Drept International public – 13.10.

2015
Drept international – nasterea este situata la mijocul sec al 17-lea,
odata cu semnarea tratatelor de pace din 1648.
Definitie: Dreptul International Public desemneaza totalitatea
normelor juridice creeate de catre state, pe baza acordurilor de vointa,
exprimata in norme juridice specifice pentru reglementarea pacii,
securitatii si a cooperarii internationale. Norme a caror aplicare este
realizata prin respectare de buna voie, iar in caz de necesitate prin
sanctiunea individuala sau colectiva a statelor.
Obiectul dreptului international public il constituie reglementarea
raporturilor dintre state, precum si intre acestea si alte subiecte de drept
international cat si stabilirea competentelor a drepturilor si obligatilor
subiectelor drept international public in relatii internationale.
Este bine de mentionat cauza „Lotus”, unde, Curtea Permanenta
Internationala de Justitie precizeaza functia dreptului international public
si anume : „Dreptul international reglementeaza raporturile dintre statele
independente in vederea cooexistentei unei comunitati independente sau
in vederea urmaririi scopurilor comune.
Fundamentul juridic a dreptului international il constituie acordul de
vointa a statelor suverane care compun la moment dat societatea
internationala.

Evolutia dreptului international - Istoria dreptului

international:

Dreptul international public nu poate fii doar unul de nantura umana,

afirmatie valabila atat pentru ordinea juridica interna (Municipal) cat si
pentru cea internationala. Daca e sa abordam lucrurile din aceasta
perspectiva e usor sa gasim originiile dreptului international in Biblie, in
practica instituita de cetatiile grecesti, in imperiul roman cat si chiar in
evul mediu; Totusi putin propice existentei sale.
Ius Gentium – Nu constituie sub niciun aspect dreptului
international. Ius Gentium era o coodificarea a tuturor regurilor aplicate
persoanelor spre deosebire de Ius Naturae care prezinta un sistem de
centralizare a regurilor juridice, stiintifice, care guverneaza atat societatea
cat si mersul universului general.
Prima formulare teoretica explicita a suverantitatii se datoraza lui
Jean Bodim si celor 6 carti ale sale despre Republica, publicate in 1576.
S-a pus in discutie elemente constitutive ale statului modern:
 Teritoriul - incepand cu sec al 6-lea, teritoriul va aparea ca unul
dintre fundamentele esentiale ale statului
 Natiunea - indivizii ce traiesc pe terit statului vor lua cunostinta tot
mai mult de apartenenta lor la o comunitate nationaa intemeiata pe
o istorie comuna si dorinta de a mentitne legaturile de solidaritate in
viitor
 Administratia permanenta – In aceasta epoca, administratia
permanenta a statului avea mai ales caracter Militar.
Consacrarea statului suveran prin tratatele Westfalnice - Se
contureaza bazele statului: O entitate politica suverana, dispunand de o
administratie permanenta care isi exercita juristdictia exclusiva asupra
unui teritoriu si unei populatii bine determinate din acel moment, relatiile
internationale moderne vor infiinta statele suverane egale din punct de
vedere juridic.

Dreptul international clasic. Reprezentat de sec al 19-lea:

Se estimeaza ca 16.000 de tratate au fost incheiate la scara mondiala
intre state in perioada 1815-1924. Apar noi subiecte de drept international:
ex.: Org. Internationale au aparut in a doua parte a sec. al 19-lea sub forma
uniuniilor administrative: 1) Uniunea Telegrafica internationala (1865).
2) Uniunea generala a postelor (1874).