DEVIANȚA COMPORTAMENTALĂ LA

TINERI

Eșecurile în anumite domenii ale vieții lasă adolescenților sentimentul

lipsei de valoare, scăderea stimei de sine, confuzie de identitate, astfel
iscându-le conflicte interioare destul de puternice care pot duce la
dezechilibre emoționale și în cele din urmă la un comportament deviant.
În societatea contemporană tendința adolescenților de a se afilia unor
grupuri de referință are un impact destul de mare asupra
comportamentului lor, deoarece pe de-o parte le poate permite afirmarea
de sine, conștientizarea dorinței de a se delimita de autoritatea familiei și
a școlii, dar pe de altă parte nu toate grupurile pot avea efecte benefice
asupra lor. Existența a numeroase grupuri care se ocupă de fapte ilicite,
grupuri cu recidiviști sau cu antecedente penale reprezintă o sursă de
atracție pentru adolescenții cu carențe de socializare, conducându-i să se
antreneze spre fapte deviante și apoi delincvente care au un grad mare de
periculozitate pentru societate (violuri, furturi, tâlhării). Delincvența de
grup este caracteristică delincvenței juvenile, principalele fapte fiind
huliganismul, violul, violențele, furtul de vehicule. Majoritatea
conduitelor de delincvență juvenilă pot fi încadrate în patru mari
categorii: furt, violență pentru a obține un avantaj material, încălcarea
legilor de statut (abandon școlar, absenteism), comportamentul de grup
sau de bandă receptat de ceilalți ca o amenințare din cauza activităților
fizice implicate.
Tipurile comportamentului deviant cel mai frecvent întâlnit în rândul
tinerilor: consumul de droguri, alcoolismul, crimele, furtul și suicidului.
În ceea ce privește factorii care determină comiterea acestor
comportamente, menționăm că aceștia sunt legați de climatul familial și
starea financiară precară.
Comparativ cu tinerii din zonele urbane, tinerii din mediul rural acordă o
deosebită importanță normelor sociale și morale nescrise ca mecanism
de control social în vederea menținerii ordinii sociale.
Toate schimbările majore care apar ca urmare a dezvoltării în aceasta
perioadă pregătesc adolescentul să experimenteze noi tipuri de
comportamente.
Prin art. 113, Codul penal instituie limitele răspunderii penale a
minorilor. Astfel, în articolul 1 se precizează: „Minorul care nu a
împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.” Prin art. 2 se
stabilește: „Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde
penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu
discernământ.” De asemenea, art. 3 menționează: „Minorul care a
împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.”

Surse: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/139-149_3.pdf

https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/103058

https://www.scrigroup.com/sanatate/asistenta-sociala/Devierile-comportamentale-spec43812.php

Bucur Antonia și Lupu Stoica Alessia.