Activitatea 1

Să facem cunoştinţă!

 Scopul fundamental: Însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi de comunicare asertivă şi

rezolvare eficientă de probleme.
Obiective operaţionale:
 Facilitarea recunoaşterii de către membrii grupului a comportamentelor nonverbale care îi afectează
pe ceilalţi;
 Creşterea coeziunii în cadrul grupului prin oferirea de feed-back pozitiv;
 Formarea deprinderii de a oferii feed-back
 Să distingă între limbaj asertiv, pasiv şi agresiv;
 Să-şi identifice propriul stil de comunicare.

Strategia didactică:
Sistem metodologic: conversaţia, explicaţia, dezbateri de grup, brainstorming,
Resurse materiale: tabla, creta, chestionar de asertivitate
Forme de organizare a activităţii elevilor: individuală, pe grupe, frontală.
Evaluarea: răspunsuri orale, observarea comportamentului individual şi a coeziunii
pe parcursul sarcinilor de grup, feed-back-ul oferit de elevi.

Managementul resurselor : 1) Evocare: 15 minute

35- 45 minute 2) Realizarea sensului: 20 minute
3) Reflecţia: 10 minute
Etapele activităţii :

1) Evocare:
 Se anunţă elevii că vor începe un set de lecţii care îi va ajuta să comunice eficient şi să rezolve cu
succes situaţiile problematice cu care se vor confrunta de-a lungul întregii vieţi.
 Pentru început, elevii sunt anunţaţi ca urmează o activitate care se focalizează pe calităţile pozitive
ale fiecarui elev care participă la aceste lecţii.
 Se solicită un voluntar să vină în faţa clasei. I se cere să se prezinte unui alt coleg, acesta trebuind să
răspundă salutului, spunând cum îl cheamă. Se solicită păstrarea contactul vizual între cei care fac
cunoştinţă. (Ex: “Bună, eu sunt Victor!”, “Bună Victor, eu sunt Sebi”).
 Persoana care a răspuns solicitării de a face cunoştinţă, se va prezenta unui alt coleg/ă care încă nu s-
a prezentat niciunui alt coleg. Jocul continuă până când toţi elevii răspund unei invitaţii de a face
cunoştinţă şi se prezintă unui alt elev.
  Apoi fiecarui elev, începând cu primul respondent, i se cere să îi spună celui ce i s-a prezentat ceva
specific ce i-a placut din modul cum acesta şi-a îndeplinit sarcina. (Ex: “Victor, sincer mi-a placut
cum ai zâmbit şi tonul vocii tale a era cald şi placut!”) .
 Înainte de a iniţia feed-back-ul, trainerul va da cateva exemple specifice de tipuri de comportamente
pe care să se focalizeze elevii: contactul vizual, expresia facială, postura corpului, gesturile, calitatea
vocii.
 Se întreabă participanţii dacă au reţinut toate numele colegilor lor. Se explică că nu este o
“catastrofă” dacă cineva nu a reuşit să reţină toate numele. Li se mai oferă cateva secunde să meargă
la persoanele la care le-au uitat numele şi să le întrebe din nou cum le cheamă.
Realizarea sensului
 Se prezintă elevilor cât este de important ca fiecare dintre noi să insiste să fie tratat corect.
Trebuie să ne susţinem drepturile, fără să încălcăm drepturile altora. Asta înseamnă să ne
exprimăm opiniile, ideile, nevoile, sentimentele într-un mod eficient şi corect. Acest mod de
comunicare se numeşte comunicare asertivă.
 Se împart chestionarele de asertivitate (Anexa 1). I se cere fiecărui elev să răspundă cât mai
sincer la itemii chestionarului.
 Se discută rezultatele cu elevii. Li se spune să facă totalul pe coloane; se dă o interpretare în
funcţie de punctaj, în funcţie de cele trei dihotomizări: nivel scăzut de asertivitate, nivel
mediu de asertivitate, respectiv nivel ridicat de asertivitate.
 Explicarea distincţiei dintre limbaj asertiv, pasiv şi agresiv;
 Sunt persoane care nu îşi susţin drepturile, sunt pasivi, nu spun ce-i deranjează deoarece le e
teamă să nu fie respinşi, sau să nu fie plăcuţi de ceilalţi. În acest caz vorbim de un
comportament neasertiv. Se dau câteva exemple.
 Să nu confundăm asertivitatea cu agresivitatea. Sunt persoane agresive cărora le pasă doar
de propria persoană, sunt ostili, aroganţi şi vor să-i domine pe cei din jur. Se dau câteva
exemple.
 Elevilor li se cere să genereze răspunsuri referitor la ceea ce înseamnă să fii asertiv. Se
centralizează răspunsurile scriindu-le pe tablă, şi se completează.
 Oferirea definiţiei comunicării asertive şi oferirea a unor explicaţii multiple a ceea ce
înseamnă să fii asertiv;

A fi asertiv înseamnă:
 Să fii tu însuţi, şi să nu-ţi fie frică sau ruşine de asta
 Să fii conştient de calităţile şi defectele tale
 Să ştii ce vrei
 Să te respecţi pe tine şi pe ceilalţi
  Să te exprimi clar, sincer, direct
 Sa fii responsabil de opiniile şi deciziile luate.
Asertivitatea este remediu pentru teamă, timiditate, pasivitate.

Reflecţie :
Discuţii :
De ce credeţi că nu comunicăm mereu cum ar trebui?
Care sunt situaţiile în care este utilă asertivitatea?
Cum se manifestă asertivitatea atunci când facem cunoştinţă cu o altă persoană?
Cum putem să ne dăm seama de comportamentele nonverbale care le-ar putea afecta pe cei cu care
comunicăm?
Cum putem să ne focalizăm pe calităţile celor cu care comunicăm?
Discuţii individuale:
Cât eşti de direct şi asertiv atunci când faci cunoştinţă cu cineva?
Temă: Prezintă-te la trei persoane în săptămâna aceasta. Urmăreşte-te cum te-ai descurcat şi ce ţi-a plăcut la
modul în care ţi-a răspuns cealaltă persoană.
Feed-back-ul oferit de elevi: li se cere elevilor să noteze pe o hârtie, fără să îşi scrie numele: un lucru
învăţat astăzi, o întrebare referitoare la subiect,un comentariu.
 Activitatea 3-Ghici ce este!
Obiectiv:
Să recunoască faptul că noi nu suntem neapărat ceea ce spun ceilalţi că suntem.
Materiale: o cutie de carton; 5-6 obiecte uzuale; hârtie şi creioane după caz
Strategii şi metode: converasaţia, explicaţia
Timp alocat: 40-45 min
Forme de organizare a activităţii: individuală, frontală
Procedura:
Evocare:
1.Se introduc obiectele în cutie astfel încât elevii să nu le vadă (obiectele utilizate pot fi: o
cretă, un burete, un pix, o lavetă de bumbac, un biscuite). Se descrie fiecare obiect şi li se
cere elevilor să ghicească ce s-a descris.
Realizarea sensului:
2.Se iniţiază o discuţie legtă de dificultatea numirii cu acurateţe a unor obiecte nevăzutede
procesul formării unei opinii despre o altă persoană, bazându-ne doar pe ceea ce se spune sau
se face, când nu putem ştii cu siguranţă ce se află în interiorul lor.
3.Se cere elevilor să alcătuiască propoziţii care să spun celorlalţi câte ceva despre ei.
Propoziţiile trebuie să înceapă cu “Eu sunt..” şi vor fi încurajaţi să le completeze în cât mai
multe variante (de ex: Eu sunt un elev bun; Eu sunt un bun jucător de fotbal;
Reflecţia:
1,Întrebări referitore la conţinut:
-A fost dificil să denumiţi obiectile din cutie? De Ce?
- Dacă cineva a denumit greşit un obiect a însemnat că persoana respectivă este proastă?
Înseamnă că descrierea nu era bună? A schibat descrierea incorectă a obiectului ceea ce este
obiectul în relitate?
-Dacă cineva greşeşte în a percepe cine eşti tu ca persoană, se schimbă cu ceva ceea ce eşti tu
de fapt?
-Suntem noi ceea ce cred ceilalţi că am fi?
-Putem schimba presupunirile greşite? Putem să avem mereu succes în a face acest lucru?
Feed-back-ul oferit de elevi:
Li se cere elevilor să noteze pe o hârtie, fără să îşi scrie numele:
 un lucru învăţat astăzi,
ACTIVITATEA 2,JOACĂ-TE CU NOI
OBIECTIVE
Să îi ajute pe elevi să-și dezvolte abilitățile empatice.

PREGĂTIRE:O imagine, legată de scurta poveste folosită pentru activitate.

PAS CU PAS

•Se împarte clasa în mai multe grupuri mici (echipe) de 4-5 elevi.

• Le spun elevilor că în scurt timp voi citi povestirea, urmată de o serie de

întrebări, care vor fi mai întâi discutate în grupurile mici, iar răspunsurile
grupurilor vor fi împărtășite cu restul clasei.

• Citirea povestirii ,,În recreație,,

„Când clopoțelul anunță pauza, toată lumea din școală iese afară. Natalia
este foarte fericită pentru că știe că vor juca fotbal și îi place. Ionuț nu este atât
de încântat, pentru că el nu joacă fotbal bine, dar totuși îi place să încerce.
Totuși, înainte de a începe să joace, Natalia îi spune că el nu va juca pentru că nu
este un jucător bun și echipa lor ar putea să piardă din cauza lui.”
• Se poartă discuții cu ajutorul întrebărilor:
• Ce a crezut Ionuț când Natalia i-a spus să nu joace? Cum s-a simțit? De ce?
• Ce a gândit Natalia când i-a spus aceasta lui Ionuț? Cum s-a simțit ea? De ce?
• Dacă ai fi unul dintre elevii care a jucat fotbal, ce i face? De ce?
• Dacă nici unul dintre colegi nu i-ar spune lui Ionuț să joace, cum s-ar simți el?
• Dacă cineva i-ar cere să facă parte din grupul său, cum s-ar simți el? De ce?
• Cunoașteți pe cineva care a trecut prin ceva similar? Ați simțit vreodată ceva similar? Ce au
făcut ceilalți?
• Ce am putea face ca Ionuț să se simtă mai bine?

 Îi sigur că toate părerile și ideile sunt valoroase.

 Toți elevii trebuie să fie de acord cu răspunsul de grup.

• Când este gata, fiecare grup va împărtăși răspunsul său.

• Pentru a consolida și generaliza conținutul discutat se formulează un slogan, o

afirmație scurtă, pe baza întrebărilor următoare: Ce am învățat astăzi? La ce
este util?
 ACTIVITATEA:CUVINTE CARE RĂNESC

LICEUL TEHNOLOGIA IORDACHE ZOSSIMA ARMĂȘEȘTI

CLASA PREGĂTITOARE

PROF. DIACONU ELENA

DURATĂ 30–45 de minute

OBIECTIVE
• Să aibă sensibilitate și să înțeleagă impactul emoțional al cuvintelor.
• Să experimenteze puterea cuvintelor.
PREGĂTIRE: bilețele care se lipesc/Post-it-uri, pixuri.
PAS CU PAS
• Dau foi care se lipesc și un pix fiecărui elev.
• Cer fiecăruia să scrie comentariile abuzive și nepoliticoase sau poreclele
ofensatoare pe care le-au auzit despre alți elevi pe foile care se lipesc (fără a
indica nume).
• Puneți banda adezivă pe tablă în clasă, marcând următoarea grilă-scară:
Tachinare/glume ușoare
Glumă umilitoare
Insultă dureroasă
Insultă foarte dureroasă
• Cer elevilor să lipească foile lor pe scară, luând în considerare cel mai adecvat
loc după părerea lor. Cer să nu vorbească unul cu altul și să nu comenteze foile în
timp ce fac acest lucru
Atunci când toți elevii s-au așezat la loc, discut ce au observat la scară:
1. Ați văzut anumite cuvinte în mai multe locuri pe scară?
2. De ce folosesc oamenii astfel de cuvinte?
3. A provoca durere altora folosind astfel de cuvinte este o formă de bullying ? De ce?
4. În care grup sau temă se află cele mai ofensatoare cuvinte?
Este important să se ia în considerare nu doar cuvintele, ci și modul în care sunt
exprimate, intenția cu care este spus un cuvânt; tonul cu care este pronunțat;
expresia feței – toate acestea influențează modul în care un anumit cuvânt va fi
perceput ca pozitiv sau negativ (bun sau rău)
SEMAfORUL

VÂRSTĂ 7 –14 ani

DURATĂ 45 –50 de minute

INSTRUMENTE PENTRU PREVENIREA BULLYING-ULUI ÎN CLASĂ ACTIVITĂȚI

OBIECTIVE

• Să crească nivelul de autoconștientizare și să explore părerile și nevoile

elevilor privind siguranța și bunăstarea la școală, și percepția și înțelegerea
indivizilor cu privire la bullying și violență.

• Să faciliteze discuția într-o atmosferă de clasă sigură, fără bullying.

PREGĂTIRE

Cartonașe în patru culori: verde, galben, portocaliu și roșu, marker pentru

flipchart, bandă adezivă, foarfece, o foaie de flipchart cu un semn de STOP
desenat în mijloc sau unul similar,spre exemplu:

PAS CU PAS

• Invitați elevii să lucreze individual. Arătați cartonașele colorate și explicați

întrebările corespunzând fiecărei culori.

Verde: Ce ar trebui ceilalți (elevi sau profesori) să facă să mă simt bine și în

siguranță în clasă/școală, în relațiile cu colegii mei de clasă?
Galben: Ce mă face să mă simt prost sau supărat în relațiile cu ceilalți din
clasă/școală?

Portocaliu: Ce mi se pare foarte rău, ofensator și dureros în relațiile cu ceilalți

din clasă/școală?

Roșu: Care mi se pare cel mai rău lucru în relațiile cu ceilalți, un „respinge”
pentru mine?

• Fiecare elev ia unul sau mai multe cartonașe din fiecare culoare, scriind un
câte un răspuns pe un cartonaș - tot ce contează pentru ei e să se simtă în
siguranță la școală. Nimeni nu este obligat să-și scrie numele pe cartonaș.
Acordați-le aproximativ 10 minute pentru această sarcină.

• Când toată lumea este gata, colectați cartonașele și împărțiți-le pe culori. Citiți
cu voce tare și puneți cartonașele pe flipchart grupate pe culori.

• Dacă un răspuns apare de mai multe ori pe aceeași culoare (ex. roșu), puneți-l
doar o dată.

Dacă apare pe cartonașe de culori diferite (ex. unii elevi galben, alții roșu),
atunci puneți toate cartonașele. În discuție, adresați-vă diferitelor percepții cu
privire la disguranță și bullying.

DE REFLECTAT!

Concentrați discuția pe bulying și nevoile privind siguranța

• Ce situații din școală/clasă vă imaginați atunci când vă gândiți la aceste

afirmații?

• De ce aveți nevoie pentru a vă simți în siguranță? De ce aveți nevoie pentru a

vă protejagranițele?

• Cum vreți să fiți tratați de ceilalți? Și cum îi tratați pe ceilalți?

• Ce înseamnă bullying-ul pentru tine? Înseamnă bullying-ul același lucru pentru

noi toți?

SFATURI
Elevii mai mici pot avea nevoie de o îndrumare mai atentă pentru această
sarcină. Dacă

timpul nu o permite, împărțiți elevii în patru grupe (pe culori). La final, fiecare
grup va raporta rezultatele.

SURSĂ

Teatru forum – schimbarea începe cu tine

Chitoșcă Anca-Georgiana, profesor consilier școlar,

Hogaș Diana -Loredana, profesor,

Școala Gimnazială „B.P.Hasdeu”, Iași

Rezumat

Teatrul social sau teatrul forum este un instrument de intervenţie socială prin
intermediul artei. Această

metodă, utilizată în spaţiul educaţional nonformal oferă elevilor posibilitatea de

a învăţa prin experienţă. Piesa

de teatru se petrece astfel încât un grup de elevi schimbă idei şi opinii, caută
împreună soluţii sau modele de

acţiune potrivite cu situaţia în care sunt implicaţi. De asemenea, metoda

teatrului forum aduce soluții diferite la

problemele reale și controversate ale societății contemporane. În cadrul

teatrului forum, atât actorii, cât și

spectatorii participă în mod activ.

Aplicat ca activitate extracurriculară în școală, această metodă oferă
posibilitatea elevilor și profesorilor de a se

implica activ într-un proces de schimbare a unor atitudini care, adeseori, conduc
la violență: intoleranța, lipsa

empatiei,folosirea stereotipiilor și prejudecăților, etc.. Teatrul forum invită la

comunicare și dezbatere, la

interacțiune, la găsirea de soluții morale unor probleme controversate, dar

reale. Temele alese pentru scenarii fac

parte din viaţa cotidiană şi răspund nevoilor identificate de către elevi.

Informaţii privind contextul

Există un număr alarmant de mare de elevi care recurg la acte de violență

fizică, verbală, pshihologică, hărțuire, umilire, deși aceștia știu că există un

regulament de ordine interioară al școlii care interzice și sancționează aceste

fapte,

dar și o lege care interzice și sancționează bullyingul în școală. În cadrul Clubului

de

Teatru Forum au fost selectați elevi cu probleme de comportament, ei

reprezentând

grupul țintă, dar și elevi care, prin atitudinea lor față de ceilalți, față de școală,

reprezentau modele. Am reușit realizarea a două scenarii care au privit

probleme

diferite: pe de o parte, violența verbală, fizică, psihologică și bullyingul dintre

elevi,

dar și violența verbală, fizică, psihologică și bullyingul la care recurg, uneori,

cadrele

didactice.

Aria geografică de intervenţie

Municipiul Iași, județul Iași

Grupul ţintă

Școlari din clasele gimnaziale.

60

Program de prevenire și diminuare a comportamentelor de tip bullying în

mediul şcolar

La nivelul țării nostre, datele statistice descriu o realitate în care incidența

comportamentelor de tip bullying

este semnificativă, atât în spațiul unităților școlare, cât și în afara acestuia,

inclusiv în mediul on-line.

Un studiu sociologic realizat la nivel național de Organizația Salvați Copiii în anul

2016 evidențiază

următoarele rezultate: 1 din 4 copii este umilit în mod repetat la școală, în fața
colegilor; 1 din 5 copii umilește

în mod repetat un alt copil la școală; 3% dintre elevii români afirmă că au fost
martorii unei situații de bullying

în școala lor; 1 din 4 copii care are comportamente de bullying evoluează către
delincvență, înainte de a împlini

20 de ani. Întrucât școala reprezintă mediul în care incidența comportamentelor

de tip bullying este

semnificativă, este nevoie ca elevii să înveţe să se adapteze unul la altul, să

accepte şi să respecte regulile, să dea

naştere şi să pună în aplicare propriile idei într-un mod corespunzător, fără a-i
răni pe ceilalți, să fie conştienţi
de efectele comportamentelor lor asupra celorlalţi, să fie capabili să gestioneze
dezamăgirile şi constrângerile. Se

conturează, astfel, nevoia de dezvoltare a abilităţilor sociale şi emoţionale la

copii, pe lângă dezvoltarea

capacităţilor cognitive şi atingerea obiectivelor din programă. Acest program de

prevenire și diminuare a

comportamentelor de tip bullying în mediul şcolar urmărește dezvoltarea

abilităților sociale și emoționale ale

copiilor, ca factori de protecție împotriva bullying-ului, reducerea

comportamentelor de bullying existente în

rândul elevilor, prevenirea noilor comportamente de bullying și realizarea unor

mai bune relații între elevi.

Grupul ţintă

Programul de prevenire și diminuare a comportamentelor de tip bullying în

mediul

şcolar se adresează elevilor din ciclul gimnazial.

Scop

Prevenirea și diminuarea violenței în mediul școlar.

Obiective

• Reducerea comportamentelor de tip bullying;

• Dezvoltarea unor abilităţi sociale şi emoţionale.

1. SALATA DE FRUCTE: Împărțiți elevii într-un număr egal de trei sau patru
fructe (de ex., portocale, căpșuni și banane). Pe urmă se așează în cerc, cu un
voluntar care stă în picioare în mijloc. Strigați numele unui fruct, „portocale” și
toate portocalele trebuie să-și schimbe locurile între ele. Persoana care stă în
mijloc încearcă să ocupe unul din locurile libere, lăsând o altă persoană fără loc.
Această nouă persoană din cerc strigă un alt fruct și jocul continuă. O rundă de
salată de fructe înseamnă că toți jucătorii trebuie să-și schimbe locul.

2. SCHIMBĂ LOCUL: Aranjați scaunele într-un cerc mare și fiecare jucător

trebuie să se așeze, cu excepția unuia care stă în mijlocul cercului. Cel care stă în
cerc începe jocul cu o afirmație, cum ar fi: „Toți cei care poartă șosete albe ...”,
după care toți cei care poartă șosete albe trebuie să se ridice în picioare și să facă
schimb de locuri (nu este permis să se așeze pe scaunul din stânga sau dreapta
lor). Persoana care a început jocul încearcă să se așeze, lăsând pe cineva în
mijlocul cercului, care preia acum conducerea jocului cu o nouă afirmație „Toți
cei care ...” și continuă jocul.
3. SCAUNE MUZICALE: Jucați jocul într-un cerc de scaune orientate spre
exteriorul cercului. Să aveți muzica pregătită. Numărul scaunelor trebuie să fie cu
unul mai mic decât numărul elevilor participanți la joc. Pe măsură ce muzica
cântă în fundal, elevii se pot plimba, pot dansa în jurul cercului de scaune. Când
se oprește muzica, fiecare jucător trebuie să-și găsească un scaun. Unul dintre
elevi va rămâne fără loc și trebuie să părăsească jocul. Unul din scaune este scos
din cerc și muzica pornește din nou. Pentru a accelera jocul, puteți scoate mai
multe scaune. Procesul se repetă până când numai un singur elev rămâne stând pe
ultimul scaun rămas, fiind declarat câștigătorul jocului.