1

DREPT ROMAN 7 08.04.2014

2) Darea in plata intervine in situatia in care debitorul plateste creditorului un alt lucru
decat cel convenit. (datio in solutum )
= stingere a unei obligatii prin plata altui lucru decat cel datorat , cu acordul
creditorului ;
Daca la origine darea in plata a fost exclusiv voluntara (rez acordului intre parti) , mai
tarziu a aparut si darea in plata necesara, care era prevazuta in anumite cazuri stipulate prin
lege.

3) Novatiunea se realizeaza prin inlocuirea unei obligatii vechi cu o obligatie noua
prin intermediul stipulatiunii / al contractului litteris
Nu constituie un act juridic distinct , ci efectul unui contract , deoarece la romani se
realiza intotdeauna prin utilizarea celor doua contracte : stipulatiune/ litteris . Aceste
contracte insa nu au fost create pentru stingere , ci pentru crearea unei noi obligatii , si au
putut dobandi functia de stingere a obligatiei doar pe cale de interpretare, interpretare
realizata de jurisprudenta.

Pentru realizarea ei era necesara intrunirea cumulativa a mai multor cerinte :
a) Existenta unei obligatii vechi
b) Existenta unei obligatii noi
c) Existenta aceleiasi datorii idem debitum
d) Un element nou aliquid novi
e) Intentia de a nova animus novandi
OV : nu exista o cerinta speciala,aceasta putand fi civila/pretoriana/naturala/ de drept
strict/ de buna credinta
ON: era intotdeauna o obligatie de drept civil si de drept strict pt ca atat stipulatiunea
cat si litteris erau contracte de drept strict => obligatia pe care o nasteau nu putea fi decat
tot un act de drept strict ; prin efectul novatiunii, situatia debitorului se agraveaza , deoarece
in sistemul obligatiilor de drept strict , raspunderea debitorului era apreciata mai sever =>
novatiunea a fost creata in interesul celor avuti(bancheri,negustori,etc)

AD: aceasta presupune ca noua obligatie sa aiba acelasi obiect ca si vechea obligatie
care se stinge ,intrucat , in caz contrar,ar fi vorba de 2 obligatii de sine-statatoare => de
aceea,jurisprudenta romana a apreciat ca novatiunea reprezinta practic un transfer al
obiectului vechii obligatii in noua obligatie ;

La interventia praetorului s-a admis ca novatiunea se poate realiza si prin schimbare de
obiect ; potrivit acestui sistem, daca creditorul il urmarea pe debitor pt obiectul vechii
obligatii , debitorul ii putea opune cu succes o exceptie : exceptio pacti il atentiona ca ei doi
convenisera asupra schimbarii de obiect .

Acest sistem a fost preluat si in legislatia lui Justinian , care a admis novatia cu
schimbare de obiect,dar cu conditia ca partile sa-si manifeste expres intentia in acest sens.
EN : confera specificitate in raport cu obligatia veche ;


2

- Novatia intervine intre aceleasi persoane : novatio inter easdem personas
o Elementul nou poate consta fie in introducerea/suprimarea
unei modalitati a actului juridic ( termen/conditie)
- Novatia intervine intre persoane noi : novatio inter novas personas
o Exista doua ipoteze posibile :
Schimbarea creditorului : este necesar consimtamantul
debitorului si creditorului
Schimbarea debitorului : este necesar doar
consimtamantul creditorului ; exista insa si posibilitatea in care sch de
debitor se realizeaza si cu acordul debitorului,dar in acest caz nu mai
avem de-a face cu o novatiune,ci cu o delegatio debiti vechiul
debitor este delegant, noul debitor este delegat , iar creditorul este
delegatar ;

IN: In epoca veche si partial in epoca clasica, animus novandi rezulta chiar din forma
contractului prin care se realiza novatiunea ,deoarece atat stipulatiunea cat si litteris aveau o
forma speciala ori de cate ori erau utilizate pentru realizarea novatiunii . Catre sfarsitul
epocii clasice, formalismul actelor juridice a decazut,astfel ca din acel moment forma
contractelor nu a mai reprezentat un indiciu pentru decelarea intentiei de a nova , motiv pt
care s-a recurs la sistemul prezumtiei socotindu-se ca ori de cate ori sunt intrunite toate
celelalte conditii ale novatiunii , exista si intentia de a nova.

Acest sistem al prezumtiilor a fost insa respins de Justinian , in epoca postclasica fiind
necesar ca partile sa-si exprime in mod clar intentia de a nova.
Efectele novatiunii : prin novatiune se sting accesoriile vechii obligatii => odata cu
vechea obligatie , se sting si garantiile de care eventual era insotita aceasta , fie ele garantii
reale , fie personale , nefiind exclusa insa posibilitatea ca partile sa convina mentinerea lor si
in noua obligatie;

Tot astfel se sting dobanzile acumulate in virtutea vechii obligatii / efectele morei
debitoris daca debitorul fusese pus in intarziere cu privire la vechea obligatie / exceptiile pe
care debitorul le-ar fi putut invoca in contra creditorului in virtutea vechii obligatii .

La romani nu a fost admisa novatiunea consensuala, in sensul ca un contract
consensual nu putea fi novat printr-un alt contract consensual. Daca insa partile voiau sa
inlocuiasca o obligatie izvorata dintr-un contract consensual cu una izvorata din alt contract
consensual,era necesar ca mai intai sa stinga vechiul contract(sa-l inceteze),pt ca mai apoi sa
incheie un nou contract consensual.

Alaturi de novatiunea voluntara , romanii au cunoscut si novatiunea necesara,care
decurgea din efectele lui litis contestatio : extinctiv si creator . Aceasta novatiune nu era insa
intotdeauna o novatiune propriu-zisa,pt ca uneori ea presupunea schimbarea obiectului
vechii obligatii , ca urmare a caracterului exclusiv pecuniar al sentintei de condamnare din
procedura formulara => se incalca cerinta 3 .


3

4) Compensatiunea = cumpanirea a doua datorii si creante reciproce, astfel incat
executarea sa aiba ca obiect numai diferenta rezultatului
Modestin : Compensatio est debiti et crediti inter se contributio. Compensatiunea
este scaderea unor datorii si a unor creante unele din altele
Pt realizarea unei compensatiuni este obligatoriu ca partile implicate
sa aiba reciproc si calitatea de debitor,si calitatea de debitor.
In asemenea conditii,pt a nu se face doua plati distincte,se va face numai una singura ,
ce va consta in diferenta rezultata in urma cumpanirii creantelor reciproce.
Primus are sa-i dea lui Secundus 100, Secundus are sa-i dea lui Primus 500 , se face o
singura plata de 400 => se sting printr-o plata 2 obligatii

Era de doua feluri :
- Conventionala prin vointa partilor
- Judiciara realizata de judecator atunci cand partile nu se intelegeau
-
In timp ce compensatiunea voluntara a fost intotdeauna posibila, nu acelasi lucru s-a
intamplat cu compensatiunea judiciara care nu a fost posibila mult timp ,cel putin in epoca
veche,deoarece in acea epoca functiona pp unitatii de chestiune in virtutea careia jud putea
lua in considerare numai pretentiile reclamantului,nu si eventualele contrapretentii ale
paratului. Mai tarziu, la inceputul dreptului clasic, a fost admisa realizarea CJ ,dar numai in
cazul actiunilor de buna credinta in situatia in care pretentiile reciproce ale partilor izvorau
din acelasi contract ( ex eadem causa ) => contract bilateral de buna credinta ;

De ex : Primus cumpara de la Secundus un anumit bun , urmand ca atat plata pretului
cat si predarea lucrului sa se faca ulterior. La data convenita pt executarea acestor prestatii ,
Secundus ii preda lui Primus bunul cumparat, dar care este afectat de vitii , situatie in care
Primus refuza plata pretului, motiv pt care Secundus il cheama in judecata pt plata pretului
convenit. In cadrul acestei actiuni, judecatorul face compensatiunea ,obligandu-l pe Primus
sa plateasca pretul convenit , dar din care scade contravaloarea vitiilor pe care le prezinta
bunul cumparat.

In cazul actiunilor de drept strict,judecatorul nu putea face compensatiunea pt 2
motive : in acestea jud trebuia sa faca o interpretare ad litteram a actului , iar in al doilea
rand , actiunea de drept strict sanctioneaza contracte de drept strict , care erau unilaterale la
romani => pretentiile reciproce ale partilor nu mai puteau izvori ex eadem causa.

Mai tarziu, Marc Aureliu a savarsit o reforma prin care,pe cale procedurala , a extins
aplicarea compensatiunii si in cadrul actiunilor de drept strict. In acest scop,el a pus la
dispozitia paratului o exceptie de dol , pe considerentul ca cel care pretinde de la parat ceva
ce trebuie el insusi sa-i restituie comite un dol potrivit unui pp formulat de Paul , potrivit
caruia comite un dol cel care cere ceva ce trebuie sa restituie imediat Dolo facit qui petit
quod statim redditurus .

Reforma imperiala a avut in vedere obligatii rezultate din 2 contracte
de drept strict distincte ,rezultate ex dispari causa
In desfasurarea procesului in acest sistem reformat, in faza in iure , paratul, care avea
la randul lui o pretentie fata de reclamant , constata ca reclamantul nu a facut
4

compensatiunea din proprie initiativa si ca pretinde sa-i plateasca intreaga suma
datorata,fara a face vreo diminuare. Astfel,cerea pretorului sa introduca in formula exceptia
de dol. In faza in iudicio,judecatorul verifica atat pretentiile reclamantului,cat si exceptia
invocata de parat. Daca el constata ca exceptia este intemeiata si ca intr-adevar reclamantul
datora si el ceva paratului si nu a scazut din proprie initiativa suma promisa, pronunta o
sentinta de absolvire a paratului de intreaga suma imposibilitatea pt creditor de a-si mai
valorifica vreodata pretentia , conform efectului extinctiv a lui litis contestatio.

La scurt timp dupa reforma lui MA, aceasta a fost extinsa si asupra obligatiilor de buna
credinta rezultate ex dispari causa. De pilda,daca Primus datora lui Secundus izvorata dintr-
un contract de vanzare,aceasta datorie putea fi compensata cu o creanta concurenta
izvorand dintr-un contract de inchiriere,ambele fiind contracte de buna credinta,cu
deosebirea ca aici exceptia de dol e subinteleasa,putand fi invocata direct in fata
judecatorului,fara a mai fi necesar cererea introducerii in formula pretorului.

Regimul compensatiunii s-a modificat in epoca lui Justinian,cand s-au generalizat si
unificat regulile din aceasta materie, compensatiunea devenind posibila in toate
actiunile,atat de drept strict,cat si de buna credinta cu conditia intrunirii cumulative a mai
multor cerinte :
- Creanta sa fie exigibila (si o obligatie naturala)
- Creanta sa fie certa si lichida
- Creanta sa apartina celui care o invoca in compensatiune,si nu unui tert

Odata indeplinite aceste conditii, compensatiunea opera ipso iure, putand fi ceruta in
orice moment al procesului, ceea ce nu inseamna ca ea ar fi fost una fortata, ci ca realizarea
compensatiunii judiciare era in continuare la latitudinea judecatorului care o putea acorda
sau nu.

5) Remiterea de datorie
= mod de stingere ce consta in renuntarea creditorului la dreptul sau de creanta ;
Aceasta remitere se putea realiza pe doua cai :
- Prin acte de drept civil
- Prin acte de drept pretorian
ADC : reprezinta o aplicatie a pp simetriei/corespondentei formelor, potrivit caruia o
obligatie se stingea prin utilizarea acelorasi forme prin care ea se nascuse,dar in sens invers ;
In consecinta,pt iertarea de datorie se utilizau aceste forme ale platii care puteau sa fie
o Per aes et libram
o Acceptilatio verbis
o Acceptilatio litteris
Se realiza prin recurgerea la formele platii , cu deosebirea ca in acest caz plata efectiva
nu mai avea loc.
ADP : erau de doua feluri :
- Pactum de non petendo (de renuntare la datorie)
o Consta intr-un acord de vointa intervenit intre creditor si debitor, prin care
creditorul renunta la creanta sa
5

o Particularitatea acestui pact consta in faptul ca nu era supus niciunei conditii
de forma si ,mai mult decat atat,el putea fi nu numai expres,dar si tacit
(remiterea inscrisului constatator al creantei)
o Daca totusi creditorul il urmarea pe debitor pt executarea acelei obligatii,
debitorul parat ii putea opune cu succes o exceptie , exceptio pacti de non
petendo
- Contrarius consensus
o Reprezinta o conventie de renuntare la o obligatie nascuta dintr-un contract
consensual => pp simetriei se aplica si in materia contractelor consensuale
(conventie-conventie)

Moduri nevoluntare de stingere a obligatiilor
1) Imposibilitatea de executare
2) Confuziunea
3) Moartea
4) Capitis deminutio
5) Prescriptia extinctiva

1) Imposibilitatea de executare
Intervenea atunci cand obiectul obligatiei nu mai putea fi prestat fara vina debitorului
(lucrul datorat sa fie species ) . Era necesar si ca debitorul sa nu fi fost pus in intarziere sau sa
nu raspunda pt custodia .

2) Confuziunea
Consta in reunirea asupra aceleiasi persoane a calitatilor de debitor si de creditor. O
astfel de situatie intervenea de pilda atunci cand debitorul il mostenea pe creditor/invers.