DELICVENŢA

JUVENILĂ
Andrea Kajcsa
Definiția criminologiei
 știința care studiază factorii și dinamica
actului criminal și reacția socială față de
acest act, în scopul prevenirii criminalității și a
reintegrării sociale a criminalilor
 obiectul de studiu al criminologiei îl constituie
crima (atât ca act individual cât și ca fenomen
global), criminalul, victima dar și reacția
socială față de acesta.
Clasificarea criminalilor, tipuri
de criminalitate
 După sex: criminalitate masculină și feminină
 După vârstă: criminalitatea majorilor și minorilor
 După gravitatea infracțiunilor săvârșite: criminalitate
gravă, medie, ușoară
 După gradul de organizare: criminalitate organizată
și neorganizată
 După locul comiterii infracțiunii: criminalitate urbană
și rurală; criminalitate zonală, națională și
internațională
 După valorile sociale lezate: criminalitate contra
patrimoniului, persoanei s.a.m.d.
Delincvența juvenilă-definiție
 Delincvența juvenilă reprezintă un fenomen
complex ce include totalitatea încălcărilor de
norme sociale săvârșite de către tineri sub 18
ani, încălcări sancționate penal
 Delincvența juvenilă cuprinde totalitatea
faptelor penale comise de către minorii
responsabili penal, fapte ilicite a căror
săvârșire antrenează răspunderea juridică
penală.
Delincvență vs. devianță
 “delincvenţă” nu este sinonim cu “devianţă”
 sfera conceptului de “devianţă” este mai largă
şi cuprinde ca formă particulară noţiunea de
delincvenţă
 este un tip de comportament care se opune
celui convenţional şi cuprinde nu numai
încălcările legii, ci orice “deviere” de conduită
care reprezintă o abatere de la normele
sociale, fiind definită sau percepută ca atare
de membrii unui grup social.
Delincvența juvenilă-concept
Din punct de vedere penal devianţa penală cuprinde toate
faptele prevăzute de legea penală săvârşite, chiar dacă
împrejurările în care au fost comise sau anumite caracteristici de
vârstă ori privind starea mintală a autorilor sau eventualilor
participanţi sunt cauze legale de înlăturare a caracterului penal al
faptei sau a responsabilităţii penale a făptuitorilor şi se împarte
în:
 · criminalitatea adulţilor – a persoanelor care au depăşit
vârsta minorităţii civile şi care au săvârşit fapte care întrunesc
elementele constitutive ale unei infracţiuni, în speţă “infractorii”;
 · delincvenţa juvenilă – a minorilor între 14 şi 18 ani care au
săvârşit cu discernământ o faptă care întruneşte elementele
constitutive ale unei infracţiuni, în speţă “delincvenţii minori”;
Minoratul-delimitări
 Din perspectiva psihofiziologică a vârstei, se
consideră că perioada minoratului coincide
cu copilăria și adolescența.
 Adolescența cuprinde două etape:

 Preadolescența: de la 11/12 ani până la 14/15 ani

Și
 Adolescența propriu-zisă: de la 14/15 ani până la 18 ani
Angajarea răspunderii penale
a minorilor
 Vârsta de la care se angajează răspunderea
penală a minorilor diferă de la un sistem de drept
la altul
 Sistemul juridic românesc:
1. Minorii până la 14 ani: nu răspunde penal pentru
faptele lor, fiind lipsiți de discernămât
2. Minorii între 14-16 ani: răspunde juridic limitat,
doar dacă se dovedește că au săvârșit infracțiunea
cu discernământ
3. Minorii între 16-18 ani: răspunde în fața legii
penale
Profilul psihologic al
delincventului juvenil

 Înclinația către agresivitate

 Latentă sau manifestă

 Bazată pe un fond de ostilitate
 Negare a valorilor socialmente acceptabile
Profilul psihologic al
delincventului juvenil

 Instabilitate emoțională

 Generată de fragilitatea eul-ui

 Are la bază carențe educaționale
Profilul psihologic al
delincventului juvenil
 Inadaptare socială

 Are ca și sursă exacerbarea sentimentului de

insecuritate
 Minorul încearcă să suprime, anuleze acest sentiment
prin:
 Schimbarea frecventă a domiciliului
 Vagabondaj
 Evitarea formelor organizate de muncă și viață
Profilul psihologic al
delincventului juvenil

 Duplicitatea conduitei

 Manifestată în discordanța dintre 2 planuri:

1. Cel al comportamentului tainic, secret, intim, în care se

pregătește infracțiunea
2. Nivelul comportamental de relație cu societatea, prin care
își trădează de cele mai multe ori infracțiunea
Profilul psihologic al
delincventului juvenil

 Dezechilibrul existențial

 Se manifestă, exprimă prin patimi, vicii, perversiuni

etc.
Profilul psihologic al
delincventului juvenil
 Există cercetări care susțin ideea potrivit
căreia definiția delincvenței pornește de la
conceptul de maturitate socială.
 Delincventul este considerat un individ cu o
insuficientă maturitate socială și cu dificultăți
de integrare în societate, care intră în conflict
cu un anumit sistem de valori.
Profilul psihologic al
delincventului juvenil
 Soţii Sheldon şi Eleonor Gluck studiind cu
ajutorul unei echipe interdiciplinare un lot de
500 de minori delincvenţi şi un lot de minori
nedelincvenţi (lot martor) care erau
corespunzători ca vârstă, sex, statut socio-
economic, apartenenţă etnică au evidenţiat
că delincvenţii se deosebesc de nedelincvenţi
prin următoarele trăsături mai importante:
Profilul psihologic al
delincventului juvenil
- din punct de vedere fizic delincvenţii sunt cu
precădere de constituţie mezomorfică (sunt solizi, cu
forţă musculară mare);
- ca temperament sunt energici, impulsivi,
extrovertiţi, agresivi;
- au atitudini ostile, sfidătoare, sunt plini de
resentimente, sunt încăpăţânaţi, dornici de afirmare
în grup, cu spirit de aventură;
- din punct de vedere psihologic, tind spre
exprimări directe, socio-cultural provin din familii
neînţelegătoare, neafective, lipsite de ţinută morală.
Factori de risc
 Factorii prenatali
 Hiperactivitatea, atenția dificilă, impulsivitatea
 Inteligența scăzută
 Supravegherea scăzută sau defectuoasă din partea părinților
 Abuzul sexual
 Familiile dezmembrate prin divorț sau separate permanent sau
temporar
 Privarea socio-economică
 Influența școlilor și a actului de școlarizare
 Asocierea cu prieteni sau colegi delincvenți
 Influența comunității
 Influența băieților de cartier, a găștilor
 Conflictul dintre generații, opoziția dintre concepții sau idei.
INFLUENŢELE NEGATIVE ALE FAMILIEI
DEZORGANIZATE ASUPRA DEZVOLTĂRII
COPILULUI ŞI ADOLESCENŢEI

 Familia dezorganizată este familia care îşi

pierde integritatea ca urmare a separării
părţilor datorită unor motive precum:
desfacerea căsătoriei prin divorţ, decesul
unuia dintre părinţi,etc.
INFLUENŢELE NEGATIVE ALE FAMILIEI
DEZORGANIZATE ASUPRA DEZVOLTĂRII
COPILULUI ŞI ADOLESCENŢEI

 Evidenţiind rolul negativ al acestor carenţe familiale

asupra procesului de dezvoltare a personalităţii
adolescentului, literatura de specialitate enumeră
următoarele reacţii de apărare ale
adolescenţilor “normali”:
- reacţii afective: anxietate, depresie, stări de excitaţie,
obsesii, fobii, insecuritate;
- reacţii caracterologice: agresivitate, imaturitatea proceselor
afective;
- reacţii cognitive: eşecuri de performanţelor şcolare;
- reacţii psihosociale: conflicte cu familia, comunitatea,
identificarea negativă
INFLUENŢELE NEGATIVE ALE FAMILIEI
DEZORGANIZATE ASUPRA DEZVOLTĂRII
COPILULUI ŞI ADOLESCENŢEI

 Putem concluziona că o familie

disfuncţională, prin structură, prin climat, prin
stilul educativ, prin abuzuri de tot felul
generează disfuncţii la nivel psihologic şi de
structurare a personalităţii minorului acestea
constituindu-se, mai mult sau mai puţin, ca
premise pentru un comportament deviant sau
delincvent al copilului şi adolescentului.
ABUZUL ASUPRA COPILULUI
 În numeroase legislaţii moderne abuzul faţă
de copil este definit ca vătămarea fizică,
mentală, sexuală, tratamentul neglijent,
maltratarea unui minor de către o persoană
care este responsabilă în ceea ce priveşte
bunăstarea lui
 Abuzul asupra copilului este acel
comportament care, în mod intenţionat,
cauzează lipsuri de natură fizică sau psihică
unui minor dependent
ABUZUL ASUPRA COPILULUI

 bătăi,
 pedepse fizice grave cu efecte necontrolate,
 abuz sexual,
 neglijare, etc.
ABUZUL ASUPRA COPILULUI
 Abuzul fizic reprezintă folosirea forţei fizice asupra copilului şi
supunerea la munci dificile care depăşesc posibilităţile lui având ca
rezultat vătămarea integrităţii sale corporale
 Abuzul sexual asupra copilului defineşte acele contacte şi interacţiuni
între un copil şi o persoană adultă în care copilul este folosit pentru
stimularea sexuală a celui adult sau a altei persoane (Efectele abuzului
sexual asupra adolescenţilor se manifestă prin următoarele reacţii:
promiscuitate, prostituţie, vagabondaj, agresivitate fizică şi sexuală, mai
ales la băieţi, comportamente delincvente )
 Abuzul emoţional asupra copilului este un comportament inadecvat al
adultului faţă de copil cu efecte negative asupra personalităţii în
formare a copilului. Respingerea, izolarea forţată, ignorarea şi
coruperea minorului, umilirea, criticarea, refuzul de a-l ajuta, reprezintă
forme ale acestui tip de abuz (Se pot semnala la copiii abuzaţi
comportamental dificultăţi de concentrare, agresivitate sau
impulsionare, probleme de relaţionare cu ceilalţi )
EŞECUL ŞCOLAR ŞI
INCAPACITATE ŞCOLARĂ
 cauze de natură socială
 influenţează cariera viitorului delincvent
 efect al disfuncţiilor psihosociale ale familiilor din care provin
minorii
 se datorează şi faptului că unele cadre didactice nu găsesc
întotdeauna metodele cele mai bune pentru educarea elevului
 nu se datorează atât unor capacităţi psihice, de inteligenţă, cât
deficitului de şcolarizare în familie (există elevi care au o
inteligenţă medie sau chiar peste medie care datorită lipsei de
interes pentru activitatea şcolară nu ştiu să-şi utilizeze
capacitatea intelectuală în activitatea şcolară).
 din cercetările efectuate s-a constatat că majoritatea
delincvenţilor minori sunt repetenţi, cu rezultate slabe la
învăţătură sau au abandonat şcoala
IMPACTUL MIJLOACELOR DE
INFORMARE ÎN MASĂ
 violenţa pe unicul sau marele-ecran furnizează modele de
comportament negativ. Aceste filme sunt comerciale făcute
pentru a se obţine cât mai mulţi bani din vânzarea lor şi, în
consecinţă, abordează fără nici o reţinere acele teme cu efecte
în planul instinctului, al inconştientului uman. Influenţa este mai
puternică asupra spectatorului tânăr, care este dornic de senzaţii
tari
 determină creşterea nivelului agresiv în rândul celor ce urmăresc
asemenea filme sau emisiuni. Tinerii sunt impresionaţi de ceea
ce văd şi doresc să imite comportamentul eroilor negativi din
filme
 desensibilizează auditoriul cu privire la gravele prejudicii pe care
le produce violenţa
SITUAŢIA STATISTICĂ PRIVIND EVOLUŢIA
FENOMENULUI INFRACŢIONALITĂŢII JUVENILE
ÎN PERIOADA 1989 - 2000

 la nivelul anului 1989 un număr total de 48.153 de

infracţiuni dintre care 2.568 erau săvârşite de minori,
ceea ce reprezenta un procent de 5,3% din
infracţionalitatea generală
 anul 1990 - mai spectaculos salt din punct de
vedere al aportului delincvenţei juvenile la totalul
general al infracţiunilor (numărul faptelor săvârşite
de aceştia crescând de 3,6 ori şi determinând un
aport la criminalitatea generală de 14,4%.)
 anul 1991 - s-a păstrat acelaşi ritm extrem de înalt,
fiind înregistrate 17.380 de fapte săvârşite de minori
SITUAŢIA STATISTICĂ PRIVIND EVOLUŢIA
FENOMENULUI INFRACŢIONALITĂŢII JUVENILE
ÎN PERIOADA 1989 - 2000

 din punctul de vedere al cifrelor absolute se

înregistrează o creştere permanentă şi
aproximativ constantă cu salturi mai
semnificative pentru anii 1997 și 1998, dar cu
o reducere foarte importantă în 1999
 dacă în 1998 minorii au săvârşit 43.839 fapte
penale în 1999 numărul acestora s-a redus
cu mai mult de jumătate (20.415)
Tipologia infracţiunilor
analizate săvârşite de minori

 Trei mari grupe:

 infracţiuni contra persoanei (omor, vătămări corporale,

lovituri cauzatoare de moarte);
 infracţiuni de natură sexuală ( viol, prostituţie);
 infracţiune contra patrimoniului (furt, tâlhărie).
infracţiuni contra persoanei
 După 1990 s-au înmulțit aceste cazuri
 Caracteristici:
 Săvârșite în grup
 Au avut ca și mobil jaful, violul
 Sunt vizate persoane vârstnice, lipsite de apărare, care
locuiesc în case izolate
 Anterior săvârșirii infracțiunii se constată o anumită
predispoziție spre consumul de alcool sau spre inhalarea
de substanțe halucinogene
 Uneori, tălhăriile săvârșite de minori se soldează cu
obținerea unor sume derizorii sau bunuri de mică valoare,
dar împotriva victimelor se folosește o violență extremă.
infracţiune contra patrimoniului
 Infracțiunile de furt comise de către minori au anumite
particularități:
 Valorea mai redusă a bunurilor furate, ei sustrăgând de obicei obiecte
mici și vandabile
 Manifestă multă fantezie și ingeniozitate, pătrund prin locuri
inaccesibile unui infractor major
 Nu folosesc, de regulă, instrumente și dispozitive specifice
spărgătorilor profesioniști
 Nu sunt violenți decât în puține cazuri
 De cele mai multe ori când sunt descoperiți, fug
 Nu manifestă multă grijă pentru a șterge urmele, ceea ce duce la
descoperirea lor rapidă
 Manifestă multă perspicacitate în a se debarasa de bunurile furate,
vânzându-le la prețuri derizorii
 Furturile sunt comise de regulă prin participarea mai multor minori.
Tipologia infracţiunilor
analizate săvârşite de minori
 Segmentul cel mai reprezentativ îl reprezintă
grupul de vârstă 14 –și 17 ani
 Infracţiunile cele mai frecvent comise de
minori care nu au împlinit 14 ani sunt cele ce
privesc disciplina familială şi şcolară,
vagabondajul, cerşetoria, cele ce privesc
furturile mărunte, precum şi cele contra
persoanei cu care vin în contact, loviri,
vătămări corporale.
Tipologia infracţiunilor
analizate săvârşite de minori
 clasificare a infractorilor pe minori pe sexe:
autorii de sex masculin reprezintă 90% din
totalul general al infractorilor minori
 mediul de provenienţă al acestora (urban –
rural) în momentul săvârşirii faptelor penale:
apropiere din punctul de vedere al valorii
statistice între oraş şi sat la infracţiunile
grave, infracţiuni contra persoanei
 ocupaţia minorilor: un număr totuşi foarte
semnificativ dintre minori sunt elevi
Integrarea şi resocializare a
minorilor delicvenţi

 regimul de tratament şi resocializare a

delincvenţilor diferă sensibil de la o ţară la
alta, mergând de la internarea acestora în
stabilimente deschise, semideschise sau
închise şi până la închiderea lor totală în
penitenciare şi instituţii speciale de maximă
siguranţă şi securitate
Integrarea şi resocializare a
minorilor delicvenţi
 Finalitățile care trebuiesc urmărite de către
orice formă de tratament și resocializare sunt:

 cultivarea obiceiului de a munci, incluzând aici în

special pregătirea şcolară şi profesională adecvată în
ideea prevenirii deteriorării personalităţii minorilor în
formare;
 dobândirea unei vieţii adecvate şi a unor îndeletniciri
sociale prin educare socială şi pregătire în vederea
readaptării lor potrivit vieţii în afara penitenciarelor;
Resocializarea
 reprezintă o modalitate de reconvertire,
reorientare şi remodelare a personalităţii în
formare a minorului delincvent, de reeducare
şi retransformare a comportamentului
acestuia în raport cu normele şi valorile
acceptate de societate.
 Implicând abandonarea unui mod de viaţă şi
adoptarea altuia, resocializarea presupune “o
rupere completă cu trecutul.
Reintegrarea minorului trebuie să se
realizeze în multiple direcţii şi anume:

 - reintegrarea personală: reechilibrarea eu-lui, a forţelor psihice

ale dezvoltării prin restructurarea personalităţii;

 - reintegrarea şcolară sau profesională: crearea posibilităţilor de

calificare profesională a acelor minori care au săvârşit delicte şi
nu au reuşit să termine şcoala şi să obţină o calificare;

 - reintegrarea culturală: crearea posibilităţii fostului delincvent de

a avea acces la cultură; să-şi exercite şi să-şi dezvolte inteligenţa
şi aptitudinile, să practice schimburi informaţional-culturale cu
ceilalţi membri ai societăţii.
Profilaxia delincvenței juvenile

 Constă în intervenții asupra cauzelor,

condițiilor și circumstanțelor care pot genera
acte infracționale, acționându-se atât asupra
minorilor cât și asupra mediului micro și
macrosocial căruia îi aparține.
Strategiile preventive presupun:

 Constituirea de organisme naționale și locale pentru

cunoașterea exactă a situației sociale a familiilor cu
mulți copii și cu dificultăți materiale
 Cunoașterea familiilor dezorganizate
 Educarea părinților
 Cunoașterea stării infracționale
 Pregătirea de specialiști în profilaxie
 Amenajarea unor instituții speciale pentru ocrotirea
minorilor
 Cuprinderea în procesul de învățământ a rromilor.
Obiectivele profilaxiei

 Reducerea neîncrederii și stimularea

motivației
 Stimularea capacității empatice
 Consilierea tinerilor victimizați
 Educația sexuală
 Dezvoltarea abilităților sociale
 Controlul anxietăților
Test –control aplicat pe un
eşantion de condamnaţi minori
 Chestionarul aplicat a cuprins următoarele elemente:
 1. Numele şi prenumele;
 2. Vârsta;
 3. Rezultatele la învăţătură;
 4. Abandon şcolar –vârsta la data abandonului
 –motivul abandonului şcolar
 5. Date despre familie:
 a) structura familiei –familia legal structurată;
 – familia destrucutrată;
 – deces –X –mamă; tata –X;
 – abandon –X –mama; tata –X;
 – divorţ
 b) starea materială a familiei;
Test –control aplicat pe un
eşantion de condamnaţi minori
 c) date despre locuinţă: X –chirie; –X –proprietate;
 – numărul membrilor familiei;
 – numărul de camere;
 – alte date;
 d) numărul de fraţi (surori)
 6. Antecedente antisociale la nivelul familiei
 a) antecedente penale MTF
 b) consum de alcool MTF
 c) acte de agresiune MTF
 7. Antecedente personale;
 a) şcoli ale Ministerului Muncii;
 b) centre de minori;
 c) fuga de acasă;
 d) consum de alcool;
 e) consum de substanţe volatile şi narcotice;
 f) prostituţie; vagabondaj
Test –control aplicat pe un
eşantion de condamnaţi minori
 8. Infracţiunea –descrierea pe scurt a acesteia;
 9. Motivul comiterii infracţiunii;
 10. Măsura educativă şi durata;
 11. Nivelul discernământului X –păstrat; X –eliminat;
 12. Debut sexual X –vârstă; X –benevol; X –viol;
 13. Starea civilă;
 14. Aspiraţii –idealuri;
 15. Nivelul integrării în cadrul colectivului (scurtă
caracterizare întocmită de către profesorul diriginte).
Date statistice privind
eşantionul investigat
1. Vârsta comiterii infracţiunii:
 14-14,8 ani –16%
 14,9-15,9 ani –25%
 15,9-16,9 ani –29
 16,9-17,9 ani –30%

2. Structura familială :
legal structurată –54%;
destructurată –36%
Date statistice privind
eşantionul investigat
3. Tipul de infracţiune:
 furt privat –46%;
 furt avutul public –15%;
 tâlhărie –18%;
 omor –9%;
 pruncucidere –3%;
 prostituţie –6%;
 alte infracţiuni –3%
Date statistice privind
eşantionul investigat
4. Cauze care au determinat declanşarea actului
infracţional:
 materiale –30%;
 sub influenţa altor infractori –64%;
 sub influenţa alcoolului –6%;
5. Antecedente personale preinfracţionale:
• reveniţi în centre de minori –10%;
• fuga de acasă –30%;
• abandon şcolar –35%;
• consum de alcool –25%.
 Debut al vieţii sexuale –85%;
 Tipul sancţiunii aplicate: închisoarea –40%
Date statistice privind
eşantionul investigat
6. Starea materială a familiilor din care
provin minorii: 68% provin din familii cu
venituri foarte mici
7. Numărul membrilor de familie –70% provin
din familii cu 4 şi peste 4 copii
8. Mod de comitere a infracţiunilor:
25% individual;
75% comise în grup.
Concluziile cercetării
 Din informaţiile obţinute în urma aplicării
chestionarului rezultă că majoritatea minorilor
delincvenţi prezentau serioase deficienţe de
şcolarizare, integrare socială, concretizată în
tendinţe de abandon şcolar şi familial, vagabondaj,
consum de droguri, alcool, prostituţie etc.
 Identificarea acestor factori de risc de natură
familială, şcolară, stradală confirmă faptul că o parte
din aceşti adolescenţi sunt victime ale educaţiei, ale
anturajului sau ale altor împrejurări nefericite care i-
au adus în faţa instanţelor de judecată.
cazuri
 Minorul M.L. (16 ani) cu studii de cinci clase, provine
dintr-o familie cu acute carenţe instructiv-educative
şi materiale; opt persoane locuind în două camere.
Tatăl şi mama minorului consumă în mod regulat
băuturi alcoolice, după care îşi supun copiii la
multiple violenţe. Datorită deselor conflicte familiale,
băiatul fuge de acasă. La vârsta de 15 ani pătrunde
singur într-o locuinţă de unde sustrage o importantă
sumă de bani. Îşi motivează gestul infracţional ca
fiind determinat de situaţia materială precară.
cazuri
 Tânăra T.E. (17 ani) având studii 4 clase,
provine dintr-o familie formată din 9
persoane, toţi locuind într-o casă de două
camere. La vârsta de 12 ani a fost violată de
tatăl vitreg, după această vârstă începând să
se prostitueze, în urma unei relaţii de
concubinaj rezultând un copil în vârstă de 1
an. Împreună cu o prietenă a furat geanta
unei femei, motivând actul infracţional pe
fondul unor lipsuri materiale acute