CAPITOLUL I 

DELICVENȚA JUVENILĂ
1 .NOȚIUNI GENERALEDupă anul 1990 s-a evidențiat o creştere a criminalității din rândul minorilor
,statisticile aratând o dublare a numarului de infractori din rândul minorilor la începutul democrației în
țara noastră (1991-1993).Delicvența juvenilă este principala componentă a criminalității, manifestată
prin incapacitatea unor minori de a se putea adapta în societate, de a respecta normele de conduită
întalnite în mediul social .Prin delincvență se înțeleage o serie de fapte ilicite, indiferent daca aceste
fapte prezintă sau nu un caracter penal (fuga de la domiciliu, absența repetată şi îndelungată de la
şcoală etc.). Prezintă o deosebită importanță abordarea psihologică a acestei noțiuni, prin care se
încearcă să se explice în ce măsură minorul dispune de o capacitate intelectuală, afectivă şi volitivă,
capabilă să mențină un echilibru între interesele, nevoile şi aspirațiile sale, precum şi a mijloacelor
legitime de realizare a acestora.Din acest punct de vedere minorul infractor apare ca un individ cu o
insuficientă maturizare socială, cu deficiențe de integrare socială, care intră în conflict cu cerințele
sistemului valorico-normativ şi cultural al societății în care trăieşte.Prin urmare, se încearcă a fi scoase
în evidență atât personalitatea delincventului, cât şi mecanismele interne (mobiluri, motivații,
scopuri) care declanşează trecerea la actul infractional.[1] Termenul de “delincvență juvenilă” nu
se regăseşte în legislația penală din țara noastră și nici în dreptul pozitiv din alte state. Acesta este o
creație a doctrinei penale şi a teoriilor criminologice sau sociologice, în încercările lor de a grupa o
serie de infracțiuni în funcție de criterii de vârstă, consolidându-se că faptele penale prezintă o serie
de particularități determinate de nivelul de maturitate biologică, cu precădere mintală al minorului
infracțiunii.[2]Conceptul de “delicvență juvenilă” reprezintă doua noțiuni, și anume: conceptul de
devianță ce reprezintă o abatere de la normele și valorile sociale și respectiv conceptul de juvenil.
Totodata acest concept poate fi sinonim cu noțiunea de “criminalitate juvenilă” prin care se înțelege o
serie de fapte cu caracter ilicit, delicvența fiind considerată o “forma de ajustare” care generează
predispunerea minorului să recurgă la violență ,agresivitate.Potrivit art. 40 (1)
al Convenției cu privire la drepturile minorului stabileşte că statele trebuie să recunoască dreptul
fiecărui copil, acuzat de comiterea unei infracțiuni, de a fi tratat într-o manieră compatibilă cu
promovarea simțului de demnitate şi valoare ale minorului, luând în considerare vârsta minorului şi
dorința acestuia de a promova reintegrarea sa şi de a-şi asuma un rol constructiv în societate.Sistemele
de justiție juvenilă ar trebui să promoveze drepturile şi siguranțaacestora, să le protejeze starea fizică
şi mentală şi să ia în calcul necesitatea de reabilitare a acestora, garanțiile respective fiind stipulate de
art. 14 (4)
al Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi de Regula nr.1 din regulile
ONU cu privire la protecția minorilor privați de libertate . Prin urmare, susținem ideea conform căreia
minoritatea constituie în general o scuză atenuată legală, stabilindu-se o prezumție a lipsei de
discernământ, prezumție care până la vârsta de 18 ani înlatură răspunderea penală, pentru ca între 14
și 18 ani să se transforme într-o prezumpție relativă, fie de nerăspundere fie de răspundere, putând fi
contrazisă prin dovezi din care rezultă că minorul este răspunzător din punct de vedere penal pentru
fapta săvârşită. La stabilirea gradului de discernământ al minorului se va avea în vedere o analiză
complexă și globală a răspunderii penale a minorului, care poate să conducă o instanță specializată de
judecată la pronunțarea unei măsuri educative cu caracter de ocrotire sau cu caracter penal ori la
pronunțarea unei pedepse pe baza cunoaşterii evoluției morale şi dezvoltării psihice a minorului[ 3]
.Delicvența juvenilă apare ca urmare a participării minorului într-un mod activ la săvârsirea unor
infracțiuni ca urmare a nerespectării normelor sociale impuse de mediul din care aceştia fac parte,
neintegrându-se în societate. Minorul infractor săvârşeşte infracțiuni destul de grave cum ar fi: viol, furt,
omor,etc..[4]Comportamentul delincvent provine din anumite dificultăți care-l împiedică
pe minorul respectiv să acționeze conform prescripțiilor normei, fie existenței unei personalități
perfecte, normele căreia sunt incompatibile cu standardele de normalitate şi moralitate ale grupului
sau colectivității din care face parte.Pornind de la aceste considerente, distingem:a. delincventul
nevrotic, care manifestă un comportament generat de conflictele de natură psihică”b. delincventul
patologic, al cărui comportament este determinat în mod organic;c. delincventul normal, care se
identifică cu modelul obişnuit de delincvent, preluându-i caracteristicile. Aceste stări comportamentale
diferă de la caz la caz în funcție de vârsta și de temperamentul fiecărui individ, de capacitatea de a-şi
controla provocările pshico-emotionale .Comportamentul minorului infractor se caracterizează prin:
personalitate dizarmonică, instabilitate afectivă, toleranță redusă la frustrări, agresivitate.[5] FACTORII
CARE CONTRIBUIE LA FORMAREA UNUI COMPORTAMENT VIOLENT LA MINORCauzele care conduc la
apariția criminalității în randul minorilor diferă de la caz la caz, datorită mediului social din care fac
parte, agresivitatea în rândul minorilor având un caracter pronuntat, fiind vizibil în mod frecvent, aceştia
manifestându-se agresiv cu alte persoane în locuri publice cum ar fi: în mediul școlar, în mijloacele de
transport şi chiar în mediul familial.Săvârşirea infracțiunilor de către minori apar ca urmare a unor cauze
si anume Creșterea abandonului scolar Un mediul familial tensionat, un mediu conflictual, plin de
neglijențe si de abuzuri Neexistența unei relatii familie –scoală Expunerea minorului la filme, jocuri cu
tentă violentă Lipsurile materialeO situație financiară precară Debilitatea mintală sau alte boli psihice Cel
mai important factor: anturajul Abandonul şcolarAbandonul şcolar a avut o creştere semnificativă după
anul 1990, ajungându-se la concluzia că, majoritatea minorilor care încetează frecventarea școlii,
părăsesc sistemul educativ au dificultăti majore de comportament neavând capacitatea de a discerne
între ceea ce este permis să facă și ce nu este permis, aceştia devenind infractori la o vârstă fragedă .
[6]Cadrul didactic are un rol important în educarea minorului, acesta trebuie să-i insufle pasiunea pentru
scoală, să desfășoare activități pentru combaterea violenței, să fie atent la atitudinea fiecărui elev
pentru a observa reacțiile fiecăruia și să ia măsuri în cazurile în care există probleme.Un elev se poate
apropia de un cadru didactic atunci cand simte ca acesta inspira încredere, putând a se destăinuii,
cerându-i ajutorul cadrului didactic pentru a-l ajuta în anumite privințe .Un cadru didactic care impune
autoritarism față de un copil cu dificultăți la învatatură îi reprimă acestuia o stare de furie atunci cand
este etichetat “un copil problema”, creeându-se o ruptura între colectivul clasei care îl privesc pe acesta
cu infiferență , insuflându-i acestuia un sentiment de frustare care se generalizează prin schimbarea
comportamentului acestuia față de sistem, care întăreşte sentimentul de descurajare și lipsa încrederii
în forțele proprii . Rolul familiei in viața copiluluiÎn plan psihologic, familia poate fi reprezentată ca un
câmp de forțe cu sensuri pozitive şi negative, care acționează asupra fiecărui membru în parte şi a
tuturor față de copil. Astfel, apar relații afective, valorizante focalizate în jurul copilului care este atras
sau respins de către părinți, fenomenul de indiferență fiind practic inexistent.Într-o familie normală,
copilul care este şi nucleul acesteia determină o aceeaşi cantitate de atracție din partea ambilor părinți
şi de asemenea, între aceştia, există un schimb de fluxuri afectogene de intensitate relativ egală şi
obligatoriu pozitive. Referitor la ceea ce se petrece în alte familii în care apar schimbări sensibile în
raporturile dintre părinți şi dintre aceştia şi copii, studiile psihologice au arătat că se produce fenomenul
de respingere din partea copiilor.Familia are un rol important în viața fiecarui copil, întrucat minorul
începe să.şi formeze un comportament având drept exemplu membrii familiei .Minorii care ajung să
comită fapte penale provin de cele mai multe ori din familii dezorganizate, vulnerabile, monoparentale
sau din familii cu o situație financiară precară care vor să.şi depășească condiția .Minorii care fac parte
dintr-o familie cu antecedente penale comportându-se în continuare agresiv cu cei din jur, având un
comportament violent de cele mai multe ori insuflă minorului care nu are capacitate de discernământ să
aibă si el un asemenea comportament neavând cine să.l oprească acesta ajunge să comită fapte penale
chiar din vina parintilor .Familia trebuie să urmărescă fiecare pas pe care minorul îl face pentru a.i
corecta eventualele greşeli comportamentale, să nu fie “îndopat “ cu violență fie domestică, fie
provenită din diferite canale de televiziune, calculator, pe care acesta le foloseşte zi de zi, întrucat
minorul ar putea ajunge să se creadă sub întruchipările unui personaj și să comită o anumită
infracțiune .Un factor declanşator a unui comportament agresiv poate fi generat de către familie prin
insuflarea unui comportament negativ. O intervenție optimă a familiei este aceea de a orienta, în mod
conștient, atenția asupra evenimentelor pozitive, deoarece acestea trebuie evidențiate mai mult decat
cele negative. Pe de altă parte, şi familiile hiperpermisive pot crea copii sau adolescenți agresivi
promovând lipsa de limite.[7] Neexistența unei relatii familie –scoalăPărinții nu pot cunoaște pe deplin
psihologia copilului lor dacă nu află și modul lui de comportare in mediul școlar. Activitatea de acasă
este o continuare a activității pedagogice de la școală și invers. Întregul proces de educație și mai ales de
instrucție se realizează atât în mediul şcolar cât și în mediul familial. Existența unei colaborări între
familie şi şcoală este necesară în vederea dezvoltării minorului a unei responsabilități față de
dezvoltarea sa fizică și intelectuală, de a-şi perfecționa abilitătile școlare.Așadar, școala are un rol
important să identifice situațiile-problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil
strategiile educative în favoarea minorului și să conștientizeze că relația de colaborare școală-familie
este benefică în educarea copiilor.Educația în familie devine astfel un proces de pregătire pentru
viață, prin întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață, astfel încât minorul să trăiască într-un
mediu adecvat .Un parinte trebuie să-și încurajeze copilul pentru a-şi exprima emoțiile și sentimentele
trăite să vorbească deschis cu acesta să-l învețe să-și exprime sentimentele într-un mod deschis, astfel
va avea o medodă adecvată de a-şi descărca frustrarea și furia, să discute problemele cu care copilul se
confruntă, să-i ofere posibilitea de a-şi forma o strategie asertivă de abordare a acestora, bazată pe
dialog, nu pe o perspectivă nocivă, în care agresiunea fizică și verbală ocupă un loc important. Expunerea
minorului la filme ,jocuri cu tentă violentăDeși psihologii recomandă ca minorii să nu stea în fața
televizorului ,calculatorului mai mult de o oră maxim doua ore pe zi, majoritatea părintilor nu țin cont de
acest sfat și evită să impună copiilor această limită și să selecteze programele pe care le urmăresc
minorii, drept urmare apar consecințe destul de grave.Minorii care au urmarit emisiuni, filme cu
conținut violent, agresiv sunt supuşi la riscul de a comite infracțiuni grave, în comparație cu cei care au
urmărit anumite programe educative .Un părinte care conştientizează efectele negative ale imaginilor
televizate ,stabileşte o limită clară pe care minorul îl poate petrece în fața televizorului sau a oricărui alt
ecran, stă lângă el pentru a-i explica ceea ce el asimilează, cu această ocazie părintele are posibilitatea
de a controla programele urmarite de minor.Corelarea unor programe educative structurate pe nevoile
sociale și o protecție socială eficintă, ar realiza acelasi obiectiv: diminuarea actelor infracționale.[8]
Lipsurile materiale.Insuficiența bugetului familial, precum şi dificultățile materiale prezente în unele
familii reprezintă condiții care afectează buna funcționare a grupului familial, conducând la tensiuni,
conflicte, dezechilibrul economic putând degenera într-un dezechilibru psihologic .Potrivit psihologilor
o cauză principală care determină delicventa juvenilă este situația financiară precară. Minorii care nu și-
au format anumite principii și anumite valori, consideră ceva normal comiterea de furt în scopul de a
supraviețui, indiferent de consecințele care apar.Cadrul legal permisiv care reglementează situația
minorilor care comit fapte antisociale este unul din factorii favorizanți al acestui gen de fapte. Pe lângă
acesta, starea de sărăcie avansată a familiilor din care provin, lipsa de educație şi dezvoltarea unui mod
de trai din comiterea de infracțiuni, conduc totodată la comiterea acestor fapte de către minorii
nejustițiabili. Debilitatea mintală sau alte boli psihiceDeficiența mintală reprezintă reducerea
capacităților intelectuale și psihice în mod semnificativ, ce determină un ansamblu de dereglări
comportamentale.Ereditatea este determinată de transmiterea însuşirilor şi a caracterelor fizice, de la
părinți la copii prin mijlocirea plasmei germinative. Purtătorii eredității sunt celulele germinative, mai
exact cromozomii şi genele, care, prin fecundare dau naştere şi se dezvoltă o noua ființa, căreia i se
transmit caracterele părinților. Factorii psihici determină o deosebită importanță în etiologia crimei ca și
factorii biologici şi sociali. [9] AnturajulCercul de prieteni are un rol important în
dezvoltarea personalitații unui minor . Influența negativă a anturajului din care face parte minorul poate
fi greu de sesizat sau există cazuri în care acesta nu-şi dă seama de existența ei.Minorul ajuns la vârsta
cautării unor noi experințe, curiozitatea probării unor “lucruri interzise” de părinti, scoală, acesta ajunge
să consume alcool, substanțe interzise, având ca scop formarea unei identităti proprii, care-l fac să uite
de respectarea normelor sociale și la insistențele “prietenilor “din anturaj minorul este determinat să
comită anumite fapte indiferent dacă acestea au sau nu un caracter penal (să fugă de acasa, de la scoală,
să sustragă anumite bunuri din diferite locuri).Minorii ajung în cele mai multe cazuri să facă parte dintr-
un “grup” din cauza parinților care nu le aprobă un anumit comportamen, ajungând în situația în care îi
descurajează pe aceştia din cauza nepasării . Parinții trebuie să fie indulgenți cu copiii, să le asculte
problemele cu care se înfruntă zi de zi, să-i determine să vorbească cu acestia, să petreacă foarte mult
timp cu ei în scopul de a găsi acasă aceea liniste, încredere de care ei au nevoie în asa fel să nu caute în
altă parte .Mulți dintre minori ajung pe strazi făcând parte dintr-un anturaj dubios din cauza abandonării
acestora de către părinti, din cauza lipsei de afecțiuni părintesti, din cauza stresurului din centrele de
plasament aceştia devin infractori la o vârstă fragedă. [10]3. INTRODUCEREA UNOR MĂSURI PENTRU
COMBATEREA CRIMINALITAȚII ÎN RÂNDUL MINORILORPrevenirea şi combaterea fenomenului
infracțional din rândul minorilor a constituit și constituie şi în prezent o problemă atât la nivel național
cât și la nivel European .Prevenirea crimelor sub aspectul modelului de dezvoltare se caracterizează prin
crearea posibilităților pentru tineri, încurajarea participării lor la diverse activități ce corespund
intereselor şi necesităților minorilor. Un moment important al acestei strategii este să permită minorilor
să decidă asupra soluțiilor ce țin de problemele lor, iar oamenii din instituțiile de dezvoltare să
contribuie la implicarea cât mai largă a tinerilor în aceste procese.În această situație, ideea de bază este
a-i trata pe minori, chiar şi pe cei mai marginalizați, ca pe o parte integrantă a societății şi nu ca o
amenințare pentru societate.Un concept cheie al acestui model este examinarea problemelor sociale ale
tinerilor prin crearea de posibilități în diferite sfere ale vieții sociale, îndepărtarea minorilor de la
influențe negative ce ar constitui o sursă potențială a comportamentului deviant, reformarea proceselor
instituționale prin care tinerii sunt marginalizați.Actorii de bază ai acestui model sunt şcolile, autoritățile
curative şi din domeniul educației, lucrătorii serviciilor sociale, voluntarii diverselor organizații de
ajutorare şi asistență a minorilor. Aceşti actori lucrează în parteneriat cu tinerii pentru a le oferi
posibilități de activitate, educație sau odihnă. Cea mai mare problemă a unui asemenea model este lipsa
de investiții, de susținere la nivel moral din partea statului a instituțiilor de dezvoltare.[11]Prevenirea
delicvenței din rândul minorilor constă într-un ansamblu de măsuri si tehnici care vizează reducerea
comportamentelor care antrenează prejudicii considerate ilicite. În vederea prevenirii delicvenței
menționăm următoarele măsuri:
1) Măsuri psiho-pedagogice și măsuri psiho-sociale .
Aceste măsuri au ca scop depistarea si înlaturarea factorilor negativi în vederea unei relaționării
familiale adecvate. Aceste măsuri au în vedere în prim plan testarea şi depistarea minorilor care au
probleme de adaptare şi integrare socială, de a-i orienta pe aceştia să-şi formeze o carieră profesională,
de a-i ajuta să-şi formeze noțiuni şi judecăti morale. Socio-terapia si psiho-terapia familiei au un rol
important în dezvoltarea personalitătii minorului, acesta dobândind anumite principii care-l îndrumă pe
acesta la valorificarea normelor sociale . Măsurile socio- profesionaleAceste măsuri constau în
consilierea şi sprijinirea minorului, în scopul de a-l ajuta pe acesta să-şi descopere aptitudinile spre a se
putea orienta către o profesie in functie de capacitatile, orientările şi aspirațiile acestuia. Ele sunt menite
pentru a ajuta minorul să se integreze in societate, să se maturizeze, să împiedice abandonul şcolar şi să
prevină actele de indisciplină. Măsurile medico-psihologice şi psihiatriceAceste măsuri constau în
depistarea unor tulburări comportamentale, emoționale, probleme psihice, tendințe cu caracter agresiv
sau cu caracter psihopatic intervenindu-se la timp aplicand un tratament medico
psihiatric/psihoterapeutic în scopul de a preveni evoluția acestor probleme.In cazul in care minorul nu
răspunde tratamentului care i se aplică, se va lua măsura internării în scopul de a preveni un anumit
incident provocat de minor .Prevenirea criminalității din randul minorilor poate fi exercitată dupa cum
urmează: la nivel primar – prevenirea primară se poate adresa intregii populații, tuturor cetățenilor, în
scopul de a preveni săvârşirea unor fapte penale. la nivel secundar –prevenirea secundară constă în
selectarea indivizilor sau grupurilor de indivizi formate pe baza anumitor factori de risc, care prezintă un
anumit risc de delicvența. In vederea depistării minorilor care prezintă anumite probleme care ar putea
conduce la săvârşirea unor infracțiuni, se pot desfăşura anumite acțiuni în diferite regiuni cu probleme
de adaptare în mediul social unde lipsa educației blochează şansele minorilor de a evolua şi de a se
dezvolta conform normelor sociale . la nivel terțial –constă în depistarea minorilor infractori care au
comis anumite fapte penale în scopul de a preveni recidiva în aceste cazuri şi de a-l ajuta pe aceştia
pentru a se reintegra în societate, făra a fi marginalizați de faptele comise. Acestă categorie de minori
pot avea un caracter delicvent persistent, de aceea se acționează analizând situația din toate
perspectivele pentru a evita apariția unor viitoare incidente.[12]În vederea combaterii criminalității din
randul minorilor avem în vedere modalități de exercitare a unor activități din cadrul unui program
dedicat minorilor în scopul prevenirii delicvenței.Desfăşurarea unor activități dedicate minorilor care au
ca scop prevenirea delicvenței juvenile vizează, in primul rand, informarea minorilor cu privire la riscurile
la care se supun copiii care săvârşesc fapte penale, pedepsele care li se aplică acestora, prezentarea
unor exemple în care minorii respectivi au avut de suferit din cauza săvârşirii anumitor infracțiuni in
scopul de a-i determina pe aceştia să conştientizeze riscurile la care se supun având un caracter violent.
În cursul desfăşurării acestor activități se pot alătura foştii deținuți reabilitați, personal din cadrul poliției
cu care pot vizita centre de reeducare şi chiar penitenciare, în scopul de a-i informa pe aceştia la factorii
de risc la care se supun, în cazul luarii unei decizii infracționale.În cadrul acestui program de prevenire a
delicvenței juvenile se pot desfăşura urmatoarele activități: activități de autocunoaştere respectiv
intercunoaştere – aceste activități presupun jocuri individuale sau in grup în scopul de a-l ajuta pe minor
să comunice cu ceilalți dar mai ales îi ajută să-şi cunoască propria persoană, prin dezvoltarea abilițătilor
prosociale în vederea prevenirii unor eventuale conflicte activități ludice respectiv de relaxare –in cadrul
acestor activități se creează un mediu relaxant în scopul detensionării grupului de minori în vederea unei
relaționalizări adecvate, pentru a preveni conflictele care pot apărea în viata minorilor . activități
culturale şi de cunoaştere- aceste activități au ca scop reintegrarea şcolară venind în ajutorul minorului
pentru a-i consolida si de a-i completa cunoştințele acumulate, pentru a “trezi” interesul minorului
pentru şcoală . activități de socializare - aceste activități urmaresc formarea unui comportament civilizat
în vederea unei relaționalizări adecvate, ajutând minorul să invețe bunele maniere respective cum să se
comporte în societate. activități de formare a autonomiei personale – aceste activități presupun
exersarea unor comportamente prosociale în vederea adaptării minorului la viata cotidiană. Aceste
activități se bazează pe discuții care vizează informarea minorului pentru dezvoltarea abilitaților de luare
a deciziilor şi cu privire la realizarea unor planuri de viitor .Toate aceste activități contribuie la
prevenirea delicvenței juvenile necesitând eforturi atât din partea întregii societăti, in scopul asigurării
unei dezvoltări armonioase în randul minorilor, cat şi eforturi din partea minorilor pentru a contribui la
depăşirea condiției sociale, în scopul reducerii faptelor antisociale .[13]

4. Comparatie intre sistemul sanctionator pe VCP si NCP

Pentru o perioada (1977-1992)pentru minorii infractori era instituit in sistem sancționator diferit de cel
prevazut de NCP .Conform Art. 100 VCP, împotriva minorului care săvârşea o infracțiune se putea lua o
măsură educativă ori i se putea aplica o pedeapsă. Măsurile educative aplicate minorului, conf. NCP, au
căpătat o reglementare distinctă în comparație cu sancțiunile de drept penal prin dispozițiile vechiului
cod penal intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969. Prin comparație cu VCP, NCP reglementează în mod
diferit regimul sancționator al minorilor care săvârşesc infracțiuni. Aşadar, spre deosebire de
reglementarea anterioară, în care era prevăzut un regim sancționator mixt, ce cuprindea atât pedepse,
cât și măsuri educative, de lege lata, sancțiunile de drept penal aplicabile minorilor
infractori prevăzute de NCP sunt exclusiv măsuri educative, dintre care unele sunt privative de
libertate.[ 14]La alegerea sancțiunii aplicate minorului se ținea seama de gradul de pericol social al
faptei, de starea fizică, de comportamentul acestuia şi de condițiile în care minorul trăia. În cazul in care
măsura educativă aplicată minorului nu era suficientă pentru indreptarea acestuia, se aplica o
pedeapsa.1. Conform art.101 VCP măsurile educative aplicate minorului infractor erau urmatoarele :
mustrarea libertatea supravegheată internarea intr-un centru de reeducare internarea intr-un
institut –educativMinorului infractor i se puteau aplica măsuri educative doar dacă executarea lor se
finaliza până la împlinirea varstei de 18 ani, astfel persoana devenită, între timp, major i se aplicau
pedepse. Mustrarea nu mai este prevăzută in NCP, ea fiind cea mai uşoară măsură educativă constând în
“dojenirea”minorului având scopul de a-i arăta acestuia pericolul social al faptei săvârşite, de a-l face
conştient de gravitatea faptelor sale şi de a-l atenționa pe acesta cu privire la comportamentul său pe
viitor pentru a nu i se aplica o măsură mai severă sau chiar o pedeapsă în cazul in care acesta va mai
săvârşi infractiuni .Executarea acestei măsuri educative se realiza de indată, respectiv, în şedința de
judecată în care era pronunțată hotărârea de condamnare. Libertatea supravegheată era incadrată intre
mustrare si internarea intr-un centru de reeducare .Conform Art. 103 VCP aceasta masura era aplicată
minorilor infractori constând în lăsarea acestuia in libertate pe o perioadă de un an sub atenta
supraveghere a unei persoane desemnate de către instanța de judecată, în scopul de a-l determina
pe acesta să-si schimbe comportamentul.Această măsură avea ca scop lăsarea minorului în mediul
familial şi şcolar ,supunându-l la o disciplină controlată în vederea îndreptării acestuia.Libertatea
supravegheată se aplica minorului pe o perioadă fixă de un an şi nu se putea prelungi dincolo de
majorat, acestuia fiindu-i aplicată o altă măsură educativă.Supravegherea minorului putea fi încredințată
părintilor acestuia saututorelui, în cazul în care instanța aprecia că aceştia sunt în măsură să asigure
supravegherea minorului în condiții satisfăcatoare. În cazul în care aceştia nu puteau să asigure
supravegherea acestuia în condiții optime, instanța dispunea încredințarea minorului în vederea
supravegherii acestuia unei rude apropiate sau unei instituții legal însărcinate cu supravegherea
minorilor.Instanța de judecată putea impune minorului anumite condiții cum ar fi: sa nu frecventeze
anumite locuri, să nu intre in legătură cu anumite persoane sau să presteze o anumită muncă
neremunerată în cadrul unei instituții de interes public cu o durată de 50-200 h, cel mult 3 ore pe zi după
programul şcolar. internarea intr-un centru de reeducareAceastă măsură se lua împotriva minorului
pentru care măsurile mentionate mai sus, se dovedeau ineficiente pentru indreptarea
comportamentului acestuia.Această masură prezenta un avantaj pentru minor intrucât acesta avea
posibilitatea de a se reeduca într-o instituție specializată cu un personal calificat, având posibilitatea, pe
timpul internării să invețe pentru a-şi forma o calificare profesională conf. aptitudinilor sale. Procesul de
reeducare acționa asupra minorului în scopul prevenirii săvârşirii unor noi infracțiuni.Aceste centre de
reeducare prezentau o siguranță pentru supravegherea minorului, având un rol preponderant educativ
ce reiese din rezultatele studiilor efectuate. Acestă măsură se lua pe o durată nedeterminată, în functie
de comportamentul minorului, acesta putând fi eliberat înainte de împlinirea vârstei majoratului în cazul
în care dă dovadă de îndreptare şi se implică în procesul de reeducare dându-şi silința în vederea
obtinerii unei calificari. ,dar cu condiția trecerii unui termen de cel puțin un an de la momentul
internării acestuia .Revocarea acestei măsuri se realiza în cazul în care minorul în timpul executării
măsurii sau al liberării săvârşea o nouă infractiune şi pentru a nu i se aplica o pedeapsa, instanța
considerând că nu este benefică pentru dezvoltarea minorului,decidea revocarea acestei
măsuri. internarea intr-un institut medical –educativ Această măsură era aplicată minorului care din
cauza starii sale fizice sau psihice, necesita untratament medical si un regim special educativ, având un
caracter mixt.Această măsură se aplica minorului pe o perioadă nederminată durând până la împlinirea
vârstei de 18 ani. Pentru realizarea scopului urmărit instanta putea să dispună prelungirea măsurii pe o
perioadă de doi ani dupa ce minorul împlinea vîrsta de 18 ani. [15] SISTEMUL PEDEPSELOR APLICABILE
MINORULUI.Sistemul pedepselor aplicabil minorului era format din:închisoare şi amendă.În situația în
care minorul săvârşea o infracțiune gravă care era prevăzută cu detentiunea pe viată, acestuia nu i se
putea aplica detentiunea pe viață şi nici nu i se putea aplica o măsură educativă, întrucât nu era
suficientă pentru îndreptarea acestuia, ci i se aplica închisoarea de la 5 până la 20 de ani.Dacă minorul
săvârşea mai multe infracțiuni aflate în concurs, care pentru unele infractiuni se dispuneau măsuri
educative iar pentru unele pedeapsa inchisorii, se ținea cont doar de limitele de pedeapsa, măsurile
educative erau revocate, întrucât minorul nu putea fi supus unui regim dublu de sancționare.Executarea
pedepselor se realizau în penitenciare sau secții separate de majori, î0n scopul de a evita anumite
consecințe nefaste asupra evolutiei psihicului şi personalității acelor minori, având în vedere contactul
minorilor cu anumiți infractori inrăiți.CAPITOLUL II1 .NOȚIUNI GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA PENLĂ
A MINOLULUIInfracționalitatea din rândul minorilor prezintă anumite particularități date de dezvoltarea
lor psihică dar şi de vârsta acestora.Conform Art. 113 NCP minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani
nu poate răspunde penal, întrucât minorul trece printr-o incapacitate psihofizică normală de a înțelege
sancțiunile impuse de lege, aşadar acesta nu poate fi niciodată subiect al răspunderii penale, întrucât în
acest caz exisă o cauză de neimputabilitate conf. art.27 CP.Conform Art.113.alin.3 CP minorul cu vârsta
cuprinsă între 16 si 18 ani răspunde penal pentru infractiunile comise, considerandu-se că acesta
are capacitatea de a-şi da seama de gravitatea faptelor sale şi de a-şi controla actele sale de conduita
.Sancționarea minorilor care săvârşesc infracțiuni se realizează conform particularităților psiho -fizice şi
în funcție de particularitățile de vârstă, menite să asigure reeducarea acestora, astfel încât minorii
infractori să respecte normele sociale.Comiterea faptelor penale de către minori ridică mari probleme
tinând cont şi de diversitatea cauzelor care îl determină pe acesta să recurgă la un comportament
agresiv ,cum ar fi: lipsa discernamantului, lipsa experienței de viața, deficiențe ce provin din părăsirea
sistemului educativ, frecventarea unui anturaj nefast precum şi probleme provenite din mediul familial
.În lupta contra infractiunilor provocate de minori este necesar să se tină cont de faptul că acestia se află
în perioada de formare şi dezvoltare atât fizică cât şi psihică, ei nu posedă aceeaşi capacitate de gândire
ca majorii şi ca ei pot fi uşor influențabili, cu privire la provocările care se exercită asupra lor, de faptul că
aceştia nu posedă o experientă de viată, putând cadea mai usor tentatiilor.Legislația penală a creeat un
sistem sancționator aplicabil minorilor care săvârşesc infracțiuni, sistem alcătuit din măsuri educative şi
pedepse, în scopul de a-l ajuta pe acesta să conştientizeze gravitatea faptei pe care a săvârşit-o. În cazul
minorului cu vârsta până la 14 ani în urma săvârşirii unei fapte penale Conf. art. 84 alin. (1)
din Legea nr. 272/2004 privind protecția şi promovarea drepturilor copilului, se vor aplica, la
propunerea direcției generale de asistență socială şi protecția copilului în a cărei unitate
administrativ-teritorială îşi are domiciliul minorul, urmatoarele măsuri: plasamentul sau supravegherea
specializată.[16]Comisia pentru protecția copillului , dispune una dintre măsurile prevăzute la art. 59 lit.
a) si c), atunci când există acordul părinților minorului sau al altui reprezentant legal al acestuia, sau,
după caz, instanța judecătorească, iar în cazul în care acest acord lipsește, se va ține seama de:
condițiile care au favorizat săvârșirea infractiunii, de gradul de pericol social al faptei, de mediul în
care a crescut și a trăit minorul , de riscul săvârșirii unei alte fapte prevăzute de legea penală, precum și
orice alte elemente de natură a caracteriza situația minorului. Conform principiul interesului superior
al minorulu , instanța va trebui să analizeze situația minorului, să prevaleze în toate deciziiile acestuia în
a dispune măsura plasamentului, tinând cont de principiul subsidiarității prin raportare la dreptul
minorului de a creşte alaturi de parinti.[17]De exemplu, din practică a rezultat că instanța prin sentința
civilă nr. 407/20 nov. 2008 a respins cererea formulată de petenta DGASPC Dolj, prin care s-a
solicitat să se dispună supravegherea specializată în familia tatălui a copilului RIS, născut in anul 1997
în Craiova, fiica lui RI şi RCD.Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele
considerente: Părinții copilului s-au despărțit în urmă cu 8 ani, iar copilul RIS, împreună cu alți doi
frați, au rămas în grija tatălui. Tatăl locuieşte împreună cu aceştiaîntr-un imobil compus din 3 camere
şi 2 holuri, modest mobilate, în condiții igienico-sanitare satisfăcătoare. Veniturile familiei sunt
compuse din ajutorul social în sumă de 100 lei/lună si alocațiile complementare de 72 lei.Mama
copilului, RC nu a menținut legătura cu familia şi nici nu a plătit pensia alimentară stabilită printr-o
hotărâre judecătorească prin care cei trei copii au fost încredințați tatălui. Minorul RIS a intrat în
atenția DGASPC Dolj în baza adresei Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova care arăta că acesta,
împreuna cu 4 minori au sustras mai mulți butuci din lemn de plop ce fuseseră tăiați şi depozitați în
piața de zi din oraşul Bechet, jud. Dolj, săvârşind infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208,
alin.l -209, alin.l, lit.a) si e) Cod Penal. Copilul RIS este elev în clasa a VI-a în cadrul unui liceu din
Bechet. Acesta prezintă un nivel de dezvoltare fizică corespunzătoare vârstei cronologice.Din Raportul
Serviciului de Probațiune, a reieşit faptul că aceasta a săvârşit infracțiunea fără să conştientizeze
gravitatea gestului copiind comportamentul altor persoane. A menționat că atât copilul cât şi tatăl
acestuia au fost citați la Comisia pentru Protecția Copilului Dolj în vederea dispunerii unei masuri de
protecție dar aceştia nu s-au prezentat. Prin urmare având în vedere circumstanțele speței minorul nu a
fost dat în plasament,ci doar s-a dispus asupra sa măsura supravegherii specializate pot. art. 81 alin. 1
din Legea 272/2004 . Măsura supravegherii specializate constă în menținerea copilului în familia sa,
sub condiția respectării de către acesta a unor obligații, cum ar fi: frecventarea cursurilor şcolare;
utilizarea unor servicii de îngrijire de zi; urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau
psihoterapie; interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite
persoane."[ 18]

2. MINORII CARE RĂSPUND PENAL 

În literatura de specialitate s-a afirmat faptul ca minorul raspunde penal în functie de starea sa
psihofizică.In literatura de specialitate s-a constatat ca minorul cu vârsta de 16 ani acesta dobândește
în mod deplin aptitudinea de a discerne
între ceea ce este bine și ceea ce nu este bine să facă, cu alte cuvinte că este în stare să
perceapă consecințele comportamentului său.
În momentul în care capacitatea psihofizică normală a minorului a atins acest grad de dezvoltare se
poate pune problema răspunderii penale pentru minor, fiindcă numai atunci minorul poate fi receptiv
la acțiunea de prevenție generală și specială a legii penale și are deci capacitatea de a fi subiect de
drept penal.[ 19]Pentru ca minorii infractori să fie sancționați este necesar ca instanța să efectueze o
analiză atentă a circumstanțelor de săvârșire a faptei și a personalității minorului care răspunde penal,
pentru a determina regimul sancționator adecvat. Capacitatea penală, în această situatie, va fi
raportată la momentul la care minorul, având o dezvoltare psihică în conformitate cu vârsta acestuia,
are capacitatea de a distinge între un comportament socialmente acceptabil, în conformitate
cu normele de drept, și un altul inacceptabil din punct de vedere social și totodată sancționabil din
punct de vedere penal. Are o deosebită importanță vârsta majoratului, întrucât, din acel moment,
persoana care săvârșește o infracțiune va fi sancționată ca major. Stabilirea acestui prag de
vârstă depinde de discernământul minorului, implicând o dublă dimensiune, intelectivă și volitivă,
aceasta fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată, care decide dacă este cazul să se apeleaze la
efectuarea unor expertize de specialitate pentru a stabili existenței sau lipsa discernământului. Calitatea
de subiect al infracțiunii presupune aptitudinea biopsihică a persoanei de a înțelege şi de a-şi asuma
obligațiile de comportare prevăzute de normele dreptului penal, precum şi capacitatea de a-şi stăpâni
şi a dirija în mod conştient actele de conduită în raport cu cele existente. Reieşind din particularitățile
dezvoltării biopsihice a persoanei, în teoria dreptului penal s-a impus necesitatea de a stabili o limită
de vârstă sub care răspunderea penală a minorului să fie exclusă. Pentru ca o persoană să poată fi
subiect al infracțiunii, ea trebuie să fi atins, în momentul săvârşirii infracțiunii, o anumită limită de
vârstă, întrucat minorul la o anumită vârstă dobândeşte capacitățile psihice care-i oferă posibilitatea
de a conştientiza acțiunile sale şi de a şi le putea stăpâni.[ 20]
Mai concret, aceasta înseamnă că, până la atingerea vârstei de 14 ani, din punct de vedere penal,
inexistența responsabilității persoanei fizice este absolută şi în niciun caz nu se va putea
dovedi existenta ei .[21]Potrivit CP se consideră că minorul cu vârsta de până la 14 ani nu poate
răspunde penal fiind instituită o prezumpție relativă cu privire la lipsa de discernământ. Cu privire la
această situație împotriva minorului infractor nu se poate aplica nici o măsură educativă sau de
sigurantă, putândui-se fi aplicate doar măsuri de ocrotire în scopul de-al ajuta să.şi îndrepte
comportamentul .În cazul în care un minor cu vârsta sub 14 ani a săvârșit o infractiune, procurorul, va
dispune clasarea în faza de urmărire penală, iar instanța, va dispune achitarea în faza de judecată.Într-o
speță soluționată față de minorul G.F.,cu vârsta de 12 ani, Judecatoria Pitesti a dispus achitarea pentru
săvârşirea infractiunilor de furt calificat, reținându-se că, la 24 ianuarie 2013 acesta a sustras dintr-un
magazin, pe timp de noapte şi prin efractie, bunuri în valoare de 72.246 lei, sentința ramânând
definitivă,întrucât acesta nu răspunde penal conf. Art.113.alin (1)
.Pentru a se proba dacă minorul a săvârşit fapta cu discernământ se efectuează o expertiză medico-
legală psihiatrică care atestă daca minorul a acționat din propria initiativă. Potrivit CP minorul cu vârsta
intre 14 si 16 ani are capacitate restransă de exercitiu . [22]De exemplu din practică, prin sentinta nr.
158 din 10 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu, Sectia penala, s-a dispus, in baza art. 124 CP
internarea minorului S.R în vârstă de 16 ani, internarea într-un centru de detenție pentru săvârşirea
infracțiunii de tâlhărie prevăzută la Art. 211 lit.a,b ,minorul având intentia de a deposeda victima T.M
de un telefon mobil. Acestuia i s.a aplicat o măsură privativă de libertate întrucât infracțiunea săvârşită
de acesta prezintă un grad mare de periculozitate, tâlhăria fiind prevăzută cu închisoarea de la 15 la 25
de ani. Minorul lipsit de discernământ este o persoană normală la nivel psiho-fizic, prezumția lipsei de
dicernământ fiind determinată de vârsta fragedă a acestuia, de experiența de viață redusă, care este
de natură să genereze anumite inaptitudini, remediabile prin trecerea timpului; prin acesta
minoritatea se diferențiază de iresponsabilitate, care reprezintă o cauză distinctă de neimputabilitate,
prevăzută de art. 28 C.pen.[ 23] În cazul minorului care a împlinit vârsta de 16 ani la momentul
săvârşirii infracțiunii, acesta va raspunde penal considerându-se că are discernământ fiind instituită o
prezumpție relativă.Dacă se demonstrează că minorul de 16 ani nu are discernământ, atunci se va aplica
Art.28 privind iresponsabilitatea şi nu Art.27 privind minoritatea. Acesta are posibilitatea de a dobândi
capacitatea civilă prin căsătorie cu privire la drepturile salecivile, la fel ca majorul, însă aceasta nu
influențează asupra prezumpției de nerăspundere sau a răspunderii penale a minorului.În cazul în
care activitatea infracțională este comisă chiar în ziua în care faptuitorul împlineşte vârsta de 18 ani îi va
fi aplicabil sistemul sancționator al majorului . Dobândirea capacității de exercițiu(emanciparea
minorului) este dobândită numai pentru motive temeinice, la cererea minorului care a împlinit vârsta
de 16 ani, de către instanța de tutelă.Instanța de tutelă va trebui să îi asculte pe părinții sau după
caz pe tutorele minorului şi să solicite, în cazul tutelei, un aviz consultativ din partea consiliului de
familie. O dată cu intrarea în vigoare a NCP care a restructurat complet sistemul sancționator cu privire
la infracțiunile comise de minorii cu vărsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, singurele măsuri ce îi pot fi
aplicate sunt măsurile educative, chiar daca în decursul procesului penal acesta devine major, putându-i-
se fi aplicate faptuitorului, fie o măsură educativă neprivativă de libertate fie o măsură privativă de
libertate, aşadar acestuia nu i se va putea fi aplicată nicio categorie de pedepse (principale ,accesorii sau
complementare).În cazul în care, printr-o expertiză medico-legală pshiatrică, se dovedeşte faptul că
minorul nu a săvârşit fapta cu discernământ, atunci este incidentă cauza de neimputabilitate
prevăzută de art. 27 CP, nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de un minor,
care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal”. În situația în
care se constată, ca în urma efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice, pe fondul unui psihic
imatur minorul are un discernământ diminuat, răspunderea penală a minorului cu vârsta cuprinsă
între 14 și 16 ani va fi antrenată, însă instanța va tine cont de acest aspect, ținând de persoana
minorului la alegerea unei măsuri educative și la individualizarea acesteia în concret. Legiuitorul
prezumă că minorii cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani au aptitudinea de a înțelege semnificația și
consecințele faptelor sale, dirijându-și în mod conștient voința. Întrucât prezumția legală este relativă,
acesta poate înlăturată prin proba contrară.[ 24] În privința regimului sancționator al minorilor, NCP a
abandonat sistemul mixt de pedepse și măsuri educative în cazul infractorilor minori, limitând
tratamentul penal al acestora numai la măsuri educative. Acestă opțiune legislativă a fost justificată
prin intenția de a valorifica experiența în scopul combaterii delincvenței juvenile. Necesitatea
existenței unui regim sancționator special pentru minori a fost resimțită de majoritatea statelor, care
astfel au renunțat la sistemul represiv, apreciind că acesta nu era de natură să-și atingă scopul
educativ și de reintegrare socială în cazul infractorului minor, având în vedere particularitățile
personalității acestuia, caracterizată printr-o insuficientă formare și dezvoltare psiho- fizica. Putem
vorbi de o tendință de depenalizare a răspunderii minorilor pentru săvârșirea de infracțiuni și de o
preeminență a funcției de educare inițială, întrucât, constrângerea penală, ca mijloc de realizare a
ordinii de drept, vizând însăși persoana umană, deci o valoare esențială, trebuie să aibă loc numai în
cazurile și condițiile prevăzute de lege.” Art. 114 C. pen. prevede că regula este luarea, față de
infractorul minor, a unei măsuri educative neprivative de libertate. Instanța poate lua față de minorul
care a săvârșit o infracțiune o măsură educativă privativă de libertate în două situații:Una dintre
acestea este situația în care minorul infractor a mai săvârșit o
infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă, care fie a fost executată, fie executarea
acesteia a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat (fiind reglementat un
sistem sancționator similar recidivei postexecutorii sau postcondamnatorii, aplicabil infractorilor
majori).
În cazul în care instanța a luat printr-o sentință care a rămas definitivă o măsură educativă neprivativă
de libertate a cărei executare încă nu a început, iar minorul săvârșește o nouă infracțiune, este
discutabil dacă pentru identitate de rațiune ar fi oportun, de lege ferenda, ca situația să fie similară
celei în care executarea măsurii educative neprivative de libertate a început, în sensul de a se putea
lua față de o măsură educativă privativă de libertate, indiferent de gravitatea noii infracțiuni. Acestă
logică a tratamentului sancționator ar fi asemănătoare cu cea a recidivei postcondamnatorii în cazul
infractorilor majori. Este însă discutabil dacă o astfel de reglementare ar avea efectul dorit, întrucât în
cazul minorilor funcția de bază a oricărei sancțiuni este reeducarea și reintegrarea minorului în
societate. Or, nu se poate vorbi de o reeducare atât timp cât executarea măsurii educative neprivative
de libertate luate inițial nici măcar nu a început, aceasta neavând cum să-și fi îndeplinit rolul educativ
în lipsa executării. A doua situație este cea prevăzută de art. 114 alin. (2)
lit. b) C. pen., potrivit căreia instanța poate lua o măsură educativă privativă de libertate, ab initio,
atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai
mare( această limită se raportează la maximul special prezazut de lege) ori detențiunea pe viață. [25]
3. REFERATUL DE EVALUARE 
Conform Art. 1 al Convenției ONU cu privire la drepturile copiilor defineşte minorul drept “orice
persoană în vârstă de pană la 18 ani, exceptând cazurile când majoratul este atins mai devreme în
conformitate cu legislația națională”, astfel că vârsta majoratului este determinată de fiecare stat în
parte. La stabilirea limitei de vârstă de la care copiii răspund penal trebuie luată în considerare
maturitatea emoțională, mentală şi intelectuală a copiilor. Răspunderea penală a minorilor
este conditionată de starea psihico-fizică la diferite etape din viața minorului.Se pune problema
răspunderii penale în momentul în care se constată dezvoltarea capacității bio-psihico-fizică ,întrucât
numai atunci minorul poate conştientiza urmările faptelor sale.Răspunderea penală a minorului
reprezintă un regim sancționator aplicabil persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani care au
săvârşit fapte ilicite.Potrivit art. 33 din Legea probațiunii nr. 252/2013 evaluarea inculpatului minor se
realizează de către consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune la solicitarea
organelor judiciare în a cărei circumscripție teritorială locuieşte inculpatul minor, sau, după caz, în a
cărei circumscripție teritorială se află centrul educativ ori de detenție sau unitatea penitenciară în care
se află minorul, rezultatele fiind consemnate într-un referat de evaluare care se comunică în termen de
21 de zile de la data primirii la serviciul de probațiune a solicitării. Referatul întocmit de către
consilierul de probațiune conține informații cu privire la persoana minorului referitor la mediul familial
şi social, informații referitoare la comportament, la situația educațională şi profesională, la starea de
sănătate, precum şi informații cu privire la riscul săvârşirii unor alte infracțiuni şi alte informații
relevante în legatură cu personalitatea faptuitorului.[26]Consilierul de probațiune efectuează evaluarea
în urma mai multor întrevederi cu minorul, evaluarea având un caracter personal conținând informații
dobândite în urma interacțiunii consilierului cu minorul (exista cazuri când minorul refuză să coopereze
cu acesta, fiind consemnat refuzul acestuia în referatul de evaluare) precum şi informații dobândite din
alte surse (cooperarea consilierului cu asistenții sociali ,consilieri şcolari, medici). Există şi posibilitatea
neîntocmirii referatului de evaluare în cazul în care minorul infractor nu poate fi găsit.[27]În urma
raportului de evaluare, Consilierul de probațiune, propune măsuri cu privire la aplicarea unor măsuri ce
ajută minorul pentru a-şi revizui comportamentul. În cazul în care minorul infractor nu este găsit sau
acesta locuieşte într-un alt stat făcând imposibilă întrevederea de evaluare, consilierul de probațiune
încunoştinzează cu privire la imposibilitatea întocmirii referatului de evaluare, organul judiciar care a
solicitat întocmirea referatului.Adresa minorului este însoțită de dovezi careatestă situaşia de fapt si
demersurile efectuate în acest caz, sunt menționate inclusiv colaborările cu organele de poliție în
vederea contactării minorului.I. Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul de evaluare
a) Prezentarea faptei penale
Minorul R.D . este inculpat, conform acuzațiilor din dosarul penal nr. 1345/2013, în legătură cu
săvârşirea infracțiunii de „vătămare corporală”. Astfel, aşa cum rezultă din rechizitorii, în data
de 20.06.2013, minorul R.D., în vârstă de 17 ani şi patru luni, fără antecedente penale, a participat,
împreună cu alte patru persoane, dintre care alți doi minori şi doi adulți, la comiterea a unei fapte
penale, şi anume: vătămarea corporală a unui tânăr la o discotecă din Iaşi, victima necesitând îngrijire
medicală pe o perioadă de 90 de zile. În consecință, în legătură cu cercetarea cauzei-comiterea
infracțiunii de ”vătămarecorporală gravă”, având ca şi consecință spitalizarea victimei pe o perioadă
de 90 de zile. Judecătoria Piteşti a solicitat Serviciului de Probațiune de pe lângă
Tribunalul Pitesti întocmirea prezentului referat de evaluare psihosocială privind inculpatul minor R.D.
b) Prezentarea mediului social şi familial 
Minorul R.D., în vârstă de 17 ani şi patru luni, provine dintr-o familie monoparentală pe linie maternă.
Acesta locuieşte împreună cu bunica maternă R.I, în casa proprietate personală a mamei, în condiții
foarte bune, având o situație materială excelentă.Adolescentul se află în grija bunicii, deoarece după
divorțul parinților, mama R.M, a plecat în străinătate la muncă (de aproximativ 2 ani). Minorul susține
că mama sa l-a sprijinit şi ajutat mereu, fiindu-i cea mai bună prietenă, dar acest lucru nefiind înțeles
de către minor ca o lipsă a autoritatii parentale. R.D. precizează faptul că are un respect deosebit față
de mama sa. În ceea ce priveşte relația cu tatăl, minorul ne-a precizat faptul ca nu țin legătura,
singurul lucru pe care îl face tatăl, este acela că îi plăteşte pensie alimentară. Minorul R.D. a început să
se confrunte cu dificultăți după divorțul părinților si implicit după plecarea mamei în străinătate,
rămânând în grija bunicii. Astfel, ca urmare a diminuării autorității parentale şi implicit a supravegherii
minorului, au început să apară manifestări cu caracter predelincvențional, şi anume:lipsa de acasă pe
timp de noapte, frecventarea unui anturaj rău famat, consum de alcool, absenteism şcolar şi
scăderea rezultatelorşcolare. Astfel de conduită anunță practic potențialul comportament
infracțional alminorului. Din întrevederea cu bunica minorului,respectiv din convorbirea cu mama
sa,rezultă faptul că acesta beneficiază de sprijin moral din partea mamei, fiind dispusă
să sereîntoarcă în țară pentru a supraveghea minorul îndeaproape. În ceea ce
priveşte comitereainfracțiunii, mama, respectiv bunica, sunt de părere că a fost o greşeală pe care
minorul nuo va repeta.Menționăm că informațiile pentru evaluarea presentențială au fost obținute
în urmaîntrevederii cu bunica, discuției la telefon cu mama minorului şi intervievării minorului.
c) Evoluția situației şcolare
Minorul R.D. este elev în clasa a XI-a, la Colegiul Național I.C Bratianu, profilul
matematică- informatică. Astfel începând cu intrarea minorului în clasa a X-a
(odată cudivorțul părinților şi cu plecarea mamei în străinătate), minorul a înregistrat o scădere
semnificativă la rezultatele şcolare, riscând să rămână repetent atât din cauza slabelor rezultate
înregistrate la şcoală cât şi din cauza absenteismului. Găsim ca fiind relevant să menționăm faptul că
minorul a avut câteva altercații cu unii colegi de şcoală. Profesorii îl caracterizează ca fiind o persoană
impulsivă şi influențabilă, dar care dacă este motivat şi abordată cu tact şi răbdare poate fi un elev
excepțional, mai ales la disciplina matematică, unde înregistrează cele mai bune rezultate R.D. este
pasionat de matematică, îi plac lecturile filosofice şi se descrie ca fiind o persoană care are nevoie în
permanență de motivație. În timpul vacanțelor mergea pe o perioada de o lună la mamă în
străinătate, iar restul timpului îl petrecea cu anturajul.

d) Identificarea factorilor favorizanți ai comportamentului infracțional 

Din relatările minorului rezultă faptul că ideea comiterii faptei i-a aparținut în totalitate, dar a
beneficiat de încurajarea i sprijinul anturajului. R.D. susține că în seara de 20.06.2013 a mers împreună
cu prietenii la o discotecă din Pitesti şi, pe fondul consumului de alcool a comis infracțiunea de
vătămare corporală gravă, după ce victima l-a insultat. Minorul afirmă că în urma unui pariu făcut cu
prietenii, a vrut să le arate acestora că este curajos şi că nu permite nimănui să-i vorbească urât.De
asemenea, minorul este de părere că la baza motivației comiterii infraciunii s-a aflat amuzamentul şi
distracția, precum şi nevoia de apreciere a celor din jur.Din perspectiva faptei comise,
minorulcontientizează gravitatea faptei sale în ceea ce privesc consecițele negative asupra propriei
persoane.În prezent, minorul a început să conştientizeze mai pregnant efectele negative ale faptei
sale, fiind îngrijorat cu privire la starea de sănătate a victimei şi la faptul că ar fi putut chiar să îi pună
viața în pericol, respectiv este preocupat şi de pierderea încrederii familiale. Perspective de reintegrare
în societate:În consecință, ținându- se cont de caracterul evolutiv al factorilor psihosociali cu relevanță
asupra conduitei generale, au fost conturate perspective realiste privind reinseria socială a minorului
R.D.Astfel, considerăm că perspectivele de reinserie socială, în cazul minorului R.D. trebuie să fie legate
de supravegherea atentă a acestuia prin intermediul unui serviciu specializat în colaborare cu
familia şi scoala, supravegherea fiind centrată pe următoarele aspecte:
- controlul anturajului şi a petrecerii timpului liber;
- controlul frecventării cursurilor colare.
De asemenea, se consideră necesar ca în paralel, minorul să fie inclus în programe de asistență
psihosocială axate pe schimbarea comportamentală care să vizeze:
-prevenirea recidivei;
-prevenirea consumului de alcool;
-alegerea unui anturaj potrivit nevoilor minorului;
-controlul agresivităii.
Data întocmirii şi semnării întocmirii referatului de evaluare 
Şef serviciu, Consilier de Probațiune[28]

4. SCOPUL APLICĂRII MĂSURILOR EDUCATIVE APLICATE MINORILOR

Minorilor infractori care răspund penal li se aplică un regim special care constă în măsuri educative
privative sau neprivative de libertate, care sunt menite să asigure educarea şi reeducarea acestora prin
instruire şcolară şi profesională, prin cultivarea în conştiinta acestora, a respectului față de valorile
sociale .În aplicarea măsurilor educative se va ține cont de principiul interesului superior al minorului
care trebuie să prevaleze în toate deciziile care- l privesc pe acesta, în scopul de a evita urmările
negative care se pot răsfrânge asupra minorului.Legiuitorul a considerat că aceste măsuri educative sunt
suficiente pentru a-l ajuta pe minor să-şi schimbe comportamentul pe viitor, să constientizeze gravitatea
actiunilor sale, să încerce să-şi depăşească conditia, să-şi formeze o carieră profesională şi să aibă în
permanență o activitate .Aplicarea măsurilor educative au ca scop reintegrarea minorului în mediul
social,de a-i insufla acestuia respectarea valorilor morale şi de a-l ajuta să se dezvolte atât intelectual cât
şi moral.Pentru a observa dacă măsurile educative au avut success, se va observa comportamentul
minorului, se va examina conduita acestuia atât înainte de comiterea infracțiunii cât şi după , şi se va
face diferența analizând situația acestuia.[29]

Capitolul III
1.MĂSURILE NEPRIVATIVE DE LIBERTATE APLICATE MINORULUI INFRACTOR
Măsurile neprivative de libertate sunt sancțiuni de drept penal aplicate minorului care a comis o
anumită faptă cu caracter penal, dar, care nu necesită privarea de libertate.Acestea sunt: 

 WKR 
 Stagiul de formare civică Supravegherea Consemnarea la sfârşit de 

saptămână Asistarea zilnicăExecutarea acestor măsuri educative neprivative se efectuează în

comunitate, pe durata executării lor se asigură mentinerea şi întărirea legăturilor minorului cu
familia ,cu comunitatea, în scopul de a se dezvolta liber în mediul social şi de a se putea implica în
programele derulate, în scopul de a învăta să fie responsabil şi de a respecta drepturile şi libertățile
celorlalți.În aplicarea acestor măsuri se va avea în vedere respectarea principiului interesului superior
al copilului, a drepturilor şi libertăților fundamentale prevăzute de Constituție, de convențiile
internaționale la care România este parte şi de legislația specială, în măsura în care exercitarea lor nu
este incompatibilă cu natura şi conținutul măsurii. În cazul aplicării unei măsuri neprivative de libertate,
aceasta se stabileşte ținând seama de vârsta, personalitatea, starea de sănătate, situația familială şi
socială a minorului. Dacă hotararea,prin care s-a dispus aplicarea unei măsuri neprivative de libertate
față de minor, rămâne definitivă, 

 WKR 

 judecătorul delegat cu executarea. În aplicarea procedurii prevăzute la art. 511 

CPP., 

 WKR 

 fixează un termen, dispunând aducerea minorului şi citarea reprezentantului legal al acestuia, a

reprezentantului serviciului de 

probațiune 

 WKR 

 pentru punerea în executare a măsurii luate şi a persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia,

împreună cu 

citația, serviciului de probațiune 

 WKR 

 i se comunică şi o copie de pe hotărârea 

instanței.[ 30] Stagiul de formare civicăStagiul de formare civică este o măsură neprivativă de

libertate care nu are echivalent în VCP, fiind preluată din legislația franceză din Ordonanța nr. 45-174
din 2 februarie 1945 privind delincvența juvenilă; Conținutul acestei măsuri neprivative de libertate
constă în urmarea unui program de formare civică, cu sesiuni continue sau periodice, în acest program
fiind incluse şi anumite module cu caracter teoretic sau aplicativ, adaptate în funcție de vârsta şi
personalitatea minorului, avându-se în vedere şi natura infracțiunii săvârşite. Îi revine sarcina
coordonării, organizării, asigurării participării şi supravegherii minorului pe durata derulării
cursurilor serviciului de probatiune, fară a fi afectat programul şcolar sau profesional al minorului
.Conform Art. 121 NCP instanța de judecată poate însoți această măsură cu anumite obligatii
adiționale cum ar fi: interdicția de a frecventa anumite locuri sau de a participa la anumite manifestări
sportive, interdicția de a depăşi fără acordul serviciului de probatiune limita stabilită de către
instantă, participarea la un curs de formare profesională, interdicția de a se apropia sau de a comunica
cu victima sau de rudele acesteia, obligația de a se supune măsurilor de control, îngrijire medicală sau
tratament, obligația de a se prezenta la serviciul de probațiune la datele fixate de aceştia.Programul de
formare civică desfăsurat în cadrul stagiului 

 WKR 

 de formare civică se elaborează în baza programei-cadru aprobate prin ordin comun al ministrului 

justiției şi al ministrului educației naționale, 

 WKR 

 care se publică în Monitorul Oficial al României. Partea I, în conformitate cu standardele minime de

lucru în 

probațiune pentru instituțiile 

 WKR 

 din comunitate prevăzute la art. 18 alin. (6) 

din Legea nr. 253/2013 şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.Consilierul de probațiune îi revine
sarcina de a stabili tipul cursului de formare civică, pe baza evaluării inițiale, conform particularitătilor
minolui, precum îi aparține şi decizia de a alege instituția din comunitate în care urmează să aibă loc
cursul şi tot el aprobă planul de formare civică propus de instituția din comunitate, devenind
managerul de caz . [31]În cadrul desfăşurării programului de formare civică, minorului i se va face
prezentarea legislației penale pentru a conştientiza gravitatea infracțiunii săvârşite, acest program
putând avea şi caracter preponderent practic constând în diferite activităti, cum ar fi: vizitarea
unor penitenciare de centre educative și de detenție în care sunt plasați minorii care au săvârșit fapte
penale, implicarea în programe culturale sau pentru ajutarea persoanelor
asistate instituționalizate, jocuri de rol cu caracter educativ, cu scopul ca minorul să-și însușească
valorile socio-morale pe care le-a lezat prin săvârșirea infracțiuni.[32]De exemplu, în practică, într-o
cauză penală, din probatoriul administrat, instanța a reținut că la data de 6 iunie 2013, după ce în
cursul aceleiași seri a consumat băuturi alcoolice, inculpatul S. M.D. s-a urcat la volanul autoturismului
Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare DB 15 DRT, conducând pe drumurile publice, fiind oprit de
către organele de poliție care l-au legitimat și, procedând la verificarea acestuia în baza de date, au
constatat că nu posedă permis de conducere. După ce a fost testat cu aparatul etilotest, inculpatul a
fost condus la Spitalul Orășenesc din Targu-Mureş, unde i s-a recoltat o probă biologică de sânge, la
ora 03:40, și, potrivit buletinului de analiză toxicologică, prezenta o alcoolemie de 0,25 gr %o. În cursul
judecății, inculpatul a declarat că avea abilități de conducere, fiind în vârsta de 17 ani la data săvârșirii
faptei și se pregătea pentru susținerea examenului de conducere, obținând ulterior, la data
de 10.08.2013, permis de conducere categoria B.Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în
urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: procesul-
verbal de constatare din data de 06.06.2013, rezultat testare cu aparatul alcooltest, adresa
179873/2014 a IPJ Targu Mureş- Serviciul Rutier, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, cerere de
analiză, copii documente autoturism și declaratiile inculpatului S. M.D. În drept, s-a reținut că fapta
inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a
unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (1)
C. pen.În consecință, s-a constatat faptul că, din probele administrate în cursul urmăririi penale,
rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mişcare acțiunea penală şi
cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în
sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare fiind mai mic de 7 ani închisoare, astfel că acordul
de recunoaştere a vinovăției, încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prev. de art. 482 C. proc.
pen.Față de aceste considerente, apreciind modalitatea de individualizare și durata măsurii educative,
cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat, ca fiind suficiente pentru atingerea
scopului şi îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei în
baza art. 485 alin. (1)
lit. a) C. proc. pen., ținând cont de faptul că pericolul social concret al faptei este unul redus, precum și
de împrejurarea că inculpatul se afla în curs de pregătire pentru examenul pentru obținerea
permisului de conducere, pe care l-a și obținut ulterior, de atitudinea inculpatului de recunoaștere a
faptei săvârșite, de faptul că acesta a regretat comiterea infracțiunii, dar și de faptul că beneficiază de
susținerea familiei sale, fiind școlarizat, elev în clasa a XII-a, instanța a admis acordul de recunoaștere
a vinovăției încheiat de Parchet cu inculpatul S.D.I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de
conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă
prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (1)
C. pen., și a luat față de acesta măsura educativă neprivativă de libertate a stagiului de formare civică,
pe o perioada de 3 luni. 2.SUPRAVEGHEREA
2.1 NOTIUNI GENERALE 
Potrivit Art.118 NCP supravegherea este o măsură educativă aplicată minorului care a săvârşit o
infracțiune constă în controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată
cuprinsă între două şi 6 luni, sub coordonarea serviciului de probațiune, pentru a asigura participarea 

 WKR 

 la cursuri şcolare sau de formare profesională şi prevenirea desfăşurării unor 

activități sau intrarea 

 WKR 

 în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia. 

Măsura supravegherii minorului se aseamănă cu conținutul măsurii educative a libertății

supravegheate, prevazută anterior de Art. 103 VCP, diferența fiind durata şi valențele educative.[33] În
conținutul măsurii educative intră urmărirea programului zilnic al minorului, care implică, conf. art.121
NCP urmatoarele : Participarea la cursuri şcolare sau cursuri de formare profesională Prevenirea
desfăşurării unor activități Prevenirea comunicării sau intrării în conflict cu anumite persoaneÎn cadrul
măsurii educative sunt incluse şi anumite obligații adiționale, cum ar fii: Minorul este îndrumat la
participarea unor cursuri de pregatire scolară sau cursuri de pregatire profesională Minorului i se poate
interzice să frecventeze anumite locuri sau să participe la anumite manifestări culturale, sportive sau
adunări publice, stabilite de către instanta de judecată. Minorului i se poate interzice să depăşească,
limita teritorială stabilită de instanță fară aprobarea serviciului de probațiune. Minorului i se poate
interzice să comunice sau să se apropie de victimă sau de rudele acesteia . Minorul este obligat să se
supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală. Minorul are obligația de a se prezenta
la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.[ 34]Potrivit Art. 67 din Legea nr. 253/3013,
supravegherea este încredințată de către instanța de judecată care dispune printr-o hotărâre
judecătorească, parinților ,adoptatorului sau după caz tutorelui.În situația în care aceştia nu pot asigura
supravegherea minorului în condiții de siguranță, instanța dispune supravegherea acestuia unei
persoane de încredere, de preferință 

 WKR 

unei rude mai apropiate a minorului, la cererea acesteia. 

[35]În situatia în care persoana desemnată de către instanța de judecată nu mai poate exercita,
temporal sau permanent, sau în cazul în care persoana de încredere nu este desemnată prin hotărârea
instanței, judecătorul delegat, desemnează persoana de încredere ce urmează a fi însărcinată cu
supravegherea minorului, cu încuviințarea consilierului de probațiune, în urma unei întâlniri a
judecatorului cu minorul, reprezentanții legali şi cu consilierul de probațiune.Consilierul de
probațiune asigură controlul executării măsurii educative a supravegherii şi asigură
controlul persoanei desemnate cu supravegherea în scopul de a verifica dacă aceasta îndeplineşte
atribuțiile care îi revin.Măsura supravegherii minorului include verificarea modului în care acesta işi
îndeplineşte obligatiile care decurg din statutul său familial, şcolar sau profesional.[ 36] În cazul în care,
în conținutul măsurii educative, s.a dispus de către instanță 

 WKR 

 participarea minorului la un curs şcolar sau de formare profesională, iar minorul nu este înscris într-o
astfel de formă de 

învățământ, dispozițiile art. 50 alin. (1)

şi (2)
din Legea nr. 253/2013 se aplică în mod corespunzător, astfel încât consilierul de probațiune din
cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuieşte minorul, în baza copiei hotărârii
judecătoreşti, decide, în urma efectuăriievaluării inițiale a acestuia, cursul ce trebuie urmat şi instituția 

 WKR 
 din comunitate în care urmează să aibă loc, comunicând acestei 

instituții 

 WKR 

 o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. 

Serviciul de probațiune are obligația de a supraveghea şi de a controla respectarea obligației, 

 WKR 

 de a urma un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională, atât cu privire la persoana
supravegheată, cât şi cu privire la 

instituția stabilită.[37]Conform Art. 511 NCP punerea în executare a măsurii educative se efectuează

dupa rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, când se fixează un termen pentru când, se
dispune aducerea minorului, chemarea 

 WKR 

 reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului serviciului de 

probațiune 

 WKR 

 pentru punerea în executare a măsurii luate şi a persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia 

de unde rezultă că şi reprezentanții se citează, în vederea prezentării lor. Consilierul de probațiune are

obligația de a formula propuneri privind încredințarea supravegherii minorului, în situația în care nu a
fost prevăzută prin hotărârea judecătorească, şi aprobă planul programului zilnic al minorului, în acest
scop, el colaborează cu persoanele desemnate cu supravegherea, cu instituțiile din comunitate, dacă
instanța a impus participarea la un curs şcolar sau de formare profesională sau la alte activități si tot
consilierul de probatiune emite decizii şi referă cazul instituțiilor, dar nu în ultimul rând controlează
procesul de supraveghere atât cu privire la executarea măsurii de către minor, cât şi cu privire la
îndeplinirea atribuțiilor de către persoana care exercită supravegherea.[38]De exemplu în practică,prin
sentința penala nr. 42/12.03.2014 pronunțata de Judecătoria Răcari, în dosarul nr.789/2014 rămasă
definitivă prin neapelare la data de 01.04.2014, s-a aplicat minorului R.I, fiul lui R.S si R.N, născut la data
de 19.05.1998 în Răcari, măsura educativă neprivativă de libertate a supravegherii, sub coordonarea
Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunal pe o durată de 6 luni, pentru a asigura participarea la
cursuri școlare sau de formare profesională și prevenirea desfășurării unor activități sau de a evita
interacțiunea cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia, pentru
săvârșirea infracțiunii de furt calificat , întrucât, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții
infracționale, în perioada 10.02.- 29.04.2013 a sustras prin efractie de la partea vătămată un telefon
mobil si alte bunuri in valoare de 550 lei și de la partea vătămată M.D. doua telefoane mobile în valoare
de 200 lei.S-a mai aratat ca, de la data punerii in executare a hotararii judecatoresti prin care a fost
sanctionat minorul, respectiv 10.04.2014, şi pănă în prezent, acesta nu s-a prezentat niciodată la sediul
Serviciului de Probațiune deşi au fost stabilite mai multe termene.În acest sens, i s-au transmis la
domiciliu doua avertismente prin care i s-a explicat care sunt consecințele pe care va trebui să le suporte
în cazul nerespectării hotărârii judecătoreşti. S-a concluzionat, în cuprinsul aceluiaşi referat, că minorul
nu beneficiază de susținere din partea familiei sale în vederea reintegrării sale sociale, că nici unul din
membrii familiei acestuia nu a colaborat eficient cu consilierul de probațiune manager de caz în vederea
aducerii la indeplinire de către minorul supravegheat a hotărârii judecătoreşti prin care a fost
sancționat cu măsura educativă neprivativă de libertate a supravegherii şi a respectării obligatiei de
supraveghere prevazute de art.121 al. 1 lit.e C.pen, şi anume să se prezinte la Serviciul deProbatiune la
datele fixate.Pentru aceste motive Instanța de executare dispune înlocuirea măsurii educative
neprivative de libertate a supravegherii cu consemnarea la sfarşit de săptămână, cu respectarea Art.120
alin.(1)
. Consemnarea la sfârşit de săptămânăPotrivit art.119 NCP consemnarea la sfârşit de săptămână este o
măsură educativă aplicată minorului care a săvârşit o anumită faptă penală şi constă în
obligarea minorului de a nu părăsi locuița în zilele de sâmbătă şi duminică pe o durată de 4-12
săptămâni, cu exceptia cazurilor, în care, în această perioadă, are obligația de a participa la anumite
programe ori de a desfăşura anumite activități impuse de instanță. [39]Conform art. 68 din Legea nr.
253/2013, prin aceste reguli impuse, se evită contactul minorului cu anumite persoane sau a prezenței
acestuia în anumite locuri care să îl predispună la manifestarea unui comportament
infracțional. Minorul are interdicția de a nu părăsi locuința, interdicție care operează începând cu ora
0: 00 

 WKR 

 a zilei de sâmbătă şi până la ora 

2:00 a zilei de duminică şi 

 WKR 

 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, datorită cultelor religioase legale din care fac
parte, au alte zile de repaus decât sâmbăta şi duminica. 

Executarea acestei măsuri se efectuează 

 WKR 

 pe durata unor sfârşituri de săptămână consecutive, în afară de cazul în care 

instanța 

 WKR 

 sau judecătorul delegat cu executarea, la propunerea consilierului de 

probațiune, 

 WKR 

 a dispus altfel, de regulă, sub supravegherea persoanei majore cu care locuieşte minorul ori a altei
persoane majore desemnate de 

instanța de judecată. Consilierul de probațiune este persoana desemnată cu contolul 

 WKR 

 executării măsurii educative a consemnării la sfârşit de săptămână şi controlul îndeplinirii 

atribuțiilor de către persoana care exercită supravegherea sau, după caz, aceste atribuții revin unei
persoana desemnate de acesta din cadrul unei instituții din comunitate.[ 40]Pe durata executării
măsurii educative a consemnării la sfârşit de săptămână , minorului i se poate impune
respectarea unor obligații adiționale, după cum urmează: Minorul este îndrumat să participe la anumite
cursuri de formare profesională sau de pregatire scolară. Minorului i se poate interzice să frecventeze
anumite locuri sau să participe la anumite manifestări culturale, sportive sau adunări publice, stabilite de
către instanța de judecată . Minorului i se poate interzice să depăşească, limita teritorială stabilită de
instanță fără aprobarea serviciului de probațiune. Minorului i se poate interzice să comunice sau să se
apropie de victima sau de rudele acesteia. Minorul este obligat să se supună măsurilor de control,
tratament sau îngrijire medicală. Minorul are obligația de a se prezenta la serviciul de probațiune la
datele fixate de acesta. Cu privire la îndeplinirea 

 WKR 

 exercitării controlului, minorul care locuieşte singur sau, după caz persoana 

desemnată de către instanță are obligația 

 WKR 

 de a permite persoanei desemnate cu controlul executării şi supravegherii executării măsurii

efectuarea vizitelor programate sau inopinate la 

locuința 

 WKR 

 minorului, în zilele în care minorul trebuie să se afle în acel 

spațiu potrivit hotărârii instanței. [41] În cazul în care minorul nu respectă acestă obligație, se vor
aplica dispozițiile art. 123 NCP privind prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de
libertate ca şi în cazul nerespectării obligației de către persoana desemnată cu supravegherea atrage
aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 253/2013 privind abaterile
judiciare. [42]Potrivit în art. 20 din Legea nr. 187/2012 se prevede că pedeapsa amenzii executabilă,
aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității în baza Codului penal din 1969 şi
neexecutată în tot sau în parte până la intrarea în vigoare a Codului penal, se înlocuieşte cu măsura
educativă a consemnării la sfârşit de săptămână, ținând seama şi de partea care a fost executată din
amendă.Potrivit art. 22 din aceeaşi lege :( 1)
Măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni
comise în timpul minorității se menține şi după intrarea în vigoare a Codului penal.(2)
În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1)
se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuieşte cu
măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei
suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.(3) 
In situația prevăzută la alin. (2)
, pedeapsa amenzii a cărei executare a fost suspendată se înlocuieşte cu 

 WKR 

 măsura educativă a consemnării la sfârşit de săptămână 

pe o durată de 6 săptămâni.(4)
Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în
timpul minorității condamnatul a săvârşit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea şi
înlocuieşte pedeapsa potrivit alin. (2)
sau (3)
, după care:
a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabileşte şi pentru aceasta o măsură
educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea; 
b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită
potrivit ari. 129 alin. (2)
din Codul penal".[ 43]4.Asistarea zilnicăAsistarea zilnică este o măsură educativă neprivativă de
libertate, care constă în obligația minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de
probațiune, care conține orarul şi condițiile de desfăşurare a activităților, precum şi interdicțiile
impuse minorului conform art.120 alin(2)
NCP .Acestă măsură educativă se aplică minorului care a săvârşit o anumită faptă cu caracter penal pe o
perioadă cuprinsă între 6 si 3 luni, conform art.120 alin.(2) 
NCP .[44]Măsura asistării zilnice nu are nici un echivalent în VCP şi nu există nici o asemănare între
aceasta şi supraveghere, întrucât supravegherea nu presupune decât o monitorizare din exterior a
conduitei acestuia în timp ce asistarea zilnică presupune o implicare activă în programul zilnic al
minorului. Asistarea zilnică este considerată ca fiind cea mai severă măsură educativă neprivativă de
libertate, întrucât presupune o implicare activă în programul zilnic al minorului, acesta fiind obligat să
respecte programul şi activitățile care îi sunt impuseProgramul şi activitățile 

 WKR 

 sunt stabilite de comun acord de către consilierul de 

probațiune şi părinți, 

 WKR 

 tutore sau altă persoană în grija căreia se află minorul, cu consultarea acestuia 

,iar în cazul unui 

 WKR 

 dezacord programul se stabileşte de către judecătorul delegat cu executarea, prin încheiere motivată,
după audierea celor 

interesați, 

 WKR 

 încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. 

Scopul aplicării acestei măsuri presupune dezvoltarea armonioasă a personalității minorului, prin

implicarea lui în activități ce presupun relaționare socială, organizarea modului de petrecere a
timpului liber şi valorificarea aptitudinilor sale. Se va ține cont în vederea stabilirii programului şi a
activităților impuse minorului, de nevoile identificate ale minorului, de situația sa socială şi, după caz,
profesională şi de obligațiile şi interdicțiile impuse acestuia pe perioada executării măsurii educative
neprivative de libertate. Programul aplicat minorului este stabilit de către judecatorul delegat cu
executarea în condițiile art. 511 NCP, 

 WKR 

 în termen de cel mult 30 de zile de la momentul prezentării minorului în 

fata judecatorului, asistarea zilnică începand 

 WKR 

 cel mai târziu în 5 zile de la stabilirea programului.[ 

45] Pe durata executării acestei măsuri, minorului i se pot impune anumite obligații: Minorul este
îndrumat să participe la anumite cursuri de formare profesională sau de pregatire scolară. Minorului i se
poate interzice să frecventeze anumite locuri sau să participe la anumite manifestări culturale, sportive
sau adunări publice, stabilite de către instanța de judecată . Minorului i se poate interzice să
depăşească, limita teritorială stabilită de instanță fără aprobarea serviciului de probațiune. Minorului i
se poate interzice să comunice sau să se apropie de victimă sau de rudele acesteia. Minorul este
obligat să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală. Minorul are obligația de a
se prezenta la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta. 

5. Obligații ce revin minorului infractor 

Pe langa aplicare oricărei măsuri educative neprivative de libertate, minorului i se pot impune anumite
obligații,prevăzute la art.12 CP. Obligațiile impuse minorului sunt următoarele: Obligația de „a face”
Obligația de „a nu face”Obligația de „a face” constă în impunerea executării de către minorul căruia i
s.a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, a unor obligații,după ramânerea definitivă a
hotărârii, către judecător sau de către consilierul de probațiune, care aduce la cunostinta minorului
conținutul obligațiilor pentru a evalua dacă acesta este capabil să indeplinească aceste obligații. Una din
aceste obligațiile impuse minorului constă în impunerea de a urma un curs de pregătire şcolară sau de
calificare profesională. Desfăşurarea acestui curs de realizează în urma evaluării inițiale a minorului de
către consilierul de probațiune care decide ce curs trebuie urmat şi instituția din comunitate în care
urmează să aibă lor desfăşurarea cursului, urmând să prezinte acestei instituții o copie de pe
dispozitivul hotarârii.Serviciul de probațiune are atribuția de a supraveghea şi de a controla respectarea
desfăşurării cursului cu privire la minor cât şi la instituția stabilită, care începe într-un termen de 6 luni
de la data primei întrevederi şi încetează de drept la data executării sau considerării ca executată a
măsurii educative. A doua obligație care poate fi impusă minorului este aceea de a se prezenta la
serviciul de probațiune la datele fixate de acesta. Executarea acestei obligații începe la data la
care minorul a luat cunoştință de conținutul obligației şi 

 WKR 

 încetează de drept la data executării sau considerării ca executată a măsurii educative. 

A treia obligație care poate fi impusă minorului este aceea 

 WKR 

 de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală. 

Instituția 

 WKR 

 în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală 

se stabileşte de către instanța de judecată sau, după caz, de către consilierul de probațiune,

comunicând instituției copia de pe dispozitivul hotărârii, costurile fiind acoperite de către bugetul de
stat. Această obligație are ca scop reintegrarea minorului în societate, începând la data la care minorul a
luat la cunoştință de conținutul obligației şi încetează de drept la data executării sau considerării ca
executată a măsurii educative. 2. Obligația de „a nu face” constă în respectarea, de către minorul
caruia i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate , a unor obligații impuse de către
instanța de judecată., având ca scop prevenirea unor noi infracțiuni. Sunt obligații de „a nu
face”- minorul să nu depăşească limita teritorială stabilită de instanță, fără acordul serviciului de
probațiune.- minorul să nu participe la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări
publice sau să frecventeze anumite locuri, stabilite de instanță.-minorul să nu se apropie sau să
comunice cu victima ori cu membrii de familie ai acesteia sau alte persoane impuse de către
instanță.Supravegherea minorului de a respecta obligația de a nu depăşi limita limita teritorială stabilită
de instanță fără acordul serviciului de probațiune revine Inspectoratului Județean de Poliție în a cărui
circumscripție îşi are domiciliul minorul, care supraveghează şi la respectarea obligației de a nu
participa la anumite manifestări sportive culturale ori la alte adunări publice sau să frecventeze
anumite locuri, stabilite de instanță, iar în cazul în care s-a dispus interdicția pentru frecventarea unor
locuri sau participarea la anumite manifestări ori adunări publice în afara acestei circumscripții atribuția
supravegherii minorului de a respecta această obligație revine Inspectoratului General al Poliției
Române. Supravegherea minorului de a respecta obligația de a nu se apropia sau de a comunica cu
victima ori cu cu membrii de familie ai acesteia sau alte persoane impuse de către instanță, se
realizează de către Inspectoratului Județean de Poliție în a cărui circumscripție îşi are
domiciliul minorul, iar în cazul în care aceste persoane domiciliază în altă circumscripție, atributia
supravegherii minorului revine Inspectoratelor Județene de la domiciliul acestora.Obligațiile impuse
minorului pot fi mofificate de către instanța de executare în funcție de progresele relizate de către
acesta, în scopul de a asigura minorului şanse sporite de a se îndrepta şi de a reintegra în
societate.Încetarea obligațiilor se realizează la sesizare instantei de exectare de către Seviciul de
probațiune în uma unei cereri facută de căte minor,parinte, tutore sau de către orice altă persoană ăn
grija căreia se află minorul, dar şi de către instsanța care apreciază că menținerea acestor obligații nu
mai sunt necesare, în urma progreselor realizate de către minor. Modificarea sau încetarea
obligațiilorConform art.121, serviciul de probațiune îi revine obligația de a supraveghea şi de a controla
respectarea obligațiilor de către minor, iar în cazul în care se depistează anumite probleme, se sesizează
instanța de judecată cu privire la motivele intervenite în vederea încălcării obligatiilor pentru a justifica
modificarea sau încetarea obligatiilor impuse minorului .Instanța de judecată poate dispune modificarea
obligatiilor care i-au fost impuse minorului pe durata executării măsurilor neprivative de libertate,
modificări care pot consta în impunerea unor noi obligații sau de a spori ori de a diminua condițiile de
executare a obligațiilor existente .Pe parcursul executării măsurilor educative privative de libertate,
instanța poate modifica obligațiile impuse minorului, la sesizarea serviciului de probațiune, în scopul de
a asigura minorului şanse mai mari de îndreptare, pe baza unor motive care justifică impunerea
modificării obligatiilor, conf.art. 122 alin(1)
NCP .Încetarea unora dintre obligații, se dispune tot de către instanța de judecată, la sesizarea de către
serviciul de probațiune, când apreciază că menținerea obligațiilor impuse minorului pe parcursul
executării măsurilor educative neprivative de libertate ,nu mai sunt necesare minorului conf. art. 122
alin.(2)
NCP .[46]6. Prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertateInstanța poate
dispune înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate cu o măsură mai drastică conf. art.123
alin.(1)
lit.b NCP sau prelungirea duratei acestora fară a depăşi maximul prevăzut de lege potrivit art.123
alin(1)
lit.a NCP sau în cazul în care minorul nu respectă cu rea credință obligațiile impuse în scopul prevenirii
unor noi infracțiuni săvârşite de către acesta .Dacă minorul săvârşeşte o nouă infracțiune sau este
judecat pentru o infracțiune concurentă săvârşită anterior, instanța poate dispune prelungirea măsurii
educative luate inițial, fără a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta, să înlocuiască
măsura luată inițial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă sau să înlocuiască
măsura luată inițial cu o măsură educativă privativă de libertate.[ 47]De exemplu, în practică, prin
sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr.234 din 17 iulie 2015 consilierul manager de
caz din cadrul Serviciului de Probațiune N. a solicitat a se dispune înlocuirea măsurii educative
a asistării zilnice cu durata de 6 (șase) luni, luate față de condamnatul minor G.I , fiul lui G. C. și G.O.,
născut la 9 august 1997 în Oras Gaesti, CNP2950156499785, prin sentința penală nr. 262 din 2 iulie 2014
a Judecătoriei Targoviste ., definitivă prin neapelare, cu măsura educativă a internării într-un centru
educativ. Deliberând asupra cauzei penale de față, constată urmatoarele:La data de 11.07.2014 s-a
înregistrat pe rolul Judecătoriei Răcari, sub nr. de dosar 2526/15.04.2014 sesizarea formulată de
Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Răcari, prin care în conformitate cu dispozițiile art. 554
Cpp , art. 123 alin.1 lit.c Cp şi art. 513 alin.2 Cpp s-a solicitat să se constate dacă minora CI a
încălcat condițiile de executare a măsurii educative a asistării zilnice, prin neprezentarea în vederea
realizării procedurii prev. de art. 511 Cpp şi pentru a sedispune înlocuirea măsurii educative
neprivative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni aplicată minorei prin s.p. nr. 2526/15.04.2014 a
Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelare, cu măsura educativă privativă de libertate a internării
într-un centru educativ. 

Capitolul IV: Măsurile educative privative de libertate 

Prin aplicarea măsurilor educative privative de libertate, se urmăreşte reintegrarea în societate a
persoanelor internate şi responsabilizarea acestora, în scopul de a-şi asuma propriile acțiuni şi de a
prevenii săvârşirea unor noi infracțiuni, în condiții care să nu îngrădească exercitarea dreptului la viață
privată mai mult decât este inerent executării acestora. Măsurile privative de libertate se pot executa
în urmatoarele locuri : într-un centru educativ; într-un centru dedetențieAtât executarea
măsurii privative de libertate într-un centru educativ cât şi executarea măsurii privative de
libertate într-un centru de detenție, urmăresc acelaşi scop, acela de a asigura menținerea şi
dezvoltarea legăturilor persoanei internate cu familia şi comunitatea, precum şi implicarea în
demersuri recuperative adaptate particularităților psihosomatice şi nevoilor de dezvoltare personală
ale acesteia. De aceea, persoanele internate beneficiază de protecție şi asistență în plan educațional,
profesional, psihologic, social, medical şi fizic, în funcție de vârstă, sex, personalitate şi în interesul
dezvoltării personale, asigurate de personal specializat conf. art. 135-138 din Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal). Conform art.139 din Legea nr. 254/2013 centrele de educație şi centrele de
detenție sunt instituții specializate în recuperarea socială a persoanelor internate, care se înființează
prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi sunt în subordinea Administrației Naționale a
Penitenciarelor. Aceste centre se organizează şi functionează prin regulament, aprobat prin ordin al
ministrului justitiei, care se publică în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.Conform Legii, se pot
înființa în cadrul acestor secții, prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor, secții interioare sau exterioare, în raport cu regimurile de executare a măsurilor
educative privative de libertate, sexul, vârsta persoanelor internate şi nevoile de protecție, educație,
asistență psihologică şi asistență socială ale acestora, în cadrul acestor centre se înființează şi secții de
arestare preventivă pentru minorii aflați în curs de judecată.[ 48]Executarea măsurilor privative de
libertate de către minor, se realizează în cel mai apropiat centru de localitatea de domiciliu, potrivit
arondării stabilite de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. Aceste
centre sunt dotate cu spații adecvate pentru cazare, prepararea şi servirea hranei, activități de
instruire şcolară şi formare profesională, asistentă socială şi psihologică, activități educative, moral-
religioase, culturale, sportive, recreative, pentru asigurarea asistenței şi a tratamentelor medicale,
precum şi pentru primirea vizitelor. Minorii internați în aceste centre în vederea executării măsurilor
privative de libertate, dispun de programe în care acesta urmează programe de instruire şcolară şi
formare profesională, potrivit aptitudinilor lor, de activități şi programe destinate reintegrării
sociale, de supraveghere permanentă, întrucât aceste centre sunt dotate cu un regim de pază, precum şi
de un personal specializat pentru activitățile educative, moral-religioase, culturale, sportive,
recreative, de asistență psihologică şi asistență socială specifică, de personal medical, de pază,
supraveghere şi însoțire, precum şi de personal tehnico-administrativ. Activitățile sunt desfăşurate de
către personalul centrului educativ sau al centrului de detenție, de personalul specializat al agențiilor
pentru ocuparea forței de munca, precum şi de alți furnizori de formare profesională
acreditați. Potrivit legii nr. 254/2013, atât în centrul educativ cât şi în centrul de detenție activitatea de
recuperare socială a persoanelor internate este organizată şi desfăşurată în baza unui proiect
educațional, elaborat conf. prezentei legi, care structurează organizarea şi desfăşurarea demersurilor
educaționale, de asistență psihologică şi asistență socială acordate persoanelor internate în funcție de
nevoile individuale şi urmăreşte, cu prioritate, următoarele obiective:a) asigurarea unui climat
favorabil dezvoltării personale:b) conferirea de utilitate perioadei internării;c) reducerea
vulnerabilității psihologice şi sociale;d) asimilarea de cunoştințe şi formarea de deprinderi necesare
reintegrării sociale. Mijloacele financiare sunt asigurate de la bugetul de stat, prin
Administrația Natională a Penitenciarelor, din venituri proprii, precum şi din donații şi sponsorizări, în
vederea functionării, dotării şi investițiilor din centrele educative şi din centrele de detenție.[ 49]

1. INTERNAREA ÎNTR-UN CENTRU EDUCATIV 

Această măsură educativă privativă de libertate constă în internarea minorului într-o instituție
specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire şcolară şi formare
profesională potrivit aptitudinilor sale, precum şi programe de reintegrare socială. Acestă măsură are
echivalent cu internarea într-un centru de reeducare, prevazută de art.104 înVCP nefiind însă dispusă
pe o perioadă nedeterminată, ci pe o perioadă stabilită de către instanță. În situația în care
minorul, pe durată internării a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştințelor şcolare şi
profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin
jumătate din durata internării, instanța poate dispune înlocuirea internării cu măsura educativă a
asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă
persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani sauliberarea din centrul educativ, dacă persoana
internată a împlinit vârsta de 18 ani. În cazul în care se dispune înlocuirea sau liberarea, instanța
impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligațiile prevăzute în art. 121 NCP, până la
împlinirea duratei măsurii internării, şi anume:- să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare
profesională;- să nu depăşească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială stabilită de
instanță;- să nu se afle 

 WKR 

în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de 
instanță;- să nu se apropie şi să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu
participanții la săvârşirea infracțiunii ori cu alte persoane stabilite de instanță:- să se prezinte la
serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;- să se supună măsurilor de control, tratament sau
îngrijire medicală. În situația în care minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a
măsurii asistării zilnice sau obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune
executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ.[50]Dacă
minorul, în perioada internării săvârşeşte o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune
concurentă săvârşită anterior sau după înlocuirea cu asistarea zilnică, persoana comite o nouă
infracțiune înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, Instanța poate dispune prelungirea duratei măsurii,
fără a depăşi maximul prevăzut de lege sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de
detenție. În cazul în care minorul care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care
influențează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane
internate, instanța poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.[ 51]De
exemplu, în practică prin sesizarea înregistrată la această instantă sub nr.234 din 10.12.2015, Centru
Educativ Buziaş, pentru condamnatul minor C.S ,fiul lui C.R şi C.T născut la data de 10.01.1998, în Oraşul
Reşița, cerere însuşită şi de minorul C.S, a solicitat în conformitate cu prevederile art. 124 alin.4
lit.a CP,art. 516 alin.2, CPP art.179 alin.2 din Legea nr.254/2013, liberarea condiționată,respectiv
înlocuirea internării în centrul educativ,cu măsura educativă a asistării zilnice, fiind ataşate înscrisuri
prin care se evidențiază faptul ca minorul pe durata internării a dovedit interes constant pentru
însuşirea cunoştințelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării
sociale, acesta fiind sancționat cu măsura neprivativă de libertate pentru săvârşirea infracțiunii de furt,
executând jumătate din durata măsurii educative. Instanța constată că sunt îndeplinite cerințele art.
124 alin. (4)
C. pen./art. 125 alin. (4)
C. pen., deoarece este îndeplinită condiția ca minorul să nu fi împlinit vârsta de 18 ani, a executat mai
mult de jumătate din durata măsurii educative privative de libertate şi a dovedit interes constant
pentru însuşirea cunoştințelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea
reintegrării sociale.Pentru considerentele expuse, instanța constată că solicitarea minorului este
întemeiată şi în consecință în baza art. 516 alin. (2)
C. proc. pen./517 alin. (2)
C. proc. pen şi art. 179 din Legea nr. 254/2013 urmează a o admite şi a dispune în baza art. 124 alin. (4)
C. pen./art. 125 alin. (4)
C. pen., înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru educativ cu măsura
educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice. INTERNAREA ÎNTR-UN CENTRU
DE DETENȚIEPotrivit Art.125 NCP “ Internarea într-un centru de detenție” este o măsură educativă
neprivativa de libertate ce constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea
minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială,
precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale. Internarea
minorului într-un centru de detenție se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 si 5 ani, cu excepția în
care pedeapsa prevăzută le lege pentru infractiunea savîrsită este de 20 de ani sau mai mare
ori detentiunea pe viață, când internarea minorului se dispune pe o perioadă cuprinsă între 5 si 15
ani.În cazul în care minorul săvârşeşte o nouă infracțiune pe perioada internării sau este judecat pentru
săvârşirea unei infracțiuni concurente săvârşită anterior, se dispune de către instanța de
judecată prelungirea măsurii, fară a depăşi maximul prevazut în alin.(2)
, determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile
săvârşite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii. Dacă
minorul internat într-un centru de detenție, pe perioada executării pedepsei a dovedit interes constant
pentru însuşirea cunoştințelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea
reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate
dispune înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata
internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18
ani sauliberarea din centrul de detenție, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani. În cazul în
care se dispune înlocuirea sau liberarea de către instanța de judecată ,minorului îi sunt impuse anumite
obligatii prevazute la art.121 NCP, iar în cazul în care acesta nu respectă cu rea credință condițiile de
executare a măsurii asistării zilnice sau obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau liberării
şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de
detenție precum şi în cazul în care minorul, cu vârsta până la 18 ani, săvârşeşte o nouă infracțiune până
la împlinirea duratei internării şi față de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru de
detenție cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii şi dispune executarea restului
rămas din durata măsurii internării într-un centru de detenție sau prelungirea duratei acestei internări
în condițiile prevăzute în alin. (3) 
.[52] Punerea în executare a internării într-un centru de detenție se dispune prin trimiterea unei copii
a hotărârii definitive prin care s-a luat această măsura organului de poliție de la locul unde se află
minorul, când acesta este liber, ori comandantului locului de detinere, când acesta este arestat
preventiv. În momentul în care se dipune punerea în executare a măsurii educative a internării
minorului într-un centru de detenție, judecătorul delegat va emite şi ordinul prin care interzice
minorului să părăsească țara. Dispozițiile privind întocmirea şi conținutul ordinului în cazul punerii în
executare a pedepsei închisorii se aplică în mod corespunzator, copia de pe hotărâre se predă cu
ocazia executării măsurii centrului de detenție în care minorul este internat iar Conducatorul centrului
de detenție comunică de îndată instanței care a dispus măsura despre efectuarea internarii. [53]Se
poate dispune amânarea executării măsurii internării într-un penitenciar, în situația în care se constată,
în urma efectuării unei expertize medico-legală, că minorul internat suferă de o boală ce nu poate fi
tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor şi care face imposibilă
executarea imediată a măsurii educative a internării într-un centru educativ sau într-un centru de
detenție, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua
sanitară a Ministerului Sănătății şi dacă instanța apreciază că amânarea executării şi lăsarea în
libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situație, executarea măsurii
educative se amână pentru o durată determinată sau în cazul în care când o persoană internată este
gravidă sau are un copil mai mic de un an, în aceste cazuri, executarea măsurii educative se amână
până la încetarea cauzei care a determinat amânarea. Conform Art.163 din Legea nr. 254/2013minorii
internați într-un centru de detenție pot presta o muncă, în condițiile legislației muncii, potrivită cu
dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunostințele lor, dacă nu le sunt periclitate sanătatea, dezvoltarea şi
pregătirea şcolară şi profesională, numai cu avizul medicului centrului educativ sau al centrului de
detenție, organizarea muncii prestate de către persoanele internate se face avându-se în vedere
exclusiv interesul reintegrării lor sociale. Administrația centrului în care se află persoana
internată, este cea care încasează veniturile şi se repartizează după cum urmează: 50% din venit revine
persoanei internate, care poate folosi pe durata executării pedepsei privative de libertate 90% din
acesta, iar 10% se consemnează pe numele său, la Trezoreria Statului, urmând să fie încasat în
momentul punerii în libertate; 50% din venit revine administrației centrului, constituind venituri
proprii care se încasează, se contabilizează şi se utilizează potrivit dispozițiilor legale privind
finanțele publicePe perioada executării măsurii educative privative de libertate, Administrația are
obligația de a aduce la cunostința persoanei internate încheierea unui contract de asigurare privind
contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestată, plata
contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat se poate face din cota de 90% prevazută la alin. (6)
lit.a) repartizată pe numele persoanei internate. In situația în care persoana internată a fost obligată
la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate pănă la data primirii în centru, o cotă de 50% din
procentul prevăzut la alin. (6)
lit. a) se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părții civile. Persoana internată poate
obtine venituri şi prin valorificarea lucrărilor realizate în cadrul atelierelor ocupaționale, venitul
obținut revine în totalitate persoanei internate, după deducerea cheltuielilor necesare
efectuării lucrarilor, din care poate folosi pe durata executării măsurii internării 90% din acesta, iar
10% se consemnează pe numele său, urmând să fie încasat în momentul punerii în libertate.
[ 54]Regimul de executare a măsurii educative a internării într-un centru de detenție se diferențiază în
funcție de gradul de limitare a libertății de mişcare a persoanei internate .De exemplu , prin sentința
penală nr. 5309/2014, Judecătoria Craiova a constatat că, prin Sentința penală nr. 2637/2014 a
aceleiași instanțe, definitivă prin neapelare, s-a dispus, în baza art. 129 alin. (1)
raportat la art. 124 alin. (3)
din noul Cod penal (în continuare C.pen.), înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru
educativ luată față de inculpatul B.A.C., pe o perioadă de 3 ani, prin Sentința penală nr. 173/2014 a
Judecătoriei Lugoj, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, pe o perioadă de 3 ani,
pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în scop de folosință prevăzută în art. 228 alin. (1) 
. Din înscrisurile depuse la dosar de centrul educativ rezultă că minorul are un comportament care
influențează negativ şi împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane
internate, pot. art.126 CP. Pentru considerentele expuse, instanța constată că solicitarea făcută de
către Comisie este întemeiată. Instanța de judecată admite cererea privind înlocuirea măsurii educative
a internarii dintr-un centru educatin într-un centru de detenție. 

3. Shimbarea regimului de executare 

Condițiile şi procedura pentru continuarea executării măsurii educative privative de libertate în
penitenciar: Daca persoana internata,in timpul executării unei măsuri educative privative de
libertate, implineste vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influențează negativ sau
împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate, administrația
centrului poate cere instanței din circumscripția teritorială în care se află centrul, corespunzătoare în
grad instanței de executare, continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.Prin
comportament care influențează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a
celorlalte persoane internate se înțelege:a) inițierea de acțiuni care conduc la nefrecventarea sau
refuzul său constant, precum şi al altor persoane internate de a participa la cursuri de instruire şcolară
şi formare profesională, la programe de educație, asistență psihologică şi asistență socială;b)
introducerea, deținerea sau traficul de arme, materiale explozive, droguri, substanțe toxice sau alte
obiecte şi substanțe care pun în pericol siguranța centrului, a misiunilor sau a persoanelor;c)
nerespectarea interdicțiilor prevăzute la art. 82 lit. a)-c) din lege (exercitarea sau încercarea de
exercitare de acte de violență asupra personalului, persoanelor care execută misiuni în centru sau
care se află în vizită, asupra celorlalte persoane internate, precum şi asupra oricăror altor persoane;
organizarea, sprijinirea sau participarea la revolte, răzvrătiri, acte de nesupunere pasive sau active ori
alte acțiuni violente, în grup, de natură să pericliteze ordinea, disciplina şi siguranța centrului; inițierea
sau participarea la acte de sustragere de la executarea măsurilor educative privative de libertate);d)
nerespectarea. în mod repetat, a interdicțiilor prevăzute la art. 82 lit. f) şi h) din lege (instigarea altor
persoane internate la săvârşirea de abateri disciplinare; sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau
valori de la locul de muncă ori aparținând centrului, personalului, persoanelor care execută activități
în centru sau se află în vizită, precum şi a bunurilor aparținând altor persoane, inclusiv celor
internate);Consiliul educativ sau comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de
executare a măsurii educative a internării în centrul de detenție, cu participarea judecătorului de
supraveghere a privării de libertate, în calitate de preşedinte, şi a asistentului social, din oficiu sau la
sesizarea comisiei de disciplină, analizează situația persoanei internate care a săvârşit una dintre
faptele prevăzute mai sus. în prezența acesteia, şi poate propune continuarea executării măsurii
educative privative de libertate în penitenciar.Propunerea motivată de continuare a executării măsurii
educative privative de libertate în penitenciar este cuprinsă într-un proces-verbal care, împreună cu
documentele care atestă mențiunile consemnate în el, se înaintează instanței competente potrivit art.
518 C. proc. pen. (instanța în circumscripția căreia se află centrul, corespunzătoare în grad instanței de
executare), după ce acesta a fost comunicat persoanei internate.Dispozițiile art. 97 din lege privind
consultarea dosarului individual al minorului şi respectarea metodologiei de lucru a comisiei conform
regulamentului de aplicare a legii se aplică în mod corespunzător. Hotărârea instanței este
definitivă.Într-un termen rezonabil de la 

 WKR 

 rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a 

dispus continuarea executării măsurii educative privative de libertate în penitenciar, persoana

internată este transferată în penitenciarul stabilit de directorul general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor. Pe perioada continuării executării măsurii educative privative de libertate în
penitenciar, persoanei internate i se aplică regimul închis al deținuților. 

CAPITOLUL V : DISPOZIȚII COMUNE 

Cauzele de agravare si de atenuare.Pot.art 128 NCP cauzele de atenuare si agravare sunt avute în
vedere la momentul alegerii unei măsuri educative, în cazul minorului care săvîrşeşte o anumită fapta cu
caracter penal, şi produc efecte între limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă .Prin
circumstanțele atenuante sunt determinate stările, situațiile, calitățile ,împrejurimile, întâmplările ori
alte informații ale realității anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii unei fapte penale, ce au
legătura cu fapta infracțională sau cu faptuitorul şi care prezintă un pericol pentru societate mai redus
.Constituie circumstante atenuante legale următoarele împrejurimi: Depăşirea stării de necesitate
Depăşirea limitelor legitimei apărări Prejudiciul material rezultat în urma comiterii infracțiunii, să fie
acoperit integral în cursul urmăriri penale sau al judecății, până la primul termen, cu condiția ca
minorul să nu fi mai beneficiat de această circumstanță într-un interval de 5 ani comiterii faptei.În cazul
urmatoarelor infractiuni nu se aplică circumstanțele atenuante: infractiuni contra persoanei, contra
sigurantei publice, contra libertății religioase şi respectului datorat persoanelor decedate, contra
securității naționale, contra capacității de luptă a forțelor armate, contra umanității şi de razboi, a
infracțiunilor privind frontiera de stat a Romaniei, a infracțiunilor de corupție, a infracțiunilor la
legislația privind prevenirea şi combaterea terorismului, de furt calificat, piraterie ,tălhărie, ultraj,
ultraj judiciar, purtare abuzivă precum şi altor infractiuni prev. la art.75 NCP.Există concurs atunci când
în cadrul aceleiaşi infracțiuni sunt incidente doua sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea
pedepsei, iar limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea săvârşită se reduc prin aplicarea
succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă ,circumstanțe atenuante şi cazuri speciale de reducere a
pedepsei, iar în cazul în care sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea
răspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la
circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă precum şi în cazul în care când în
conținutul aceleiaşi infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una
sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru
infracțiunea săvârşită se reduc conform alin. (1)
, după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2) 
. [55]
.Sunt considerate circumstanțe atenuante judiciare comportamentul minorului adecvat înainte de
săvârşirea infracțiunii, de conduita pe care acesta o avea în mediul familial, în mediul şcolar, în societate
tinându-se cont şi de gravitatea faptei săvârțite, de efortul depus de acesta pentru a înlatura rezultatul
faptei sau de a repara prejudiciul rezultat din comiterea infracțiunii dar şi retinerea atitudinii acestuia
dupa comiterea faptei care rezultă din cooperarea minorului cu autoritățile în vederea aflării
adevarului.Minorului nu i se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viată. Pluralitatea de infracțiuniÎn
cazul săvârşirii unor infracțiuni de către minor, pluralitatea de infracțiuni ce poate lua naştere cu privire
la faptele penale săvârțite de către minor poate fi numai concursul de infracțiuni pentru care se se
stabileşte şi se ia o singură masură educativă ținandu-se cont de împrejurările şi modul de săvârşire a
infracțiunii, de mijloacele folosite în vederea săvârşirii infracțiunii, de starea de pericol creată pentru
valoarea ocrotită, de natura şi gravitatea rezultatului produs, de motivul comiterii infracțiunii, de
scopul urmărit, de natura şi frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale minorului,
de comportamentului acestuia dupa producerea rezultatului şi în cursul procesului penal precum şi de
nivelul de educație, de starea de sănătate a acestuia, de situația familială şi socială, de vărsta acestuia
.În această situație formele recidivei şi pluralității intermediare nu pot exista în cazurile minorilor
întrucât în ambele situații primul termen al pluralității trebuie sa fie o condamnare la o pedeapsă iar față
de minor nu se aplica pedepse.Minorul, în cazul în care săvârşeşte doua infracțiuni, dintre care una este
săvârşită în timpul minorității iar cealaltă este săvârşită dupa majorat şi se aplică o măsură educativă în
cazul săvârşirii infracțiunii săvârşite în timpul minorității, iar pentru infracțiunea săvârşită dupa majorat
se aplică o pedeapsă, procedura este urmatoarea : În cazul în care măsura luată împotriva minorului
este o măsură educativă neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa În cazul în care
măsura aplicată minorului este o măsură privativă de libertate, se aplică pedeapsa închisorii,
majorându-se cu o durată egală cu cel putin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul
rămas neexecutat din aceasta la data săvârşirii, după majorat, a infracțiunii.Din durata pedepsei
închisorii aplicate în urma contopirii cu o măsură educativă privativă de libertate se scade ce s.a
executat din momentul comiterii faptei penale săvărşite după majorat până în momentul judecării.
[56]În situația în care minorul, după majorat săvârşeşte doua sau mai multe infracțiuni
concurente, prima data se contopesc pedepsele pentru infracțiunile comise dupa majorat, iar pedeapsa
rezultată se va contopi cu măsura educativă, aplicată pentru infractiunea ori pentru infracțiunile comise
în timpul minorității pot. dispozițiilor arătate la art.129 NCP.

3. DESCOPERIREA UNOR INFRACȚIUNI SĂVÂRŞITE ÎN TIMPUL MINORITĂȚII 

Daca în timpul minorității în situația unui condamnat aflat în termenul de supraveghere al amânării
aplicarii pedepsei, al suspendării sub supraveghere ori al liberării condiționate se descoperă că
persoana supravegheată mai săvârşise oinfracțiune pentru care s-a aplicat o măsură educativă
privativă de libertate ,amânarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicându- i-se dispozițiile
art.129 alin.(2)
-(4) 
.După stabilirea aplicării pedepsei minorului, operațiunea de individualizare va continua, în raport cu
cauzele de atenuare sau de agravare ale pedepsei, care vor continua să producă efecte în raport cu
limitele pedepsei în funcție de infracțiunea săvârşită de minor. Nu poate constitui primul termen al
recidivei condamnarea minorului la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unei infracțiuni în timpul
minorității, în situația în care minorul ar săvârşi din nou infracțiunea.Daca în cazul unei condamnări
pentru o infracțiune comisă în timpul minorității nu se pune problema de stabilirea stării de
recidivă astfel încat nu poate atrage o agravare a pedepsei ce provine din această stare, aşadar o astfel
de condamnare, ar reprezenta un antecedent penal de care instanța va tine cont la individualizarea
pedepsei pentru infracțiunea săvârşită din nou. În situația în care minorul săvârşeşte mai multe
infracțiuni ce sunt concurente, se vor aplica dispozițiile privind contopirea pedepselor cu privire la
infracțiunile concurente, iar în situația în care pentru unele infracțiuni concurente s-au aplicat pedepse
iar pentru unele s-au aplicat măsuri educative, minorului i se va aplica o pedeapsă rezultată a contopirii
pedepselor, iar măsurile educative aplicate minorului vor fi revocate, întrucat, acesta nu poate fi
supus executării pedepsei şi acțiunii măsurilor educative, în acelaşi timp, aşadar cele doua sancțiuni nu
pot fi aplicate simultan, funcția şi scopul pedepsei absorbind scopul măsurilor educative . Executarea
pedepsei închisorii de către minor, se desfăşoară cu respectarea regulilor speciale tinăndu-se cont de
starea psiho-fizică a acestuia, prevăzute atăt în legea de executare a pedepselorcât şi în codul penal.
Executarea pedepselor de către minori se realizează în secții speciale din cadrul locului de deținere ori
în locuri de detinere speciale, separat de condamnații majori, asigurându-le şi posibilitatea de a
continua învațământulgeneral obligatoriu şi de a dobândi o pregătire profesională, în conformitate cu
aptitudinile lor.Din executarea pedepsei, minorul condamnat pentru săvârşirea infracțiunilor în timpul
minorității poate fi liberat condiționat după executarea unei fracțiuni mai reduse din pedeapsa decăt în
situația celor condamnați pentru infracțiuni săvârşite ca majori . [57]În concluzie, aplicarea unei masuri
educative pentru săvârşirea unei infracțiuni în timpul minoritătii şi descoperită în termenul de
supraveghere al amânării aplicării pedepsei ,,al suspendării executării pedepsei sub supraveghere
sau al liberării condiționate, măsurile educative vor fi anulate în mod obligatoriu, iar pedeapsa a cărei
aplicare fusese amânată sau executarea pedepsei fusese suspendată sub supraveghere împreună cu
măsura educativă aplicată pentru infracțiunea descoperită în timpul minorității se vor contopi, potrivit
dispozițiilor art.129 cu privire la contopirea pedepselor .[58] PRESCRIPȚIA RĂSPUNDERII PENALE A
MINORULUIConform Art 131.C.P termenele de prescripție a răspunderii penale ,prevăzute de art.154
C.P , pentru cei care la data săvârşirii infracțiunii erau minori ,se reduc la jumătate şi se întrerup sau se
suspendă în condițiile prevăzute de lege pentru majori. Prescripția nu înlătură răspunderea penală în
cazul infractiunilor degenocid, contra umanității şi de război, indiferent de data la care au fost
comise, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 188 şi 189 şi al infracțiunilor intenționate urmate de
moartea victimei precum nici în cazul infracțiunilor prevăzute la alin. (2)
lit. b) pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, generală sau specială, la data intrării în
vigoare a acestei dispoziții. În cazul măsurilor educative prescripția este reglementată prin dispozițiile
art. 132 C.P. In situația în care măsurile educative sunt înlocuite , executarea se prescrie în raport cu
măsura educativă cea mai aspră şi curge de la data rămănerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus
înlocuirea măsurii. 

5. Aplicarea legii mai favorabile postsententiam:

Se aplică în cazul minorului cu vârsta între 14 şi 16 ani care a săvârşit o infracțiune aplicându-i-se o
sancțiune printr-o hotărâre definitivă în baza VCP din 1969, la data intrării în vigoare a N.C.P.De
exemplu: dacă minorului D.R. i se aplicasemăsura educativă a libertății supravegheate pronuntată în
baza V.C.P. din 1969 această măsură educativă se execută şi după intrarea în vigoare a NCP conf. art.18
alin(1)
.Dacă măsura libertății supravegheate aplicată în baza V.C.P. se revocă, în timpul executării măsurii
educative , după intrarea în vigoare a N.C.P. întrucât minorul se sustrage de la executarea masurii ori
are un comportament inadecvat ,măsura libertății supravegheate va fi înlocuită cu internarea într-un
centru educativ pe o perioadă de 1 an.[59]Dacă se dispune prelungirea duratei măsurii educative a
internării într-un centru de reeducare pot. V.C.P. , minorul va executa masura educativă într-un centru
educativ, după intrarea în vigoare a N.C.P. ,conf. art.19 alin.(3)
.Daca minorului i se aplicase pedeapsa inchisorii executabilă pentru o infracțiune al cărei cuantum este
până în 15 ani în baza VCP, se va înlocui pedeapsa închisorii după intrarea în vigoare a N.C.P, cu măsura
educativă a internării intr- un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.