Abuzul si maltratarea copilului

Mazga Andreea-Elena Psihopedagogie speciala Anul III

Intr-o societate in care majoritatea oamenilor nu-si urmaresc decat propriile interese si castiguri, intr-o societate in care violenta de orice tip este considerata ca ceva normal si chiar necesar, intr-o societate in care aderarea la "principiile" democratiei occidentale devanseaza respectarea individului ca entitate umana, copilul nu-si gaseste locul ce ar trebui sa-l ocupe, atat in "familie, cat si in societate. Copilul trebuie respectat ca o persoana distincta. Copiii trebuie recunoscuti ca cetateni, la fel ca adultii. Ei au drepturi fundamentale, atat ca fiinte omenesti, cat si ca cetateni ai unui stat: dreptul la o viata particulara, dreptul la intimitate, dreptul la o dezvoltare normala. Pe langa acestea, copiii au nevoi speciale si au dreptul ca acestea sa fie indeplinite (dreptul copilului la protectie, libertate). Cresterea violentei indreptata asupra copilului constituie una din problemele sociale cele mai dramatice cu care se confrunta societatile contemporane. Desi este dificil de estimat numarul copiilor care sunt maltratati chiar de catre parintii lor, datorita rezervelor firesti ale acestora din urma de a raspunde la intrebarile anchetelor, diferitele studii intreprinse si statistici publicate arata ca acest numar este in crestere. In Romania a fost acordata mai putina atentie asupra acestui fenomen, larg constientizat in tarile cu traditie in domeniul protectiei copilului. In 1995, Comitetul National pentru Protectia Copilului nu considera abuzul si neglijarea copilului ca fiind o prioritate pentru politica de protectie a copilului. La presiunea diferitelor organisme internationale si fundatii neguvernamentale, guvernul Romaniei elaboreaza abia in anul 1998 Legea nr. 108 privind protectia copilului aflat in dificultate. Desi aceasta lege urmareste principiile de protectie ale copilului cuprinse in Conventia ONU referitoare la acest domeniu, nivelul lor de aplicabilitate in practica lasa multe de dorit. In consecinta, exista reglementari legislative care prevad asigurarea protectiei si bunastarii copilu1ui, dar specialisti care sa le puna in practica, nu prea exista. Abuzul si maltratarea in contextul socio-economic actual romanesc se caracterizeaza prin: nerespectarea drepturilor copilului; - nerecunoasterea institutiilor de protectie a copi1u1 de catre copil si familie; - existenta unor tabu-uri, secrete si false pudori (in special in privinta abuzului sexual); saracia accentuata a multor familii; copii sunt grupul cel mai expus saraciei; situatia locativa a multor familii; interactiunea inadecvata dintre parinti si copii; - persistenta mentalitatilor si practicilor puritive, atat in familie, cat si in mediul social; - numarul redus de consilieri (psihologi si asistenti sociali) in scoli.

De la violenta sociala la maltratare si abuzul copilului in familie Agresivitatea, ca si componenta a fiintei umane, a constituit si constituie preocuparea multor specialisti din cele mai diverse domenii: psihologi, sociologi,antropologi, juristi si altii. Agresivitatea este "0 stare a sistemului psihofiziologic, prin care persoana raspunde printr-un ansamblu de conduite ostile in plan constient, inconstient si fantasmatic, cu scopul distrugerii, degradarii sau umilirii unei fiinte sau lucru investite cu semnificatie, pe care agresorul Ie simte ca atare si reprezinta pentru el o provocare" (Paunescu, 1994, 15). Psihologia moderna considera ca "agresivitatea este o calitate a organismelor vii, care pentru supravietuire, adaptare, dezvoltare, deci, ca o conditie a existentei, consta in actiunea acestora asupra mediului inconjurator in scopul apararii, cautarii hranei, perpetuarii speciei" (Dragomirescu, 1976, 88). Din perspectiva psihologiei sociale, Nicolae Mitrofan (1996, 434) considera "agresivitatea ca fiind orice forma de condu1ta orientata cu intentie catre obiecte, persoane sau catre sine, in vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri, distrugeri si daune". Explicatia agresivitatii a suscitat numeroase dispute. Daca "agresivitatea este o trasatura innascuta sau dobandita? "ramane o intrebare de actualitate. Cautand cauzele principale a1e agresivitatii, psihologia sociala incearca sa puna in ordine mu1titudinea de teorii referitoare la acest fenomen. Astfel, principalele directii ar fi urmatoarele (Mitrofan, 1996): - Agresivitatea este innascuta, sustin Sigmund Freud si Konrad Lorentz. - Agresivitatea este un raspuns la o frustrare, afirma Leonark Berkowitz si John Dollard. - Agresivitatea este un comportament social invatat. Aceasta pozitie este legata de numele lui Albert Bandura, care formuleaza teoria invataturii sociale a agresivitatii. El considera ca, cel ma1 adesea, modelele de conduita agresiva pot fi intalnite in familie (parinti copiilor abuzati si maltratati au fost si ei la randul lor supusi unor tratamente asemanatoare in copilarie), in mediul social (influenta subculturilor), in mass-media (in special televiziunea, care ofera aproape zilnic modele de conduita agresiva verbala, fizica sau sexuala . Constantin Paunescu (1994, 18) propune o abordare psihologica a fenomenului: violenta este o manifestare comportamentala de relatie interumana si exprima sub diversele sale forme, structuri sau acte ale unei stari de agresivitate. Psihologia considera aceasta stare de agresivitate ca rezultat al unei frustrari. Incercand o analiza sociologica a violentei, Ioan Mihailescu (2000, 154) propune o definitie operationala: "actiunea coercitiva asupra unor persoane in vederea obtinerii unui raspuns conform anumitor interese" (2000, 155) desemneaza violenta. Operand aceasta definitie, Ioan Mihailescu considera violenta ca o "relatie sociala". Aceasta relatie presupune existenta a trei elemente: a) Cel care exercita violenta (autorul violentei). Acesta poate fi un individ sau un grup de indivizi, o organizatie sau o institutie societala. EI poate actiona atat in vederea indeplinirii propriilor scopuri sau interese, cat si a intereselor si scopurilor altor indivizi sau grupuri de indivizi. b) Cel care suporta violenta (victima violentei). EI poate fi un individ, un grup, o categorie sociala sau o societate in totalitatea ei. c) Actiunea coercitiva (violenta ca atare). Ea poate fi concretizata atat prin mijloace directe cat si ind1recte. Prin exercitarea ei, autorul violentei urmareste sa obtina de la victima violentei un raspuns, o atitudine, un comportament care sa-i permita sa-si realizeze scopurile si interesele proprii sau ale altora considerand violenta o "manifestare tipic umana", Ioan Mihaifescu (2000, 155) atrage atentia ca in analiza acestui fenomen trebuie

considerata intreaga relatie si nu numai situatia victimei, pentru a se putea stabili mai bine cauzele violentei, dar si pentru a aprecia natura ei. In afara de sensul sugerat mai sus, violenta are si alte conotatii in sociologie (Radulescu, 1998, 659): - violenta maritala sau familiala (ansamblul conflictelor din grupul familial care au ca efect maltratarea parteneru1ui sau a copilului); - violenta protestatara (actiunile violente intreprinse de grupurile minoritare ca raspuns la prejudicii si discriminari etnice sau rasiale); - violenta socializata (dobandirea tehnicilor care implica violenta colectiva prin intermediul mass-mediei); - violenta simbolica (notiune propusa de sociologul francez Pierre Bourdieu pentru a caracteriza autoritatea sau inf1uenta culturala exercitata de clasele dominante in scopul asigurarii puterii); - violenta structurala (termen utilizat de sociologul francez Madeleine Grawitz cu referire la procesul de mentinere in tarile subdezvoltate a unor structuri economice care favorizeaza neo-colonianismul). In lucrarea sa, "Conditia si agresivitatea umana", Constantin Paunescu ( 1994, 20) il citeaza pe Jean-Claude Chesnais (1981) care sugereaza trei cercuri ale violentei: "Violenta fizica (cauzeaza moartea persoanei, vatamarea corporala, atenteaza la libertatea individului). Aceasta forma de violenta este brutala, cruda, salbatica. - Violenta economica (se refera la frustrarile produse de bunurile materiale). - Violenta morala (specifica societatii moderne). Pornind de la schema lui Chesnais ) Constantin Paunescu ( 1994, 21-22) propune o tipologie a violentei: A. Violenta privata 1. Violenta criminala: a) mortala (omor, asasinat, otravire, executii capitale, etc.); b) corporala (loviri si raniri voluntare); c) sexuala (violul). 2. Violenta non-criminala: a) suicidul si tentativa de suicid; b) accidente (rutiere, de munca, etc.) B. Violenta colectiva 1. Violenta cetatenilor contra puterii: a) terorismul; b) revolutiile si grevele. 2. Violenta puterii contra cetatenilor: a) terorismul de stat; b) violenta industriala. 3. Violenta paroxistica-razboiul. Ioan Mihailescu (2000, 171 ) propune patru criterii de clasificare a formelor de violenta: - natura intereselor afectate (fizica, biologica, psihologica, culturala); - termenii intre care se stabileste relatia de violenta (inter-individuala, de grup, societala, inter-societala); - modul de manifestare; - modul de apreciere (pozitiva-negativa). Combinand aceste criterii, el realizeaza o clasificare dihotomica a fenomenului: - violenta directa si indirecta; - violenta ofensiva si defensiva; - violenta personala si structurala; - violenta materiala si violenta simbolica;

- violenta legala si nelegala; - violenta legitima si nelegitima. Violenta familiala ca tip de violenta sociala Fara indoiala ca familia, primul mediu de viata al copilului exercita o influenta considerabila asupra dezvoltarii acestuia. Istoria fiecarei familii, cu problemele ei specifice care-i confera o nota proprie in raport cu toate celelalte, contribuie in mod hotarator la conturarea profilului personalitatii copilului, acest candidat la umanitate, cum admirabil il defineste Pieron. (Stela Iancu, 2000, 23). Din aceasta perspectiva, violenta intrafamiliala este denuntata ca fiind un efect al propagarii si mentinerii ideologiei patriarhale, conform careia cel care detine puterea, are drept absolut asupra celorlalti, drept impus si mentinut prin violenta. Conform afirmatiei facute de Gelles si Straus (1980, apud, Popescu si Munteanu, 2000, 38) este mult mai probabil ca o persoana sa fie lovita sau ucisa in propria familie, de un alt membru al familiei, decat oriunde altundeva, de oricine altcineva. Violenta familiala este un concept relativ nou in sociologie, aparut in anii 70. Ea a intrat in atentia strategiilor de protectie sociala cand miscarea feminista a propus un nou model de abordare teoretica. Familia a fost astfel redefinita ca fiind acel loc in care convietuiesc "oameni care au activitati diferite si interese diferite, si care in acest proces intra adesea in conflict" (Hartmann, 1981 apud Popescu si Muntean, 2000, 37). In definirea violentei intra-familiale trebuie luate in considerare doua dimensiuni de analiza: relatiile interumane pe care ne centram si natura violentei in discutie. Din perspectiva relatiilor interumane pe care ne centram, Buzawa (1990, apud Popescu, 1998, 56) defineste violenta intrafamiliaia Ia nivelul relatiilor dintre adultii heterosexuali, care coabiteaza, sau care au coabitat in trecut, Intr-o relatie de tip conjugal. Desi la nivelul relatiilor de cuplu putem vorbi atat despre violenta indreptata impotriva femeilor, cat si despre violenta indreptata impotriva barbatilor, statisticile arata ca aria de manifestare a violentei impotriva barbatului este numeric mai restransa. In urma cercetarilor efectuate s-a ajuns la concluzia ca la nivelul relatiei de cuplu, victimele violentei domestice sunt, in proportie de 95%, femei. Acest fapt se datoreaza in parte socializarii barbatului spre violenta si in parte normelor socio-culturale impregnate de concepte patriahale privind distributia rolurilor si puterii in familie. In afara de violenta la nivelul relatiei de cuplu, dintre sot si sotie, violenta domestica mai poate produce si alte comportamente agresive, cum sunt: abuzul copilului in familie; violenta intre frati; - abuzul si violenta asupra parintilor sau membrilor varstnici ai familiei. "Violenta intrafamiliala se refera Ia orice act comis sau omis de catre membrii familiei si orice consecinte ale acestor actiuni sau inactiuni, prin care alti membrii ai familiei sunt deprivati de drepturi si libertati egale si/sau care impieteaza asupra dezvoltarii lor optime si asupra exercitarii libertatii la alegere". M. Pagelow (1984, 21, apud Popescu,1998, 58) Violenta intrafamiliala face parte si din preocuparile institutiilor de sanatate. Astfel, perspectiva clinica asupra violentei domestice, este : "violenta domestica este o amenintare sau provocare petrecuta in prezent sau in trecut, a unei raniri fizice in cadrul relatiei dintre

partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu". (Popescu si Muntean, 2000, 38). Abordarea eficienta si profesionala a violentei intrafamiliale necesita mai departe definirea conceptelor prezentate in contextul specificului socio-cultural al spatiului romanesc. Astfel, Codul Penal Roman (1997, 95-100) cuprinde notiunea de violenta domestica, referindu-se Ia cazurile de violenta in general, clasificate in rubrica "Infractiuni contra persoanei" sau "Infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanatatii". In aceasta categorie se includ mai multe forme de violenta domestica printre care unele deosebit de grave: - omorul calificat (art.175), pedepsit cu inchisoarea de la 15 Ia 20 de ani si interzicerea unor drepturi. Aceasta infractiune se refera printre altele, la relatiile de rudenie dintre autor si victima (de exemplu: uciderea sotiei de catre sot sau invers a sotului de catre sotie). - omorul deosebit de grav (art.176) pedepsit cu inchisoare de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi; - pruncuciderea (art. 177), pedepsita cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. - lovirea sau alte acte de violenta, cauzatoare de suferinte fizice (art.180). Aceasta infractiune se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, iar daca ea a determinat o vatamare care necesita ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. - vatamarea corporala (art.181). O asemenea infractiune se refera la acte de violenta care prejudiciaza sanatatea victimei si care solicita, pentru vindecare, ingrijiri medicale de cel mult 60 de zile. Se pedepseste cu inchisoarea de la 6 Iuni la 3 ani. - vatamarea corporala grava (art.182) se refera la actele de prejudiciere a sanatatii victimei (infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutire, avort, etc.) si care necesita, pentru vindecare, ingrijiri medicale de peste 60 de zile. Se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. - lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte (art.183), adica acele acte de violenta care au avut ca urmare, dar fara intentie, moartea victimei. O asemenea infractiune se sanctioneaza cu inchisoare de la 3 la 1 0 ani. - vatamare corporala din culpa (art.184), referitoare la toate acele acte de violenta care au produs, din vina agresorului, vatamari ale integritatii corporale si ale sanatatii victimei, in asa fel incat aceasta solicita ingrijiri medicale de peste 10 zile. Pedepsele se acorda diferentiat in functie de numarul de zile necesar pentru ingrijirea medicala a victimei. Printre formele violentei psihologice se numara urmatoarele (Ciuperca,2000,248): - agresiunea emotionala: umilirea in fata familiei, a rudelor, a prietenilor si chiar a strainilor, punerea victimei in situatii dificile; - agresiunea prin intermediul copiilor: Indepartarea copiilor de unul dintre parinti, limitarea accesului si intalnirilor cu acestia, amenintari legate de copii; - agresiunea prin control: interzicerea intalnirilor cu prietenii, impiedicarea crearii de noi prieteni, verificarea agendei, a programului zilnic, a corespondentei sau a jurnalului intim; - agresiunea prin intimidare: observatii cu privire la orice activitati, distrugerea anumitor lucruri indragite de victima, amenintari; - agresiunea prin status social: amenintari legate de sex, rasa, clasa sociala, varsta, ocupatie, sanatate, deficiente fizice sau psihice; - agresiunea financiara: limitarea dorintei de a munci si de a capata o independenta financiara, neconsultarea in problemele financiare ale familiei;

- agresiunea prin invinovatirea si denigrarea victimei: nerecunoasterea actului de violenta prin invinovatirea victimei. Relatiile violente sunt progresive si au la baza lipsa de comunicare si intelegere reciproca, dar si traume din copilarie, multi agresori fiind martori la scene violente dintre diversii membrii ai familiei lor. Violenta sexuala in interiorul familiei se poate manifesta in doua directii: violul marital si formele de violenta sexuala dintre parinti si copii. Abuzul si matratarea copilului ca forme agravante ale violentei familiale Abuzul fizic implica folosirea fortei fizice asupra copilulu1 si supunerea la munci dificile care depasesc posibilitatile acestuia avand ca rezultat vatamarea integritatii sale corporale. El presupune pedepse ca: asezarea in genunchi a copilului, legarea lui, lovirea, ranirea, otravirea, intoxicarea sau arderi produse in mod intentionat, exploatarea muncii copilului (abuz economic). Abuzul emotional (psihologic) este un comportament inadecvat al adultului fata de copil, cu efecte negative asupra personalitatii in formare a copilului. Respingerea, izolarea fortata, terorizarea, ignorarea, coruperea, exploatarea copilului reprezinta forme ale acestui tip de abuz. Abuzul sexual consta in expunerea copilului la vizionarea de materiale pornografice , seductie (avansuri, mangaieri si promisiuni) sau implicarea sa in acte sexuale. Neglijarea este incapacitatea sau refuzul adultului de a comunica adecvat cu copilul, de a-i asigura nevoile biologice, emotionale, de dezvoltare fizica si psihica, precum si limitarea accesului la educatie. Neglijarea pune in pericol dezvoltarea normala a copilului dezvoltarea bio-psiho-socio-culturala. Cele mai grave forme de neglijare sunt: neglijarea hranirii copilului, neglijarea imbracamintei lui, neglijarea curateniei si a sigurantei locuintei, neglijarea supravegherii copilului, neglijarea ingrijirii sanatatii lui, neglijarea educatiei scolare, neglijarea nevoilor sale afective si de comunicare, abandonul copilului.Aceste categorii nu se exclud una pe alta; clasificarea facuta este una artificiala deoarece, in realitate, exista o impletire a diferitelor forme de abuz. Este greu de crezut ca abuzul fizic nu are si consecinte psihice sau ca abuzul sexual nu este insotit de efecte fizice sau psihice asupra copilului abuzat. Abuzul economic poate deveni fizic (daca munca depaseste capacitatea fizica a copilului), psihic (mai ales daca munca este umilitoare), sau sexual. Abuzul asupra copilului genereaza traume majore din punct de vedere fizic, psihic, emotional si social. Tensiunile intrafamiliale si lipsa atasamentului intre membrii familiei vor determina aparitia unor sentimente ambivalente, atat fata de familie, cat si fata de persoanele straine. Toate acestea conduc la izolare, agresivitatea, pierderea notiunii de sprijin din partea familiei si a increderii in capacitatea acesteia de a-l proteja, apatia, neintegrarea sociala si compensare prin violenta, delicventa si relationare facila cu persoane dubioase, abandon scolar si chiar parasirea domiciliului cu neintegrare sociala si profesionala. Abuzul societal reprezinta totalitatea actiunilor, atitudinilor si valorilor societatii care impiedica buna dezvoltare a copilului. Unele (daca nu majoritatea), societati sunt abuzive cu copiii. Ele nu constituie medii prielnice de dezvoltare a copiilor: fie datorita conditiilor economice ce nu pot asigura un nivel de trai corespunzator; fie datorita

insuficientei dezvoltari a serviciilor sociale pentru copii; fie datorita unor conditii de razboi sau violentei sociale; fie datorita unor reglementari sau mentalitati discriminatorii in raport cu unele categorii de copii; fie datorita tolerarii diferitelor forme de abuz impotriva copiilor. Maltratarea se constituie ntr-un continuum care merge de la absena maltratarii pn la maltratarea extrem. Maltratarea poate fi analizat din mai multe puncte de vedere: - limita moral ntre bune tratamente i maltratare; - durata actului de maltratare; - contextul socio-cultural. Factori de risc in maltratare Marceline Gabel (1999) enumer cauzele multiple care pot interaciona n maltratare: - factori socio-economici; - factori psihologici (psihoz, abuz de droguri, alcoolism, deficienta); - factori de mediu (izolare, lipsa sprijinului social); - factori legai de istoria familiei (separare, doliu, omaj etc.); - factori educativi (pedepse corporale); - factori legai de dezvoltarea normal a unui copil mic (tulburari in somn, refuz alimentar, etc); - factori legai de existena unui copil sau de caracteristicile acestuia; - factori de ordin interactiv. Jourdan-Ionescu n 1998 grupeaz factorii de risc cei mai frecveni in maltratare : Caracteristicile copilului - probleme de sntate fizic; - naterea prematur sau greutatea mic la natere; - probleme perinatale; - probleme de dezvoltare a copilului de vrst mic; - probleme de comportament la vrsta mic. Caracteristicile prinilor - nivel redus de colarizare a prinilor; - probleme de sntate mintal; - probleme legate de consumul de alcool i droguri; - vrsta mic a mamei la naterea primului copil; - nivel intelectual sczut al mamei; - maltratarea n copilrie; - ncarcerarea unuia dintre prini; - handicap important sau boal cronic a unuia dintre membrii familie. Caracteristici legate de contextul familial sau de mediu - srcie; - instabilitatea structurii familiale; - frecvena ridicat a mutrilor; - numr mare al copiilor n familie; - violen conjugal. Efectele maltratrii Consecine directe

Consecinele fizice ale abuzului i ale violenei fizice - arsuri, plgi, contuzii, fracturi, fragilitate somatic etc.; Consecine ale abuzului sexual - iritaii, excoriaii, infecii sau leziuni ale organelor genitale, boli cu transmitere sexuala, tulburari hormonale. Consecine asupra dezvoltrii copilului Efectele maltratrii asupra dezvoltrii copilului depind de diferite variabile: - tipul de maltratare; - gravitatea i frecvena episoadelor de maltratare; - stadiul de dezvoltare pe care copilul l-a atins n momentul episodului; - autorul maltratrii; - plasarea n afara familiei din motive de maltratare; - sexul copilului; - sprijinul existent; - variabilele sistemului familial etc. a) Consecinele pe plan afectiv Copiii care sunt sau au fost supui relelor tratamente manifest un ataament care face dovada lipsei de securitate, un tip de ataament atipic denumit dezorganizat/dezorientat, care se manifest prin comportamente bizarre care apar in relatiile cu persoanele care se ocup de copii, ca, de exemplu, ntreruperi i blocaje n relaie. Schaffer i Levis (1990) au observat comportamentul copiilor maltratai i au artat c acetia interactioneaza foarte puin cu mamele. Dezvoltarea eului copiilor maltratai este complicat i pe termen lung, le va fi foarte greu s aib ncredere n altcineva. Cea mai mare parte a copiilor maltratai sufer de carene afective, cele mai flagrante fiind cele suferite de copiii neglijai. Printre tipurile de neglijare, abandonul duce la carene specifice de ngrijire matern. Se pot produce trei situatii: se poate constata o insuficien cantitativ, o insuficien calitativ i situaii de discontinuitate. Un copil are nevoie de stimulri eficient dozate pe plan cantitativ, al noutii/familiaritii i potrivite momentului. Efectele carenelor sunt foarte variabile i afecteaz dezvoltarea cognitiv i ansamblul dezvoltrii. Aspectele cele mai vulnerabile sunt anumite procese intelectuale (nsuirea limbajului i capacitatea de abstractizare) i diverse aspecte ale personalitii (pe termen lung capacitatea de a lega i ntreine relaii interpersonale profunde i semnificative i aptitudinea de a-i stpni impulsurile n favoarea unor obiective pe termen lung). Exprimarea emoiilor este, de asemenea, influenat de existena maltratrii. Copiii maltratai exprim mai puin efecte pozitive dect ceilali copii. Copiii neglijai manifest, n general, mai puin afeciune, n timp ce copiii abuzai fizic exprim multe efecte negative. Copiii violeni dau, de asemenea, dovad de hipervigilen i au reacii rapide la stimuli agresivi. nseamn c, ntr-o situaie social normal, copiii supui violenelor nu i adapteaz reaciile fa de ceilali, ca o expresie a situaiilor dramatice pe care celorlali le-au trit. De asemenea, vor reaciona agresiv la exprimrile emoionale ale. La copiii

maltratai se ntlnete un nivel ridicat de anxietate i de depresie, care d natere unor atitudini de mine, de rigiditate la cel mai mic stres. Imaginea de sine a copiilor maltratai nu se poate elabora n mod satisfctor. Respectul de sine redus se manifest n faptul c acetia percep o diminuare a competenelor, alterarea imaginii corpului (n special, n caz de abuz sexual sentimental de a fi murdar); la cei abuzati sexual se intalneste sentimentu de vinovatie si de rusine foarte accentuat, mai ales daca intr-un anumit moment ei au simtit placere. Perretti, Ealez i Chimura (1998) au studiat i au comparat caracteristicile psihologice ale copiilor care au fost supui neglijrii cronice: retragerea, anxietatea, trecerea de la o stare la alta (vistor, agresiv-pasiv, agresiv), inadecvarea social(lipsa de abilitate i de initiative sociala, saracia relatiilor sociale), stima de sine scazuta. b) Consecine asupra celorlalte aspecte ale dezvoltrii Maltratarea afecteaz dezvoltarea fizic, motorie, cognitiv i de limbaj a copilului, ca i capacitatea de autonomie, competene sociale, achiziiile pe planul comportamentelor adaptative, capacitile ludice. c) Consecine pe planul adaptrii colare Maltratarea are consecine nefavorabile asupra performanelor colare n general sau n special asupra: lecturii, matematicii. Este afectat progresul colar. Copiii maltratai sunt mult mai des plasai n clasele speciale sau ntrerup coala. n majoritatea cazurilor, aceti copii nu beneficiaz de susinerea familial pentru realizarea temelor, nici de o motivaie extern pentru reuita colar. Copiii expui la violen conjugal prezint dificulti de nvare. Copiii neglijai sunt neateni, incapabili s neleag ce au de fcut, fr iniiativ, anxioi dependeni (cer ajutor, solicit aprobarea, ncurajarea profesorilor). La coal, copiii neglijai prezint comportamente de izolare, de agresivitate, nu manifest empatie i nu coopereaz i, pentru c manifest rar efecte pozitive sau simul umorului, nu sunt copii prea populari printre cei de vrsta lor. Ansamblul acestor caracteristici ale copiilor maltratai, ca i lipsa de susinere motivaional acas, duc la un pronostic defavorabil pentru reuita colar. Consecine pe termen lung Numeroase efecte ale maltratrii constatate pe termen scurt nu se atenueaz pe termen lung. Maltratarea va produce consecine care vor fi asociate marginalizrii persoanei. Adolescentul nu se va simi bine cu sine nsui i va avea comportamente antisociale. Va manifesta mai des tendina de a avea probleme legate de consumul de droguri sau alcool, tulburri alimentare, de a se confrunta cu o sarcin nedorit n adolescen, de a fi delincvent, de a se prostitua etc. Faptul c a trit sau triete un abuz sau o neglijare sporete posibilitatea de a fi arestat: violarea regulamentelor, delincven, violen sau chiar criminalitate.Adulii care au fost maltratai triesc n izolare i fug de intimitate. (adaptare dup Ionescu, erban (coord.), Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenie).

Bibliografie
1. CREU, D. Psihopedagogie elemente de formare a profesorilor, Sibiu, Editura Imago, 1999 2. COZRESCU, M., Bucureti, Editura ASE, 2004 3. DRU, M. Iniiere n psihologia educaiei. Note de curs, Bucureti, Editura ASE, 2001 4. EIBL-EIBESFELD Agresivitatea uman, Bucureti, Editura Tei, 1995 5. IONESCU, . (coord.) Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenie, Bucureti, Fundaia Internaional pentru Copil i Familie, 2001 6. RADU, I. (coord.) Psihologie social, Cluj Napoca, Editura Exe, 1994 7. MIHAELA GAVRILA-ARDELEAN, Abuzul copilului, Editura Mitron, 2009 8. MASS-MEDIA 9.Brosuri si documentare video de la Organizatia Salvati Copiii filiala Hunedoara