Curs 13

Mandatul Mandatul este acel c. consensual prin care o persoana numita mandatar se obliga sa presteze un serviciu gratuit in folosul unei alte persoane numite mandant. La origine, operatiunea j. a mandatului s-a realizat prin intermediul unor acte dominate de formalism, de pilda, prin intermediul lui ad stipulatio, care e o aplicatiune a stipulatiunii, prin intermediul careia un creditor accesoriu numit adstipulator se alatura creditorului principal. El este un veritabil creditor numai in raporturile cu debitorul pt ca in raporturile cu creditorul principal apare ca un mandatar al acestuia, astfel incat legea Abilia(?) il sanctioneaza pe taram delictual pe creditorul accesoriu, adica pe adstipulator, care face o remitere de datorie, adica o iertare de datorie in favoarea debitorului. Catre sfarsitul republicii, operatiunea j. a administrarii unor bunuri si valorificarii unor drepturi a imbracat forma contractului consensual. Elementele c. de mandat Sunt in numar de trei: 1 obiectul 2 gratuitatea 3 interesul mandantului 1 Obiectul c. de mandat in dreptul roman il constituie fie indeplinirea unui act material, fie incheierea unui act juridic, aceasta spre deosebire de mandatul modern care poate avea ca obiect numai incheierea unui act juridic. Explicatia consta in aceea ca serviciile celor care exercitau profesii, adica serviciile acelora care realizau o activitate intelectuala medicii, avocatii, preofesorii nu puteau fi angajate prin locatio operarum (locatiunea de servicii), ci numai prin intermediul c. de mandat, ceea ce presupunea cu necesitate ca obiectul mandatului sa poata fi reprezentat nu numai de incheierea unor acte juridice, ci si de indeplinirea unor fapte materiale. Pt a fi valabil, obiectul mandatului tbuia sa indeplineasca cumulativ 2 conditii: 1 sa fie licit 2 sa fie moral 2 Gratuitatea este un element al c. de mandat, deoarece la origine primii mandatari au fost dezrobitii care tbuiau sa presteze servicii in folosul patronilor lor, si pt care evident nu puteau cere o remuneratie. Datorita acestui fapt, si anume ca operatiunea j.

a mandatului s-a nascut in raporturile dintre patroni si dezrobiti, exista posibilitatea mandantului de a revoca oricand c. de mandat. Prin aceasta, mandatul se deosebeste de locatio operarum, care nu poate inceta prin manifestarea de vointa unilaterala a uneia dintre partile contractante. De la caracterul gratuit al mandatului avem o importanta exceptie, si anume - mandatul platit al profesorilor, medicilor, avocatilor si al tuturor acelora care desfasoara o activitate intelectuala. Munca celor care exercitau meserii, adica o activitate fizica, nu putea fi angajata prin intermediul c. de mandat decat cu titlu gratuit. Iar daca acest lucru se realiza cu titlu oneros, forma j. era aceea a locatiunii de servicii. 3 Interesul mandantului - este cel de-al treilea element definitorul pt c. de mandat. Insa in dreptul roman avem si anumite situatii in care mandatul se incheie in interesul exclusiv al mandatarului, si anume: -- cazul mandatului in rem suam, prin care se realizeaza operatiunea j. a cesiunii de creanta -- cazul in care mandatul se incheie in interesul mandantului , dar si in interesul unui tert . Este vorba despre mandatum pecuniae credendae, care este o garantie personala neformala prin care mandantul il imputerniceste pe mandatar sa acorde un credit unui tert, mandantul aparand ca garant personal al tertului, care si el are interes in acest contract, intrucat este beneficiarul creditului ce urmeaza a fi acordat. Efectele mandatului Sub aspectul efectelor, mandatul e un c. sinalagmatic imperfect, in sensul ca se naste ca un c. unilateral, generand obligatii doar in sarcina mandatarului, dar pe parcursul executarii sale poate deveni sinalagmatic sau bilateral, adica sa dea nastere la obligatii si in sarcina mandantului. Obligatiile mandatarului Ele sunt in numar de 2: 1 - in primul rand mandatarul tb sa dea socoteala mandantului cu privire la modul in care a executat c. de mandat, adica sa-i transmita mandantului tot ceea ce a dobandit pe parcursul executarii mandatului, atat drepturi, cat si obligatii aceasta deoarece la romani, spre deosebire de dreptul civil modern, mandatul este fara reprezentare si, de aici, o serie de inconveniente care au fost atenuate prin crearea lui actio quasiinstitoria acordata

tertului impotriva mandantului, alaturi de actiunea directa pe care tertul o are fata de mandatar si care izvoraste din contractul incheiat intre mandatar si tert. 2 - a doua obligatie e aceea de a executa mandatul cu buna-credinta, sens in care mandatarul raspunde pt dol, iar din epoca imparatului Iustinian, si pt culpa levis in abstracto. Aceste 2 obligatii sunt sanctionate prin actio mandati directa acordata mandantului. Dat fiind faptul ca la romani mandatul era fara reprezentare, instrainarea de catre mandatar a unui bun al mandantului era o veritabila exceptie de la principiul de drept Nemo plus iuris ad alium transfere potest quam ipse habere = nimeni nu poate sa transmita mai mult decat are el insusi. Obligatiile mandantului In masura in care ele se nasc, sunt sanctionate prin actio mandati contraria acordata mandatarului. Este vorba despre obligatia mandantului de a-l despagubi pe mandatar cu privire la cheltuielile pe care acestea le-a efectuat in decursul executarii c. de mandat. Stingerea mandatului Daca mandatul e acordat pana la un anumit termen, se stinge la implinirea termenului De asemenea, mandatul se mai stinge si prin mutuus disensus ca o aplicatiune a principiului simetriei sau corespondentei formelor Totodata, dat fiind caracterul personal al c. de mandat (se incheie intuitu personae), el se mai stinge prin revocarea sa de catre una dintre parti sau prin moartea unei dintre parti. Cu toate acestea, mandatarul nu poate renunta la contractul de mandat in circumstante de natura a genera prejudicii pt mandant. Daca o va face, va raspunde pt prejudiciile cauzate.