Sistemul politic reprezinta, asadar, un subsistem al sistemului social

global care cuprinde relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice,

sistemul care asigura organizarea si conducerea de ansamblu a societatii,
functionalitatea ei. Politologie Diferitele comunitati umane, ajunse la o anumita
treapta de dezvoltare, nu mai pot exista si functiona fara sa fie organizate ntr-un
sistem politic, aceasta constituind o necesitate, o lege generala a progresului istoric.
Constituindu-se ca un sistem de organizare si conducere de ansamblu a societatii,
sistemul politic slujeste si trebuie sa slujeasca att societatea n ntregul ei, ct si
fiecare subsistem n parte, interesele generale ale societatii, ct si cele individuale.
Din perspectiva structurala, sistemul politic reprezinta un subsistem
al sistemului social global, fiind alcatuit din relatiile politice, institutiile
politice, conceptiile politice, precum si forme si mijloace ale actiunii politice,
normele si valorile politice corespunzatoare. Privit nsa n perspectiva
functionala, sistemul politic asigura organizarea si conducerea societatii, a sistemului
social n ansamblu. Ca parte componenta a sistemului social global, sistemul politic
reprezinta ansamblul structural de relatii specializate, de laturi care se conditioneaza
reciproc, asigurnd functionarea, n raport cu exigentele ce decurg din relatiile sale cu
sistemul global, cu celelalte subsisteme, ca si din propriul mecanism de autoreglare.
Structura sistemului politic, natura si configuratia relatiilor, institutiilor, conceptiilor
politice, formelor de actiune, normelor si valorilor politice determina rolul specific n
viata sociala, concretizat n functii adecvate cerintelor asigurarii stabilitatii si
prosperitatii societatii n fiecare etapa istorica data.
Pentru a ntelege specificul si functionalitatea sistemului politic, trebuie
analizate structura si, respectiv, componentele sale: relatiile politice,
institutiile politice si conceptiile politice, precum si interactiunea dintre ele.
a) Relatiile politice constituie acea parte a relatiilor sociale n care indivizii, grupurile
sociale si comunitatile umane intra deliberat pentru a se implica n organizarea si
conducerea societatii n ansamblul ei..
b) Institutiile politice constituie o alta componenta a sistemului politic, indicnd
gradul de organizare politica a societatii la un moment dat..
c) Conceptiile politice , o alta componenta a sistemului politic, constituie reflectarea
n viata spirituala a modului de organizare si conducere a societatii.
a.Sistemul primitiv;
b. Imperii patrimoniale, ca, de exemplu, cel Carolingian, al Psilor s.a.;
c. Imperii nomade sau conchistadore, ca, de exemplu, cel al Mongolilor sau al Regatelor
arabe
d. Statele - cetti;
e. Sistemele feudale;
f. Imperii birocratice si centralizate;
g. Sistemele moderne, subdivizate n:
- democratice;
- autocrate;
- totalitare;
- subdezvoltate.
sistemele moderne - pe care le carac-terizeaz astfel:
- au un grad nalt de diferentiere a activittilor politice;
- cunosc o putemic diferentiere ntre rolurile conductorilor si rolurile condusilor;
- cunosc o adncire considerabil a diviziunii puterilor;

- permit o larg distributie a drepturilor politice, n conditiile unei difuziuni foarte largi a
diviziunii politice;
- implic o participare activ potential a diferitelor grupuri la determinarea obiectivelor
politice, simultan cu dezvoltarea extensiv a grupurilor specifice administrative si politice;
- cunosc o slbire a elementelor ereditare de legitimare si o crescnd institutionalizare a
competitiei pentru dobndirea dreptului de exercitare a diferitelor puteri, ca si pentru
obtinerea
pozitiilor de conducere n cadrul sistemului;
- cei ce conduc n cadrul sistemului politic articuleaz aspiratiile politice cu obiectivele
sistemului, simullan cu capacitatea si posibili- tatea real pe care le au factorii nonpolilici (de
ordin
economic, organizational, cultural, social etc.) de a dispune liber de resurse - pe care sistemul
politic are datoria de a le orienta spre atingerea proprii- lor sale obiective politice - tsi de a
avea
acces la puterea generaliza-t care, prin sistemul politic, trebuie canalizat n directia
producerii de
decizii cu caracter autoritar.
Dup criterjul legitimittii, L. Binder31 distinge trei mari tipuri de sisteme politice:
traditional,
conventional si rational.
Dup criteriul gradului de democratizare, Gabriel Almond imparte sistemele politice in dou
categorii principa1e: sistemele oli-garhice si sistemele democratice moderne.
Sistemele politice ale democratiei moderne sunt, dup A1mond, sisteme n care
conducerea
este civil si se nfptuieste prin institutii reprezentative, n matricea liberttilor publice si care
se
manifest n dou ipostaze: a. democratia tutelar; b. democratia politic.

Prin regim politic se poate ntelege modul concret de organizare si

functionare a sistemului politic, de constituire a organelor de conducere n societate n
raport cu cetatenii. Rezulta din definitie ca regimul politic exprima un raport ntre
organele de conducere din societate si cetateni, organele de conducere nefiind legate
numai de stat, ci de ntregul sistem politic. Daca organele de conducere n societate
se constituie si actioneaza prin consimtamntul cetatenilor, ca expresie a vointei si
intereselor lor, regimurile sunt democratice.
Daca organele de conducere ale societatii se constituie si actioneaza fara
consimtamntul cetatenilor, fara ca acestia sa fie consultati, fara a li se exprima
vointa si interesele, regimurile politice sunt dictatoriale. Paleta larga n care se
constituie si evolueaza regimurile politice, de la cele cu caracter democratic la cele
totalitare, este n strnsa legatura cu gradul de oglindire a vointei si intereselor
cetatenilor n instituirea acestor regimuri.
Deseori, regimul politic este conceput ca fiind legat de organizarea statului, deoarece
statul reprezinta principala institutie politica, iar organele de stat apar ca principalele
organe de conducere n societate. Fie ca este legat de organizarea ntregului sistem
politic, fie de cea a statului, importanta este natura regimului politic: democratica sau
dictatoriala. Rezulta, prin urmare, ca regimul politic ocupa un rol esential n
sistemul politic, n viata societatii n general. Experienta istorica a demonstrat ca

regimurile democratice au dus la o viata libera, demna si prospera a popoarelor, pe

cnd cele dictatoriale duc la stagnare, involutii, privatiuni si opresiuni politice.
In evolutia sa istorica, societatea omeneasca a cunoscut att regimuri democratice
ct si dictatoriale, n raport cu conditiile concret istorice. Regimul politic nu trebuie
confundat cu forma de guvernamnt; aceasta din urma se refera la raporturile dintre
diferitele organisme ale statului n procesul lor de constituire. n acest sens, pot sa
existe ca forme de guvernare: monarhii absolute sau constitutionale,
republici prezidentiale parlamentare etc.
Regimuri politice dictatoriale
Termenul de "dictatura" provine din latinescul "dictatura", derivat din "dictare
- a afirma, a porunci", nsemnnd dominatia nelimitata a unui grup social, a unei
persoane. Dictatorul (lat. "dictator") este persoana care exercita conducerea fara nici
un control al statului, avnd puteri discretionare. n Roma antica, dictatura nsemna
puterea absoluta a unui despot (autocrat, tiran). Notiunea era atribuita magistratilor
superiori, investiti cu puteri nelimitate n mprejurari exceptionale - razboaie, rascoale
populare - pentru o perioada, n principiu, de 6 luni. Exprimnd, initial, o putere legal
instituita, la sfrsitul republicii romane prin dictatura se nte lege puterea celui care a
acaparat-o prin mijloace ilegale.
n politologie, termenul de dictatura este identificat cu cel de
totalitarism, absolutism, despotism, autocratie, existnd o diversitate de pareri
cu privire la trasaturile definitorii ale dictaturii, printre care mentionam: caracterul
absolut al autoritatii supreme; absenta unor norme de succesiune; lipsa unor legi sau
cutume n virtutea carora dictatorii sa raspunda pentru faptele lor; concentrarea
puterii n mna unei singure persoane s.a.
In definirea conceptului de dictatura, politologia evidentiaza mijloacele si metodele
proprii guvernarii dictatoriale, de la cele legale pna la cele ilegale, de la manipularea
"pasnica" la violenta deschisa, n functie de evolutia concret istorica. Dictatura
reprezinta, asadar, caracteristica principala a oricarei dominatii, modul si formele ei
de exercitare, n raport cu toate conditiile concrete ale momentului istoric.
Regimurile totalitare comuniste au aparut n timpul primului razboi mondial (n
fostul imperiu tarist) si dupa al doilea razboi mondial n unele tari din centrul si estul
Europei, n Asia si America Latina si au disparut, n buna parte, ca urmare a revolutiilor
anticomuniste din anii 1989-1990. Regimurile totalitare fasciste au aparut dupa
primul razboi mondial si au fost nlaturate la sfrsitul celui de al doilea razboi mondial,
ca urmare a victoriei Natiunilor Unite.
Regimurile democratice au aparut o data cu primele forme de
organizare democratica a societatii, avnd nsa o serie de trasaturi specifice n
raport cu formatiunile sociale. Daca n sclavagism si feudalism, regimurile
democratice au reprezentat raritati, o data cu epoca moderna, cel putin n tarile
dezvoltate, acestea devin o forma principala de exercitare a conducerii politice a
societatii, mbracnd forme specifice n raport de conditiile concrete ale fiecarei tari:
regimuri politice democratice n cadrul unor monarhii constitutionale (Anglia, Belgia,
Olanda, Spania, Norvegia, Japonia etc.); regimuri democratice n cadrul unor republici

parlamentare (Italia, Germania, Portugalia, Finlanda etc.); regimuri democratice

prezidentiale (SUA, Franta, Romnia etc.).
Legitimitatea functionarii regimului politic democratic este data de votul
cetatenilor n momentul alegerilor, activitatea prin care se exercita un control att
asupra regimului puterii, ct si asupra opozitiei. ntr-un astfel de regim, sistemul politic
se caracterizeaza prin lipsa puterii personale, prin limitarea mandatului si
responsabilitatea celor alesi n fata poporului. n acest mod, puterea este dispersata,
limitata, controlata si concurentiala, ceea ce determina reproducerea puterii politice a
regimului n procesul dezvoltarii democratice. n esenta un regim democratic trebuie
sa aiba la baza n mod permanent, principiile democratiei, ale statului de drept.
Substanta regimului politic democratic se afla n sistemul drepturilor si
libertatilor omului, ceea ce permite cetatenilor sa aiba acces la viata politica
si sa determine prin vointa lor cursul si calitatea regimului politic. Un regim
politic este democratic n masura n care libertatea, democratia, pluralismul si
parlamentarismul fundamenteaza existenta societatii globale, Regimurile politice
democratice presupune ca statul sa aiba libertate de actiune n sensul ca puterile sale
de natura politica, economica, culturala, educationala etc., sa nu fie acaparate sau
subordonate nici uneia din gruparile care le disputa, caci orice identificare
cu acestea, n detrimentul majoritatii cetatenilor, poate sa conduca la un regim
politic antidemocratic, dictatorial.