UNIVERSITATEA “OVIDIUS” – CONSTANTA

Facultatea de Drept si Stiinte Administrative

Specializarea: Drept

STUDIU DE CAZ – INFRACŢIONALITATEA JUVENILĂ

DISCIPLINA : PSIHOLOGIE JUDICIARĂ

Coordonator : Prof. Univ. Dr. Rus Mihaela

Student: Gheorghe (Bujoreanu) Ana

Anul III, IFR, Grupa 1.
CUPRINS :

STUDIU DE CAZ – INFRACŢIONALITATEA JUVENILA

1.Subiectul
2.Domiciliu
3.Faptele ce formează obiectul inculpării
4.Mediul familial şi social
5.Evoluţia situaţiei şcolare şi profesionale
6. Curs infracţional
7.Antecedente patologice si psihiatrice
8.Analiza documentelor: Evaluarea psihologică, psiho-pedagogică
9.Nivelul de inteligenţă al subiectului
10.Motivaţia alegerii acestui mod de trai
11.Perceperea stării de fapt
12.Predicţii comportamentale
13.Concluzii
14.Bibliografie
 Acest studiu de caz reflecta analiza amănunţită infractiuni, respectiv, a unei persoane minore
din punct de vedere psihologico-juridic, determinarea factorilor care contribuie la succesul sau
insuccesul acesteia, identificarea unei probleme si propunerea unor soluţii în vederea obţinerii unor
rezultate benefice persoanei în cauză.

STUDIU DE CAZ - INFRACŢIONALITATEA JUVENILĂ

1.Subiectul: S.A
Vârsta: 17 ani
Sex: M
2.Domiciliu: Locuieşte cu părinţii şi fratele lui mai mare într-o garsioneră dintr-un oraş mare (într-
un cartier „rău famat”).

3.Faptele ce formează obiectul inculpării: tâlhărie (sustragere cu violenţă a unui lanţ de aur de la
gâtul unei femei).

4.Mediul familial şi social: Subiectul provine dintr-o familie organizată, normală. Atmosfera
familială este una bună, cu unele conflicte minore. Mama are 8 clase, în prezent nu lucrează, este
şomeră, tatăl, instalator de profesie, are 10 clase şi este pensionat pe caz de boală. Fratele mai mare, în
vârstă de 23 de ani, are 10 clase, în prezent lucrează şi participă la cheltuielile casei. Subiectul mai are
un frate vitreg în vârstă de 28 de ani (din partea tatălui) cu care familia ţine legatura, acesta nu
lucrează şi trăieşte în mediul rural lângă un alt oraş mare dar la 200 km depărtare de domiciliul
acestuia. Bunicii din partea ambilor părinţi au decedat. Condiţiile materiale sunt medii. Părinţii
sunt superficiali în educarea copiilor, prezintă dezinteres faţă de activităţile acestora, un îi
susţin financiar și nici un îi recompensează în situaţiile în care aceştia merită. Recunosc faptul că
au tratat cu superficialitate educaţia acestora, mizând pe capacitatea acestora de a se descurca
singuri şi de a învăţa din greșeli. Nu acordă mare importanţă şcolii şi nici nu vor să suprasolicite
copiii.

Nu au o relaţie de ataşament evidentă, fiind totuşi dispuşi să-i susţină, cum pot, cu o vorbă
bună” atunci când este cazul. Nu au folosit agresivitatea în cadrul educaţiei şi nici sistemul de
pedepse-recompense. Nu au pretenţii majore de la copii (să aibă o meserie) şi, în consecinţă, nici
cerinţe. Fiul cel mare a abandonat şcoala, nefiind susţinut financiar şi nici moral, alegând să
 lucreze conform pregătirii, iar fiul cel mic, în urma absenteismului şi a abandonului şcolar, nu şi-a
finalizat studiile, fapt pentru care îi este foarte greu să găsească un loc de muncă.

5.Evoluţia situaţiei şcolare şi profesionale: Rezultate şcolare sunt foarte slabe, are doar 4
clase, pe parcursul şcolarizării a lipsit foarte mult, nemotivat. Mama este singura care se
interesa de situaţia şcolară a copilului, însă foarte rar, fiind mereu permisivă şi prezentând
indiferenţă faţă de comportamentul copilului, tratând cu superficialitate numărul mare de
absenţe dar şi rezultatele şcolare ale elevului. Colegii, dar şi invăţătoarea îl tratau cu
indiferenţă. În timpul activitaţilor şcolare acesta prefera să se ducă împreună cu prietenii mai
mari din cartierul lui la jocuri de noroc, frecventând astfel de săli şi consumând alcool.
Tatăl nu ştia situaţia şcolară a copilului său şi nici nu se interesa de aceasta la şcoală.

A manifestat un grad scăzut de interes pentru activitatea de învăţare şcolară, de

participare la lecţii (neavând dorinţa de a se implica activ în desfăşurarea lecţiilor), dar şi
pentru alte forme de activitate (extraşcolare: practicarea unui sport, participarea la concursuri,
manifestări artistice şi culturale, frecventarea cluburilor de copii, etc.). Nu există materii care să-l fi
atras, fapt pentru care a tratat cu superficialitate temele, neglijând total realizarea lor. Ura desenul şi
abilitaţile practice. Manifesta un dezinteres total faţă de aprecierile şi notele şcolare obţinute.
Fratele era singurul care îl certa pentru absenţele şi notele sale şi tot el îi mai dădea bani „de
buzunar”. A fost exmatriculat datorită numărului foarte mare de absenţe. Părinţii au încercat să-l
reînscrie la alte şcoli, însă acesta a continuat să lipsească şi astfel superficialitatea acestora, dar şi a sa,
au contribuit la abandonul şcolar al minorului.

6. Curs infracţional: Nu prezintă antecedente penale. Minorul s-a împrietenit cu băieţi mai
mari decât el, care obişnuiau să consume alcool şi să absenteze de la şcoală, frecventând sălile de
jocuri de noroc, săli de biliard, de ping pong, precum şi diferite baruri, localuri unde stăteau până
dimineaţa când se luau la bătaie din diferite motive.

Împreună cu prietenii şi iubita lui (elevă în clasa a X-a la un liceu din acelaşi oraş), S.A venit
de la mare unde a stat timp de o săptămână. Deşi minorul a venit acasă în stare de ebrietate, tatăl l-a
mustrat superficial, interzicându-i să mai iasă afară, însă la insistenţele acestuia de a pleca, deşi nici
mama nu era de acord, tatăl enervat a cedat. S.A. s-a plimbat prin parc apoi s-a dus într-un bar unde a
consumat alcool. Dat fiind faptul că acesta nu mai avea bani pentru consumaţie, a părăsit incinta
şi pe drum s-a întâlnit cu un prieten mai mare. Consumul de alcool, dar şi lipsa banilor pentru a mai
cumpăra alcool şi ţigări l-au determinat pe minor ca în jurul orei de 16:30 să atace o femeie şi să-i
smulgă lanţul de aur de la gât, ulterior reuşind să vândă bunul sustras unei alte femei pentru o
sumă modică, sumă pe care a cheltuit-o aşa cum şi-a propus încă de la început (la o sală de jocuri de
noroc şi pe consumaţia sa de alcool şi ţigări ). Ajuns acasă dimineaţa, acesta a adormit şi în jurul
orei 12.00 a fost arestat de către organele de poliţie din imobilul părinţilor săi, fiind surprins de
camerele de supraveghere din zona în care a săvârşit infracţiunea.

7.Antecedente patologice si psihiatrice: Nu prezintă diagnostic patologic (antecedente ereditare,

antecedente personale, menţiuni medicale – afecţiuni ale micii copilării, encefalită, meningită,
epilepsii, dispepsii, toxicoze, traumatisme importante, boli cronice, tulburări de comportament), iar
expertiza psihiatrică a pus în evidenţă faptul că nu prezintă tulburări psihiatrice.

8.Analiza documentelor: Evaluarea psihologică, psiho-pedagogică: Subiectul prezintă un nivel

cognitiv inferior, abilitaţile de scriere-citire, precum şi cele de calcul matematic sunt rudimentare.
Se adaptează greu la sarcinile şcolare, preferă să lucreze singur. Învată mai greu. Dispune de o
percepţie simplă, este capabil de reprezentări, însă necesită exerciţii-tehnici de memorare. Nu
prezintă performanţe mnezice. Memoria afectivă este dezvoltată, însă nu oferă detalii în ceeea ce
priveşte săvârşirea infracţiunii ca urmare a tulburărilor de percepţie spaţiala şi vizuală. Dispune
de abilităţi verbale sărace, este ostil la dialog, răspunde vag, lacunar, comunică greu, preferă să
comunice monosilabic. Este sincer, nu prezintă disimulare, nu recurge la minciuna de imaginaţie
pentru a-şi exprima un „eu ideal”. Neavând un sine bine structurat, preferă să imite şi să copieze pe
cei mai mari astfel, învăţarea are loc ca urmare a copierii conduitelor negative ale celor din
anturajul său. Abandonul şcolar se datorează incapacitatii sale de a învăţa în cadru formal, alături de
colegi de vârsta sa şi sub îndrumare.

Prezintă un nivel scăzut de aspiraţie, fapt pentru care se refulează în consumul de alcool şi
ţigări. Jocurile de noroc reprezintă pentru el o posibilitate de a câştiga atât cât are nevoie pentru a
cheltui şi nu pentru a câştiga un renume, un statut, sau pentru a se autodepăşi. Nu posedă deprinderi
igienico-sanitare, de comportare civilizantă, de planificare şi disciplinare a activităţii proprii şi nici
de relaţionare socio-afectivă. Prezintă lacune în formarea deprinderilor intelectuale şi prin urmare
obișnuinţa negativă de vagabondaj, abandon şcolar şi furt. Caracteristic vârstei este criza
adolescentină. Infracţiunea săvârşită nu este o urmare a interesului faţă de sexul opus, a dorinţei de
a atrage atenţia iubitei lui, ci mai degrabă a necesităţii de a demonstra prietenului că este capabil de
abateri de la normele legale şi morale. Pendulează între introversie şi extraversie ca urmare a
transformărilor hormonale dar şi a instabilităţii temperamentale. Temperamentul său fiind
melancolic. Prezintă aptitudini simple ce se bazează pe un singur tip de fenomen psihic sau un singur
fel de operaţii.

9.Nivelul de inteligenţă al subiectului : nivel deficitar (intelect de limită). Ca urmare a falsei

sale percepţii asupra rolului său social, a atitudinii de indiferenţă faţă de şcoală şi o posibilă
meserie, subiectul este înclinat spre carenţe în autodisciplinare, o ţinută neglijentă,
neîngrijită, dezorientare datorită răsturnărilor valorilor (sociale), lipsă de cultură, lipsă de idealuri,
frustrare educaţională. Adolescentul a preluat din grupul său de prieteni modele de
comportament şi valori.

Este liniştit, neobişnuit de calm, lent în lucru, imperturbabil. Vorbirea lui este monotonă, se
exprimă cu puţine gesturi, având reacţii emoţionale moderate.Trăirile afective se desfăşoară lent,
sentimentele sale sunt puternice, foarte stabile.Nu este comunicativ, nu-şi exteriorizează uşor
emoţiile, leagă greu prietenii, dar este statornic.

Se adaptează cu consum mare de energie, trece cu dificultate de la o activitate la alta, este

meticulos, înclinat spre rutină. Prezintă atitudini negative faţă de sine dar şi faţă de muncă:
neîncredere în sine, sentiment de inferioritate, lipsă de autoexigenţă, lipsă de spirit autocritic.

Lipsit de tenacitate, de iniţiativă, de putere de voinţă, de curaj, într-o stare de

dependenţă faţă de ceilalţi, subiectul este în căutarea unor medii de afirmare, altele decât cele
şcolare şi familiale. Deseori manifestă retragere în sine, accentuare a neîncrederii în sine, o imagine de
sine nefavorabilă, indiferenţă faţă de şcoală şi faţă de familie. Nu prezintă impulsivitate şi
agresivitate, iritabilitate, imaturitate afectivă şi nici dificultaţi de autocontrol şi autoreglaj.

Recunoaşte faptul că obişnuieşte să consume alcool şi îşi recunoaşte şi regretă fapta comisă.

10.Motivaţia alegerii acestui mod de trai: Anturajul şi prin urmare influenţa prietenilor mai
mari de a consuma alcool, dorinţa de a câştiga la jocurile de noroc, dar şi pasiunea lui faţă de
acestea, necesitatea de a avea bani pe care să-i folosească în aceste scopuri. Efectul alcoolului
(ca stimulent dezinhibator), dar şi dorinţa de a-i demonstra prietenului (cu care s-a întâlnit înainte
de săvârşirea infracţiunii) că este capabil să facă rost de bani într-un timp foarte scurt sunt
cauzele care l-au determinat să recurgă la astfel de fapte.

Indiferenţa părinţilor faţă de activitatea lui şcolară, lipsa controlului din partea tatălui şi a
implicării emoţionale din partea mamei constituie factorii exogeni ce l-au determinat pe subiect să
aleagă această variantă de a trăi.
 Inconştient, lipsa unui spaţiu intim, a unui confort, a mediului propriu l-a
determinat să aibă o astfel de atitudine faţă de şcoală şi implicit faţă de activitaţile şcolare (teme,
învăţat). Lipsa unei implicări în activităţi specifice vârstei (sport şi chiar muncă) care să-i ocupe
timpul, să-i canalizeze preocupările şi energia în direcţii pozitive. activităţile rutiniere (statul pe
mess şi diferite reţele de socializare, plimbări prin parc, prin oraş, mers la săli de jocuri de noroc,
baruri) şi mai ales faptul că părinţii nu-i atrăgeau atenţia, nu-l pedepseau atunci când greşea şi nici
nu luau măsurile necesare orientării lui şcolare şi profesionale (lipsa unui control, a unei supravegheri
atente, dar şi a unei orientări din partea părinţilor) l-au determinat să acţioneze în consecinţă.

11.Perceperea stării de fapt: Pe baza observaţiei se remarcă un profund regret în ceea ce

priveşte actul infracţional dar şi faţă de situaţia în care este, precum şi sentimente de vinovăţie şi
ruşine. Afişează regret şi resemnare, conştientizează actele sale şi gravitatea acestora. Îşi doreşte
foarte mult să aibă prieteni de aceeaşi vârstă cu el, să renunţe la anturajul său, la consumul de alcool
şi ţigări si să-şi continue studiile, să aibă o profesie (instalator ca şi tatăl lui).

12.Predicţii comportamentale: Întrucât subiectul nu reprezintă un pericol social şi beneficiază

de suport familial şi material, nu se impune internarea acestuia într-un centru de reeducare. În
condiţiile în care familia va renunţa la atitudinea de indiferenţă şi se va implica activ în viaţa
minorului şi cu ajutorul specialiştilor, putem anticipa faptul că subiectul se va putea reintegra social.
În cazul şcolarizării, acesta are toate şansele să fie primit în învăţământul special, putând astfel
să-şi finalizeze şcoala. Ceea ce învăţarea îi va permite să realizeze este esenţială în acest caz, este
de recomandat provocarea curiozităţii, stârnirea interesului, formarea unei atitudini de
deschidere prin prezentarea obiectivelor invăţării, dar şi prin formarea sentimentului de
autoeficacitate atât de către familie cât şi de către profesori. Având un nivel scăzut al stimei de sine,
este indicată angajarea subiectului în sarcini şcolare şi extraşcolare, crearea de către părinţi şi
profesori a unor ocazii în vederea afirmării subiectului, pentru obţinerea succesului. Fiind
valorizat şi spijinit în autocunoaşterea şi dezvoltarea sa personală, acesta îşi va forma şi menţine un
nivel al stimei de sine mai ridicat şi o imagine de sine favorabilă, pozitivă. Fiind
temperamental melancolic, subiectul poate fi uşor educat în direcţia perseverenţei,
disciplinei, simţului datoriei, a punctualităţii. Astfel se urmăreşte dezvoltarea competenţelor
sociale şi de comunicare, dar şi accelerarea ritmului de lucru şi utilizarea unei tensiuni psihice uşor
ridicate.
13.Concluzii

Acţiunile şi devierile comportamentale ca manifestări predelictuale sunt repere ale

posibilităţilor de a săvârşi infracţiuni datorită lipsei unei educaţii adecvate, lipsei suportului
familial, dezorganizării sociale şi traiului într-un mediu precar dezvoltării armonioase. Contribuind
într-o manieră pozitivă asupra modului de percepere de sine, evaluare pe sine, modului în care
subiectul există şi acţioneaza în mediul său social, asupra relaţiilor pe care le stabileşte cu ceilalţi
determinăm scăderea posibilităţilor de a acţiona deviant.

Fiind într-un proces de autocunoaştere şi conturare a identităţii proprii, prin

intervenţia specialiştilor (cadre didactice, psihologi, asistenţi sociali) asupra identităţii de sine
şi a motivaţiei proprii de a avea o conduită acceptabilă social, adolescentul se va implica în
diverse activităţi educaţionale, fiind astfel distras de pe „tărâmul deviaţiei”. O dată ce acesta a
comis o infracţiune, el are nevoie de sprijinul familiei, al specialiştilor în vederea identificării,
conştientizării şi înlăturării variabilelor responsabile de conduita individului în situaţia delictuală.
Interiorizarea anumitor modele comportamentale, atitudinilor şi normelor sociale, conferă restabilirea
echilibrului dintre interesele sale şi cele ale societăţii.

Incriminarea, vinovăţia şi pericolul social determină caracterul infracţional al unei fapte,

acestea influenţând în cea mai mare măsură sancţiunea ce urmează a fi impusă. Astfel, în
vederea cunoaşterii şi înţelegerii infracţionalitatii, o importanţă deosebită o are analiza psihologică
şi socială a individului care a săvârşit o astfel de faptă.

14.Bibliografie :

1.Durnescu, I. 2009, Asistenţa socială în penitenciar, Editura Polirom, Bucureşti;

2.Dragomirescu, V. 1976, Psihosociologia comportamentului deviant, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti;

3.***http://www.scribd.com/doc/72250375/4/Comportamentul-deviant ,