Evolutia regimului democratic in Romania interbelica Principala caracteristica a secolului al XX-lea la nivel european este confruntarea dintre democratie

si totalitarism. La inceputul perioade interbelice, imediat dupa Primul Razboi Mondial, democratia s-a instaurat in tarile din vestul Europei, dar si in noile state din centrul si estul Europei ( Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia). Primul Razboi Mondial a reprezentat un factor benefic pentru dezvoltarea democratiei, insa criza economica a secolului XX va favoriza aparitia regimurilor totalitare, in care statul intervine total in viata sociala si economica. Democratia si regimurile totalitare au avut un puternic impact asupra politcii interbelice fiind extrem de diferite ca ideologii. Democratia presupunea separarea puterilor in stat, care impiedica abuzul de putere, pluralismul politic, care mentinea diversitatea in lumea politica, alegeri libere si garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti. In mod contrar, totalitarismul se caracteriza prin suprematia partidului unic, existenta unui dictator aflat in frunte, lichidarea opozitiei, incalcarea drepturilor si libertatilor supravegherea populatiei de catre politia politica, cenzura presei, economie dirjata etc. Factorii care au contribuit la dezvoltarea democratiei in Romania sunt: introducerea votului universal, din anul 1918, pentru barbati de peste 21 de ani, disparitia Partidului Conservator si aparitia pluralismului politic si schimbarea constitutiei liberale din 1866 cu cea democratica din anul 1923. Regimul interbelic are la baza Constitutia din anul 1923, considerata una dintre cele mai democratice la nivel european. Principiul caracateristic perioadei interbelice, din punct de vedere politic, este pluripartitismul. Acesta avea la baza votul universal, mentinerea si consolidarea democratiei parlamentare. Astfel, in scena politica a acelor vremuri existau doua partide principale: PNL ( Partidul National Liberal) si PNT (partidul National Taranesc), aflate in opozitie pentru putere. Pe langa cele doua apar si organizatii extremiste, cea mai importanta fiind Legiunea Arhanghelului Mihail, transformata mai tarziu in Garda de Fier si Partidul Comunist. Partidul National Liberal a reprezentat cel mai puternic partid in epoca interbelica, considerandu-se "partidul natiunii". Cei mai importanti conducatori au fost I.C. Bartianu, Vintila Bratianu si I.G. Duca. Doctrina PNL , numita neoliberalism, sustinea, in plan politic, dezvoltarea democratiei parlamentare, in plan social, afirmarea burgheziei, iar in plan economic, dezvoltarea industriei. Acesta a reprezentat principalul partid de guvernamant intre anii 1922-1928, 19341937. Partidul National Taranesc a fost cel de-al doilea partid politic principal din perioada interbelica, format in anul 1926, prin fuziunea a doua partide, Partidul Taranesc si Partidul National Roman. Liderii acestui partid nou infiintat erau Ion Mihalache si Iuliu Maniu. La fel ca PNL, PNT reprezenta un partid democratic care milita pentru anumite drepturi ale cetatenilor. Baza PNT era reprezentata de taranime, intelectualitatea si burghezia bancara. Partidul National taranesc a avut o baza sociala mult mai larga fata de PNL, dar a guvernat mult mai putin, datorita faptului ca liderii politici, admirabili sub aspect moral, erau lipsiti de abilitatea politica a liberalilor. (1928 1931, 1932-1933) In plan politic, partidul sustinea lupta de clasa, in plan social sustinea primatul taranimii, iar in plan economic, formarea unui stat agrar, doctrina formandu-se ca o dubla reactie fata de neoliberalism, pe de-o parte, care reprezenta interesele unei clase sociale foarte bogate si, pe de alta parte, fata de socialism, adept al doctrinei marxistleniniste. Teoreticienii taranismului au fost V.Madgearu, C. Stere si Ion Mihalache, doctrina partidului fiind aceea a "portilor deschise".

In concluzie, consider ca politica regimului democratic a a asigurat chiar si pentru o perioada scurta de timp (1918-1938) respectarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor, libertatea si diversitatea politica, cat si prosperitatea economica.