UNIVERSITATEA “OVIDIUS” – CONSTANTA

Facultatea de Drept si Stiinte Administrative

Specializarea: Drept

REFERAT

TEMA: DREPTUL LA MOŞTENIRE AL DESCENDENŢILOR

DISCIPLINA : DREPT CIVIL VI – SUCCESIUNI

Coordonator : Lector Univ. Dr. Căzănel Maria

Student: Gheorghe (Bujoreanu) Ana

Anul III, IFR, Grupa 1.
 Clasa I de moştenitori legali (descendenţii defunctului)

A.Noţiune
Potrivit art.669 din Codul civil, prin descendenţi înţelegem copiii defunctului precum şi
descendenţii lui în linie dreaptă la infinit, fără deosebire de sex şi indiferent dacă sunt din
aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite1.
Astfel, din categoria descendenţilor, fac parte:
 copiii din căsătorie defunctului, precum şi descendenţii acestora. Constatarea nulităţii
căsătoriei nu va produce efecte asupra copiilor, rezultaţi dintr-o astfel de căsătorie, aceştia
păstrându-şi drepturile care revin copiilor din căsătorie, chiar dacă ambii soţi au fost de
rea-credinţă la încheierea acesteia;

 copii defunctului sau descendenţii lui din afara căsătoriei, cu singura condiţie ca filiaţia
să fie stabilită potrivit legii. Astfel, art.63 al Codului familiei dispune „copilul din afara
căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre
judecătorească are, faţă de părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală
a unui copil din căsătorie”. Aşadar, principiul este, în această privinţă, asimilarea
copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie. Altfel spus, copilul din afara căsătoriei
care şi-a stabilit filiaţia, are aceeaşi situaţie legală ca şi copilul din căsătorie, atât faţă de
părinte, cât şi faţă de rudele acestuia2;

 copii adoptaţi. Adopţia este actul juridic în temeiul căruia se stabilesc raporturi de
rudenie, pe de o parte, între adoptat şi descendenţii săi şi adoptator şi rudele acestuia, pe
de altă parte, asemănătoare acelora care există în cazul rudeniei fireşti 3. Raporturile
dintre adoptator şi adoptat sunt asemănătoare acelora existente între părinţi şi copii, adică
adoptatul şi descendenţii săi, dobândesc, prin efectul adopţiei, aceleaşi drepturi pe care le
are copilul din căsătorie faţă de părinţi săi. În trecut Codul familiei reglementa două
feluri de adopţie şi anume:
a)adopţia cu efecte restrânse, în temeiul căreia adoptatul şi descendenţii săi deveneau
rude cu adoptatorul, păstrându-se totodată legăturile de rudenie cu rudele lor fireşti;
b)adopţia cu efecte depline în temeiul căreia adoptatul şi descendenţii săi, deveneau
rude cu adoptatorul şi cu rudele acestuia, încetând totodată, legăturile de rudenie dintre adoptat
şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii fireşti ai adoptatului şi rudele acestora, pe de altă
parte.
În prezent, dispoziţiile Capitolului III din titlul II al Codului familiei şi ale Legii
nr.11/1990 privind încuviinţarea adopţiei au fost abrogate prin Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului cu privire la adopţie nr.25 din 12 iunie 1997, care nu operează pentru trecut şi
reglementează numai adopţia cu efecte depline.

1
Fr.Deak, op.cit., pg. 86
2
I.P.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All, p. 360
3
I.P.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All, p. 365
 În cele ce urmează, ţinând cont de raporturile (generate de efectul adopţiei) care se
stabilesc între persoana care lasă moştenirea şi adoptat, ne vom referi la vocaţia succesorală a
adoptaţilor.

1. În situaţia în care defunctul este şi adoptatorul, felul adopţiei este irelevant deoarece,
atât în cazul adopţiei cu efecte depline cât şi în cazul adopţiei cu efecte restrânse,
adoptatul şi descendenţii acestuia pot veni la moştenirea lăsată de adoptator.
Deosebirea între cele două feluri de adopţie se va manifesta numai în ce priveşte
raporturile adoptatului şi descendenţilor săi cu rudele lor fireşti. Astfel, în cazul adopţiei cu
efecte depline, legăturile de rudenie între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii
fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte, încetează şi, deci, adoptatul şi descendenţii săi nu vor
mai avea vocaţie succesorală faţă de ascendenţii fireşti, În cazul adopţiei cu efect restrânse,
deoarece se menţin legăturile de rudenie cu familia firească, adoptatul şi descendenţii săi vor
avea vocaţie succesorală, în calitate de descendenţi, faţă de ascendenţii fireşti4.

2. În situaţia în care adopţia a fost consimţită nu de către defunct, ci de copilul lui ori alt
descendent al său, deosebim două ipoteze:

-în cazul adopţiei cu efecte depline, adoptatul şi descendenţii săi vor avea vocaţie
succesorală la moştenirea lăsată de defunct, deoarece ei devin rude nu numai cu adoptatorul, dar
şi cu rudele acestuia, între care ascendentul adoptatorului care lasă moştenirea;

-în cazul adopţiei cu efecte restrânse, adoptatul şi descendenţii săi nu vor avea vocaţie la
moştenirea lăsată de ascendentul adoptatorului, deoarece o astfel de adopţie nu creează legături
de rudenie cu rudele adoptatorului, printre care ascendentul lui, care lasă moştenirea.

B. Drepturile la moştenire ale descendenţilor

În ceea ce priveşte întinderea drepturilor succesorale ale descendenţilor, deosebim două
ipoteze:

1.Dacă descendenţii vin singuri la moştenire, în nume propriu, cota-parte de moştenire ce

se cuvine fiecăruia se stabileşte în mod egal, în funcţie de numărul lor (pe capete).
În schimb, dacă descendenţii vin la moştenire prin reprezentare, împărţirea se va efectua
pe tulpini şi subtulpini, principiul egalităţii aplicându-se numai între ramurile din aceeaşi
tulpină.
În legătură cu art.669 Cod civil, normă care determină întinderea drepturilor succesorale
a descendenţilor, se impune o precizare. Astfel, articolul de mai sus prevede: „…Ei
(descendenţii) succed în părţi egale când se găsesc toţi în gradul dintâi şi sunt chemaţi după
propriul lor drept; ei succed pe tulpini când sunt chemaţi toţi sau unul din ei prin reprezentare”.
Din cuprinsul acestei dispoziţii legale se desprinde ideea că doar descendenţii de gradul întâi,
adică copiii împart succesiunea în părţi egale, pe capete, de aceea ar fi binevenită excluderea

4
Fr.Deak, op.cit., p. 107, T.R.Popescu, Dreptul familiei, Tratat, vol.II, Ed. Didactică şi Pedagogică, Buc., 1965,
p.110; C.S.J., s.civ., dec. nr.595/1991, în Dreptul nr.1/1992, p.103, T.S., s.civ., dec.nr.369/1989, în Dreptul nr.1-
2/1990, p.129
cuvintelor „când se găsesc toţi în gradul întâi”5, deoarece întinderea drepturilor succesorale a
descendenţilor mai îndepărtaţi în grad, cum sunt nepoţii şi strănepoţii defunctului, când vin la
succesiune în nume propriu, este guvernată, de asemenea, de principiul egalităţii.

2.Dacă descendenţii vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor al defunctului,

indiferent de numărul lor, vor culege ¾ din moştenire, parte pe care o vor împărţi în mod egal. În
acest caz, se va stabili mai întâi cota ce se cuvine soţului supravieţuitor, iar restul se împarte
între descendenţi.

C. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al descendenţilor

Din prevederile Codului civil deducem următoarele caractere juridice ale dreptului la
moştenire al descendenţilor:

a)Descendenţii pot culege moştenirea, în nume propriu sau prin reprezentare.

b)Descendenţii sunt moştenitorii rezervatari. Aceasta înseamnă că ei beneficiază, în

puterea legii, de rezerva succesorală, limitând dreptul celui care lasă moştenirea de a dispune
prin acte cu titlu gratuit, astfel încât liberalităţile făcute de defunct prin care se aduce atingere
rezervei lor, vor fi supuse reducţiunii (art. 841 Cod civil).

c)Descendenţii sunt moştenitori sezinari, adică se bucură, de drept, de posesiunea titlului

de moştenitor şi nu au nevoie de îndeplinirea unor formalităţi pentru a intra în posesia moştenirii
(art.653 Cod civil).

d)Descendenţii sunt obligaţi să raporteze donaţiile primite de la cel care lasă moştenirea,
adică să readucă la masa succesorală bunurile pe care le-au primit de la cel care lasă moştenirea,
dacă donaţiile nu au fost făcute cu scutire de raport, art.751 Cod civil).

5
C.Hamangiu, Codul civil adnotat, Ed. Librăriei “Universala”, Alcalay&Co, 1930, vol.VI, p. 379
 BIBLIOGRAFIE

1. I.P.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All

2. T.R.Popescu, Dreptul familiei, Tratat, vol.II, Ed. Didactică şi Pedagogică, Buc., 1965.

3.C.Hamangiu, Codul civil adnotat, Ed. Librăriei “Universala”, Alcalay&Co, 1930, vol.VI