Nume: Matieș Mirela-Elena

Clasa: XII D

Necesitatea pluralismului politic într-o societate democratică

Pluralismul politic reprezintă un element vital al unei societăţi autentic

democratice, plasându-se într-o vădită antiteză cu ideea de partid unic, ideologie
unică, specifică sistemelor totalitare.
Un stat de drept şi democratic nu poate funcţiona decât fundamentat pe
valoarea pluralismului, unicitatea puterii nefiind viabilă cu un astfel de sistem. De
asemenea, pluralismul politic este consfinţit în cadrul articolului 1, alineat (3), ca
fiind una dintre valorile supreme ale statului român. Legea defineşte partidele
politice ca “fiind asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de
vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice,
îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie”.
Pluralismul este o caracteristică esenţială a democraţiei deoarece încurajează
dialogul, libertatea de exprimare a opiniei pentru toţi membrii societăţii indiferent
de apartenenţa, rasa, religia sau sexul lor. Pentru ca pluralismul să funcţioneze şi să
definească un bine comun, este necesar ca toate grupurile să fie de acord şi să
ajungă la un minim consens. Astfel, cele mai importante valoari ale pluralismului
politic sunt respectul reciproc şi toleranţa.
Pluralismul presupune atât avantaje cât şi dezavantaje. Posibilitatea de a
alege între diferite opinii este una dintre punctele sale pozitive, împreună cu
promovarea gândirii şi exprimării, alegerile libere şi împiedicarea apariţiei
dictaturii. Se pot regăsi aici şi dezavantaje precum rivalităţile şi tensiunile generate
de competiţia politică, banii cheltuiţi pentru promovare, confuzia, dar şi o lipsă de
unitate la nivelul societăţii.
În opinia mea, o societate democratică nu ar putea exista fără manifestarea
unui astfel de pluralism politic. În primul rând, datorită manifestării unei totale
libertăţi de exprimare, grupare şi asociere care, contrar viziunii totalitariste,
permite o analiză a lumii din diferite puncte de vedere. Acest mod de gândire
diferenţiază astfel regimul democratic de cel totalitar, îl reprezintă şi îl înalţă în
rândul modurilor de guvernare politice, sporindu-i popularitatea încă din secolul al
XVIII-lea când tot mai multe state încep să adopte un stil democratic, lipsit de
încătuşarile pe care totalitarismul le-a impus forţat peste zeci de generaţii.