CONSTITUTIE SI CONSTITUTIONALISM

CONSTITUTIA Constitutia poate fi definita in diferite forme si din diverse perspective: ea este un sistem de rigori si prin aceasta, reluand cuvintele lui Ihering, ea este "sora geamana a libertatii" ,este un "pact social" intre guvernanti si guvernati. O constitutie e un sistem,frecvent codificat intr-un document scris, care indica regulile si principiile care guverneaza o organizatie. In cazul natiunilor, acest termen se refera specific la o constitutie nationala, care defineste principiile politice fundamentale a statului si descrie puterile si obligatiile guvernului respectiv. Majoritatea constitutiilor nationale stabilesc drepturile si datoriile principare ale cetatenilor, sisemul electoral, organizarea organelor supreme si locale,etc. ,reflectand astfel stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica la un moment dat a statului respective. Anterior evolutiei constitutiilor nationale codificate, termenul constitutie putea fi folosit pentru a descrie orice lege importanta. Constituia este, prin urmare, sursa fundamental a sistemului politic, ca i a sistemului juridic naional. Potrivit acestui considerent, orice Constituie se bucur de supremaie fa de celelalte legi i acte normative, fiind plasat n fruntea ierarhiei actelor politice, ca i a actelor normative (legi, ordonane, regulamente, decrete, hotrri etc), crora le confer legitimitate politic i, respectiv, juridic, n msura n care acestea corespund ntrutotul normelor i principiilor pe care aceasta le consacr. ntr-o formulare general, se poate spune c legea fundamental a oricrui stat Constituia este actul politico-juridic suprem, inspirat de o anumit filizofie politic i social, care este adoptat de o naiune sau n numele ei, de ctre un organism investit cu putere constituant originar, pentru a stabili forma de stat, caracterul regimului politic, modalitile de

formare, organizare i de funcionare ale structurilor de putere i raporturile ntre acestea, principiile esesniale ale ordinii juridice, precum i drepturile i ndatoririle cetenilor. Cea mai veche constituie scris care inca ar guverna ar putea fi la San Marino . Leges Statutae Republicae Sancti Marini a fost scris n latin i este formata din ase cri. Prima carte, cu 62 de articole, stabilete consilii, tribunale, ofieri diverse executive i competenele care le sunt atribuite. Crile rmase acoper dreptul penal i dreptul civil, procedurile judiciare i cile de atac. Scris n 1600, documentul a fost bazat pe Comunali Statuti (Statutul Town) din 1300, ea nsi influenat de Justinianus Codex, i rmne n vigoare i astzi.

Leges Statutae Republicae Sancti Marini

Exista doua forme principale ale constitutiilor: Constituiile cutumiare reprezint un ansamblu de reguli nescrise privitoare ladesemnarea efului statului, procedura parlamentar, numirea guvernului, controlul parlamentar asupra executivului precum i asupra unor drepturi fundamentale. Obiceiurile(cutumele) juridice sunt reguli de conduit social care, dei nu eman de la organele

statuluicompetente s legifereze, sunt considerate obligatorii datorit convingerii unei colectiviti cele rspund sentimentului unanim de justiie i sunt consacrate printr-o practic ndelungat.S-ar putea afirma n prezent c nu exist constituii propriu-zis cutumiare, ci doar constituiimixte, care constau din acte normative scrise, avnd prin tradiie valoare constituional, actecompletate de uzane i practici constituionale n viaa parlamentar sau n activitateaexecutivului. Asemenea constituii mixte" ntlnim n Marea Britanie, Noua Zeeland i nIsrael. Constituiile scrise: se prezint sub forma unui document politico-juridic,cuprinznd mai multe sau mai puine articole i care este adoptat direct de ctre corpulelectoral sau de ctre reprezentanii acestuia, potrivit unei proceduri speciale i solemne.Constituia scris asigur o mai mare stabilitate i securitate a instituiilor politice,deoarece coninutul articolelor sale este clar. Regula de drept scris are avantajul claritii i preciziei, prin intermediul ei se stabilete cu exactitate cadrul de organizare al puterilor, sesancioneaz nclcarea abuzurilor de putere. Supremaia constituiei se asigur prin controlulconstituionalitii legilor i al altor acte cu un coninut normativ, regulamente de organizare ifuncionare ale parlamentului, decrete, ordonane ale guvernului. Atta timp ct este n vigoare,constituia este practic intangibil. Pentru a deveni cutum, obiceiul constituional trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: s se repete; durata actelor de repetare s fie relativ ndelungat; repetarea s fieconstant; obiceiurile repetate s fie clare; obiceiul s ntruneasc consensul destinatarilor si.Cutuma constituional are un caracter istoric. Pn n secolul al XVIII-lea, raporturileconstituionale erau reglementate prin cutum.De vreme ce constituia definete cu claritate regulile aplicabile i prevedemodalitile pentru revizuirea sa, nu se poate admite aplicarea simultan a unei dispoziiiconstituionale scrise i a unei cutume avnd un alt coninut, deoarece astfel am acceptamodificarea constituiei scrise, iar prin cutum s-ar ajunge s se pun sub semnul ntrebriistabilitatea constituiei sau s se deschid calea oricror forme de abuzuri prin nlocuirearegulilor scrise cu cutume constituionale. Cutuma nu poate niciodat s modifice sau snlocuiasc o dispoziie constituional scris i precis. Aceasta nu-i va pierde niciodatvaloarea juridic, chiar dac nu este aplicat o perioad ndelungat. Cele trei procedee de elaborare si adoptare a constitutiei:

Procedeul monocratic conduce la asa-numita constitutie acordata sau Carta concedata. Aceasta este o constitutie acordata de monarh, ca stapn absolut, supusilor sai. n acest caz initiativa si puterea constituanta apartin regelui. Doctrina apreciaza ca acesta este cel mai rudimentar procedeu de adoptare a constitutiei si ca apartine istoriei. Ex. Constitutia franceza acordata de Ludovic al XVIII-lea, n 1814. Procedeul democratic conduce la asa-numita constitutie conventie. n acest caz, initiativa apartine fortelor politice care ntruchipeaza, la momentul respectiv, ideea de drept si de justitie si este opera unei adunari reprezentative special constituite, denumita conventie sau adunare constituanta. Denumirea "conventie" exprima acordul intervenit ntre membrii societatii, pentru a-si desemna reprezentantii care sa elaboreze si sa adopte constitutia. Constitutia-conventie a cunoscut perfectionari succesive, de la aparitia ei si pna n prezent. Astfel, observndu-se la un moment dat ca daca Adunarea constituanta poate hotar suveran, ea poate intra n dezacord cu cei care au ales-o, s-a adus corectivul referendumului. Aceasta nseamna ca, dupa adoptarea ei de catre conventie, cu majoritate calificata, constitutia este supusa ratificarii populare. De regula, constitutia intra n vigoare pe data referendumului, evident daca rezultatul acestuia este favorabil, fara a mai fi necesara promulgarea de catre seful statului.
n ceea ce priveste procedeele mixte se disting doua categorii:

1) n primul caz se obtin asa-numitele constitutii Statut sau plebiscitare. Initiativa acestor constitutii apartine monarhului, puterea constituanta, de asemenea, nsa cu amendamentul acceptarii de catre popor prin plebiscit. Puterea monarhului se manifesta si prin faptul ca intrarea n vigoare se face prin sanctiune regala. Exista doua diferente esentiale ntre referendum si plebiscit, desi, n materie adoptarii constitutiei, ambele reprezinta o modalitate de consultare a cetatenilor. n cadrul plebiscitului nsa, spre deosebire de referendum, nu se poate vorbi de o vointa a reala a ntregii natiunii, deoarece pe de o parte poporul, este reprezentat printr-un corp electoral restrns, iar pe de alta parte acest corp electoral este controlat de monarh, fiind practic pus n situatia de a accepta vointa acestuia. 2) Combinatia monocratie - democratie reprezentativa a produs asa-numitele constitutii pact. Constitutia pact este rezultatul unui acord dintre rege si parlament, considerat ca reprezentant al poporului. De regula, clauzele acestui pact, care exprima o diminuare a

puterii regale n favoarea parlamentului, au fost impuse monarhului dupa anumite miscari revendicative sau cu ocazia ocuparii unui tron vacant.

CONSTITUTIONALISM In stricto sensu, constitutionalismul este definit de Michel Troper ca reprezentand ideea, potrivit careia nu numai ca este necesara o Constitutie, dar aceasta trebuie sa se bazeze pe cateva principii care sa poata produce anumite efecte, cum sunt: imposibilitatea despotismului si asigurarea libertatii politice. Aceste principii sunt: separatia puterilor, distinctia dintre puterea constituanta si puterile constituite, guvernarea reprezentativa si controlul jurisdictional al constitutionalitatii legilor sau numai al unora dintre ele. Doctrina constitutionalismului este rezumata in preambulul Declaratiei Drepturilor Omului si Cetateanului, iar obiectivele ei sunt: fixarea intr-un document scris a normelor care trebuie sa fie inzestrate cu stabilitate si superioritate. In tari ca Suedia sau Elvetia, stabilitatea s-a dobandit intr-un proces lent, dar constant, in alte tari, precum Norvegia, Islanda, Irlanda, ea s-a instaurat brusc si violent. Constitutionalismul si-a propus initial si chiar a reusit intr-o oarecare masura sa inlocuiasca din randul izvoarelor dreptului si mai ales din cadrul izvoarelor de drept constitutional cutuma, ce permitea o larga putere discretionara detinatorului puterii in stat, cu izvoarele scrise, mai exact cu Constitutia care avea ca rol principal limitarea puterii si incadrarea sa in limitele stabilite de norme juridice bine cunoscute si cu forta juridica suprema in stat. Asadar, inca de la aparitia ei, Constitutia a fost considerata si analizata prin opozitie cu absolutismul, drept o limita in calea exercitarii arbitrare a puterii. O data indeplinit acest scop, constitutionalismul a continuat sa aiba un rol important si progresist pe scena istorica, el propunandu-si garantarea eficienta a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului. Miscarea constitutionalista a stat la baza dezvoltarii fenomenului de constitutie in lume si a permis raspandiera sa tot mai larga, precum si aprofundarea consecintelor juridice ale acestuia.

Actul de guvernare n sine poart amprenta principiilor i normelor constituionale. Astfel spus, fr reguli constituionale bine cunoscute (care reflect interesele unui grup restrns sau ale ntregii populaii), un stat nu poaet fi guvernat. De menionat c cetenii statelor care dispun de constituii democratice i formeaz atitudinile faa de constituionalismul naional, bazndu-se pe gradul n care acest sistem de guvernare promoveaz valori sociale incontestabile, printre care libertatea, ordinea, domnia legii, reprezentativitatea, responsabilitatea guvernanilor etc. Altfel spus, cetenii doresc ca guvernanii desemnai n ordinea stabilit de constituia n vigoare s conduc democratic, n strict conformitate cu constituia i legile n vigoare. n aceast ordine de idei, susinem opinia autorilor Juan J. Linz i Alfred Stepan care consider c pentru a se obine o democraie consolidat, gradul necesar de autonomie a societii civile i politice trebuie s e nrdcin at i sprijinit de domnia legii, animat de un spirit al constituionalismului. Acest constituionalism ns, dup cum consider autorii nominalizai, nu trebuie s e confundat cu majoritarismul i s reclame un consens temeinic n ceea ce privete constituia i, n special, un angajament fa de procedurile autolimitative de guvernare, ce pot modicate doar cu majoritatea calicat Constituionalismul reectat n constituia statului respectiv trebuie s determine cu exactitate funciile publice care urmeaz a disputate prin alegeri, procedura electoral prin care pretendenii la aceste funcii vor desemnai de ceteni, n calitatea acestora de deintori ai suveranitii naionale, stabilirea prerogativelor i msurilor de limitare a puterii acestora. Respectarea condiiilor enumerate va conduce la contientizarea de ctre ceteni c ei sunt liberi s decid asupra propriului viitor i al societii n ansamblu. Constituionalismul care genereaz un model de guvernare, n care un singur lider se bucur de dreptul de a modi ca unipersonal limitele constituionale ale puterii, nu contribuie la consolidarea democraiei i asigurarea libertii. Succesul constituionalismului este rezultatul relaiei dintre ceea ce constituia ofer i ceea ce politicienii solicit pentru realizarea obiectivelor propuse. Aadar, constituionalismul reprezint un fenomen complex al vieii social-politice care presupune, n primul rnd, instaurarea democraiei constituionale. Acesta este obiectivul

prioritar urmrit de statele care au pit pe calea progresului social. Realizarea acestui scop necesit, printre altele, consacrarea i garantarea de ctre stat i ntreaga societate a principiilor democratice fundamentale, prezena unei puteri publice adecvate acestor principii, crearea unui sistem de drept fundamentat pe principiul domniei legii, asigurarea supremaiei reale a constituiei etc. Este indiscutabil faptul c nsi prezena constituiei nu este sucient pentru consolidarea constituionalismului. Problema major ine de realizarea n via a principiilor constituionale n sistemul de drept naional i practica social. n viziunea noastr, evoluia cu succes a constituionalismului n cadrul unei societi democratice este determinat de urmtoarele tendine: - promovarea consecvent a valorilor democratice care ar permite ca reformele constituionale s e orientate, n exclusivitate, spre limitarea puterii, descentralizarea forelor politice, economice i administrative i, n acelai timp, spre forti carea garaniilor i extinderea institutelor de autoguvernare; - aprofundarea procesului de constituionalizare a sistemelor sociale, imprimarea unui caracter real aciunilor legate de realizarea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului i ceteanului, sporirea garaniilor constituionale de asigurare a lor; - principiul domniei legii trebuie s dobndeascun coninut real, mecanismele concrete de reglementare constituional urmeaz s e aduse n conformitate cu principiile constituionale fundamentale, cerinele fa de rspunderea constituional trebuie s e n cretere; - este necesar stabilirea cu precizie a atribuiilor funcionale ale instituiilor publice, conform principiului separaiei puterilor n stat i instituirea garaniilor care ar exclude exercitarea necontrolat a acestor atribuii; - stabilirea criteriilor constituionale a eventualelor restrngeri ale drepturilor omului, reieind din principiile fundamentale ale societii civile; - asigurarea garaniilor legislative i instituionale de realizare a drepturilor i libertilor fundamentale.

nc de la apariia sa, Constituia a fost considerat i analizat prin opoziie cu absolutismul, drept o limit n calea exercitrii arbitrare a puterii. Odat acest scop ndeplinit,constituionalismul a continuat s aib un rol important i eminamente progresist pe scenaistoric, el propunndu-i garantarea eficient a drepturilor i libertilor fundamentale ale ceteanului. Micarea constituionalist a stat la baza dezvoltrii fenomenului de constituie n lume i a permis rspndirea sa tot mai larg, precum i aprofundarea consecinelor juridice alea cestuia.

BIBLIOGRAFIE Cristian Ionescu, Drept constituional i instiutii politice. Editura C.H. Beck, Bucuresti Florin Bucur Vasilescu, Constitutionalitate si constitutionalism, Editura National, Colectia Juridica, 1997 www.scribd.ro www.referat.ro http://www.akademos.asm.md www.constitution.org

MORARU ANDREEA RALUCA SPR II, A