Tema şi motivul literar

Tema este construită dintr-un domeniu, o idee, o atitudine, un sentiment etc. în jurul
cărora se încheagă acţiunea unei opere artistice.
Exemple: a iubirii, a naturii, a condiţiei umane (viaţa, moartea, fericirea, suferinţa,
eşecul existenţial), a destinului omului superior, a aspiraţiei spre ideal, a creaţiei şi creatorului,
a jertfei creatoare, tema timpului, a vârstelor (copilăria, adolescenţa etc.), a raportului dintre
om şi Dumnezeu, a istoriei, a eroismului, a luptei (pentru libertate, pentru dreptate).
Motivul literar constă într-un simbol, o idee, o imagine reluate sau subliniate cu
insistenţă şi care contribuie la definirea mesajului unei opere.
Exemple:
Obiecte: motive acvatice (izvorul, lacul, marea, ploaia, lacrima; apa vie/apa moartă;
zăpada), motivul focului, al pietrei (preţioase), motive vegetale (iarba; motive florale: floarea
albastră, crinul, trandafirul…; arborele sacru: teiul, salcâmul, bradul, gorunul…); motive
terestre (codrul, grădina, muntele, dealul), motive astrale (steaua, luceafărul, luna, soarele,
norul); motivul obiectelor fermecate (paloşul fermecat, armura tatălui, oglinda, peria,
basmaua…) obiecte simbolice (cartea-simbol cultural, treapta-simbol ascensiv, oglinda-
simbol al reflectării în conştiinţă, cheia-accesul, calea, soluţia, lacătul-interdicţia, masca-
aparenţa, jocul, rolul, plugul-munca, ochiul-cunoaşterea prin contemplare, buzele-rostirea,
cunoaştere prin cuvânt, sărut, inima-iubirea).
Motive cromatice: verdele-viaţă, tinereţe; albul-puritate, ideal; negrul-simbol al morţii.
Cifre: zero (nimicul, golul, vidul, perfecţiunea increatului), unu (cifră sacră- Divinitatea
nepereche), doi (pereche, cuplul originar), zece (totalitate=fiinţa + nefiinţa: 1+0), doisprezece
(ciclu temporal/anul cosmic), trei, şapte, nouă (cifre fatidice).
Sentimente: dorul, suferinţa, bucuria, comuniunea om-natură, aspiraţia spre ideal,
nostalgia absolutului, răul existenţial, spleen-ul, solitudinea, fascinaţia morţii, uitarea prin
somn/visare;
Acţiuni/situaţii arhetipale: vânătoarea magică, transhumanţa, călătoria iniţiatică,
coborârea în infern, zborul, călcarea interdicţiei, lumea ca teatru, viaţa ca vis…
Personaje: mitologice: Orfeu, Prometeu, Ulise, Hercule, Sisif… biblice : Isus, Lucifer,
sarpele, Adam, Eva, Cain şi Abel, Iuda, magul, profetul… folclorice : Zburătorul, Manole,
ciobanul mioritic, haiducul, câinele credincios, Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, calul
năzdrăvan, zâna, ursitoarele, zmeul, strigoiul, ielele…din literatura cultă: Oedip, Hamlet,
Romeo si Julieta, Don Quijote, Don Juan, Faust.
Modele mitice/ legendare: mitul cosmogonic, mitul jertfei pentru creaţie, al destinului
christic, al păsării Phoenix, motivul labirintului, păcatul originar, pactul cu diavolul…
Aforisme: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus…
Motivul literar central (care ordoneaza viziunea) – impus prin repetiţie – laitmotiv.
Viziunea artistică – paricularităţile care compun concepţia despre lume a unui scriitor,
aşa cum apare ea transfigurată în opera literară.