Regimul comunist in

Romania
Comunismul face parte din categoria
totalitarismului, un regim adoptat in Romania
secolului XX, o perioada neagra din istorie care s-a
caracterizat prin suferinta natiunii in urma duritatii
conducerii si asprimii legilor, o perioada care a
lasat in urma ei amintiri neplacute, dureroase si
greu de imaginat.
In Romania, comunismul apare ca urmare
a mai multor evenimente importante petrecute in
plan international, printre care si Acordul
procentajelor. Acesta a fost de fapt o intelegere,
semnata la Moscova in data de 9 octombrie 1944
intre W. Churchill si Stalin, in urma careia s-a creat
sfera de influenta sovietica asupra Europei de Est,
Romania primind o influenta sovietica de 90%.
Regimul comunist din Romania a fost
divizat in doua etape, prima numindu-se
Stalinismul, iar a doua National-comunismul. Liderii
politici ai acestor doua perioade au condus prin
severitate si prin incalcarea drepturilor oamenilor.
Astfel, o trasatura apriga a regimului a fost
procesul de colectivizare. Aceastra transformare
socialista a agriculturii romanesti a durat 13 ani

(1949-1962), timp in care taranii sunt obligati sa isi

cedeze pamanturile, utilajele, uneltele si animalele
statului, mai exact GAC-urilor (Gospodariile
Agricole Colective), devenite mai apoi vestitele
CAP-uri (Cooperative Agricole de Productie). In
aceasta perioada 96% din pamantul arabil al tarii
intra sub controlul statului deoarece se dorea
distrugerea chiaburimii (taranii instariti). Au fost
folosite insa si diferite mijloace precum restrictiile,
campaniile de presa, confiscarile si chiar arestarile,
iar ca forma de rezistenta au avut loc si rascoale
ale taranilor soldate cu cca 80 000 de victime. Ca
urmare a acestui fenomen economic, au existat si
consecinte mai putin favorabile precum exodul de
la sat la oras, mecanizarea agriculturii, productie
foarte mare dar de calitate indoielnica si
distrugerea satului traditional romanesc.
Un al doilea fapt istoric specific regimului
comunist, mai exact socialismului dinastic il
reprezinta revolutia culturala. In urma vizitelor din
China si Coreea de Nord ale anului 1971, Nicolae
Ceausescu porneste o revolutie culturala bazata pe
lansarea tezelor din iulie. De fapt, aceasta a
reprezentat o ideologizare puternica a societatii
romanesti prin care liderul dorea construirea
omului nou ( omul fidel regimului si partidului). In

acest mod se evidentiaza ceea ce inseamna cultul

personalitatii, in fapt idolatrizarea constanta a
conducatorului-singurul care are calitati
supraomenesti, singurul capabil de fericire si de
bunatate, sngurul om perfect. Astfel, incepand din
aceasta perioada, lui Nicolae Ceausescu i se
atribuie caracteristici exagerate de slavire, copiii
invatand din primii ani de scoala cantece si poezii
patriotice dedicate exclusiv liderului, se folosesc
mijloace de propaganda, apar tablouri in scoli cu
chipul conducatorului, apar pancarte si timbre
postale cu acesta, dar si cu sotia sa, Elena. De
asemenea tinerii si copiii erau inregimentati in
organizatii numiteSoimii patriei create tot in scop
propagandistic, cu rol de venerare a liderului. Toate
aceste actiuni facute in favoarea lui Nicolae
Ceausescu au fost inspirate in cea mai mare parte
din cultul personalitatii lui Kim Il-sung, liderul
comunist al Coreei de Nord de la acea vreme.
In opinia mea, secolul XX a fost unul
dedicat diversitatii politice, intrucat inca din prima
jumatate a acestuia, in Romania au oscilat
extremele regimurilor politice. Astfel, un argument
relevant subiectului il detine adoptarea
constitutiilor de-a lungul timpului, in diferite
inervale. De exemplu, in perioada interbelica

Romania cunoaste doua tipuri de stat- cel

democratic, din 1918pana in 1938 (fiind adoptata
Consitutia din 1923, potrivit careia Romania era o
monarhie constitutionala, un stat national si unitar)
si- cel autoritar, in perioada 1938-1940 (aplicanduse Constitutia din 1938, cea din timpul lui Carol al
II-lea, care largeste prerogativele regelui). In
perioada postbelica Romania a fost pe rand: stat
totalitar(1948-1989 in aceasta perioada existand
mai multe Constitutii precum cea din 1948 in care
se evidentiaza institutionalizarea comunismului) si
stat democratic dupa anul 1989 (ultima Constitutie
fiind cea din 1991 in care Romania este proclamata
drept un stat national, suveran si independent, cu
forma de guvernamant republica
semiprezidentiala).
In concluzie, regimul comunist in
Romania s-a instaurat treptat, fiind o deziluizie a
istoriei si una dintre cele mai grele perioade prin
care romanii au trecut, supunandu-se liderilor si
legilor cumplite ale acestora, uitand ceea ce
inseamna libertate, drepturi si o viata linistita. Insa,
intr-un final, poporul roman s-a dovedit a fi unul
invingator, castigand lupta pentru autonomie
aspura propriului lor teritoriu.