Sunteți pe pagina 1din 2

Spre deosebire de liberalii clasici, neoliberalii cred ca anumite institutii sunt bune in ele insele: proprietatea privata, initiativa

privata si capitalismul. In consecinta, tot ce se opune institutiilor bune este rau; cu alte cuvinte, daca pentru liberalii clasici doar raul poate fi identificat cu precizie, binele fiind definit in functie de raul identificat, pentru neoliberali binele este cel care poate fi identificat cu precizie, raul fiind definit in functie de acest bine. De aceea, spre deosebire de liberalii clasici, neoliberalii se opun politicilor antitrust, ca si politicilor care limiteaza pozitia dominanta a unei firme pe piata. Ei se opun, in general, oricarei politici care aduce atingere proprietatii private si initiativei private. Neoliberalii nu par sa acorde o importanta deosebita nici libertatii ca autolimitare, de unde rezulta ca ei tind sa se concentreze aproape exclusiv pe libertatea ca absenta a coercitiei. Acest lucru face imposibila o critica neoliberala a consumerismului, de exemplu, spre deosebire de liberalii clasici, care au o atitudine ambivalenta fata de acest fenomen. In fine, neoliberalii inlocuiesc doctrina guvernamantului limitat cu cea a statului minimal; aceasta nu pentru a intari sfera libertatii ca autolimitare, ci pentru a pune cat mai putine limite capitalismului ca institutie buna. Cum neoliberalismul este o doctrina care promoveaza exclusiv proprietatea privata si initiativa privata ca instantieri ai binelui, el este o doctrina a unui bine impus in maniera paternalista. De aceea, neoliberalii se asociaza foarte usor cu sustinatorii altor versiuni non-etatice de paternalism, ei opunandu-se paternalismului de tip etatic, dar avand, in acelasi timp, retineri puternice fata de asocierea cu sustinatori ai unor atitudini antipaternaliste. Daca liberalii moderni par sa edifice statul-dadaca, neoliberalii par sa tinda catre un feudalism-dadaca, in care rolul seniorilor feudali este preluat de catre marii proprietari capitalisti, capabili sa satisfaca, prin oferta de consum, dorintele clientilor lor (care devin astfel clienti si in sensul antic al termenului). Liberalismul clasic a avut de la bun inceput doi adversari: tirania si anarhia. Astazi, acestia sunt tirania statului-dadaca si anarhia feudalismului dadaca. Dar cea mai grava amenintare la adresa unei ordini a libertatii egale si a echilibrului intre cele trei sensuri ale libertatii o constituie o posibila fuziune intre statul-dadaca si feudalismuldadaca. Este pentru prima oara in istorie cand anarhia si tirania se pot combina intr-o ordine comuna, in serviciul satisfacerii prompte si exclusive a dorintelor maselor de consumatori si in detrimentul tuturor celorlalte dimensiuni ale umanitatii individuale.

Neoliberalismul - Se dezvolta in spatiul reflexiei liberale. - Termenul de neoliberalismeste folosit de JOSEPH NYE in anul 1988. - Tot in acelas an cercetatorul Joseph Grieco,va folosi intr~un articol sintagma institutionalism neoliberal. - Ideile neoliberaliste sunt dezbatute in cartea academiceanului american ROBERT KEOHAN Dupa Hegemonie,publicata in anul 1984. - R.Keohan si J.Nye sunt considerati fondatorii neoliberalismului. Robert Keohanin Dupa Hegemonie,definea cooperarea Ca fiind,,Un proces prin care politicile umane in apt de guvernare ajung sa fie privite de partenerii acestora ca facilitand realizarea propriilor obiective ,ca rezultat al coordonarii la nivel de politici. Cooperarea internationala este fundamentul principal al teoriilor neoliberaliste. Lucrarea After Hegemonyeste fundamentala pentru cercetatea neoliberala. Dar pt.formarearegimurilor ,este nevoiede prezenta unui hegemon,care sa impuna termenii cooperarii. In loc ca statele sa incerce regimuri noi ,mai bine modifica sau se adapteaza la cel existent. Regimurile internationale pot supravetui si fara un hegemon. Concepte centrale ale neoliberalismului - Statele sunt actorii principali in Relatiile Internationale. - Sistemul international este anarhic.(absentaunui guvern mondial). - Anarhia nu exclude existenta interdependentei dintre state. - Statele coopereaza cand sesizeaza interesul comun. - Statul, interesat de castigurile pe care le obtine de pe urma cooperarii,(at.cand exista un aranjament de cooperare). - Institutiile si regimurile internationale sunt independente. - Conflictul si cooperarea sunt componente ale politicii internationale. - Cooperarea la nivel guvernamental este sporita de interdependenta statelor. - Statele aflate in interactiune isi sporesc sansele cooperarii internationale. - preocupa de maximizarea propriilor interese, si doreste sa obtina castiguri absolute. - Pentru a intelege actiunile statului pe plan international, este nevoie de cunoasterea contextului,de mediul strategic in care se afla statul - Structura sistemului international influenteaza comportamentul actorilor(statelor). - Influenta si puterea ,definesc interesele statului. - Temade dezbatere cea mai importanta a neoliberalismului este rolul institutiilor si regimurilor internationale. - Teza lor centrala este aceea ca ~institutiile reduc anarhia internationala, facilitand cooperarea. - Institutile internationale contribuie la rezolvarea disputelor (frontiera),pot contribui la rezolvarea conflictelor. - Neoliberali se orienteaza asupra altor fenomene internationale decat cele ce tin de securitate. - Programul de cercetare neoliberala isi are inceputul in anii `80. - A adus in discutie institutiile (politica internationala) si cooperarea.