Curs 7 29 martie 2011 STINGEREA OBLIGATIEI Drepturile reale si cele personale difera si sub aspectul valorificarii lor de catre

titulari, astfel: -drepturile reale se valorifica prin exercitarea de catre titularii lor a atributelor acestor drepturi -drepturile personale se valorifica prin executarea obligatiei de catre debitor Aceasta inseamna ca drepturile reale nu se sting prin exercitarea atributelor de catre titular, ci dimpotriva, ele se consolidea a, caci sunt perpetue! Drepturile de creanta insa se sting prin valorificare, ceea ce inseamna ca ele sunt esentialmente temporare! "omanii faceau distinctia intre: -modurile voluntare de stingere a obligatiilor: o -plata o -darea in plata o -novatiunea o -compensatiunea o -remiterea #iertarea$ de datorii -modurile involuntare/fortate de stingere a obligatiilor: -imposibilitatea de executare -confu iunea -moartea -capitis deminutio -prescriptia extinctiva 1! Plata = modul obisnuit de stingere a obligtiilor ce consta in executarea de catre debitor a obiectului obligatiei (dare, facere, prestare), plata fiind denumita solutio. Cine poate face plata% o &n principiu, plata e facuta de debitor, dar si de alte persoane pt ca pe creditor, de regula, nu-l interesea a cine plateste, ci sa fie platit! 'xista insa situatii in care numai debitorul poate face plata - cand obiectul obligatiei il repre transmiterea d! de prop sau unui alt d! real sau cand obiectul contractului il repre unele obligatii asumate intuitu personae #in considerarea calitatilor speciale ale debitorului$! Cine poate primi plata% o (lata poate fi primita de catre creditor sau de repre entantul sau legal #tutorele sau curatorul$ ori conventional #mandatarul$! (upilul poate primi plata doar cu auctoritatis tutoris #cu avi ul tutorelui$, in ca contrar, plata facuta fiind valabila, iar nu liberatorie, caci debitorul poate fi tinut a mai plati o data! "e ulta ca pt a primi in mod valabil plata o persoana trebuie sa fie capabila!

Cum trebuie sa fie plata%

(lata trebuie sa fie integrala, deoarece creditorul nu poate fi silit sa primeasca plata in rate! De asemenea, plata trebuie sa aiba ca obiect insusi obiectul obligatiei, debitorul neputand plati creditorului altceva decat lucrul datorat! )ocul platii o )ocul platii e fixat de regula prin contract sau re ulta din natura obligatiei! Daca nu exista niciun indiciu pt determinarea locului, debitorul poate face plata oriunde cu conditia sa nu fie un loc nepotrivit fata de specificul obiectului obligatiei!Daca debitorul nu executa la scadenta, iar locul platii nu e determinat, el va fi c*emat in +udecata de catre creditor la instanta de la domiciliul debitorului potrivit regulii ,Actor se-uitur forum rei. #reclamantul urmea a domiciliul paratului$!Daca locul platii e stabilit prin contract sau poate fi determinat, creditorul intentea a actiunea la instanta locului executarii! Daca ar intreoduce actiunea intr-un alt loc, el ar comite o pluris petitio loco #un delict$! Daca debitorul are mai multe datorii si face doar o singura plata, se pune problema imputatiei platii, adica de a se determina care dintre respectivele daatorii urmea a a se stinge prin plata efectuata! Daca debitorul preci a expres care e datoria pe care vrea s-o stinga, aceea se stingea, dar daca nu facea o atare preci are se recurgea la sistemul pre umtiilor, in sensul ca se pre uma ca debitorul a intentionat sa stinga datoria cea mai oneroasa pt el #de ex, cea care producea doban i, sau, daca erau mai multe datorii cu doban i, pe aceea cu doban ile cele mai mari$! (roba platii o /ult timp, proba platii se reali a cu martori, dar ulterior a aparut si practica probei prin inscrisuri, respectiv prin c*itante, care in functie de modul lor de redactare erau redactate: o

-in forma obiectiva -in forma subiectiva -in forma obiectiva 0 emanau c*iar de la debitor care mentiona in cuprinsul c*itantei ,Creditorul a spus ca a primit. #,1abere se dixit.$2 ea trebuia sa poarte sigiliile a 7 martori cetateni romani pt a fi opo abila creditorului2 in realitate, aceasta forma de c*itanta nu era liberatorie pt debitor, caci in ca de litigiu martorii care-si atarnasera sigiliile urma a fi audiati cu privire la efectuarea platii o -in forma subiectiva 0 emanau c*iar de la creditor a!i! ea era opo abila creditorului care o emisese #fara a fi necesari martori$ 3orma platii o 3orma platii repre enta o aplicatie a principiului simetriei sau al corespondentei formelor in virtutea caruia un act +! inceta prin aceleasi forme care au fost utili ate pt nasterea raportului +!, dar in sens invers! De ex, o obligatie care se nascuse in forma verbala #ex: prin stipulatiune$ se stingea tot in forma verbala # acceptilatio verbis$, rolurile partilor inversandus-se 4 acum debitorul il intreba pe creditor: ,5are ceea ce ti-am promis ai primit%. #,6uod ego tibi promissi *abesne acceptum%. -7 ,Am primit. #,1abeo.$! o Daca obligatia se nascuse dintr-un contract in forma scrisa #litteris$, stingerea acesteia se reali a prin acceptilatio litteris! Daca obligatia se nascuse prin arama si balanta #per aes et libram$, ea se stingea tot per aes et libram! o

&n esenta, plata efectiva nu era socotita valabila decat daca era imbracata intr-una din aceste forme, iar in epoca vec*e formalismul era atat de mare incat, daca forma era respectata, plata era socotita a fi fost facuta c*iar daca in realitate ea nu avusese loc!

2!Darea in plata (datio in sol ti m! Creditorul nu putea fi silit sa primeasca de la debitor cu titlu de plata altceva decat obiectul obligatiei! 5bligatia insa se putea stinge prin plata altui lucru decat cel datorat in ca ul in care creditorul era de acord cu aceasta, ca in care avem de-a face cu o dare in plata! Darea in plata poate fi definita drept stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat intervenita cu acordul creditorului! Desi la origine darea in plata a fost voluntara, intervenind deci prin conventia partilor, romanii au *otarat mai tar iu ca ea poate sa aiba loc in mod necesar, aparand astfel darea in plata necesara care era preva uta in lege in anumite ca uri! "#Novati nea (novatio! 8ovatiunea repre un mod de stingere a obligatiilor ce se reali ea a prin inlocuirea unei obligatii vec*i cu una noua prin intermediul stipulatiunii sau a contractului litteris! Din aceasta definitie re ulta ca novatiunea nu constit un act +! distinct, ci repre efectul unui act intrucat la romani novatiunea s-a reali at prin utli area stipulatiunii si uneori a contractului litteris! Aceste 2 contracte nu au fost insa create pt stingerea unei obligatii, ci pt nasterea ei! Dar pe cale de interpretare ele au putut fi folosite si pt stingerea obligatiilor, ca in care aveau o forma speciala! "eali area novatiunii presup intrunirea mai multor conditii c m lative: 1!existenta unei obligatii vec*i 2!existenta unei obligatii noi 9!aceeasi datorie numita idem debitum :!exsitenta unui element nou numit ali-uid novi #ceva nou$ ;!existenta intentiei de a nova #animus novandi$ 1!Prima conditie nu era supusa niciunei cerinte, astfel ca obligatia vec*e putea fi de orice fel 4 naturala, civila, pretoriana, de drept strict sau de buna-credinta! 2!A do a conditie $ obligatia noua era in mod necesar una de drept civil si totodata de drept strict, deoarece atat stipulatiunea cat si contractul litteris prin care se reali a novatiunea erau contracte de drept strict, astfel ca ele nu generau decat obligatii de drept strict! "e ulta ca in temeiul noii obligatii reali ate in urma novatiunii situatia debitorului se agrava invariabil, deoarece in sistemul obligatiilor de drept strict raspunderea debitorului e apreciata mai sever! Acest specific al novatiunii de a conduce la inrautatirea situatiei debitorului permite conclu ia ca novatiuniea a fost o institutie creata in interesul celor avuti, cu referire speciala la banc%eri si camatari! 9!&ea de$a treia conditie presupunea ca noua obligatie sa aiba acelasi obiect cu obligatia vec*e care se stingea, caci altfel ar fi fost vorba de 2 obligatii alaturate de sine-statatoare! <urisprudenta romana a aratat ca novatiunea ar repre de fapt un transfer al obiectului vec*ii obligatii in noua obligatie! /ai tar iu, la interventia pretorului s-a admis ca in anumite situatii novatiunea poate avea loc si cu sc*imbare de obiect, idee amplificata in epoca postclasica in vremea lui &ustinian, cand a fost admisa novatiunea prin sc*imbare de obiect, dar cu conditia ca partile sa-si manifeste expres intentia in acest sens! :!&ea de$a patra conditie 4 trebuie distins intre 2 situatii: a! cand novatiunea intervine intre aceleasi persoane #novatio inter easdem personas$ b! cand intervine intre persoane noi #novatio inter novas personas$ a! &n prima situatie elementul nou poate consta fie in introducere, fie in suprimarea unor modalitati, adica a unui termen sau a unei conditii! De pilda, daca vec*ea obligatie era afectata de o conditie, noua obligatie e pura si simpla, dupa cum se putea intampla si invers! b! &n cealalta situatie elementul nou poate consta fie in sc*imbarea creditorului, fie in cea a debitorului:

-7 atunci cand novatiunea intervine prin sc%imbare de creditor, e necesar consimtamantul vec*iului creditor si al debitorului -7 daca ea e prin sc%imbare de debitor, e suficient consimtamamntul creditorului, nefiind necesar si acceptul vec*iului debitor! 'xista si situatia in care la sc*imbarea de debitor se cere si consimtamamntul vec*iului debitor, dar aceasta nu mai repre o novatiune, ci o dele'ati ne #delegatio debiti$, in care vec*iul debitor se numeste dele'ant, noul debitor se numeste dele'at, iar creditorul se numeste dele'atar! ;!(ltima conditie 4 in epoca voec*e si partial in cea clasica, atat timp cat actele +! la romani au stat sub semnul formalismului, anim s novandi re ulta din c*iar forma actului prin care se reali a novatiunea, caci ori de cate ori era utili ata pt reali area novatiunii, stipulatiunea si contractul litteris aveau o forma speciala! =pre sfarsitul epocii clasice insa, formalismul a deca ut, astfel ca forma actului nu a mai repre un criteriu relevant pt determinarea intentiei de a nova, motiv pt care s-a recurs la sistem l pre) mtiilor! &n ba a acestuia se considera ca ori de cate ori sunt intrunite toate celelalte conditii ale novatiunii, mai putin intentia de a nova, si aceasta intentie e socotita indeplinita! 'fectele novatiunii -se sting accesoriile vec*ii obligatii, astfel ca se stingeau garantiile fie ele reale, fie personale, care insoteau vec*ea obligatie, partile contractante putand insa in ba a unei conventii exprese sa le mentina si in privinta noii obligatii -se stingeau si doban ile vec*ii obligatii care se stingea -se stingeau si efectele morei debitoris daca anterior reali arii novatiunii debitorul fusese pus in intar iere -se stingeau si exceptiile pe care debitorul le-ar fi putut invoca in virtutea vec*ii obligatii Alaturi de novatiunea voluntara, romanii au cunoscut si novati nea necesara care era i vorata din efectele lui litis contestatio, si anume, efectul extinctiv si ef creator! >otusi, deseori intr-o asemenea situatie nu avem de-a face cu o novatiune veritabila pt ca uneori prin litis contestatio se sc*imba obiectul dreptului initial, ceea ce inseamna ca nu mai e intrunita conditia privind existenta aceleiasi datorii 4 idem debit m! *#&ompensati nea Compensatiunea poate fi definita ca fiind cumpanirea a doua datorii si creante reciproce a.i. executarea sa aiba ca obiect numai diferenta ce va rezulta in urma acestei cumpaniri. &n acelasi sens, +urisconsultul /odestin spunea: &ompensatio est debiti et crediti inter se contrib tio 0 compensatiunea e scaderea unor datorii si a unor creante unele din altele! Avanta+ul acestui mod de stingere a obligatiilor era unul cert si in interesul comertului pt ca prin efectele compensatiunii se invita reali area a doua plati distincte pt stingerea a doua obligatii, a+unganduse la stingerea a doua obligatii printr-o sg plata! Compensatiunea era de doua feluri: 1! conventionala 4 reali ata prin intelegerea partilor 2! + diciara 4 reali ata pe cale +udecatoreasca &n timp ce compensatiunea voluntara a fost intotdeauna posibila, cea +udiciara a intampinat unele dificultati, astfel la origine ea nu putea fi reali ata deloc, deoarece se opunea la aceasta principi l nitatii de c%esti ne care domina procedura legisactiunilor, in virtutea caruia +udecatorul nu putea lua in cosiderare decat afirmatiile reclamantului, nu si eventualele contrapretentii ale paratului! )a inceputul d! clasic s-a reali at o bresa, admitandu-se reali area compensatiunii +udiciare in ca ul acti nilor de b na$credinta atunci cand pretentiile reciproce al partilor i vorau e, eadem ca sa #din acelasi contract, acelasi raport +!$, ceea ce inseamna ca acest raport +! trebuia sa repre un contract de buna-credinta si bilateral totodata! De ex, (rimus cumpara un bun de la =ecundus, urmand ca atat plata pretului, cat si remiterea materiala a bunului sa aiba loc ulterior! )a data stabilita =ecundus ii remite lui (rimus bunul, dar acesta pre inta unele defecte, situatie in care (rimus refu a plata pretului! &n

consecinta, =ecundus il c*eama in +udecata pe (rimus pt plata acestui pret! &n acest proces, +udecatorul il condamna pe (rimus la plata pretului, dar facea in acelasi timp si compensatiunea, in sensul ca scadea din pretul convenit de parti contravaloarea stricaciunilor aduse bunului! &n ce priveste acti nile de drept strict insa, compensatiunea nu putea opera, deoarece in sist actiunilor de drept strict pe de-o parte +udecatorul trebuia sa faca o interpretare literara a actului, iar pe de alta parte, datorita faptului ca actiunile de drept strict sanctionea a contracte unilaterale, nu mai putea fi reali ata o compensatiune intre obligatiile i vorate din acelasi raport +! /ai tar iu, tot in epoca clasica, imparatul -arc A reli a reali at o reforma prin care, pe cale procedurala, a extins aplicarea compensatiunii +udiciare si la actiunile de drept strict! &n acest scop a pus la dispo itia paratului o e,ceptie de dol pe motiv ca reclamantul care pretinde de la parat ceva ce trebuie sa-i restituie acestuia comite un dol in ba a regulii formulate de Pa l, conform careia comite n dol cel ce cere ceea ce treb ie sa restit ie imediat ! "e ulta ca reforma lui /arc Aureliu a avut in vedere obligatiile re ultate din 2 contracte de drept strict distincte, re ultate deci e, dispari ca sa, din raporturi + diferite! &n prima fa a a procesului #in iure$ paratul, constatand ca reclamatul nu a facut din proprie initiativa compensatiunea si a cerut obligarea acestuia la plata unei sume din care nu a sca ut si contrapretentia sa, cerea +udecatorului sa insere e in formula exceptia de dol! &n fa a a doua a procesului #in iudicio$ +udecatorul verifica atat afirmatiile reclamantului, cat si exceptia paratului, si daca constata ca si reclamatul la randul sau avea de platit ceva paratului si nu a sca ut acea suma din pretentiile sale, pronunta o *otarare care avea caracter absol tori #o %otarare de absolvire a parat l i de intrea'a s ma $! 5r, fata de acest risc de cele mai multe ori reclamantul prefera sa faca compensatiunea inca din prima fa a a procesului, caci altfel risca sa piarda intreaga creanta! )a scurt timp dupa reforma lui /arc Aureliu, aceasta a fost extinsa si asupra actiunilor de buna-credinta, atunci cand pretentiile reciproce ale partilor re ultau e, dispari ca sa! De pilda, (rimus avea fata de =ecundus o creanta re ultand dintr-un contract de van are-cumparare, iar =ecundus avea contra lui (rimus o creanta re ultand dintr-un contract de locatiune! =pre desoebire de actiunile de drept strict insa, in ca ul actiunilor de buna-credinta exceptia de dol era socotita subinteleasa, astfel ca ea nu mai trebuia ceruta magistratului pt a fi inserata in formula, ci putea fi invocata de parat direct in fata +udecatorului! &n epoca postclasica, imparat l I stinian procedea la o generali are si o unificare a regulilor din materia compensatiunii, *otarand admisibilitatea compensatiunii +udiciare atat in actiunile de drept strict, cat si in cele de buna-credinta sub re erva intrunirii cumulative a " conditii: 1!creanta invocata in compensatie sa fie exigibila cu preci area ca putea fi invocata si o creanta i vorata dintr-o obligatie naturala 2!creanta sa fie lic*ida #exprimabila in ec*ivalent banesc$ 9!creanta sa apartina celui care o invoca, si nu unui tert 5data indeplinite aceste conditii, compensatiunea opera ipso i re. putand fi ceruta in orice moment al procesului, ceea ce nu inseamna ca ea ar fi fost una fortata, ci ca reali area compensatiunii +udiciare era in continuare la latitudinea +udecatorului care o putea acorda sau nu! /#Remiterea de datorie "emiterea de datorie repre un mod de stingere ce consta in renuntarea creditorului la dreptul sau de creanta! Din texte reiese ca la romani remiterea de datorie se reali a fie prin acte de DC, fie prin acte de drept pretorian! -od rile civile de reali are a remiterii de datorie repre entau o aplicatie a principiului simetriei sau al corespondentei formelor! (lata efectiva nu era valabila decat daca era insotita de anumite forme, forme identice cu cele care au generat obligatia, dar utili ate in sens invers! =i remiterea de datorie se reali a prin recurgerea la formele de reali are a platii, ceea ce inseamna ca o obligatie nascuta per aes et libram se stingea tot per aes et libram2 o oblig nascuta verbis se stingea prin iertare de datorie prin acceptilatio verbis, iar una nascuta litteris se stingea prin acceptilatio litteris, in care doar se sim la efectuarea unei plati fara ca plata efectiva sa aiba loc!

-od rile pretoriene de reali are a remiterii de datorie erau in numarr de 2: A$ pact m de non petendo 0 o conventie intervenita intre creditor si debitor prin care creditorul renunta la creanta sa! Aceasta conventie nu era supusa niciunei conditii de forma, ci putea fi atat expresa, cat si tacita! &n situatia in care creditorul, in dispretul conventiei intervenite ar fi revenit asupra iertarii facute si l-ar fi c*emat in +udecata pe debitor, creditorul putea respinge cu succes actiunea creditorului, invocand e,ceptio pacti de non petendo 4 exceptia conventiei de a nu cere! ?$ contrari s consens s 0 o conventie de renuntare la o obligatie nascuta dintr-un contract consensual! De aici re ulta ca principiul simetriei se aplica si obligatiilor nascute din contracte consensuale! &n realitate, aveam de-a face mai mult cu o re iliere a cunui contract consensual decat cu o remitere de datorie propriu- isa! -od rile nevol ntare de stin'ere a obli'atiilor Imposibilitatea de e,ec tare &mposibilitatea de executare intervenea ori de cate ori obiectul obligatiei disparea fara vina debitorului! &ntr-o atare situatie, debitorul era exonerat de raspundere cu conditia ca lucrul datorat sa fie species #individual determinat$ si ca raspunderea debitorului pt neexecutare sa nu fie una agravata, cum se intampla de pilda in ca ul in care debitorul era pus in intar iere sau in care raspundea pt custodia lucrului! &on0 )i nea Confu iunea consta in reunirea asupra aceleiasi persoane a calitatilor de creditor si de debitor - de ex, in situatia in care debitorul il mosteneste pe creditor! -oartea )a romani s-a petrecut o anumita evolutie, in sensul ca in epoca vec*e moartea repre enta o cau a de stingere a datoriilor si creantelor, caci atunci functiona principiul intransmisibilitatii datoriilor si creantelor, care repre un efect al conceptiei primitive a romanilor privitoare la obligatii si care era privita ca pe un element strict legat de pers titularului! @lterior, in d! clasic, romanii au admis transmisibilitatea datoriilor si creantelor mai intai pe taram succesoral #acte mortis causa$, iar mai apoi si inter vivos #actele intre vii$ a!i! principiul s-a inversat, transmisibilitatea devenind regula, iar intransmisibilitatea exceptia! >otusi, si noile in impre+urari persista unele urme ale vec*iului sistem, respectiv situatia in care obligatia se stinge prin moartea unei persoane 4 de ex: situatia in care avem de-a face cu obligatii re ultate cu savarsirea unor delicte si care nu se transmiteau catre urmasi, cum ar fi de pilda acelea sanctionate prin actiuni vindictam spirantes #care respira ra bunarea$, precum actiunea de in+urii # actio ini rari m 4 aveau caracter strict personal ce se stingea odata cu moartea celui le at$ creanta creditorului accesor #adstipulator$ obligatiile unor garanti obligatia de robitului de a presta operae fabriles pt fostul sau stapan obligatiile contractate intuitu personae #cele contractate in considerarea calitatilor speciale ale cocontractanului$! &apitis demin tio Avem de-a face aici cu capitis deminutio minima, adica situatia in care se pierdeau anumite d! de familie - avem in vedere in acest ca ca ul adrogatului! (rin efectul adrogatiunii, un pater familias trecea sub puterea altui pater familias, devenind astfel din persoana sui iuris o persoana alieni iuris! >otodata, prin efectul adrogatiunii, patrimoniul sau intra in patrimoniul adrogantului, cu preci area ca adrogantul culegea doar elementele active ale patrimoniului

adrogatului, nu si pe cele pasive, ceea ce inseamna ca el prelua activele, dar nu si datoriile care se stingeau prin efectul adrogatiunii! Aceasta situatie era profund inec*itabila si pagubitoare pt creditorii adrogatului, motiv pt care pretorul a intervenit in favoarea acestora, acordandu-le o restit tio in inte'r m ob capitis demin tionem, masura prin efectul careia actul adrogatiunii era socotit desfiintat, dar numai fata de creditorii adrogatului, permitandu-le acestora sa-si valorifice creantele! Prescriptia e,tinctiva &n d! vec*i, datoriile si creantele au fost imprescriptibile, atat in virtutea conceptiei vec*i privitoare la obligatii, cat si in virtutea faptului ca la acea data economia romana era slab de voltata! Catre sfarsitul republicii insa, in conditiile de voltari economieie de sc*imb, romanii au intreva ut utilitatea stingerii obligatiilor prin efectul timpului, astfel ca odata cu aparitia actiunilor *onorarii a aparut si un prim termen de prescriptie, in sensul ca datoriile si creantele sanctionate pe taramul d! pretorian se stingeau prin trecerea unui termen de n an. care ec*ivala cu durata mandatului unui magistrat! &n d! postclasic s-a generali at prescrptia extinctiva de 90 de ani! <urisconsultii romani au aratat ca prin implinirea termenului de prescriptie extinctiva de fapt nu are loc o stingere a obligatiei, ca se sting doar implicatiile procedurale ale acesteia, aspect relevat de faptul ca plata voluntara facuta de debitor dupa implinirea termenului de prescriptie e valabil facuta, si nu poate fi ceruta inapoi de catre debitor #repetirea$! De aici, +urisconsultii au conc*is ca prin trecerea termenului de prescriptie se sc*imba doar natura obligatiei, care din civila devina na nat rala!