Proiectul politic pasoptist

Context Anul 1848 s-a afirmat in plan European, atat prin grabirea procesului de afirmare a principiului suveranitatii natiunilor in fata legitimitatii monarhiilor, cat si prin schimbarea raportului de forte pe continent. Revolutiile de la 1848 au fost o continuare a Revolutiei franceze din 1789, eveniment ce incercase sa impuna principiile de organizare a statului modern. Pe de alta parte, revolutiile reprezinta reactia popoarelor europene impotriva sistemului stabilit de monarhiile absolutiste in urma Congresului de la Viena din 1815. Proiectele reformatoare elaborate in Tarile Romane de la inceputul secolului XIX au atins punctul culminant prin Revolutia de la 1848-1849. Aceasta avea sa cuprinda intr-un singur program, propunerile de reforme prin care activasera reprezentantii romanilor in perioada anterioara. Prin programul de la 1848, romanii isi afirmau dorinta de a se alatura natiunilor europene moderne. Factorii favorabili declansarii revolutiei romanilor de la 1848 Pentru intelectualii romani anul 1848, a marcat trimul ideii de natiune. In ambele Principate si in Imperiul habsburgic si-au justificat cererile de independenta sau autonomie politica , prin invocarea dreptului legitim la autodeterminare al unei comunitati etnice. In Tara Romaneasca si Moldova, intelectualii au cautat sa desfiinteze protectoratul Rusiei si sa restabileasca echilibrul cu Imperiul Otoman ; in timp ce in Transilvania, Banat si Bucovina ei si-au propus sa uneasca toti romanii intr-un singur stat autonom. Revolutia de la 1848 din Principatele Romane a fost, in primul rand opera intelectualilor liberali pasoptisti care recunosteau in Apus un model politic si cultural demn de urmat si la ei acasa. Aspiratiile generatiei de la 1848 si-au gasit expresia practica in nemultumirea generala a tuturor claselor sociale din Principate , fata de conditiile politico-economice existente. Forme de actiune a romanilor la 1848 Ca in orice revolutie democratica, distringem intr-o prima faza doua planuri de manifestare ale spiritului national, doua comportamente, cel taranesc, traditional si cel burghez, liber-democrat, al elitei intelectuale si al burgheziei. Intelectualitatea a prelungit in primele luni ale revolutiei traditia legalista, petitionara din miscarea romaneasca, caracteristica perioadei premergatoare revolutiei de la 1848. Convocarea unor adunari populare la initiativa elitei a marcat inceputul procesului de organizare a revolutiei, ce a urmarit fuziunea celor doua tipuri distincte de comportament. Apelul la adunarea national aca organism suprem care sa decida in afacerile nationale are si o alta semnificatie, mai ales in Transilvania. Ea opune dreptului istoric al guvernantilor, intemeind pe cucerire, ideea democratica a reprezentativitatii unui popor, argumentului istoric pe cel demografic cantitativ, minoritatii privilegiate un intreg popor, natiunii politice de sorginte medievala, natiunea etnica. Tactica legalista propusa de intelectualitatea romaneasca a dominat la inceputul revolutiei in toate teritoriile romanesti. O inovatie o constituie in aceasta revolutie si abandonarea principiilor etiliste in favoarea reprezentativitatii natiunii, incorporand in natiune multimea poporului. In Tara Romaneasca s-a format un Comitet revolutionar insarcinat cu organizarea unei revolte armate. Principiile exprimate de catre

Comitetul revolutionar de la Islaz (9-21 iunie 1848) isi au sorgintea in evolutia ideilor cuprinse in memorandumurile boierimii reformatoare, in proclamatia data de Tudor Vladimirescu si in adpiratiile boierilor liberali din adunarile legsilative din cele doua Principate. Miscarile revolutionare au continuat la Bucuresti ducand la instaurarea unui guvern provizoriu (14-26 iunie 1848) format in majoritate din tineri intelectuali liberali. Guvernul revolutionar a incercat sa isi consolideze pozitia prin promovarea unor reforme si infiintarea de noi institutii. Factorii care au impiedicat infaptuirea programelor revolutionare la 1848-1849 In Tara Romaneasca, interventia straina a pus capat activitartii si existentei guvernului revolutionar si a curmat eforturile acestuia privind reforma. Cooperarea dintre Rusia si Poarta Otomana a spulberat sperantele de supravietuire ale guvernului provizoriu. Acesta a fost inlocuit cu o Locotenenta domneasca, formata din I.H.Radulescu, Nicolae Golescu, Christian Tell si mai apoi de un caimacam. Din septembrie 1848, rusii au instituit controlul asupra Tarii Romanesi si Moldovei. La 13 septembrie armata otomana a intrat in Bucuresti, interventia armata punand capat revolutiei si in Tara Romaneasca. In Moldova nu s-au desfasurat confruntari militare, revolutionarii desfasurandu-si cea mai mare parte a actiunilor in exil, deoarece domnitorul Mihail Sturdza a luat masuri impotriva acestora de teama unei interventii din partea Rusiei. In Transilvania, actiunile romanilor indreptate impotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria au esuat. La 18/30 mai 1848, Dieta de la Cluj a votat pentru anexarea Transilvaniei la Ungaria. Pentru revolutia romana din Transilvania, adunarea din septembrie 1848 de la Blaj a insemnat inceputul insurectiei, abandonarea legalitatii si asumarea revolutiei ca mijloc pentru transpunerea in practica a programului autodeterminarii, inarmarea poporului si organizarea Transilvaniei pe baza principiului de nationalitate. A inceput formarea garzilor militare romanesti sub conducerea lui Avram Iancu si Axente Sever. In Transilvania, armata romana urma sa lupte pe doua fronturi : impotriva habsburgilor si impotriva revolutiei maghiare. In perioada aprilie-iulie 1849, intro incercare de a salva revolutia nationala, Nicolae Balcescu a cautat sa faca posibila reconcilierea dintre guvernul ungar si Avram Iancu. Intelegerea s-a incheiat prea tarziu, deoarece in august 1849 fortele austriece si rusesti au reusit sa infranga armata maghiara la Siria (langa Arad), punand astfel capat revolutiei din Transilvania. Revolutia de la 1848 a demonstat ca pentru reforma societatii nu era de ajuns unitatea de actiune a romanilor sau constiinta nationala. Fara unitatea statala nu se putea trece la modernizarea interna a statului, dupa cum nu se putea obtine nici independenta.

Cauzele revolutiei romane Cauzele politice : nemultumirea boierimii liberale fata de incalcarea autonomiei de catre Rusia, puterea protectoare ; desfiintarea armatei in timpul fanariotilor ; impunerea necesitatii formarii unei garzi nationale Cauzele nationale : amestecul tot mai flagrant al Rusiei in Principate a determinat initierea unei miscari revolutionare ce avea printre obiectivce inlaturarea suzeranitatii otomane si a protectoratului rusesc ; romanii din Transilvania erau lipsiti de drepturi politice

Cauzele sociale :taranimea era nemultumita de mentinerea privilegiilor feudale si de lipsa pamantului Cauzele economice : lipsa unor cai de comunicatie si inexistenta unor facilitati bancare impiedicau dezvoltarea pietii interne ; asa se explica revendicarile legate de libertatea comertului, desfiintarea vamilor, crearea unei banci nationale Desfasurarea revolutiei In Moldova a izbucnit la 27 martie la Iasi atunci cand in cadrul unei Adunari Revolutionare, Vasile Alecsandri a prezentat documentul programatic numit Petitia proclamatiune . Domnitorul Mihail Sturdza a respins documentul si a luat masuri impotriva revolutionarilor de teama interventiei armate a Rusiei. A generat exilul revolutionarilor romani. In Tara Romaneasca revolutioa a fost pregatita de un Comitet Revolutionar . La 9 iunie 1848 in cadrul unei Adunari Populare la Islaz s-a dat citirea documentului programatic numit Proclamatia de la Islaz redactata de I.H. Radulescu. La 11 iunie revolutia a izbucnit si la Bucuresti. Domnitorul Mihail Sutzu fiind oglibat sa abdice, iar puterea a afost luata de un guvern provizoriu format din tineri intelectuali liberali revolutionari. Masurile guvernului provizoriu : infiintarea unei garzi nationale; desfiintarea privilegiilor feudale ; eliberarea rromilor din robie ; au instituit drapelul national, tricolorul La 28 iulie guvernul provizoriu a fost inlocuit in urma intervenitie Turciei, cu o locotenenta domneasca formata din I.H. Radulescu, Nicolae Golescu si Christian Tell. In sept 1848 la presiunea Rusiei, Turcia a intervenit military astfel la 13 septembrie 1848 Bucurestiul a fost ocupat, iar revolutia infranta. Revolutia din Transilvania La 3-5 mai 1848 s-a desfasurat Marea Adunare Nationala de la Blaj unde s-a adoptat Petitia Nationala redactata de Simion Barnutiu. Revolutia maghiara a proclamat in cadrul Dietei de la Cluj, anexarea Transilvaniei la Ungaria, fapt care a determinat nemultumirea profunda a romanilor, acestia organizandu-se pt rezistenta militara. Intre cele 2 revolutii a izbucnit un conflict armat o mare parte a Transilvaniei fiind cucerita de armata maghiara condusa de polonezul Iosif Beiu. Rezistenta romanilor s-a desfasurat in Muntii Apuseni sub conducerea lui Avram Iancu. In primavara-vara anului 1849 tratativele romano-maghiare au esuat. In iulie 1849 s-a incheiatproiectul de pacificare intre conducatorul revolutiei maghiare Lajos Kossuth si Nicoale Balcescu prin care se recunosteau unele drepturi ale romanilor. Interventia armatei ruse si a celei austriece a insemnat infrangerea celor 2 revolutii. Importanta si urmarile revolutiei Desi infranta, revolutia de la 1848-1849 a trasat obiectivele majore ale romanilor : unirea Principatelor, independenta, realizarea de reforme sociale si economice. Programul revolutiei a atins toate problemele epocii : unitatea si emanciparea nationala, acoradrea de drepturi si libertati, rezolvarea problemei agrare. Trasatura esentiala a fost solidaritatea nationala exprimata in programele revolutionare si in marile adunari populare. Colaborarea dintre toate categoriile sociale a insemnat pana la un punct succesul revolutiei in Tara Romaneasca. Interventia militara a Marilor imperii si infrangerea revolutiei au demonstrat ca nu erau asigurate conditiile formarii statului

national. Revolutia a deschis drumul provesului de modernizare si de renastere nationala in Principate, trasandu-se programul de constructie a Romaniei moderne.

Revolutia de la 1848 Framantarile social politice ale anului 1848 au cuprins cea mai mare parte a Europei. La Palermo si Paris, Viena si Berlin, Pesta si Praga, Varsovia si Bucuresti ideile inovatoare castigau din ce in ce mai mult teren. Revolutiile care s-au desfasurat in acest an au constituit o etapa de insemnatate decisiva in dezvoltarea societatii europene si in afirmarea noilor structuri burgheze. Peste tot popoarele cereau cu arma in mana libertate si reforme. Cauzele revolutiilor prezentau unele asemanari dar si mari deosebiri de la o tara la alta. Astfel, in timp ce in Franta burghezia industriala si comerciala isi limita actiunea la rasturnarea de la putere a regimului marilor bancheri, iar paturile muncitoare doreau drepturi democratice si reforme sociale, numeroase popoare( romanii, polonezii,italienii,maghiarii,cehii,sarbii,slovacii) urmareau deopotriva inlaturarea oranduirii feudale si a dominatiei straine. Revolutia era singura cale prin care isi puteau gasi infaptuirea multiplelor obiective social economice,politice,nationale: emanciparea maselor taranesti de servitutiile feudale si improprietarirea lor cu pamant, cucerirea libertatilor democrat- burgheze, unitate si independenta nationala. Petitiunea proclamatiune cuprindea 35 de puncte si avea, aparent un caracter moderat, incercand sa se pastreze in limitele legalitatii politice datorita temerii de Imperiul Rus, de aceea, la primul punct se proclama: sfanta pazire a Regulamentului Organic in tot cuprinsul sau si fara nici o rastalmacire. Caracterul moderat reiese si din abordarea problemei agrare, solicitandu-se doar grabnica imbunatatire a starii locuitorilor sateni. Erau prevazute si revendicari cu caracter democratic,modern,precum: eliberarea detinutiilor politici, o reforma a sistemului de invatamant, siguranta persoanei,desfiintarea cenzurii,responsabilitate ministeriala, desfiintarea vechii Adunari Obstesti si alegerea uneia noi. In primavara anului 1848 situatia s-a agravat in Transilvania, dupa ce aceasta a fost anexata cu forta la Ungaria. Guvernatorul Teleki a trecut imediat la masuri dure impotriva romanilor si a conducatorilor lor. Se punea practic problema supravietuirii natiunii romane din Transilvania. In aceasta situatie grava s-a hotarat, la 30 aprilie organizarea la Blaj cu incepere din 3/15 mai, a unei Mari Adunari Nationale. Adunarea a votat,in unanimitate documentul intitulat Petitia Nationala redactata de Simion Barnutiu. In conformitate cu una din lozincile adunarii noi vrem sa ne unim cu tara se revendicau: independenta nationala a romanilor din Transilvania, art3 desfiintarea iobagiei fara nicio despagubire din partea taranilor,art 10 constituirea unei garzi nationale romanesti, libertatea persoanei,a cuvantului si a intrunirilor. Adunarea a decis ca programul sa fie prezentat de 2 delegatii Viena si Cluj. A fost ales un Comitet National Permanent cu sediul la Sibiu sub presedintia lui Andrei Saguna. Adevaratul conducator era insa Simion Barnutiu.

Revolutionarii moldoveni reuniti la Brasov, la 24 mai 1848 au redactat un legamant intitulat Printipiile noastre pentru reformarea patriei. Se cereau: desfiintarea clacii( boierescului), improprietarirea taranilor fara despagubire,asigurarea libertatii persoanei si a egalitatii in fata legilor, Unirea Moldovei si Vlahiei intr-un singur stat neatarnat romanesc, totala abolire a privilegiilor feudale. Proclamatia de la Izlaz prevedea: desfiintarea privilegiilor de clasa ale boierimii,drepturi politice pentru toti cetatenii. In program se cerea constituirea unei adunari obstesti in care sa fie reprezentate toate starile sociale si care sa aleaga domnitorul tarii pe termen de 5 ani: crearea unei garzi nationale,invatamant egal,autonomie deplina,totala.

Revolutia a ridicat la lupta masele populare si a contribuit la intarirea constiintei nationale a poporului roman. In galeria oamenilor de seama ai revolutiei se inscriu: N.Balcescu, A.Iancu, Eftimie Murgu, Ion Ghica, M.Kogalniceanu,fratii Golescu, Simion Barnutiu,C.A.Rosetti, V.Alecsandri,A.I.Cuza. Preluand in mod organic programul formulat de T.Vladimirescu in 1821, revolutia de la 1848 a continuat efortul de innoire a societatii, a dezvoltat si mai puternic constiinta de sine a natiunii romane, a grabit procesul fauririi statului national, a celorlalte mari acte ale edificarii Romaniei moderne. In perioada imediat urmatoare eforturile s-au concentrat cu precadere spre infaptuirea unirii national-statale si dobandirea independentei depline. Rusia infranta in ultimul razboi era fortata de imprejurari sa-si modeleze atitudinea dupa cea a Frantei, de la care spera sa obtina conditii acceptabile de pace.Austria se temea ca va pierde provinciile istorice romanesti( Banat,Transilvania,Bucovina) Ostile Portii nu mai puteau trece Dunarea decat in cazuri de extreme tulburari, si atunci doar pe baza acordului prealabil si colectiv al tuturor puterilor garante. La 7 octombrie 1857,M.Kogalniceanu declara in Adunarea Ad-hoc de la Iasi ca cele dintai,cele mai mari dorinte ale tarii sunt: respectarea drepturilor Principatelor si indeosebi a autonomiei lor unirea Principatelor intr-un singur stat sub numele de Romania print strain cu mostenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare ale Europei neutralizarea pamantului Principatelor puterea legiuitoare incredintata unei obstesti Adunari, in care sa fie reprezentate toate interesele natiei. Prin actiunea sa de la 24 ianuarie 1859, poporul nostru a semnat actul de nastere al statului modern roman, Romania. Se puneau astfel bazele pentru dobandirea independentei depline si realizarea statului unitar national al tuturor romanilor.