Liberalismul in perioada interbelica

Viata politica in Romania interbelica este influentata de cele doua reforme fundamentale introduse dupa Marele Razboi: reforma electorala si reforma agrara. Se introduce votul universal, exercitat incepand cu alegerile din noiembrie 1919. Introducerea dreptului la vot universal pentru toti barbatii adulti pune probleme pentru toate partidele. Alegatorii au fost astfel chemati la urne de zece ori in: noiembrie 1919, mai-iunie 1920, martie 1922, mai 1926, iulie 1927, noiembrie 1928, iunie 1931, iulie 1932, decembrie 1933 si decembrie 1937. Cea mai importanta forta politica in perioada dintre cele doua razboaie mondiale era Partidul National Liberal (PNL) condus de Ion I.C. Bratianu pana la incetarea din viata a acestuia in anul 1927. Ei au condus nentrerupt din 1914 i pn n 1919 (cu o scurt ntrerupere ntre martie-noiembrie 1918), cnd, asemenea altor partide liberale europene, au pierdut alegerile organizate de ei pe baza votului universal. Dup o scurt perioad de organizare i de extindere n teritoriile nou alipite, liberalii s-au rentors la putere, crmuind cu autoritate ntre 1922-1928 (cu o ntrerupere ntre martie 1926 i iunie 1927) i 19331937. Perioada 1922-1926 a fost probabil epoca celor mai mari succese liberale, guvernul lui Ion I. C. Brtianu rezolvnd cu pricepere problemele dificile ale organizarii noului stat ntregit, ale unificrii celor 4 regiuni, att din punct de vedere administrativ ct i cel legislativ; au fost de asemenea anii refacerii economice i ai aplicrii reformelor; s-a adoptat o nou constituie. Se poate socoti c, n 1926, Partidul Liberal se afl n culmea puterii i influenei sale, ncheindu-i o misiune istoric nceput n 1848. Liberalismul este in primul rand o doctrina care se sprijina in fond pe liberul arbitru. Conceptul de libertate, desi termen vag definit, devine esential, stand la baza organizarii sistemului politic liberal. PNL, desi infiintat in perioada ianuarie-martie 1875 ca urmare a unui mod de gandire politic aparut in epoca de descompunere a institutiilor feudale si ascensiune a burgheziei, isi atinge punctul de maxima dezvoltare abia in perioada interbelica. Era condus de asa numita oligarhie financiara grupata in jurul marilor familii de bancheri si industriasi, in frunte cu familia Bratianu. In perioada interbelica, liberalismul romanesc a actionat pentru aplicarea doctrinei prin noi insine pentru limitarea introducerii unui capital strain, pentru interventia statului in viata economica si sociala, interventie ce s-a dovedit mai tarziu esentiala in democratizarea societatii romanesti. Documentul oficial de nastere a neoliberalismului romn l reprezinta Constitutia din 1923. Aceasta pleaca de la doua puncte de vedere care alcatuiesc esenta neoliberalismului, si anume, interventia puterii de stat si conceptia despre libertatile individuale ca "functii sociale", ca drepturi acordate de stat n masura n care interesele acestuia o ngaduie. In domeniul proprietatii, liberalismul romn a plecat de la ideea clasica a proprietatii sacre si inviolabile, ajungnd la formula proprietatii "functie sociala" din care au iesit exproprierea si nationalizarea subsolului. Exproprierea, afirma el, este o formula de progres social, credincioasa si principiului doctrinei liberale, fiind o noua reparatie a proprietatii, si nu nimicirea ei.