Relatia dintre Stefan Gheorghidiu si Ela

Romanul se incadreaza in literatura interbelica si s-a impus ca roman modern de analiza psihologica.
Modernitatea operei este data de: veridicitatea perspectivei narative si subiectivitate, autenticitate,
fluxul constiintei, memoria afectiva, luciditatea autoanalizei, tehnica jurnalului si anticalofilism.

Este totodata roman psihologic prin problematica specifica, prezenta conflictului interior, constiinta
problematizanta a protagonistului si utilizarea unor tehnici moderne ale analizei psihologice precum
introspectia, monologul interior si fluxul constiintei.

Viziunea despre lume a scriitorului transferata personajului Stefan Gheorghidiu este viziunea unui
spirit reflexiv cu preocupari folosofice si literare, ceea ce da nastere unei proze analitice de factura
subiectiva. Accentul cade pe factorul psihologic, pe inregistrarea si analiza ecoului pe care
evenimentele exterioare il au in constiinta personajului. Trasaturile noului roman al secolului XX sunt
substantialitatea si autenticitatea. Substantialitatea este data de faptul ca naratiunea reflecta esenta
concreta a vietii iar autenticitatea presupune reflectarea realitatii prin propria constiinta a
naratorului. Astfel, pentru Camil Petrescu, centrul de creatie este un act de cunoastere iar scriitorul
descrie realitatea propriei constiinte. Camil Petrescu teoretizeaza in literatura romana romanul
modern de tip proustian si respinge romanul de tip traditional, afirmand: ”Eu nu pot scrie onest
decat la persoana I.”

Temele romanului sunt anticipate din titlu si contureaza cele doua experiente de viata ale
protagonistului: dragostea si razboiul. Astfel, prima parte reprezinta rememorarea iubirii
matrimoniale esuate dintre Gheorghidiu si Ela, iar partea a doua construita sub forma jurnalului de
campanii ale lui Gheorghidiu, care urmareste experienta de pe front in timpul Primului Razboi
Mondial. Prima parte este in intregime fictionala in timp ce a doua valorifica jurnalul de razboi al
autorului, articole si documente din epoca ceea ce confera textului autenticitate.

Spre deosebire de romanele traditionale in care conflictul se desfasura la nivel exterior, in romanul
modern, conflictul este interior si se petrece in constiinta personajului narator care traieste stari si
sentimente contradictorii in ceea ce o priveste pe sotia sa Ela. Acest conflict tipologic este generat
de starea de incertitudine a protagonistului caci sufletul si constiinta sa se zbat intre a crede in
dragostea si fidelitatea sotiei si a da crezare semnelor de infidelitate ale acesteia. Acest conflict
interior este generat si de raporturile pe care protagonistul le are cu lumea, cu realitatea
inconjuratoare. Gheorghidiu traieste cu iluzia ca s-a izolat de aceasta realitate insa tocmai aceasta,
lumea in care nu vrea sa se implice, va produce destramarea cuplului. Implicarea Elei in lumea
mondena pe care eroul o dispretuieste si fata de care tine sa se detaseze reprezinta principalul motiv
al rupturii dintre Stefan si sotia sa.

Personajele sunt construite in functie de particularitatile impuse de romanul psihologic: deplasarea

interesului spre conflictul interior si trasaturile interioare, relevate prin analiza si introspectie,
utilizarea tehnicilor moderne de analiza psihologica (monolog interior, fluxul constiiintei, memoria
afectiva) , inlocuirea portretului fizic detaliat cu detalii fizice semnificative pentru trairile
personajelor.

Cuplul Stefan-Ela apare in prima parte a romanului, mai ales in capitolele 2-6. Discutia de la popota,
care declanseaza memoria afectiva, ii trezeste lui Gheorghidiu vechi indoieli si suferinte din dragoste.
Discursul narativ devine din acel moment retrospectiv, naratorul-personaj rememorand toate
etapele relatiei cu Ela: tatonarea, curtarea, formarea cuplului, casatoria, viata fericita in conditii
modeste, momentul de declin, despartirea.

Spirit nelinistit, intelectual superior, introvertit si polemic, de o luciditate extrema (“cata luciditate,
atata drama”) , Gheorghidiu este un insetat de absolut. Dar el cauta absolutul in dragoste si de aici
marea lui drama: aplica absolutul unei fiinte efemere. Drama lui se consuma in 2 directii: una a iubirii
inselate, a nevoii de certitudini. A doua directie este cea a alienarii , a imposibilitatii de integrare intr-
o societate inferioara necircumscrisa idealului pe care si l-a asumat. Astfel, apare si
incompatibilitatea cu Ela. Stefan este preocupat exclusiv de problema de constiinta. De aceea, el
incearca sa se apropie cat mai mult sufleteste de Ela, dorind sa comunice perfect cu sotia sa. Dar Ela
se defineste din ce in ce mai mult in constiinta eroului ca o femeie mondena, superficiala,
materialista si prea departe de framantarile interioare ale sotului ei.

Portretul celor doua personaje sunt realizate mai ales prin caracterizare indirecta, din fapte, ganduri,
limbaj, gesturi, atitudine si relatia cu celelalte personaje.

Considerand iubirea o emanatie a spiritului, Stefan nu poate sa comunice cu Ela, ancorata in

cotidian, senzorial si petreceri mondene. Dupa primirea mostenirii de la unchiul Tache, Ela se
schimba radical sau cel putin asa i se pare lui Stefan, ca descopera o Ela noua, altfel decat o stia el si
decat ar fi vrut-o. Cu timpul eroul incepe sa constientizeze cu durere nepotrivirea de caracter dintre
ei.

O scena semnificativa pentru relevarea diferentelor dintre cei doi este disputa in jurul mostenirii
unchiului Tache. Atitudinea sotiei sale, care se implica cu indarjire in discutiile pentru bani, il
surprinde in mod dureros pentru ca, asa cum marturiseste, ar fi vrut-o “mereu feminina, deasupra
discutiilor acestea vulgare…”. Dezgustat de atitudinea familiei (mama si surorile sale il dau in
judecata) , Stefan cedeaza o parte din avere, dar se simte tot mai izolat de lumea meschina si egoista
in mijlocul careia traieste, mai ales ca isi da seama ca nici femeia iubita nu-l intelege.

Excursia la Odobesti reprezinta o alta scena semnificativa pentru relatia celor doi. Ela pare ca acorda
o atentie exagerata unui domn G, concretizata in mici incidente, gesturi fara importanta, schimb de
priviri, ce se amplifica in constiinta protagonistului. Atentia insistenta acordata Elei de acest avocat,
sporeste suspiciunile, iar naratorul-personaj noteaza gesturi, priviri, reactii ale geloziei, analizandu-se
pe sine si pe ceilalti. Faptul ca Ela gusta din farfuria dlui G. produce o adevarata furtuna in sufletul
lui. Gheorghidiu sufera nu numai din orgoliul ranit, ci mai ales pentru faptul ca trebuie sa se prefaca,
afisand o indiferenta cu totul falsa, ascunzandu-si framantarile si autocaracterizandu-se: “ Ma
chinuiam launtric ca sa par vesel si eu ma simteam imbecil si ridical si naiv.” Nici in plan sentimental,
nici in plan social Gheorghidiu nu gaseste un punct de sprijin durabil si de aceea traieste drama
omului singur, neputand sa faca niciunul dintre compromisurile cerute de societatea in care traieste.
Eroul traieste in lumea ideilor pure, aspirand la dragostea absoluta si cautand in permanenta
certitudini care sa-i confirme profunzimea sentimentului de iubire. Gheorghidiu ajunge sa o
priveasca cu indiferenta “cu care priveste un tablou”.

Finalul romanului reprezinta sfarsitul dramei personale prin renuntarea la trecut, adica timpul trait,
cat si cel rememorat. Acesta este marcat in capitolul „Comunicat apocrif” titlu care trimite la
scrisoarea anonima pe care protagonistul o primeste la intoarcerea din razboi si in care i se dezvaluie
ca sotia sa il insela. Stefan nu mai verifica autenticitatea acestei scrisori caci obosise sa se mai
indoiasca si sa mai caute certitudine. Hotaraste sa se desparta de ea lasandu-i ei tot, „de la obiecte
de pret la carti, de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul”.
Stefan Gheorghidiu ilustreaza tipologia intelectualului insetat de absolut. Inadaptat superior, lucid si
hipersensibil, el incearca sa recompuna lumea in functie de aspiratia sa catre absolut si are orgoliul
de a refuza o realitate care nu I se potriveste, are taria de a nu accepta compromisul.

Gheorghidiu se defineste prin trairea autentica a experientei cunoasterii si prin dramatismul

interogatiilor launtrice. In schimb, Ela este femeia frumoasa, populara, cocheta, dar cu aspiratiile
unei tinere obisnuite din acea perioada. Cei doi reprezinta, deci, doua destine incompatibile, pe care
iubirea le uneste pentru un timp, dar pe care le desparte viziunea diferita asupra existentei.