Studiu de specialitate

Comportamentul deviant

Din anul 1990 delincvenţa juvenilă se înscrie pe o linie ascendentă. Factorii care au determinat
aceasta creştere sunt în general de ordin economic, social, cultural etc. Perioada de tranziţie în care ne
aflam genereaza în mod obiectiv unele efecte economice imprevizibile, care la rândul lor au devenit
cauze imediate ale multora din disfuncţiile aparute pe plan social. Astfel, trecerea de la sistemul
economic supercentralizat la cel al economiei de piaţă, a dat naştere unei inflaţii galopante,
necontrolabile, cu consecinţe negative pentru standardul de viaţă al oamenilor

Organizarea studiului:

Comportamentul deviant este opusul comportamentului conformist, el se abate de la normele

acreditate în cadrul unui sistem social, mergând până la conflict cu valorile culturale. Comportamentul
deviant are şi o semnificaţie de inadaptare, statistic devianţa fiind o abatere de la medie.

Obiectivele studiului:

- implicarea instituţiilor competente în îmbunătăţirea cadrului legislativ în domeniu;

- elaborarea de propuneri si metode privind prevenirea fenomenului prin diminuarea unora din
cauzele generatoare.

Ipoteze de lucru:

- cu cât nivelul material este mai precar, cu atat persoanele îşi acoperă necesităţile zilnice prin
comiterea de acte infracţionale;
- cu cât colaborează mai multe instituţii în vederea prevenirii criminalităţii, cu atât fenomenul este
în descreştere;
- cu cât numărul persoanelor instuţionalizate creşte, numărul de infracţiuni săvârşite va fi mai
mare.

Teste proiective de personalitate

 Testele proiective de personalitate au ca obiectiv identificarea capacităţilor unei peroane de a face
faţă unei anumite situaţii, respectiv:

- impulsivitatea: dinamismul şi vitalitatea;

- inhibiţiile: rigiditatea, tendinţa de reprimare, de înăbuşire violentă a sentimentelor;

- controlul emotivităţii şi capacitatea de a stăpâni o situaţie;

- comportamentul social şi aptitudinea de a coopera cu ceilalţi;

- inteligenţa: care este demersul intelectual respectiv, ce face o persoană

pentru a rezolva o problema (tatonări sau încercări succesive, cooperează cu ceilalţi, etc.)

Aceste teste au la bază următorul principiu: o persoană are tendinţa de a proiecta, respectiv de a
atribui propriile sentimente şi dorinţe, propriul stil de viaţă asupra altor persoane, obiecte, fotografii etc.

Majoritatea explicaţiilor cauzale au fost abordate din perspectiva teoretică a socializării

personalităţii. Conceptul de socializare, folosit în sensul de proces complex de transmitere şi
interiorizare a valorilor şi normelor existente în societate, a dobândit poziţie centrală în analiza
fenomenului infracţional juvenil, deoarece prin intermediul acestui proces se formează şi se
structurează motivaţiile, atitudinile şi convingerile tinerei generaţii.

Deosebit de importantă pentru orice tip de societate, formarea conştiinţei morale a tinerilor ce
reprezintă eficienţa socializării umane, a integrării sociale armonioase în societatea respectivă, nu este
lipsită de multiple probleme contradicţii, care nu pot fi elaborate si soluţionate, numai din punctul de
vedere al educatorului, ci impun proiectarea prealabilă a unui control formativ care să facă compatibile
exigenţele educaţiei cu cerinţele specifice şi aspiraţiile proprii subiectului acestui proces.

Concluzii:
 În urma studiului am descoperit urmatoarele cauze generatoare de comportament delincvenţial :
• dezinteresul total din partea unor cadre didactice faţă de elevii care prezintă deficiente de adaptare;
• inadaptarea şcolară, aptitudinile şcolare slab dezvoltate, tulburările afectivităţii şi cele caracteriale;
• răspândirea divorţului pe o scara din ce în ce mai largă, ca o determinanta a abandonării obligaţiilor
de educare şi supraveghere a copiilor;
• decalajul dintre aspiratiile şi tentaţiile specifice vârstei minorilor şi posibilităţile reale ale familiei de a
le satisface, ceea ce duce la comiterea unor furturi, tâlhării, înşelaciuni etc.;
• exemplul negativ al părinţilor - relaţii conflictuale persistente, consum de alcool etc.;
• mulţi minori receptează rapid modelul speculanţilor, care ajung prin mijloace frauduloase la un
standard de viaţă ridicat şi manifestă predilecţie pentru a adopta un asemenea model existenţial
(exemplul hakerilor);
• pericolul pe care îl reprezintă liderii negativi - majori şi minori - mai ales spre influenţarea spre
devianţa a minorilor marginalizaţi ori cu deficiente;
• amploarea cazurilor de minori care inhaleaza aurolac şi alte substante halucinogene deosebit de
nocive pentru sănătatea lor fizică şi psihică;
• inadaptarea minorilor proveniţi din mediul rural la modul de viaţa urban, fapt ce facilitează atragerea
lor de catre infractorii majori la comiterea unor infracţiuni;
• consecinţele pe plan infractional pe care le produce necuprinderea tuturor minorilor în procesul de
învăţământ.

Bibliografie :

1. Sima, I (1986)., Exigenţa şi afecţiunea, îmbinate armonios în procesul educativ, în:

„Organizarea personalităţii”, red. C. Păunescu, EDP, Bucureşti
2. Vincent, R., (1977), Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
3. Tăsica, L., (2000), Orientarea şcolară şi profesională, o strategie de prevenire a delincvenţei
juvenile, în Revista de Pedagogie, nr. 1-12