BALTAGUL(ROMAN OBIECTIV, TRADITIONALIST)-INTERBELIC

MIHAIL SADOVEANU
-TEMA SI VIZIUNEA DESRE LUME-

”Baltagul” de Mihail Sadoveanu a fost publicat in 1930 si este un roman obiectiv, realist si mitic in
acelasi timp. Prezinta trasaturile unei opere traditionale, avand un discurs epic linear, axat pe tema
calatoriei explorative care are drept scop cautarea, cunoasterea, initierea si actul justitiar.
Tema și viziunea despre lume în romanul lui Mihail Sadoveanu este sustinuta prin elemente de
structura și compozitie precum acțiunea, conflictele și perspectiva narativa întâlnite în opera.
Tema textului o constituie calatoria pentru descoperirea adevarului, calatorie ce se transforma
intr-un veritabil drum initiatic. Aceasta se armonizeaza cu alte teme specifice lumii sadoveniene:
viata pastorala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea.
În acest sens, In text apare schitat un conflict interior care surprinde incertitudinea Vitoriei cu
privire la pornirea acesteia in cautarea sotului ei, Nechifor Lipan, care a plecat cu oile si intarziase
nejustificat de mult. Puternic conturat este conflictul exterior intre Vitoria si cei doi criminali ai
sotului sau, Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Acest conflict debuteaza cu scena in care Vitoria pune cap
la cap informatiile si constata ca cei doi insotitori ai sotului ei au fost vazuti singuri intre Suha si
Sabasa. Acest conflict evolueaza prin incercarile Vitoriei de a afla adevarul despre moartea sotului
ei, testandu-i pe cei doi prin intrebari incomode. In cele din urma, conflictul se finalizeaza, Vitoria
intelegand ce s-a intamplat, prin scena in care Vitoria ii pedepseste pe cei doi ucigasi cu ajutorul
fiului sau, Gheorghita.
Perspectiva narativa a romanului este obiectiva, naratorul fiind omniscient si omniprezent,
neimplicat in evenimentele relatate, focalizarea fiind 0. Fiind un roman de tip traditional,
perspectiva naratorului prezinta, de obicei, parerile autorului insusi.
Actiunea romanului este simpla, urmarind un singur fir epic: drumul protagonistei, Vitoria Lipan
in cautarea sotului ei, Nechifor Lipan, ea evocand, pe parcurs, anumite epsiaode traite alaturi de
sotul ei.
Personajele sunt purtatoarele intregului mesaj al operei, cele care dau viața ideilor autorului. În
acest sens, relatiile dintre personaje sunt cele evidentiaza tema romanului.
O prima scena semnificativa temei alese este scena in care Vitoria si Gheorghita descopera intr-
o rapa osemintele lui Nechifor. Dandu-si seama ca Nechifor a fost omorat undeva intre Suha si
Sabasa, aceasta porneste impreuna cu fiul ei in cautarea lui. Cei doi dau peste cainele lui Nechifor,
Lupu, care ii conduce catre o rapa. Gheorghita coboara in rapa pentru a vedea ce se afla acolo,
gasind, in cele din urma, osemintele tatalui sau. Pentru a se asigura, Vitoria coboara si ea,
comportandu-se ca un adevarat detectiv. Aceasta descopera ca doi oameni l-au omorat pe sotul sau
printr-o lovitura de baltag. Aceasta secventa pune in lumina ideea conform careia tema operei se
concretizeaza prin călătoria pentru descoperirea adevărului, aceasta reprezentând, totodata, și un
drum initiatic pentru Gheorghita.
O alta scena care evidentiaza tema romanului este este scena praznicului unde Vitoria se
dovedeste a fi o femeie inteligenta, o buna cunoscatoare a sufletului omenesc dar si razbunatoare,
scena care marcheaza, de asemenea, si finalul procesului de maturizare a lui Gheorghita. Vitoria, ca
o buna credincioasa, ii organizeaza lui nechifor praznicul invitandu-i si pe cei doi criminali, in
incercarea de a-i da de gol prin adresarea de intrebari care sa ii puna in dificultate. Mai mult decat
atat, ea povesteste cum crede ca ar fi fost omorat Nechifor Lipan, moment in care Calistrat Bogza
cedeaza nervos si devine violent. Vazand toate acestea, Vitoria cere sa dea drumul cainelui, care era
legat, iar Lupu rupe lantul. Pentru ca Bogza s-a napustit sa smulga baltagul si sa se apere de caine
”feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare si mai dreapta decat a ucigasului. Apoi il
lovi scurt cu muchea baltagului, in frunte”, Calistrat Bogza este culcat de oameni pe prispa casei si,
pentru ca simte ca se stinge, marturiseste: ”Eu am palit intr-adevar pe Nechifor Lipan si l-am
pravalit in rapa, dupa cum a dovedit nevasta lui.” In cele din urma, celalalt ucigas, Ilie Cutui este
dat pe mana politiei.
 Prin urmare, prin tema textului, Sadoveanu militeaza hotărât pentru apărarea virtutilor, traditiilor
și obiceiurilor din poporul roman, aducând în prim-plan prototipul femeii de la munte, cea care face
dreptate, respectand cu sfintenie datinile stravechi. El surprinde în opera sa bogatia sufleteasca și
atitudinea etica exemplara a oamenilor din popor, pe care unii ii considerau a fi indivizi cu o
psihologie elementara.