Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Metodologia cercetării în Asistenţă Socială

Violenţa domestică asupra femeilor

Student:Alexandru Maria Profesor coordonator:

Seria I Grupa 3 Prof. univ. dr. Florin Lazăr

Introducere
Violenţa domestică asupra femeilor este tema aleasă de mine pentru proiectul
materiei “Metodologia cercetării în Asistenţă Socială”, întrucât repezintă una dintre cele
mai populare teme din domeniul Asistenţei Sociale şi nu numai, ce este prezentă atât la
nivel naţional cât şi la nivel global şi vizează, conform statisticilor, persoane de vârstă, sex,
etnie, naţionalitate diferite.
Datorită vechimii sale în lume, este privită ca un fenomen social important, abordat
de diverşi specialişti din domenii precum psihologie sau sociologie, ce au analizat de-a
lungul timpului, factorii, momentele, cauzele apariţiei sale şi mai ales de ce este atât de
întâlnită în rândul cuplurilor, chiar şi în secolul XXI.
Violenţa domestică, din perspectiva definiţiei, în sensul său larg, inseamnă
îndreptarea agresivităţii către un membru de familie, de obicei soţia, dar uneori şi copiii
sau persoanele vârstnice, uneori bărbaţi, respectiv orice persoane aflate dintr-un motiv în
inferioritate, în stare de dependenţă. (Roth-Szamoskozi, 2005, p.45)
Agresivitatea în cadrul familei, poate îmbrăca forme numeroase dar şi diferite,
corespunzătoare diversificării situaţiilor în care membrii acesteia se află. Deşi o lungă
perioadă de timp s-a pus accentul pe copiii maltrataţi, în ultimii ani, un loc central este
ocupat de femeile bătute sau maltratate, aceste două forme de agresiune fiind extrem de
periculoase pentru victimă, atât din punct de vedere psihic cât şi fizic.
Din punct de vedere clinic,conform lui Adrian Neculau, violenţa domestică este o
ameninţare sau provocare, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali,
indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de
intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de
prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor
persoane, semnificative pentru victime, inclusiv a copiilor; furtul; controlul asupra banilor,
lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de
îngrijire şi protecţie.
Aşadar, putem observa atât din perspectiva definrii acestui fenomen, cât şi din
datele pe care le vom analiza ulterior, că violenţa domestică este mai accentuată din punct
de vedere fizic, femeile trecând mult mai uşor peste agresivitatea emoţională, considerând-
o a fi insignifiantă şi aproape normală, din cauza frecvenţei pe care aceasta o are în rândul
familiei.
Aşa cum am afirmat şi anterior, violenţa afectează toate aspectele personalităţii
persoanei abuzate şi, de cele mai multe ori, aceste planuri se întrepătrund, iar consecinţele
lor există şi se manifestă simultan sau consecutiv asupra tuturor laturilor personalităţii
victimei. Formele de manifestare ale violenţei domestice sunt foarte variate: fizică,
sexuală,emoţională, socială, financiară.
Violenţa domestică poate avea mai multe forme, precum, cea mai întâlnită, violenţa
fizică a bărbatului asupra femeii, dar şi orice alte acte de abuz care au scopul de a umili,
jigni, răni sau alunga partenerului de cuplu din cămin. Actul de agresiune săvârşit de soţ
este mai periculos şi are consecinţe mai grave, întrucât puterea fizică a a acesuia poate
provoca traume serioase, se pot repeta, în timp ce actul de violenţă al soţiei este unul de
legitimă apărare.
În spaţiul privat al căminului, nu există locuri sigure, în care victimele să se poată
proteja, să se refugieze în momentele dificile, întrucât agresorul are un control total
asupra lor, fapt care amplifică teroarea şi neputinţa lor, respectiv soţia şi, în unele cazuri,
copiii (Muntean A., 2003). De aceea, toţi membrii familiei violente vor deveni victime
directe sau indirecte ale agresorului. Victima îşi pierde încet stima de sine şi va încerca să
facă faţă situaţiei, violenţa domestică ducând la modificări de structură a personalităţii
tuturor celor implicaţi. Caracterul secret, privat face ca victima să aibă un acces mai mic
la sursele de sprijin.
Violenţa psihologică se manifestă de obicei sub forma unor insulte, injurii, ameninţări
cu moartea sau cu bătaia, distrugerea lucrurilor valoroase dar şi diferite reproşuri cu privire
la anumite acţiuni ale victimei, pe care o consideră inferioară.
Violenţa economică este o formă de violenţă cu o prezenţă mai redusă. Aceasta implică
verificarea partenerului asupra deţinerii şi folosirii resurselor financiare de către femeie.
Abuzul economic se manifestă prin controlul banilor, soţul nu mai permite partenerei să
intervină în luarea deciziilor referitoare la utilizarea banilor şi refuză să îi mai ofere
resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor.
Violenţa sexuală este o altă formă de violenţă domestică asupra persoanei de sex
feminin, având diverse manifestări, precum încălcarea drepturilor fireşti ale partenerei,
violul marital, penetrarea fără consimţământul ambelor părţi implicate, constrângere la a
poza sau a fi filmată în scopul producerii de materiale pornografice.
Violenţa socială reprezintă izolarea socială şi umilirea, folosite ca un procedeu în
cadrul cuplului, prin care se exercită constrângerea psihologică a soţiei. Astfel, din cauza
fricii şi a geloziei, femeii i se interzice dreptul de a întreţine anumite relaţii cu alte
persoane, de a păstra anumite prietenii, mai ales cu oameni care ar putea să o aibă o
infleunţă asupra sa în a-l decospira şi acuza pe partener. De asemenea, comportamentul
coleric, vulcanic al soţului determină femeia să nu se implice în activităţi pe care soţul nu
le aprobă, ci doar în cele cu care acesta este de acord, la care participă, de regulă, şi
prietenii, cunoştinţele lui, în faţa cărora îşi va păstra într-o mai mare măsură autocontrolul.
În România, cauzele violenţei intrafamiliale sunt diverse şi determinate de mai
mulţi factori favorizanţi apariţiei acestui fenomen, dintre care amintim:
-statutul inferior al femeii în societatea actuală, atât în viaţa publică, dar mai ales, în cea
privată. Acest lucru îi oferă prilejul bărbatului de a controla partenera atât prin violenţă, cât
şi prin ameninţări, izolare sau subordonare financiară;
-numeroasele probleme de natură socio-economice cu care se confruntă orice familie ale
cărei venituri nu ating un prag favorabil unui nivel de trai decent, cauzând, astfel, discuţii
tensionate ce se pot transforma uşor în acte de violenţă, uneori ducând şi la suicid
-lipsa maturităţii partenerilor la căsătorie, în special întâlnită în familiile de romi
-sistemul legislativ slab dezvoltat care împiedică încrederea şi cunoaşterea drepturilor
omului
-gradul redus de educaţie al partenerilor violenţi (în special în mediul rural) şi preluarea
tradiţiilor şi a comportamentelor care favorizează agresivitatea asupra femeii, considerând-
o o modalitate de corecţie asupra acesteia
Obiectivele acestei cercetări sunt de a identifica motivele declanşării violenţei
domestice, precum măsurile pe care femeile abuzate le pot lua pentru a putea evada din
aceste situaţii, dar şi numărul de femei victime ale violenţei domestice raportat la numărul
persoanelor cărora le vor fi aplicate aceste chestionare.
Comportamentul violent şi abuzul intim domestic au fost studiate de-a lungul timpului
din mai multe perspective, ele fiind strâns apropiate şi reprezentând ramurile fenomenului
numit violenţa domestică. În urma analizării acestuia, s-a considerat că natura şi
conţinutul relaţiei dintre agresor şi victimă trebuie să conducă la diferite subtipologii, iar
pentru a înţelege mult mai bine conceptul s-au întemeiat diverse teorii ce au rolul de a
explica modul, cauzele şi manifestarea acestui fenomen.
Astfel, voi prezenta cele mai importante teorii care abordează comportamentul
agresiv al persoanei ce comite acest act de delincvenţă. Ele ne ajută să înţelegem mai bine
ce îl determină pe agresor să deţină un astfel de comportament neadecvat şi imoral asupra
persoanei pe care, în mod normal, ar trebui să o respecte şi să o iubească fiindu-i parteneră
de viaţă.
O primă teorie în acest sens este cea a învăţării sociale, fiind atât de tip cognitiv, cât
şi behaviorist. Ea propune un model pentru a explica nu doar comportamentul agresiv ci şi
alte comportamente. Comportamentul agresiv, la fel ca oricare alt comportament social se
învaţă şi se păstrează datorită experienţelor contextuale directe sau indirecte, precum şi
pozitive sau negative. Conform acestui model, comportamentele se învaţă prin observarea
persoanelor care reprezintă adevărate modele pentru individ.
De asemenea, reacţia agresivă poate fi influenţată de unele caracteristici
neurofiziologice, susţinătorii acestei teorii considerând că factorii genetici, hormonali,
neuronali şi caracteristicile fiziologice care rezultă influenţează capacitatea sau potenţialul
agresiv al individului.
Procesul cel mai important pentru învăţarea agresivităţii rămâne totuşi procesul
indirect, învăţarea prin observaţie fiind rezultatul a trei tipuri de influenţe datorate unor
agenţi de socializare luaţi drept model familial, sub-cultural şi simbolic. Învăţarea de la
televizor, din romane sau din benzi desenate se pare că reprezintă una dintre cauzele
majore ale agresivităţii (Pahlavan, 2011, p134).
A doua teorie este cea a transmiterii intergeneraţionale a violenţei. Aceasta este
bazată pe ideea că fiecare individ este receptiv la comportamentul celorlalte persoane
considerate a fi importante pentru el, înregistrându-l în subconştient şi adoptându-l în
situaţiile de maximă tensiune. De exemplu, copiii dar şi adolescenţii observă şi asimilează
comportamentul şi relaţia dintre cei doi părinţi, care dacă nu sunt unele normale, ci
violente, la maturitate, le vor aplica asupra partenerelor de viaţă.
 Teoria ataşamentului paradoxal sau Sindromul Stockholm
În violenţa domestică, sindromul Stockholm este specific femeilor ce au fost ţinute
sub teroare, prin forţă fizică şi brutalitate, sechestrate chiar şi ţinute sub supravegherea
continuă a partenerului. El presupune dezvoltarea unor caracteristici precum sentimentele
pozitive ale victimei asupra agresorului, sentimente negative ale victimei faţă de familie,
prieteni, autorităţi şi persoane care au intenţia să o salveze, ataşament paradoxal emoţional
în relaţia dintre victimă şi agresor.
Teoria asociaţionistă a comportamentelor agresive
Teoria asociaţionistă dezvoltată de Berkowitz este bazată pe o condiţie suplimentară:
reacţia agresivă nu se poate declanşa fără prezenţa indicatorilor asociaţi cauzelor frustrării
sau actelor agresive. În opinia autorului, un stimul se transformă în semnal agresiv şi
obţine semnificaţii agresive atunci când este asociat unor agresiuni pozitive, suferinţei sau
unor evenimente neplăcute la care individul a fost supus anterior.

Ipotezele cercetării:
1. Dacă în familie sunt prezente lipsa locului de muncă şi deţinerea unor vicii precum
consumul de alcool, atunci riscul apariţiei violenţei domestice creşte.
2. Cu cât nivelul de educaţie al persoanei de sex feminin este mai scăzut, cu atât mai mult
ea va accepta să rămână în relaţia toxică.
3. Dacă în familie există şi copii, atunci violenţa domestică va persista, întucât mama va
accepta ca relaţia nocivă să continue.

Definirea şi operaţionalizarea conceptelor:

Concepte Definiţie Indicatori

Nivelul de trai
Dependenţa de alcool
Gradul de satisfacere a
necesităţilor umane
specifice unei colectivităţi,
grup social, localităţi sau
persoane
Alcoolismul sau
dependenţa de alcool este
consumul de băutură
alcoolică, ocazional sau
periodic, indiferent de
Veniturile, lipsa locului de
muncă, calitatea şi
cantitatea bunurilor de
consum
Cantitatea de alcool
consumată
Comportament cu reacţii
negative în urma
consumului
 mijloace sau consecinţe
asupra persoanei sau
familiei, cu scopul
schimbării stării de
dispoziţie sau acela de a
evita stările neplăcute
fizice sau psihice cauzate
de sevraj
Educaţia Ansamblu de măsuri Formă de învăţământ
aplicate în mod sistematic absolvită
în vederea formării şi Gradul de cultură generală
dezvoltării însuşirilor Gradul de acces la
intelectuale, morale şi informare
fizice ale oamenilor
Violenţa fizică Atingeri sau contacte fizice Lovituri, răniri, împingere,
dureroase, inclusiv desfigurare
intimidarea fizică
îndreptată asupra victimei.
Violenţa verbală Adresarea printr-un limbaj Insulte, ameninţări, jigniri
jignitor, brutal, precum
utilizarea de insulte,
ameninţări, cuvinte şi
expresii degradante sau
umilitoare

Descrierea metodologiei cercetării:

Am ales ca cercetarea prezentată să fie efectuată prin intermediul metodei
transversale, folosind un criteriu de distingere temporal. Acest tip de cercetare este cel
mai potrivit deoarece urmăreşte descoperirea relaţiilor între laturile, aspectele,
fenomenele şi procesele social-umane la un moment dat. (Chelcea, 2001, p 48)
În ceea ce priveşte eşantionarea, pentru a putea aplica chestionarul avem nevoie de
o populaţie la nivelul căreia să putem face acest lucru. În această cercetare chestionarul
nu va fi realizat la nivelul întregii populaţii, ci la un eşantion din cadrul acesteia.
Având în vedere tema aleasă, chestionarul va fi aplicat persoanelor de sex feminin care
au depăşit vârsta de 25 de ani, întrucât probabilitatea de a fi căsătorite este mai mare.
În urma aplicării acestui chestionar la un număr de 80 de persoane, vom afla,
printr-o analiză cantitativă, efectuată prin programul de prelucrare a datelor, SPSS
(Statistical Package in the Social Sciences), ceea ce ne-am propus şi anume numărul
femeilor victime ale violenţei domestice, precum şi cauzele care au dus la săvârşirea
acestor fapte interzise, dar şi opinia lor în legătură cu acest fenomen social.
Instrumentul ales de mine pentru a efectua cercetarea este chestionarul.
Acesta presupune o serie de întrebări având scopul de a aduna informații de la diferite
persoane. Faţă de alte instrumente de cercetare, chestionarul prezintă şi câteva
avanataje cum ar fi faptul că este ieftin, nu are nevoie mult efort din partea celui ce
chestionează și are adesea răspunsuri standardizate care îl face simplu pentru a
colecţiona datele.
De asemenea, pot exista şi diferite dezavantaje ale acestui instrument precum
superficialitatea datelor colectate şi inflexibilitatea părerii respondentului.
 Bibliografie:

Chelcea, Septimiu, Meotodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi

calitative, Editura Economică, Bucureşti, 2001

Muntean, A.. În G. Ferréol şi A. Neculau (eds.), Violenţa. Aspecte psihosociale,

Polirom, Iaşi, 2003

Pahlavan Farzaneh, Comportamentul agresiv, Institutul European, Iaşi, 2011

Roth-Szamosközi, Maria, Copii şi femei victime ale violenţei, Presa Universitară

Clujeană, 2005
 Anexe

Chestionar violenţă domestică

1. Ce vârstă aveţi?

A. 25-35 B. 36-45 C. Peste 45 de ani

2. Ce studii aveţi?

A. Mai puţin de 12 clase B. Studii medii C. Studii superioare

3. Cum definiţi violenţa domestică?

A. Agresiune fizică B. Agresiune verbală C. Episod de ceartă şi nelinişte

4. În relaţia dumneavoastră de cuplu există episoade de violenţă?

A. Nu B. Câteodată C. Destul de des

5. Sunteţi de acord ca în anumite situaţii să se apeleze la violenţă?

A. Nu B. Depinde de situaţie C. Da

6. Cine credeţi că este cel mai des victimă a violenţei domestice?

A. Femeia B. Barbatul C. Copilul

7. Cum aţi reacţiona dacă soţul dumneavostră v-ar agresa fizic?

A. Aş merge la poliţie B. Nu aş spune nimănui C. Aş răspunde cu aceeaşi monedă

8. Aţi putea rămâne într-o relaţie cu persoana care vă agresează?

A. Da B. Niciodată C. Doar dacă există şi copil

9. Când apare cel mai des violenţa în familie?

 A. După consumul de alcool B. După discuţii de ordin financiar C. Când unul din
membri greşeşte

10. Cunoaşteţi persoane care au fost victime ale violenţei în familie?

A. Da B. Nu

11. Care credeţi că ar fi cea mai bună pedeapsă pentru un om agresiv?

……………………………………………………………………………………………………..

12. Care sunt motivele pentru care nu aţi cere ajutor în cazul unui act de violenţă?
A. Teama că partenerul s-ar putea răzbuna
B. Ruşinea
C. Neîncrederea în organele de poliţie
D. Nu am nevoie de ajutor din partea altora

13. Cunoaşteţi legislaţia actuală pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie?

A. Da B. Nu C. Într-o mică măsură