BALTAGUL(ROMAN OBIECTIV, TRADITIONALIST)-INTERBELIC

MIHAIL SADOVEANU
-RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE(VITORIA-GHEORGHITA)-
”Baltagul” de Mihail Sadoveanu a fost publicat in 1930 si este un roman obiectiv, realist si mitic
in acelasi timp. Prezinta trasaturile unei opere traditionale, avand un discurs epic linear, axat pe
tema calatoriei explorative care are drept scop cautarea, cunoasterea, initierea si actul justitiar.
Relatia dintre cele doua personaje ale romanului, Vitoria Lipan si fiul ei, Gheorghita, este
conturata prin intermediul elementelor de structura si de compozitie precum: conflictul si
perspectiva narativa.
Tema textului o constituie calatoria pentru descoperirea adevarului, calatorie ce se transforma
intr-un veritabil drum initiatic. Aceasta se armonizeaza cu alte teme specifice lumii sadoveniene:
viata pastorala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea.
In text apare schitat un conflict interior care surprinde incertitudinea Vitoriei cu privire la
pornirea acesteia in cautarea sotului ei, Nechifor Lipan, care a plecat cu oile si intarziase nejustificat
de mult. Puternic conturat este conflictul exterior intre Vitoria si cei doi criminali ai sotului sau,
Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Acest conflict debuteaza cu scena in care Vitoria pune cap la cap
informatiile si constata ca cei doi insotitori ai sotului ei au fost vazuti singuri intre Suha si Sabasa.
Acest conflict evolueaza prin incercarile Vitoriei de a afla adevarul despre moartea sotului ei,
testandu-i pe cei doi prin intrebari incomode. In cele din urma, conflictul se finalizeaza, Vitoria
intelegand ce s-a intamplat, prin scena in care Vitoria ii pedepseste pe cei doi ucigasi cu ajutorul
fiului sau, Gheorghita.
Perspectiva narativa a romanului este obiectiva, naratorul fiind omniscient si omniprezent,
neimplicat in evenimentele relatate, focalizarea fiind 0. Fiind un roman de tip traditional,
perspectiva naratorului prezinta, de obicei, parerile autorului insusi.
Totodata, relatia dintre cele doua personaje este evidentiata si cu ajutorul statutului social, moral si
psihologic ale acestora.
Din punct de vedere social, Vitoria este mama si sotie, statut pe care si-l asuma cu
responsabilitate si devotament: isi educa fiica in spiritul traditiei, iar pe Gheorghita il
responsabilizeaza, contribuind la maturizarea sa prin calatoria initiatica. Gheorghita este fiu de oier
instarit, iar acesta nu isi schimba statutul pe tot parcursul nuvelei. Din punct de vedere moral,
Vitoria este un tip complex de feminitate, deoarece in ea coexista spiritul practic(vinde produse
pentru a face rost de bani in vederea calatoriei), cel religios(face daruri bisericii, se spovedeste si se
impartaseste), dar si o predispozitie pentru superstitii(o viziteaza pe vrajitoarea satului, Baba
Maranda, crezand ca astfel nelinistea si starile contradictorii ii vor fi spulberate, crede in visele
premonitorii). Fiul ei, Gheorghita, este prezentat, la inceput, ca fiind un copil respectuos, ascultator,
devenind pe parcurs mai pregatit pentru viata, fapt ce este evident prin scena care pune in lumina
transformara copilului in barbat: momentul praznicului, unde Gheorghita capata curaj si tarie de a-l
lovi cu baltagul pe Calistrat Bogza, razbunandu-si astfel tatal. Din punct de vedere psihologic,
Vitoria afiseaza o persoana puternica si o fire introvertita, ghidandu-se in viata dupa proverbul ”cine
vorbeste mult, stie putin”. Gheorghita intruchipeaza tipul tanarului in formare, a carei personalitate
se slefuieste prin intermediul calatoriei initiatice parcurse.
Nu in ultimul rand, relatia dintre cele doua personaje este scoasa in evidenta si prin intermediul
secventelor semnificative relatiei dintre Vitoria si Gheorghita.
Una dintre scenele semnificative relatiei dintre mama si fiu este scena in care Vitoria si
Gheorghita descopera intr-o rapa osemintele lui Nechifor. Dandu-si seama ca Nechifor a fost
omorat undeva intre Suha si Sabasa, aceasta porneste impreuna cu fiul ei in cautarea lui. Cei doi dau
peste cainele lui Nechifor, Lupu, care ii conduce catre o rapa. Gheorghita coboara in rapa pentru a
vedea ce se afla acolo, gasind, in cele din urma, osemintele tatalui sau. Pentru a se asigura, Vitoria
coboara si ea, comportandu-se ca un adevarat detectiv. Aceasta descopera ca doi oameni l-au omorat
pe sotul sau printr-o lovitura de baltag. Aceasta secventa pune in lumina taria de caracter a celor
doua personaje, care, unindu-si fortele, reusesc sa desluseasca problema familiei lor.
O alta scena semnificativa relatiei dintre Vitoria si Gheorghita este scena praznicului unde
Vitoria se dovedeste a fi o femeie inteligenta, o buna cunoscatoare a sufletului omenesc dar si
razbunatoare, scena care marcheaza, de asemenea, si finalul procesului de maturizare a lui
Gheorghita. Vitoria, ca o buna credincioasa, ii organizeaza lui nechifor praznicul invitandu-i si pe
cei doi criminali, in incercarea de a-i da de gol prin adresarea de intrebari care sa ii puna in
dificultate. Mai mult decat atat, ea povesteste cum crede ca ar fi fost omorat Nechifor Lipan,
moment in care Calistrat Bogza cedeaza nervos si devine violent. Vazand toate acestea, Vitoria cere
sa dea drumul cainelui, care era legat, iar Lupu rupe lantul. Pentru ca Bogza s-a napustit sa smulga
baltagul si sa se apere de caine ”feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare si mai
dreapta decat a ucigasului. Apoi il lovi scurt cu muchea baltagului, in frunte”, Calistrat Bogza este
culcat de oameni pe prispa casei si, pentru ca simte ca se stinge, marturiseste: ”Eu am palit intr-
adevar pe Nechifor Lipan si l-am pravalit in rapa, dupa cum a dovedit nevasta lui.” In cele din
urma, celalalt ucigas, Ilie Cutui este dat pe mana politiei.
Prin urmare, tema textului, cautarea adevarului i infaptuirea dreptatii, se reflecta in relatie dintre
Vitoria si Gheorghita, ce contureaza atat cuplul mama-fiu cat si cel de initiator-initiat.