Sunteți pe pagina 1din 3

Omul si natura umana

Inca din cele mai vechi timpuri omul si natura umana au fost o problema indelung dezbatuta de toti marii folosofi, multi dintre ei incercand sa contureze o opinie proprie asupra naturii umane. Astefel, in filosofie au aparut doua concepte fundamentale : Fiinta si existenta . In teroia filosofica termenul Fiintaeste reaspunsul pentru intrebarea ce este? , ceea ce exista in mod absolute, ceea ce exista in sine , ceea ce se afla in permanenta identitate cu sine insusi. Existenta este raspunsul pentru intrebarea cum este? si consta in manifestarea temporala si spatiala a esentei , ceea ce devine, nu ramane identic cu sine, este efemer. Existent reprezinta modul de a fi specific omului sau natura sa sociala . Cel care a inclus problematica umana in campul de interes al investigatiei filosofice a fost Socrate , prin maxima sa cunoaste-te pe tine insuti! , acesta fiind reluata de-a lungul timpului de mai multi filosofi , fiind si astazi o problema de actualitate.Astfel , in filosofie au aparut o serie de intrebari : Ce este omul? n ce const natura uman? Dac existena are sens? , la care marii ganditori au incercat sa raspunda. Etimologic , termenul de natura provine din limba latina , din verbul nascor-a naste , iar prin natura umana se intelege un set de atribute, insusiri care-l diferentiaza pe om de celelalte entitati. Din acest punct de vedere , in filosofie au aparut doua mari teorii: teroia politica si teoria mtafizica. Teoria metafizica considera gandirea si capacitatea omului de a rationa trasatura sa definitorie. Astfel, Blaise Pascal sustine ca maretia omului este data de capacitatea sa de a gandi-trestie cugetatoare , iar acest lucru compenseaza toate lipsurile comparativ cu celelalte finite. Reprezentantii teoriei politice, insa, sustin ca trasatura esentiala a omului ar fi capacitatea sau incapacitatea omului de a trai in mod social. Astefl , filosoful Mikl Duffrenne evidentiaza necesitatea si dorinta omului de echilibru , de a trai in armonie cu semenii sai. Ca si Satre omul vine pe lume in stadiu de proiect, el sustine ca sociabilitatea nu este o trasatura innsacuta, ca omul nu se naste om ci devine om, posibilitatea devine realitate: natura umana , care trebuie presupusa, nu este o natura deja facuta si pe care prezenta sociabilului ar putea sa o modifice. In viziunea sa ,omul se formeaza in

ansamblurile sociale , alaturi de semenii sai prin care reuseste sa se autocunoasca. Un exemplu elocvent este acela a fratilor lupi care crescuti in salbaticie de o lupoaica nu s-au mai putut adapta traiului alaturi de semenii lor , desii s-au facut eforturi considerabile din partea oamenilor de stiinta. Acest exemplu sustine teoria lui Duffrenne , ca numai alaturi de semenii nostri ne formam ca oameni , in lipsa relatiilor sociale acest lucru fiind imposibil. Acest lucru poate fi privit ca o slabiciune a omului in comparative cu alte vieturitoare , care pot evolua si in lipsa semenilor lor. Daca Duffrene sustine importanta socialului in viata umana , Immanuel Kant evidentiaza ca pentru a ajunge la echilibru , omul trebuie sa trebuie sa fie , in primul, rand in echilibru cu semenii sai. In lucrarile sale, "Fundamentarea metafizicii moravurilor" i "Critica raiunii practice , Kant prezint sistemul su etic, care se bazeaz pe convingerea c raiunea este cea mai nalt instan a moralei. Din acest punct de vedere, exist dou moduri n luarea unei decizii dictate de voin: un imperativ condiionat sau ipotetic, care decurge dintr-o nclinare subiectiv i urmeaz un anumit scop individual, i un "imperativ categoric", care se supune unei legi obiective, universal valabil i necesar. Kant formuleaz astfel principiul "imperativului categoric", considerat ca fundament al moralei: "Acioneaz n aa fel nct maxima aciunilor tale s poat fi impus ca lege universal". Astfel , el sustine pretentiile fiecaruia de a fi respectat si de a respecta , omul fiind valoare in sine si scop in sine : orice om are pretentii indreptatite la respect din partea semenilor sai, si reciproca el este obligat, de asemenea, sa-l respecte pe fiecare dintre ei. Adept convins al acestor idei , in agonie, Kant spunea: sentimentul umanitar nu m-a parasit inca.Astefl , Kant elogiaza umanitatea din om , considerand ca umanitatea este ea insasi o demnitate. Exista totusi filosofi , ca Friederich Neitzsche ,care, desi recunoaste apartenenta la intregul social, considera ca trebuie facute diferente in tratarea oamenilor : nu orice om trebuie tratat cu consideratie si respect ,doar aristocratul sau stapanul de sclavi(generic vorbind). In opinia sa , sclavul trebuie dispretuit pentru ca nu el creeaza valorile , pentru ca el este delasator asteptand doar mila si compasiune.El crede ca esenta vietii consta in exploatarea celui slab de catre cel puternic : viata insasi este in esenta sustragere, ranire , biruinta asupra celui strain si aspura celui mai slab. Pentru

el , cei cu vointa puternica trebuie sa traiasca, ei reprezinta esenta vietii deoarece prin ei evolueaza viata , progreseaza umanitatea. De la teoria sa , intelesa gresit de anumiti oameni a degenerate doctrina nazista , care sustinea anisemitismul. Nazistii considerau rasa ariana o rasa superioara , care trebuie sa conduca lumea, dispretuindu-i atat de tare pe everei , incat au incercat sa ii extermine. Parerea mea este ca viata alaturi de semenii nostri este factorul determinant al existentei umane , deoarece cred ca numai prin contact cu socialul puteam deveni cu adevarat oameni .Astefl, sunt solidara cu conceptiile lui Duffrenne si a lui Immanuel Kant, deoarece , in opinia mea, cei doi surprind adevarata esenta a identitatii umane. Nu pot fi de accord cu Nietzsche pentru ca , eu consider ca fiecare dintre noi trebuie sa aiba sanse egale din moment ce ne-am nacut oameni. Nu sunt de accord cu idea de suprematie a unei anumite categorii sociale si cred cu tarie ca fiecare ar trebui sa fie tratat cu respect de semenii sai deoarece fiecare om vine pe lume cu un anumit scop , indifernet daca e sclav sau rege. In concluzie, cred ca cu totii ar trebui sa invatam sa fim mai toleranti fata de semenii nostri deoarece este deovedit faptul ca numai alatrui de ei putem deveni oameni. Chiar daca unuii se cred superiori si considera ca au dreptul de a-i desconsidera sau chiar domina pe cei mai slabi decat dansii , cu totii suntem egali deoarece suntem supusi efemeritatii timpului. Chiar daca ne place sau nu sa recunastem , fie ca suntem regisau scalvi , stam sub semnul timpului , iar acest lucru nu se poate schimba: Ori esti geniu, ori esti vita, tot o harca scofalcita-Eminescu.