Sunteți pe pagina 1din 8

STUDIU DE CAZ nr.

3
Exploatare economică – copilul străzii

Date de identificare
Numele si prenumele: Vasilica
Varsta: 8 ani;
Religie: „ortodoxă”;
Nivel de educaţie: este elevă în clasa a II a

II. 1. Istoricul şi evoluţia cazului


Cazul de faţă a fost în atenţia specialiştilor de foarte mult timp deoarece poliţia ne-a
solicitat să intervenim în favoarea lui Vasilica şi a celorlalţi fraţi deoarece sunt identificaţi în
repetate rânduri lipsiţi de supraveghre şi ocrotire părintească – instigaţi să practice cerşitoria.
Vasilica locuieşte într-un imobil (cameră 2/2m, cartier Ghetou) împreună cu zece persoane
dintre care opt copii şi doi adulţi, în condiţii greu de descris, locuinţa este lipsită de cele mai
elementare condiţii necesare de creştere, îngrijire şi supraveghere. Mama copiilor manifestă
dezinteres faţă de siguranţa copiilor, obligându-i pe copiii mai mari să practice cerşitoria, şi să se
folosească pentru a atrage mila opiniei publice, prin participarea copiilor mai mici.
Din evaluarea socio-familială iniţială reiese că mama copiilor nu a manifestat
niciodată interes pentru a se ocupa de creşterea, îngrijirea şi educarea copilului, este cunoscută ca
fiind o persoană consumatoare de alcool şi ţigări. Nu doreşte să coopereze cu autorităţile locale (
primărie, poliţie). In repetate rânduri atât Vasilica cât şi fraţii acesteia, au fost identificaţi lipsiţi de
supraveghere şi ocrotire părintească, indiferent de vârsta copiilor, perioada zilei, starea lor de
sănătate, anotimp, aceştia sunt obligaţi să practice cerşitoria, prin apelarea la mila opiniei publice
pentru a primi hrană, ajutor financiar şi material, ulterior acestea sunt valorificate de către mamă, pe
consum de băuturi alcoolice. In repetate rânduri - mama copiilor - a fost sancţionată contravenţional
de către poliţie, pentru săvârşirea înfracţiuni de instigare la practicarea cerşitoriei.
Mama copiilor a început să consume băuturi alcoolice, fiind mai tot timpul în stare de
ebrietate, lovindu-şi copii, totodată, degradarea morală a început să-şi facă simţită prezenţa, mai
întâi neglijându-şi copii, acum neglijându-se pe sine.(prin obligarea copiilor să meargă în pe străzile
oraşului pentru a cerşi)

Vasilica a fost responsabilizată pentru a îndeplini faţă de ceilalţi fraţi « rolul de mamă şi
tată ». Ea este cea care hotărăşte ce şi cum trebuie făcut, ea este cea care face curăţenie în casă,
mătură, spală hainele celorlalţi fraţii.
Neglijarea copiilor a fost o caracteristică încă de la naşterea copiilor, când mama nu a dorit să
se mai îngrijescă de copii, lăsând cu totul în responsabilitatea diferitelor persoane respectiv
« concbini pasageri ». Abuzul fizic şi cel psihic au făcut parte din educaţia copiilor oferit de către
mama, oblgându-i pe copiii să meargă la cerşit. Zilnic mama copiilor pleacă să muncească cu ziua
pe la diferiţi cetăţeni, “care au încredere în ei”, în funcţie de suma obţinută o distribuie pe
consumul de băuturi alcoolice. Nici mama şi nici actualul concubin nu au o percepţie realistă
despre rolul lor de a fi părinţi, lăsând totul în mila opiniei publice, aplicându-le cu premeditate
diferite forme de neglijare, abuz fizic.

Istoricul social al familiei


Mama copilului (39 ani), a trecut printr-un şir lung de „legături amoroase”, rezultând de cele
mai multe ori copii. De cele mai multe ori, când a trăit cu altcineva, copii au fost îndepărtaţi, aceştia
fiind consideraţi o piedică în calea fericirii lor. În această situaţie, mama nu a mai manifestat interes
pentru creşterea, îngrijirea şi supravegherea copiilor, aceştia alegând – strada – ca mijloc de
protecţie.

Vasilica, provine dintr-un mediu familial dezorganizat şi tensionat, dominant de violenţe între
mamă şi diferiţi „concubini” şi de abuzuri îndreptate asupra copilului cât şi a celorlalţi fraţii ai
acestuia. A „beneficiat” de o copilărie oferită de alţii copii respectiv surorile acesteia , mediul în
care a crescut a fost strada, întrucât surorile, puteau obţine cu uşurinţă diferite sume de bani, şi
bunuri materiale din partea opiniei publice prin participarea acesteia la cerşit. „avem grijă de o soră
bolnavă”.

II.4. Relaţii interpersonale în cadrul familiei


Relaţiile mamei cu celălalte rude sunt foarte puţine şi reduse, datorită situaţiei tensionate din
familie şi a gradului de proimiscuitate în care trăiesc. În cadrul acestei familii nu există tendinţa să
se dezvolte o atmosferă prielnică relaţiilor de lungă durată cu rudele.
Potrivit evaluări de specialitate privind relaţiile interpersonaleîn cadrul familiei, s-a evidenţiat
că violenţa asupra copiilor este prezentă zi de zi, fiecare copil încearcă să supraveţuiască şi apoi se
gândeşte şi la altul, chiar dacă este sora sau fratele său.
Starea de criză afectivă în care se găseşte copiii familiei, se caracterizează prin manifestări de
respingere a copiilor: indiferenţă, neutralitate, lipsă de interes pentru toate problemele copilului,
timp insuficient acordat copilului, refuzul comunicării, dezaprobare, critică, ridiculizare, absenţa
valorizării copiilor, ostilitate.
II.5. Relaţii interpersonale cu şcoala, instituţiile medicale - preliminar
Relaţia dintre şcoală şi copil este, de respingere reciprocă tacită „stai acasă şi o să fie bine”,,se
evidenţiază cu destulă uşurinţă comoditatea şi pasivitatea cadrelor didactice. Şcoala la care învaţă,
nu doreşte, să aibă de a face cu astfel de copiii şi nici nu se străduieşte să-i ajute pe astefel de copiii.
Uneori îi izolează şi încearcă să-i îndepărteze, aşa se face că Vasilica a promovat două clase, dar nu
are însuţite cunoştinţele elementare specifice unui elev de clasa a II a, ci mai degrabă a unui
preşcolar.
În prezent Vasilica, nu se bucură de o stare de sănătate prea bună, acest lucru este explicabil
datorită condiţiilor în care a trebuit să supraveţuiască, a trăit în condiţii „groaznice”, „de
nesuportat”: frig, igienă precară, paraziţi, lenjerie sumară pe care nu o schimbă niciodată,
comportamente autodistructive.
Atât dezvoltarea, lui Vasilica cât şi a celorlalţi fraţi, fac ca rezistenţa lor la îmbolnăviri să fie
afectată de situaţia în care se găsesc, la aceşti copii se poate evidenţia cu uşurinţă aspectul lor, sunt
slabi şi mai puţin dezvoltaţi fizic decât copiii de vârste similare care trăiesc în familii organizate.
Starea de sănătate atât a lui Vasilica cât şi a celorlalţi fraţi, este deficitară, ca o consecinţă a
unui complex de factori:
 deficitul de dezvoltare staturo-ponderal în raport cu vârsta;
 alimentaţia săracă;
 abuzul de tutun şi alcool din partea mamei şi diferiţilor „concubini”;
 condiţiile de viaţă precare;
Familia lui Vasilica locuiesc într-o cameră, cu regim de „chirie”, mobilată cu două paturi şi
o masă, lipsită de cele mai elementare condiţii necesare pentru a satisface igiena corporală a
copiilor (nu deţine curent electric, apă, gaz sau butelie) şi prepararea hranei (nu deţine veselă, de
cele mai multe ori vesela este folosită pentru igiena corporală a membrilor familiei). Locuinţa este
lipsită de spaţiu de intimitate, raporturile sexuale dintre părinţi au loc în prezenţa copiilor,
etc.creştere şi educareun apartament compus din trei camere, proprietate comună a soţiilor, fără
datorii la întreţinere, cu dependinţe (apă, gaz, curent electric), care sunt îngrijite şi mobilate
corespunzător. Spaţiul fizic de locuit este insuficient, insalubru şi lipsit de obiecte necesare unei
locuinţe decente.
Veniturile „familiei” sunt reprezentate din alocaţia copiilor de stat; ajutorul social oferit
„ocazional” din parteaprimărie, această sumă este distribuită de mama copiilor pe consumul de
băuturii alcoolice, ţigări, şi ocazional pe achiziţionarea hranei. În general copii sunt hrăniţi din mila
opiniei publice, atunci când obţin diferite sume de bani.
Această familie se caracterizează printr-un număr mare de copiii, cu vârste cuprinse între 2 şi
19 ani, la care se adaugă prezenţa temporară a altor membri, vecini ai familiei. Starea de sănătate a
membrilor familiei în special a copiilor este precară.
Din evaluarea medicală iniţială oferită lui Vailica , s-a evidenţiat că aceasta a beneficiat de o
proastă şi insuficientă alimentaţie, condiţii improprii de odihnă şi de desfăşurare a unor activităţi în
mijlocul familiei specifice vârstei, ceea ce a făcut să influenţeze apariţia de timpuriu, a unor carenţe
în dezvolatrea psiho-somatică a acesteia: - stoparea creşterii în înălţime, greutate sub limita
considerată normală, prin raportare la vârsta fizică : anemie.
Din evaluarea mamei, bazată pe observaţie, interviu, s-a evidenţiat că aceasta suferă de boli,
afecţiuni provocate de consumul excesiv de alcool şi tutun, şi lipsa administrări unui tratament la
timpul potrivit, de condiţiile de viaţă. De asemenea anumite comportamente aberante, de cele mai
multe ori însoţite de violenţă, îndreptate spre copii şi asupra sa, trădează prezenţa unor tulburări
psihice cronice.

III. 1 Formele de abuz /neglijare aplicate copilului:


 Abuz psihic/emoţional: respingerea intenţionată, terorizarea copilului; ignorarea nevoilor
copilului – a fost lipsit de stimuli esenţiali dezvoltării sale psihice şi cognitive; izolarea
copilului; eşec non-organic în dezvoltare – retard în creştere şi dezvolatre; abuz sexual:
asistarea la întreţinerea de raporturi sexuale între mama şi concubin; adresarea în rn mod
repetat a unor cuvinte obscene, vulgare, jicnitoare etc. ;
 Neglijare: carenţe în creştere şi dezvoltare (neasigurarea de către mamă a necesarului zilnic
de vitamine şi substanţe nutritive, a necesarului caloric în raţia copilului; neglijare fizică – s-a
evidenţiat prin neasigurări de către mamă a condiţiilor decente de trai şi neacordarea ajutorului
fizic copilului, mai ales în perioada când copilul necesită de un climat familial care să-i
satisfacă nevoile de bază, neasigurarea măsurilor de supraveghere şi protecţie, neasigurarea
îmbrăcămintei adecvate, neglijarea realizării unor amennajări pentru siguranţa condiţiilor de
locuit; neglijare medicală, prin lipsa de interes a mamei faţă de starea de sănătate a copilului;
neglijare educaţională: susşinerea absenteismului întrucât mama a fost informată şi
responsabilizată cu privire la participarea copilului la procesul instructiv – educativ; neglijare
emoţională : îngrijirea şi afecţiunea inadecvată prin lipsa de afecţiune, sprijin emoţional,
atenţie, refuzarea îngrijiri şi a disponibilităţi socio-afective; supraveghre inadecvată:
trimiterea copilului la cerşit pe stradă şi manifestarea dezinteresului pentru creşterea şi
îngrijirea copilului;
 Exploatare economică: corupere, pedepse crude – refuzul de a da copilului mâncare sau apă,
deprivare de somn, în schimbul de a fi obligat să doarmă pe stradă pentru a atrage mila opiniei
publice „uite un copil bolnav şi necăjit” – situaţie specifică exploatării”, indiferent de anotimp
etc;

Principii etice aplicate în favoarea acestui caz


 respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
 egalitatea şanselor şi nediscriminarea;
 asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;
 respectarea demnităţii copilului;
 celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
 asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului;
 interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu
ansamblul reglementărilor din această materie.

Concluzii
Vasilica a beneficiat de un climat familial fondat pe un mediu abuziv provocat de către
mamă, prin aplicarea în mod voluntar a diferitelor forme de abuz, exploatare, astfel în această
situaţie Vasilica şi-a găsit de cele mai multe ori situaţia apăsătoare şi nesigură în care se afla, în
acţiunea de evadare din acel mediu resimţit ca fiind ostil. Mijlocul de evadare a fost fuga de acasă,
deşi credem că în această situaţie nu este rezultatul unui plan bine stabilit, ci mai degrabă,
exteriorizarea instinctului de apărare.
In prezent, Vasilica beneficiază alături de ceilalţi fraţi de măsura de protecţie specială –
plasament în regim de urgenţă – la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă pentru Copiii Străzii,
dar aceasta respinge instituţia de protecţie socială, pe care o consideră o « formă de înregimentare
care îi îngrădeşte libertatea ». Preferă strada pentru că regulile ei sunt flexibile în comparaţie cu
cele ale centrului. Astfel integrarea socială a acestui copil este un proces de reabilitare destul de
greu şi anevoios, întrucât acomodarea este destul de deficitară pe fondul structurii de personalitate.
În urma evaluării de specialitate, s-a constatat că îi este periclitată dezvoltarea normală
fizică, mentală, morală, socială şi integritate corporală, în mod voluntar prin formele de neglijare
medicală şi abuz fizic şi abuz psihic provocate cu intenţia de a obţine bunuri materiale şi băneşti,
prin instigarea celorlalţi fraţi ai copilului de a participa la cerşit.

Strategii de intervenţie:
1. Obiective pe termen scurt
plasarea copilului într-un mediu securizant, centru de plasament pentru copiii străzii, după
efectuarea evaluării riscului delictogen în familia de origine
asigurarea condiţiilor necesare pentru ca readaptarea şi reintegrarea socială să favorizeze
sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului;
evaluarea psiho-socio-şcolară detaliată
încurajarea membrilor familiei pentru efectuarea procesului de separare de mediul abuziv ;
evaluarea situaţiei socio-juridice a copilului ;
întocmirea avizului epidemiologic, anamneza copilului;
culegerea de informaţii cu privire la starea de sănătate referitoare la antecedente personale,
fiziologice şi patologice a copilului (imunizări, boli, accidente, alergii)
evaluarea clinică şi paraclinică medicală, neurologică şi psihiatrică ;
dezvoltarea capacităţii de acomodare, adaptare şi integrare la toate tipurile de servicii de
specialitate psiho-socio-educaţionale, medicale.
implicarea familiei pentru susţinerea copilului în procesul de separare de mediul abuziv şi
participarea acestora în procedurile de instituire a măsurii de protecţie specială;
evaluarea situaţiei psiho-socio-familiale prin implicarea autorităţilor locale;
susţinerea familiei în depăşirea situaţiei de criză;
încurajarea părinţilor pentru menţinerea relaţiei cu acest copil;
evaluarea iniţială a situaţiei psiho-sociale a familiei prin cunoaşterea mediului de
provenienţă a acestuia;
evaluarea psihologică iniţială;
întocmirea dosarului social prin culegerea de documente pertinente de la instituţiile
implicate în soluţionarea cazului cu privire la cauzele şi efectele abuzului / neglijării;
susţinerea psiho-emoţională a părinţilor pentru a face faţă separării copilului de familie;

2. Obiective pe termen mediu


acordarea măsurilor corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică, psihologică şi
reintegrarea socială a copilului victimă a formei de abuz, neglijare, exploatare;
sprijin psiho-emoţional pentru adaptarea sa în centru prin informarea drepturilor care îi sunt
oferite în centru ;
sprijinirea în achiziţionarea deprinderilor de socializare şi educaţionale prin activităţi
instructiv educative specifice pentru învăţământul primar
îmbunătăţirea situaţiei / rezultatelor şcolare
încurajarea cultivării aptitudinilor / talentului prin evitarea marginalizării sau a cultivării
rasismului ;
program susţinut de adaptare şi recuperare şcolară în vederea însuşirii achiziţiilor
premergătoare nivelului de învăţământ primar
administrarea tratamentului de specialitate prescris de medic
diminuarea traumelor şi a consecinţelor produse de agresor, prin susţinere psihoemoţională;
dezvoltarea autonomiei personale, prin însuşirea şi socializarea deprinderilor independente
de viaţă exercitate prin intermediul personalului de îngrijire/educaţie;
dezvoltarea încrederii şi a stimei de sine, prin intervenţii psiho-sociale;
pregătirea pentru integrarea în mediul rezidenţial, prin evaluarea/consilierea psiho-socială;
acordarea servicilor de consiliere / terapie în vederea recuperării şi reabilitării psiho-sociale
copilului victimă
evaluarea psiho-socială detaliată privind implicaţiile abuzului asupra dezvoltării copilului;
încurajarea şi sprijinirea copilului în proiectarea şi exprimarea preferinţelor legate de
derularea activităţilor de recreere - socializare din timpul liber în şcolar şi extraşcolar alături
de personalul centrului
implicarea familiei lărgite în organizarea timpului liber al copilului;
implicarea copilului în derularea activităţilor în cadrul centrului prin exprimarea opiniei cu
privire la derularea unor activităţi care-i satisfac plăcerile (joc, plimbrări, etc), relaţionarea
cu persoane importante cu care a menţinut relaţii de ataşament
stabilirea de contacte şi vizite între copil şi părinţi, membri ai familiei lărgite, sub directa
monitorizare a specialiştilor
participarea familiei lărgite la evenimentele deosebite din cadrul centrului servicii de suport
şi consiliere asupra conştientizării rolului său în situaţia de criză aflată în lucru ;
evaluarea psihosocială privind relaţia dintre copil şi familie şi personalitatea acestora;
încurajarea părintelui de a beneficia de servicii de consiliere pentru a depăşi situaţia de criză;

3. Obiective pe termen lung


efectuarea procedurii legale în vederea stabilirii unei măsuri de protecţie specială
evaluare medicală periodică în vederea constatării evoluţiei biosomatice;
implicarea familiei naturale / foster în organizarea timpului liber al copilului;
integrarea copilului in viata comunităţii;
organizarea de activităţi autogospodăreşti şi casnice pentru formarea şi consolidarea
deprinderilor de viaţă independentă a copilului, necesare acomodării şi adaptării la viaţa
socială cotidiană;
formarea, dezvoltarea şi cultivarea abilităţilor de comunicare, interacţiune şi cooperare
socială pozitivă cu membrii din comunitatea din care face parte (copii – adulţii), necesare
integrării sociale ulterioare;
consilierea şi susţinerea părinţilor în achiziţionarea deprinderilor şi abilităţilor parentale ;
implicarea familiei în menţinerea relaţiei şi în viaţa copilului;
consiliere juridică;

S-ar putea să vă placă și