VIATA PRIVATA SI VIATA PUBLICA IN ROMANIA IN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST TEMA Viata privata constituie o realitate istorica care

se defineste in raport cu viata publica . In regimul comunist , viata publica nu a respectat limitele vietii private , totul era supus controlului "de catre partid si de stat" . IPOTEZA In timpul regimului comunist au fost adoptate masuri care sa mentina familia unita , insa interventia statului in viata privata a familiei a avut consecinte dramatice .

In prima etapa a comunismului (1950-1965) s-a manifestat o criza la nivelul familial (scaderea brusca a fertilitatii si sporirea divorturilor) care a fost rezultatul industrializarii masive , a colectivizarii agriculturii si a exodului rural . In aceste conditii , s-a adoptat liberalizarea avorturilor (1957) , emanciparea femeii devenind o cerinta a modului de dezvoltare a economiei . Dupa 1965 , cand Nicolae Ceausescu a preluat conducerea , statul si-a schimbat atitudinea fata de familie . Valorile familiale au fost dictate politic si exprimate legislativ . Astfel , prin Decretul 770/1966 , care prevedea interzicerea avorturilor , statul se implica direct in viata privata a familiei . Aceasta interventie a avut consecinte dramatice , intre 1966-1989 s-au inregistrat 9452 decese . Asa au aparut "decreteii" , numele prin care erau desemnati copii nascuti in anii ' 60- ' 70 , cand cresterea demografica a fost spectaculoasa . O alta masura luata cu scopul de a mentine obligatoriu familia unita a fost Decretul 774/1966 prin care au fost introduse masuri care sa ingreuneze obtinerea divortului . De asemenea, la jumatatea anilor 50, dupa ce a avut loc nationalizarea caselor, multe familii si-au pierdut locuintele, fapt ce a dus la destramarea acelor familii unite de odinioara. Un copil crescut pana atunci intr-o casa cu parintii, bunicii, fratii, verisorii, a ajuns adolescent intr-o alta locuinta unde locuia doar cu parintii, iar la maturitate a ajuns intr-o alta casa unde a ramas cu sotia. Astfel, din acea familie mare si unita, s-a ajuns la risipirea acesteia si a acelei legaturi puternice. Viata la bloc a reprezentat contextul social in care s-a desfasurat viata privata . In fiecare bloc locuia cel putin un informator al Securitatii . Cetatenii erau supravegheati indeaproape prin ascultarea telefoanelor si citirea corespondentei . Este evident ca, in aceste conditii, chiar daca nu cunosteai pe nimeni, erai cunoscut de toata lumea.

Patriarhatul socialist a consacrat dominatia tatalui in familie . Femeile au fost exploatate de catre stat in sfera productiei , iar in sfera familiala , de catre barbati (abuzurile in familie nu erau interzise prin lege ) . Controlul statului asupra vietii private nu se opreste aici. Prin atribuirea de indemnizatii se urmareste controlul si stimularea maternitatii, prin atribuirea de alocatii se asigura parcurgerea traseului scolar obligatoriu ; organizatii care protejeaza interesele copilului pot decide decaderea din drepturile paternale a unor persoane care s-au facut vinovate de rele tratamente. Ce mai ramane din aceasta situatie familiei din perspectiva relatiei cu copii? Sa-i hraneasca, sa-i imbrace, sa le asigure tot ce este necesar, totul sub controlul autoritatii publice.

Utopia idealului comunist in societate era o "multime de oameni egali" . Fiecare membru al familiei apartinea unei organizatii si trebuia sa-si manifeste entuziasmul si recunostinta fata de conducator si partid participand in mod obligatoriu la mitingurile si spectacolele omagiale . Erau acceptate in public personalitatile care il omagiau pe conducator (Adrian Paunescu "Cenaclul Flacara") sau care prin performantele lor sportive sau culturale sustineau superioritatea regimului comunist . In concluzie atat viata publica cat si cea privata era sub controlul strict al statului , implicit al partidului comunist si a avut de suferit enorm ca si grup social, fiind deseori presata de catre institutiile partidului comunist si lasata la tacere.