Ipoteza generală conţine următoarea presupunere: dimensiunea delincvenţei în rândul

tineretului este dependentă de dinamica vieţii social-economice care exprimă starea de

anomie socială existentă la nivel micro şi macrosocial, astfel diminuarea delincvenţei juvenile
devenind funcţie a depăşirii crizelor (crearea condiţiilor adecvate pentru sporirea
posibilităţilor de autoafirmare, sărăciei şi creşterii bunăstării populaţiei etc.), eficientizării
politicilor sociale de tineret, reformării juridice şi perfecţionării mecanismului de prevenire şi
control.

Ipotezele de lucru descind din constatările:

Evoluţia şi resursele de creştere a comportamentului predelincvent şi delincvent ale unor

categorii de minori şi tineri sunt funcţie a dezorganizării sociale şi individuale ce agravează
un complex de factori determinanţi precum:

- migraţia masivă a populaţiei, favorizând dezorganizarea familiei tradiţionale, diminuând

rolul protector, socializator şi responsabilitatea ei pentru educaţia transmisă copiilor;

- eşecul şcolar exprimat în manifestări predelincvente: absenteism şi abandon şcolar,

indiferenţă faţă de studii, apartenenţa la grupuri stradale etc.

- existenţa unui climat de viaţă nefavorabil şi insecuritatea profesională accentuată a

populaţiei tinere în societatea moldovenească contemporană;

- ineficacitatea sistemului autohton de protecţie socială destinat familiei şi generaţiei în

creştere, de control social şi juridico-penal în preîntâmpinarea delictelor, limitarea
posibilităţilor de autoafirmare a personalităţii tinere, pierderea contactului cu grupurile
sociale bine organizate, predispunerea spre parazitism social (utilizarea alcoolului, drogurilor
etc.);

- multiplicarea grupurilor ocazionale, „de cartier” în acţiunile cărora sunt implicaţi minorii şi
tinerii lăsaţi fără supraveghere în timpul său liber, căutând o ocupaţie, de regulă, anomică.

Eficienţa proceselor de resocializare şi reintegrare a tinerilor şi minorilor delincvenţi,

precum şi a celor aflaţi în grupurile de risc, depinde de efortul orientat spre optimizarea
condiţiilor de viaţă în general, dar şi dezvoltarea sistemului de servicii sociale comunitare,
importante fiind implementarea alternativelor la detenţie.

Sporadicitatea abordărilor directe asupra problematicii delincvenţei generaţiei în

creştere (cunoştinţele şi informatizarea redusă a populaţiei despre urmările delincvenţei,
aspectele complexe ale procesului de luptă şi prevenire a comportamentului delincvent,
administrarea justiţiei în comunitate etc.) amplifică starea de pasivitate socială şi indiferenţă
în promovarea unui mecanism complex multidimensional de prevenire şi diminuare a
contingentului delincvent