Moleculele vieții

Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor albăstrui sau
chiar verzui în straturi groase. Apa este o substan ță absolut indispensabilă vie ții, indiferent
de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali solvenți. Apa este un compus chimic
al hidrogenului și al oxigenului, având formula chimică brută H2O. Apa este una din
substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ, formând unul din înveli șurile
acesteia, hidrosfera.

Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate locuri. Sub formă de apă
sărată există în oceane și mări. Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa se găsește
în calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, dar și ca precipitații solide, sau ninsoare.
Sub formă de apă dulce lichidă, apa se găsește în ape curgătoare, stătătoare, precipitații
lichide, ploi, și ape freatice sau subterane. În atmosferă, apa se găsește sub
formă gazoasă alcătuind norii sau fiind difuzată în aer determinând umiditatea acestuia.
Considerând întreaga planetă, apa se găsește continuu în mi șcare și
transformare, evaporarea și condensarea, respectiv solidificarea și topirea alternând
mereu. Această perpetuă mișcare a apei se numește  ciclul apei și constituie obiectul de
studiu al meteorologiei și al hidrologiei.

Apa care este potrivită consumului uman se nume ște  apă potabilă. Conform standardului
din România, pentru ca apa să fie potabilă sestonul nu trebuie să depășească 1ml/m³. Pe
măsura creșterii populației umane de-a lungul timpului și a folosirii intensive și extensive a
resurselor de apă susceptibile de a furniza apă potabilă, problema apei utilizabile a devenit
o problemă vitală a omenirii. Apa acoperă 71% din suprafa ța Pământului.

Lipidele, numite și grăsimi, fac parte din clasa macronutrienților,

împreună cu proteinele și glucidele. Lipidele alcătuiesc categoria de
substanțe organice naturale și eterogene (descrie un sistem format din mai
multe elemente de natură diferită) ca structură și proprietăți fizico-chimice.

Grăsimile sunt compuși organici ai carbonului, hidrogenului și ai oxigenului.

Acești macronutrinți rezultă în urma esterificării acizilor grași cu diferiți
alcooli.

Lipidele se găsesc în alimente sub formă de trigliceride, colesterol și

fosfolipide. De asemenea, le întâlnim în toate organismele vii, astfel având o
mare însemnătate biologică.

Diferența dintre lipide, proteine și glucide ne duce cu gândul la solubilitatea

lipidelor în solvenți organici (benzen, acetonă, cloroform) și insolubilitatea
acestora în apă și soluții de săruri minerale. Această trăsătură a lipidelor se
datorează dimensiunii catenei hidrocarburate, care nu permite formarea
legăturilor de hidrogen. Acizii grași din compoziția lipidelor au tendin ța de a se
asocia cu alți acizi grași sau cu alte substanțe hidrofobe. Grăsimile, fiind
incluse în categoria substanțelor hidrofobe, sunt importante în formarea
structurilor celulare, dar și în compartimentarea sediilor unor căi metabolice
distincte.
Din punctul de vedere al structurii și al complexității moleculei, putem
observa trei categorii de lipide:

1. lipide simple: – sunt formate numai din carbon, hidrogen și oxigen;

– se împart în gliceride (cele mai răspândite în natură) și ceride.

2. lipide complexe: – pe lângă carbon, hidrogen și oxigen, ele mai conțin azot
și/sau fostor ori azot sau sulf;

– se subdivid în glicerofosfolipide și sfingolipide.

3. lipide derivate: – cuprind produșii care rezultă prin hidroliza lipidelor simple
și complexe și care prezintă                  proprietățiile de solubilitate ale
lipidelor;

– acestea includ: vitaminele liposolubile, compușii steranici, carotenoizii,

alcoolii grași și alcoolii alifatici superiori.

După starea lipidelor la temperatura camerei, găsim doua categorii de grăsimi:

–          grăsimi solide;

–          uleiuri, care provin pește, floarea soarelui, măsline, porumb, susan,
soia.

Zaharidele (cunoscute și sub denumirea

de: zaháruri, glucide, carbohidrați sau hidrați de carbon) sunt compuși organici cu funcțiune
mixtă, ce au în compoziția lor atât grupări carbonilice ( aldehidă sau cetonă), cât și grupări
hidroxilice (hidroxil). În majoritatea cazurilor, raportul dintre numărul atomilor de hidrogen
și de oxigen este de 2:1 (ca al apei); cu alte cuvinte, au  formula
empirică Cm(H2O)n (unde m poate fi diferit de n).[1] Există și unele excepții; de exemplu,
deoxiriboza, o zaharidă componentă a ADN-ului,[2] are formula brută C5H10O4. [3] De aceea,
zaharidele mai sunt numite și carbohidrați sau hidrați de carbon, [4] dar din punct de vedere
structural este corect să fie privite mai degrabă ca polihidroxialdehide sau ca
polihidroxicetone. [5]

Glucidele constituie o componentă majoră a alimentației (macronutrienți) alături

de proteine și lipide, exemple: glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza.

Clasa zaharidelor este împărțită în trei grupe:  monozaharide, oligozaharide (pot fi

dizaharide, trizaharide, etc) și polizaharide. [6] Denumirea de zaharidă vine
din grecescul σάκχαρον (sákkharon), care înseamnă zahăr. Deși nomenclatura zaharidelor
este complexă, numele monozaharidelor și dizaharidelor se termină de cele mai multe ori
cu sufixul -oză. De exemplu, glucida din struguri este glucoza, zahărul este zaharoza, iar
glucida din lapte este lactoza.

Glucidele joacă diverse roluri în organismele vii, atât la animale, cât și la plante. Unele
polizaharidele sunt substanțe de rezervă sau de depozit al  energiei (cum este de
exemplu amidonul și glicogenul), iar altele sunt componente structurale (cum
este celuloza la plante și chitina la artropode). Monozaharida riboză este un component
important al unor compuși biochimici, precum adenozintrifosfatul sau acidul ribonucleic (la
fel cum este și dezoxiriboza componentă a acidului dezoxiribonucleic). Zaharidele și
derivații lor reprezintă biomolecule care joacă roluri importante în  sistemul imunitar,
fecundare, previn evoluția bolilor, în coagularea sângelui și în dezvoltare.  [7] Sub aspect
biochimic și fiziologic, glucidele constituie o materie primă pentru sinteza celorlal ți
compuși biochimici: proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici.