și exprime apoi cu calm
punctul de vedere (dacă i se par obiective observațiile, dacă și cum dorește să-și corecteze
greșelile).
E își va reafirma sentimentele de iubire față de P.
Îmbrățișați-vă cu iubire.
Inversați rolurile.
După ce trece timpul pe care l-ați stabilit pentru analizarea observațiilor făcute (cele 3
zile sau cât ați stabilit), acordați-vă o întâlnire pentru a le analiza. Începeți întâlnirea cu
exprimarea sentimentelor de iubire. Păstrați-vă în inimă și luați deciziile de acolo. Înțelepciunea
inimii ne poate oferii soluții geniale și poate genera transformări profunde.

Găsește diferența

Scop: dezvoltarea abilităților de comunicare.

Varsta: 3-4 ani.
Număr de jucători: adult și copil (grup de copii).
Instrumente necesare: coală de hârtie, creioane).
Descrierea jocului: copilul desenează ce vrea, apoi transferă pliant pentru un adult. Un
adult adaugă unul sau mai multe detalii și returnează desenul copilului care trebuie să găsească
schimbarea. Atunci un adult desenează, iar un copil face schimbări - schimbă rolurile.
Comentariu: dacă la joc iau parte mai mulți copii, pot aranjați în cerc și oferiți-vă să schimbați
desenele, lăsându-le să meargă în cerc, până când frunza revine proprietarului. În funcție de
caracteristicile copiilor, jocul se poate juca într-un mod rapid, asa si in ritm lent. După
terminarea jocului, desenele sunt așezate pe masă sau pe podea. Adultul se oferă să vorbească
despre ele. Este important să întrebați copilul dacă vă place dacă are un desen, ce anume îi place
(sau nu-i place), ce și-ar dori elimina (adaugă), etc.

Hai să vorbim
Scop: Dezvoltarea abilităților de comunicare.
Vârsta: oricare.
Număr de jucători: 2 sau mai multe persoane.
Descrierea jocului: un adult și un copil (sau copii) se joacă. Un adult începe cu cuvintele: „Hai
să vorbim. Mi-ar plăcea să devin... (vrăjitor, lup, pitic). Cum crezi de ce?”. Copilul face o
presupunere și urmează o conversație. În cele din urmă, puteți întreba cine dorește să devie
copilul, dar nu poți da estimări ale dorinței lui și nu poți insista asupra unui răspuns dacă nu vrea
să spună dintr-un motiv oarecare.
Comentariu: Acest joc este util pentru cei retrași și timizi, ca într-un mod jucăuș il învață pe
copil să nu se teamă de comunicare, îl pune într-o situație necesară de a dialoga.

3
În stadiile incipiente, copiii pot refuza să pună întrebări sau să intră în joc. Atunci un adult ar
trebui să ia inițiativa. Un punct important! În joc, adultul trebuie să fie la același nivel cu copilul,
iar în caz de dificultăți – chia șu cu un nivel mai jos decât el.

Metoda „Recadrarea – puterea perspectivei”

(pentru părinţi și copii)

Scopul: modificarea unei situaţii de comunicare prin recadrare sau schimbarea perspectivei de
abordare a problemei dintr-un aspect pozitiv.
Desfășurarea: O metodă psihologică pentru abordarea unei comunicări eficiente este
Recadrarea – puterea perspectivei. A. Robbins menţionează faptul că, sensul oricărei experienţe
din viaţă depinde de cadrul pe care-l punem. Unul dintre instrumentele cele mai eficiente în
schimbarea personală este să învăţăm cum să punem cel mai bun cadru la orice experienţă, acest
proces se numeşte recadrarea. Recadrarea, în forma cea mai simplă, este modificarea unei
propoziţii negative în una pozitivă, schimbând cadrul de referinţă folosit, soluţionând astfel
durerea internă sau conflictul intern, punându-te într-o stare mai productivă.
1. Recadrarea de context presupune să transformăm o experienţă care pare să fie neplăcută,
supărătoare sau nedorită şi să arătăm cum pot deveni aceleaşi contexte un avantaj (de exemplu
răţuşca cea urâtă, nasul mare).
2. Recadrarea conţinutului presupune luarea exact a aceleiaşi situaţii şi schimbarea înţelesului
(de exemplu: ai putea spune că fiul tău nu se mai opreşte de vorbit sau, după recadrare, că este un
copil inteligent care cunoaşte multe). Recadrarea conţinutului prin schimbarea vizuală, auditivă
sau reprezentativă (de exemplu, dacă cineva ţi-a spus ceva neplăcut, ai putea să te închizi în sine,
dar zâmbind poţi răspunde transpunându-te în vocea unui cântăreţ).
Concluzii: Recadrarea ajută persoanele să-şi menţină un echilibru, sesizând problemele din
perspectivele redirecţionării pozitive a minţii. Recadrarea este esenţială în a învăţa cum să
comunicăm cu noi înşine şi cu ceilalţi; este cel mai eficient instrument de comunicare disponibil;
la nivel personal, reprezintă modul în care hotărâm, ataşăm un sens evenimentelor.

Tehnica „Acrostihul”
Scopul: elucidarea aspectelor unei comunicări eficiente în triada părinţi-cadru didactic-elevi.
Desfăşurare: Moderatorul propune grupului de beneficiari următoarele sarcini:
• Propuneţi o imagine personală ce semnifică comunicarea eficientă pentru Dvs.
• Generalizaţi printr-un acrostih regulile generale ale comunicării eficiente în triada părinţi-cadru
didactic-elevi, de care vă ghidaţi în activitatea Dvs.

Chestionar pentru a determina nivelul dezvoltării capacităţii

de ascultare a părinţilor în comunicarea cu copiii

La întrebările de mai jos, din 5 variante posibile: aproape totdeauna, de multe ori, uneori,
rareori, aproape niciodată, alegeţi răspunsul care vă convine mai mult.

1. Vă străduiţi să întrerupeţi conversaţia în cazul când tema sau interlocutorul nu Vă interesează?

2. Vă irită manierele interlocutorului?
3. O expresie nereuşită a interlocutorului Vă poate provoca o reacţie brutală sau tăioasă?
4
4. Evitaţi convorbirile cu oameni necunoscuţi sau puţin cunoscuţi?
5. Întrerupeţi la jumătate de cuvânt omul cu care discutaţi?
6. Vă prefaceţi că ascultaţi atent pe când Vă gândiţi cu totul la altceva?
7. Vă schimbaţi comportarea, tonul, vocea, expresia feţei în dependenţă de cine e interlocutorul
Dvs.?
8. Schimbaţi vorba, dacă interlocutorul a atins o temă neplăcut pentru Dvs.?
9. Corectaţi partenerul, dacă utilizează în vorbire vulgarisme sau pronunţă greşit cuvintele?

Acordaţi-vă puncte pentru fiecare răspuns în conformitate cu scara: aproape totdeauna −

1 puncte; de multe ori − 2 puncte; uneori − 3 puncte; rar − 4 puncte; aproape niciodată − 5
puncte. Apoi adunaţi-le şi aflaţi suma, care este şi un indicator al priceperii DVS de a asculta
partenerul de comunicare, fie copilul, fie membrii maturi ai familiei sau prietenii.

Bibliografie:
1. ROLUL PĂRINŢILOR ŞI AL CADRELOR DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢAREA COPIILOR
PE TOT PARCURSUL VIEŢII, Ghid teoretico-metodologic, Chişinău – 2019, ISBN
978-9975-48-173-1.

2. Климахина Т. В., Семинар-практикум Доклад на тему: «Современная игра на

развитие Коммуникативных навыков», 2014.