Sensul vietii la Friedrich Nietzsche

Maretia omului consta in faptul ca el este o punte,si nu un tel la care sa ajungi

Omul este un animal valorizatorin sine ,aceasta e una din ideile originale prin care Nietzsche
vrea sa innoiasca gindirea si sensul vietii.El pledeaza pentru autorealizarea individului dincolo de
bine si rau .
Negarea a ceea ce a fost valabil pina atunci si rasturnarea vechilor table de principii,acestea
stergind precum o radiera tot ce este individual,diferit, fiind inlocuite cu de altele intemeiate nu
printr-un principiul al unui zeu,ci prin acela a creatorului care trece dincolo de sine,in
permanenta autodepasire adica prin ideea supraomului.Aceste idei formeaza un cod moral
expresia libertatii unei vointe care-si da legi doar sie si care sunt valabile doar pentru
sine.Sensul pe care il intrevede Nietzsche in viata este prototipul present in Asa grait-a
Zarathustra1885,omul trebuie sa tinda spre cea mai inalta treapta a propriei autodeveniri ,dupa
parcurgerea unor metamorfoze indicate prin simbolurile camilei,leului si copilului.
1.Treapta camilei- recunoasterea principiilor ,codului moral fixat prin traditie ca sistem
normative,se supune vointei autoritatilor.
2.Treapta leului-distruerea valorilor traditionale ,seopuneluitu trebuie pe eu vreau.
3.Treapta copilului-omul capata o dimensiune oriinala in care nu are nimic dinainte ;este acum
liber sa creeze noi valori ,sa fixeze sinur reulile jocului.Cine , daca nu copilul este stapin
alpropriei sale vointe ,fiind in stare sa-si determine autonom propriul bine si rau fiind capabil sa
se depaseasca in orice moment.
Vin sa va invat ce este Supraomul ..Omul este ceva ce trebuie depasit si anume nu odata
pentru totdeauna ,ci mereu de la inceput ,la vesnica reintoarcere a aceluiasi.
Revolta lui Nietzsche impotriva conceptelor absolute morale ,religioase,stiintifice ce creeaza din
om un ursulet de plus usor manipulat de forte exterioare si lipsit de orice vointa proprie.El
exprima o dorinta radical de a emancipa fiinta din punct de vedere spiritual.
Nietszthe neaga ideea lumii de apoi ,pe cea a unei divinitati benigne ,atotputernice ,el sustine ca
noi decidem in viata si ca aceea ce decidem este asumat.Sensul vietii este vointa de putere.
Anume aceasta putere si autodepasire devenind un scop,nu un mijloc. Omul pentru care ideile se
ard n lupta pentru dobndirea adevrului i de aceea adevrul se dezvluie prin sclipiri i nu
este capturat n mod sistematic. S-a spus deseori c el a relativizat valorile i a distrus (prin
Supraomul su Uebermensch) inclusiv prejudecata antropocentrismului. Fiecare idee ce pare a
reda adevrul nu e dect o punte de salt nspre adevr; i astfel ea se relativizeaz. Dac nzuina
nspre adevr nu aduce moartea (aa cum s-a ntmplat cu Acteon al lui Bruno), cum putem
crede c am atins adevrul? Tot astfel se ntmpl cu celelalte valori: ele se relativizeaz. A face
din oameni total diferii, din oameni ce se conduc dup principii i morale diferite oameni egali
(i Nietzsche distinge ntre o moral a stpnilor i una a sclavilor, ce nu au nimic comun) este a
lupta mpotriva vieii nsei; cci viae este, pentru el, expresie a tensiunilor ce se creeaz ntre
indivizi. Pentru a surprinde esena vieii, spune Nietzsche, ar trebui s nu ne lsm condui de
prejudeci i slbiciuni sentimentale: n acest domeniu trebuie s ptrundem temeinic pn n
strfunduri i s ne stvilim toate slbiciunile sentimentale: viaa nsi este n esen sustragere,
rnire, biruin asupra celui strin i asupra celui mai slab, oprimare, duritate, impunere cu fora
a formelor proprii, asimilare sau, cel puin i n cel mai blnd caz, exploatare.