Legile fundamentale si importanta lor ptr Romania Necesitatea unei constitutii , ca fundament al aoganizarii institutional-politice s-a conturat in societatea

romaneasca in conditiile procesului de modernizare a intregi vieti social-politice , economice si culturale da la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul sec. Al XIX-lea. In evolutia constitutionala a statului roman se disting doua etape. O prima etapa preconstitutionala, in care sunt adoptate documente cu caracter constitutional fara a fi constitutii propriu-zise:Regulamentele Organice(1831, 1832), Proclamatia de la Izlaz(1848), hotararile Conventiei de la Paris(1858) si Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris (Statutul lui Cuza-1864). A doua etapa este reprezentata de Constitutiile propriu-zise, constitutii care, randul lor se subimpart in: constitutii democratice(1866, 1923, 1991)si constitutii nedemocratice(1938, 1948, 1952, 1965). Dupa lui Al I Cuza si aducerea la putere a unui print strain, asa cum fusese prevazut in rezolutiile adunarilor ad-hoc, a necesitat elaborarea unei noi legi fundamentale in Romania, pentru realizartea stabilitatii politice . Astfel, in 1866 a fost adoptata prima Constitutie interna ,dupa modelul celei belgiene din 1831. Constitutia avea 8 titluri si 133 de articole si a fost promulgata la data de 1 iulie 1866. La baza constitutiei au stat mai multe principii de factura democratica: principiul separarii puterilor in stat, principiul monarhiei ereditare, responsabilitatii ministeriale, guvernarii reprezentative si responsabile,acordarii de drepturi si libertati cetatenesti, (libertatea presei, a invatamantului, intrunirilor), suveranitatii nationala. Respectandu-se principiul separarii puterilor in stat, puterilre legislativa, executiva si judecatoreasca erau impartite astfel: puterea executiva era detinuta de domn si Guvern, cea legislativa de Parlament iar cea judecatoreasca de Curti de judecata si tribunale. Domnul avea ca atributii: numirea si revocarea ministrilor, dreptul de a bate moneda, de a conduce armata, de a dizolva Parlamentul, drept de veto, de a acorda distinctii si decoratii. Guvernul exercita puterea executiva alaturi de domn si propunea proiecte de lege. Parlamentul era bicameral(Adunarea Deputatilor si Senat) si avea drept de iniviativa si sanctiune a legilor, de interpelare , de a acorda sau a retrage increderea sa Guvernului. Puterea judecatoreasca avea ca institutie suprema Inalta Curte de Casatie. Erau prevazute si doua masuri care limitau puterea regelui : nu putea sa modifice sau sa suspende legislatia aprobata si nici un act al regelui nu avea tarie de lege daca nu era semnat si de ministrul de resort Cu tot caracterului sau democratic, Constitutia din 1866 avea si anumite limite : Votul era cenzitar iar electoratul era impartit in colegii. Censul era ridicat astfel ca taranii votau prin reprezentanti iar femeile nu aveau drept de vot. Aceasta lege fundamentala , ramasa in vigoare (cu unele modificari : 1879, 1884, 1917) pana in 1923, a contribuit la consolidarea si modernizarea statului. Constituita din 1866 este una dintre cele mai liberale ale epocii. Ea a creat cadrul necesar funstionarii institutiilor moderne si a constituit baza dezlotarii democretice si a constituit un pas important pentru crearea cadrului institutional necesar statului independent.. Infaptuirea statului national unitar roman in 1918 a impus necesitatea elaborarii unei noi legi fundamentale, menite sa favorizeze progresul intregii natiuni, sa relizeze o legislatie unitara la nivelul intregii tari. Constitutia din 1923, numita si Constitutia unificarii adoptata la 23 martie, reprezinta o adaptare a celei din 1866 la noile realitati istorice de dupa 1918 astfel ,din cele 138 de articole ale sale,

76 au fost preluate din Constitutia anterioara. Constitutia prevedea ca toate puterile emana de la natiune, si ca membrii parlamentului reprezinta natiunea. Exista o serie de asemanari de deosebiri intre cele doua constitutii. Noua lega fundamentala pastra principii;e esentiale stabilite la 1866 care constituiau baza organizarii puterilor statului..Ambele sunt democratice si in ambele numele statului este Romania. In ambele constitutii forma de guvernamant era monarhia constitutionala, ereditara pe linie masculina, mostenitorii fiind crescuti in religia tarii. O alta asemanare intre cele 2 constitutii o reprezinta principiul separarii puterii in stat, in ambele puterea fiind divizata in executiva, legislativa si judecatoreasca. In concordanta cu noua situatie a Romaniei si cu constitutionalismul democratiilor occidentale, in Constitutia din 1923 si-au gasit loc si cateva nouti, expresie a modificarilor fundamentale survenite din societate dupa Marea Unire din 1918. Daca in Constitutia din 1866 Romania era un stat autonom cu atribute de suveranitate, in Constitutia din 1923 Romania este un stat independent si suveran. O alta deosebire consta in faptul ca in Constitutia din 1923, la titlul despre teritoriul Romaniei se preciza ca Romania este regat si ca este stat national unitarsi indivizibil , in timp ce in Constitutia din 1866 nu sunt precizate aceste elemente, datorita faptului ca unificartea nu fusese inca realizata iar Romania se afla inca sub suzeranitate otomana si existau inca teritorii romanesti aflate sub dominatie straina. Constituita din 1866 accentua caracterul indivizibil al statului, cea din 1923 insista si asupra caracterului national. . O diferenta majora intre cele 2 constitutii o reprezinta sistemul de vot: in 1866 votul era cenzitar pe cand in 1923alegerile se desfasurau pe baza votului universal, egal, direct, obligatoriu si secret, pe baza reprezentarii majoritatii . Daca in 1866 proprietatea era sacra si inviolabila, in 1923 aceasta indeplinea o functie sociala si se prevede exproprierea cu dreapta despagubire, in caz de utilitate publica., finnd incluse si notiunile de domeniu public si bunuri publice. De asemenea, Contitutia din 1923 preciza ca zacamintele miniere si bogatiile de orice natura , deveneau propriettatea statului.O alta deosebire este reprezentata de Articolul 7 din contitutia din 1866 prin care se acordau drepturi politice doar celor de religie crestina pe cand in 1923 se acordau drepturi politice tuturor cetatenilor indiferent de religie, etnie, limba, origine. O alta noutate ar fi introducerea contolului preventiv al constitutionaliatii legilor. S-a creat un Consiliu Legislativ (art.46) , care trebuia sa avizeze legile,dar al carui rol era consultativ, nu deliberativ. Astfel ca adoptarea constitutiei din 1923 a avut ca si consecinte asigurarea unui mediu propice pentru functionarea regimului democratic in Romania. Pe baza acestiu act au fost adoptate legea pentru unificarea administrativa in 1925 si legea electorala din 1926. Adoptarea Constitutiilor a avut un rol de o importanta majora in dezoltarea statului roman pe toate planurile(economic, social, cultural, politic) si au asigurat acdrul dezvoltarii democratica si au facut ca prestigiul Romaniei pe plan international sa creasca vizibil.