Sunteți pe pagina 1din 3

IDEOLOGII I PRACTICI POLITICE N ROMNIA

Dup 1918 viaa politic romneasc a cunoscut o accentuat dezvoltare


democratic fundamentat pe introducerea votului universal n 1918 si pe adoptarea n
1923 a noii Constituii. In articolul 5 erau prevazute drepturile si libertile ceteneti
specifice unui stat democratic.
Constitutia din 1923 la articolul 33 prevedea: "Toate puterile statului eman de la
naiune, care nu le poate exercita dect numai prin delegaiune si dup principiile si
regulile aezate de Constituiunea de fa". Ea avea la baza principiul separrii puterilor
in stat: puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca.
Prevederile Constitutiei din 1923 au constituit baza democratiei romneti interbelice,
dar funcionarea mecanismului democratic stabilit prin aceasta s-a dovedit a fi dificil.
Lipsa de experienta a electoratului, rivalitatea dintre partide, ambitia conducatorilor,
gravitatea problemelor ce urmau a fi rezolvate au dus la o deteriorare a mecanismelor
constitutionale si la concentrarea puterilor in mainile executivului si ale sefului statului.
In sistemul politic din Romania interbelica partidele politice aveau un rol esential, dar
Constitutia din 1923 nu continea nici un cuvant despre acestea. Totusi legea
fundamental prevedea anumite drepturi si libertati care pentru a putea fi exercitate,
presupunea existenta partidelor politice.
Se inregistreaza, intre anii 1918-1921, o maxima proliferare a partidelor politice "unele
intitulndu-se agrariene" sau "rniste " cu scopul de a atrage electoratul din mediul
rural, majoritar, altele nationaliste care urmarea atragerea celor sensibili la ideea de
patriotism.
Scena politica interbelica a fost dominata de doua partide: Partidul National
Liberal si Partidul National Taranesc care au guvernat tara in cea mai mare parte a
perioadei interbelice.
Liberalismul punea in centru societatii individul, teorie care a fost sustinuta pana la
primul razboi mondial. Dupa razboi au loc modificari in ideologia liberala, aparand
neoliberalismul care pune accentul pe interventia statului, apreciind ca interesul general
prima asupra celui individual. Aceasta conceptie a fost dezvoltata de personalitati de
marca, precum: tefan Zeletin, Mihail Manolescu, Vintil Brtianu, Victor Slvescu .a.
Ei au adus importante contributii la teoria si practica industrializarii, punctul esential al
doctrinei neoliberale. Viitorul era, in conceptia lui St. Zeletin - cel mai de seama
teoretician al neoliberalismului - in industrializare si urbanizare. Ei au accentual rolul
industriei si au ntrevzut o strns legatura intre industrializare, modernizare si
consolidarea independentei politice.
Reprezentantii neoliberalismului au dezvoltat teoria privind ,,protecionismul,
concretizat in formula "prin noi nine" prin care se putea asigura o valorificare
superioara a resurselor naionale, in primul rnd prin fore proprii. Deviza "prin noi
nine" nu trebuie interpretat ca o atitudine exclusivist, de nlturare a capitalului
strin, ci ca o colaborare cu acesta in condiii mai avantajoase ca pn atunci.
Pentru Stefan Zeletin, Constitutia din martie 1923 reprezenta documentul oficial de
nastere a neoliberalismului romnesc. Regimul politic avea un caracter democratic si se
ntemeia pe separaia puterilor in stat. El aprecia: Pentru ntia oar acest act istoric
pleac de la urmtoarele puncte de vedere, care alctuiesc esena noului liberalism: a)

intervenia puterii de stat i b) concepia libertilor individuale ca "funcii sociale.


Democratia, idee de baza a gandirii liberate de pretutindeni s-a bucurat si ea, pe plan
teoretic, de atentia ideologilor liberali, cu deosebire in perioada interbelica, in care
aceasta era virulent combatuta de gruparile extremiste de dreapta.
rnismul a fost cea de-a doua conceptie cu un impact deosebit in societatea
romneasc. Aceasta conceptie a fost promovata de Constantin Stere, Virgil Madgearu,
Ion Mihalache, Gh. Zane .a. Ei susin c Romnia - ca si celelalte state agrare - evolua
pe o cale necapitalist, ntemeindu-se pe mica proprietate rneasc. Spre deosebire de
poziia proindustrial, puternic susinut n plan politic de Partidul Naional Liberal care considera problema agrar rezolvat, n linii generale, prin aplicarea reformei
agrare dup primul razboi mondial - Partidul rnesc si, apoi Partidul Naional
rnesc, au acordat o atenie sporit gospodariei rneti i agriculturii.
rnismul susinea primatul rnimii, ca o clas omogena si independent, cu un
rol deosebit in evolutia ulterioara a societatii romanesti. Se afirma ca prin aplicarea
doctrinei taraniste si apoi a "statului rnesc - ca cea mai autentica expresie a
democratiei - se putea realiza gospodaria taraneasca trainica, bazata pe "proprietatea de
munca". Taranistii sustineau cresterea rolului statului in economie, considerand-o chiar
o necesitate. Pornind de la conceptia ca Romania trebuie sa ramana un stat
preponderent agrar, reprezentantii taranismului n-au negat necesitatea dezvoltarii unor
ramuri industriale, in mod special a celor care valorificau produsele agricole si bogatiile
subsolului. In schimb ei se impotriveau protectionismului vamal ridicat, sustinut de
liberali.
Reprezentantii taranismului apreciau ca Romania nu dispunea de suficient capital
pentru sustinerea dezvoltarii economiei si se pronuntau pentru politica "portilor
deschise" fa de capitalul strain.
Din punct de vedere politic, C. Stere aprecia in 1920 ca statul romn nu poate fi dect
un stat rnesc, pentru ca poporul romn este un popor de rani si pentru ca munca
rneasc condiiona toat viaa economic i social. La nceput (1919-1924) rnitii
au susinut "lupta de clas" a rnimii si muncitorimii mpotriva "burgheziei
oligarhice", apoi (dup 1924), au preconizat "aprarea de clas" mpotriva agresiunii la
care rnimea era supus din partea burgheziei. In moiunea adoptat in 1935 la
Congresul Partidului Naional Trnesc se insista pe o colaborare a tuturor forelor
sociale in cadrul statului naional-rnesc pe baza unei reale democraii.
Mecanismul democratic stabilit de Constitutia din 1923, s-a dovedit a fi extrem de
dificil de pus in aplicare. Dificultatea a fost data in primul rand de faptul ca si dupa 1918
s-a mentinut vechea practica, instituita de Carol I, ca regele sa numeasca guvernul dupa
care urma dizolvarea corpurilor leguitoare si organizarea de alegeri. Astfel ca nu
legislativul desemna executivul ci invers. In perioada interbelica s-a inregistrat o mare
instabilitate guvernamentala; in cei 20 de ani ai perioadei interbelice s-au perindat la
crma rii 30 de guverne si au avut loc 10 alegeri generale.
Primul deceniu interbelic a fost dominat de liberali. Guvernele liberale, punnd in
aplicare politica "prin noi nine" au urmrit, prin msurile luate, valorificarea bogiilor
rii si emanciparea economiei rii de sub dependena capitalului strain. A fost
adoptat noua Constitutie n 1923; au fost adoptate legi privind comercializarea si
controlul ntreprinderilor statului (1924), legea minelor, legea energiei (1924) legea
pentru organizarea si exploatarea cilor ferate (1925) etc.

Cel de-al doilea deceniu interbelic are ca trstur alternana la guvernare a naionalrnistilor si liberalilor. Taranistii au guvernat in intervalele 1928-1931 si 1932-1933
punnd in practic politica economica a "portilor deschise". Reveniti la guveraare, in
1933, liberalii au promovat msuri de incurajare a industriei nationale si de cretere a
rolului statului in economie. Datorit unui complex de factori interni, dar i pe un fond
internaional caracterizat prin ofensiva forelor de extrem dreapt, regimul democratic
stabilit prin Constitutia din 1923 a nceput sa funcioneze tot mai defectuos i a euat in
urma alegerilor parlamentare din 1937.
Extremismul. Alturi de cele dou concepii - liberalismul si rnismul - in perioada
interbelica au aparut si curente extremiste de dreapta si de stnga. Cea mai importanta
grupare extremist de dreapta a fost cea a lui Corneliu Zelea Codreanu care, in 1927,
se desprinde din Liga Aprrii Naionale Cretine i ntemeiaz Legiunea Arhanghelul
Mihail, iar in 1930 i constituie o secie politic numit Garda de Fier.
Doctrina legionar se proclam, nainte de toate, cretin, element menit sa sublinieze
att orientarea antisemit, ct si condamnarea moral a oamenilor politici din partidele
democratice acuzai de materialism, de lips de credin n Dumnezeu. Legionarii au
lansat teoria purificrii prin moarte, exacerbnd misticismul, promovnd ura,
intolerana si apologia morii. In viziunea lor democraia parlamentara era condamnata
la pieire, fiind socotita vinovata de scindarea natiunii prin lupta dintre partide, de
slabirea autoritatii statului, saracirea populatiei, lipsa de moralitate, facilitarea
acapararii avutiei tarii de catre politicieni si evrei si subordonarea Romaniei marii
finane internationale evreieti. In locul sistemului democratic de alegere a
conductorilor rii, legionarii sustineau teoria elitelor. In planul politicii externe
micarea legionara a acionat pentru aliana Romniei cu Germania si Italia afirmnd c
eful lor, Corneliu Zelea Codreanu va face din Romnia o ar mndr ca soarele de pe
cer". Legionarii au ajuns la putere in septembrie 1940. Ei au instaurat un regim
dictatorial, au promovat o politica profund antidemocratica, de teroare.
Extrema stng din Romnia este reprezentat de Partidul Comunist, nfiinat in
1921 care a aderat la Internaionala a III-a comunist. Concepia comunista (marxistleninist) aprecia c ornduirea capitalist e perimat din punct de vedere istoric si
trebuia lichidat pe calea revoluiei. Esena doctrinei comuniste se afla in documentele
Partidului Comunist, care apreciau ca Romnia era o "veriga slab a lanului
imperialist" i c de aceea trebuia pregtit revoluia in vederea nlturrii de la putere a
burgheziei si moierimii, instaurrii puterii proletariatului, naionalizrii principalelor
mijloace de producie in scopul edificrii societii socialiste.
In anul 1923 comunitii romni au adoptat si susinut teza cominternist privind
dreptul popoarelor la autodeterminare, mergnd pn la desprirea de stat. Astfel
Romnia era considerat "stat multinaional", creaie a "imperialismului apusean" si
trebuia dezmembrat. Orientarea antinaional a P.C.R. a dus la scoaterea lui n afara
legii, in anul 1924. In august 1944, n condiiile nlturrii regimului antonescian, PCR
participa la guvernare i treptat reueete s preia ntreaga putere.