Prof.

Aruști Florentina-Crenguța

Particularități ale unui text narativ studiat aparținând lui Camil Petrescu

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ” – de Camil Petrescu

❖ ,, Încadrarea în perioadă, curent cultural/literar:

Estetica modernismului →citadinism, problematica intelectualului, expresivitatea involuntară a banalului

cotidian, dar cu rezonanță în conștiință, distorsiuni temporale (flashback=Inserție care înfățișează o scurtă

acțiune secundară plasată în trecut, analepsă=evocare ulterioară a unui eveniment istoric Primul Război

Mondial, prolepsă= Figură de stil sau de retorică prin care se preîntâmpină obiecțiile posibile ale

adversarului.).

Romanul realist-subiectiv = suma unor „dosare de existență” → analiza duratei, în sens bergsonian;

Evenimentele sunt filtrate prin conștiința personajului →persoana I oferă unitate de privire (= perspectiva

unică);

Narațiunea autodiegetică → focalizare internă, viziunea „împreună cu” personajul (= „Să nu descriu decât

ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu”, afirma Camil Petrescu);

- Modele epice:

1. →proustianism: -

- romanul pierde unitatea clasică;

- memoria voluntară și cea involuntară conturează arhitectura timpului retrăirii;

- absența unui centru absolut al narațiunii;

- Nedeterminarea destinelor personajelor);

2.→ gideism (autenticitate, experiență);

3. →modelul stendhalian (= concepția despre iubire - mic tratat de dragoste, analiza suferinței pentru a o

epuiza).
Prof.Aruști Florentina-Crenguța

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ” – de Camil Petrescu

Opera ,,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu a fost publicată în
anul 1930 și aparține speciei literare romanul, deoarece are o acțiune amplă, desfășurată pe mai multe
planuri, conflict complex, personaje numeroase al căror destin este determinat de trăsături, de caracter și de
întâmplările ce constituie subiectul operei.
Este un roman psihologic, modern, subiectiv, deoarece are drept caracteristici: unicitatea
perspectivei narative, raportul dintre timpul cronologic și timpul psiholgic, memoria afectivă, introspecția,
narațiunea la persoana I, anticalofilismul, dar și autenticitatea trăirii.
Perspectiva narativă e subiectivă, romanul este scris sub formă de jurnal și reprezintă o confesiune a
personajului principal, Ştefan Gheorghidiu, care trăiește zbuciumându-se între certitudine şi incertitudine
Textul narativ este structurat în 13 capitole și două părţi precizate încă din titlu: „ultima noapte de
dragoste”- ce face referire la iubirea matrimonială eșuată dintre Ștefan Gheorghidiu și Ela - și „întâia
noapte de război” – care urmărește experiența de pe front din timpul Primului Război Mondial. Prima parte
este în întregime ficțională, în timp ce a doua se bazează pe amintirile reale ale scriitorului care a participat
la luptele din Primul Război Mondial.
Cuvântul noapte repetat în titlu redă simbolic necunoscutul, incertitudinea, îndoiala, iraționalul,
nesiguranța și absurdul.
Tema romanului o constituie drama intelectualului lucid care trăiește prin două experienţe
fundamentale: iubirea şi războiul.
Conflictul interior al personajului-narator este de natură filozofică: el caută cu încăpăţânare
adevarul, fiind un pasionat al certitudinii absolute.
Opera debutează printr-un artificiu compozițional și se deschide cu imaginea lui Ștefan Gheorghidiu
pe front. În incipit sunt fixate cu precizie realistă coordonatele spațio-temporale : primavara anului 1926,
între Bușteni și Predeal.
Protagonistul, și în același timp naratorul întâmplărilor din roman, Ștefan Gheorghidiu, asistă la
popota ofițerilor la o discuție despre dragoste și infidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presă: un
bărbat care și-a ucis nevasta infidelă a fost achitat de tribunal. Această discuție declanșează memoria afectivă
a protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani și jumătate de căsnicie cu Ela: „Eram însurat de
doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală.”
Tânărul, pe atunci student la Filosofie, se căsătorise din dragoste cu Ela, cea mai frumoasă studentă
de la Facultatea de Litere. Povestea lor de iubire începe, după cum mărturisește Ștefan, dintr -un orgoliu:
deși nu-i plăceau deloc blondele, se simte măgulit când Ela începe să-i acorde atenție.
După căsătorie, cei doi duc un trai modest, aproape de sărăcie, dar sunt fericiţi. Echilibrul tinerei
familii este tulburat de o moştenire pe care Gheorghidiu o primește de la unchiului său Tache.
Noul statut social şi material o transformă pe Ela într-o femeie emancipată, devine atrasă de viața
luxoasă, de petrecerile nocturne, iar Ștefan simte ,,cum zi de zi femeia mea se înstrăinează .” Sub influența
Anișoarei, verișoara lui Ștefan, Ela pătrunde în lumea mondenă, aparent lipsită de griji.
Un episod semnificativ din roman o reprezintă excursia la Odobești, atunci când se declanșază criza
de gelozie a lui Ștefan. În timpul acestei excursii, se pare că Ela îi acordă o atenţie exagerată unui anume
domn G. (Grigoriade), care, după opinia personajului-narator, îi va deveni mai târziu amant.
Compania insistentă a domnului G., așezarea Elei lângă el, la masă și în mașină, gesturile familiare
(mănâncă din farfuria lui, îi toarnă vin în pahar, comandă amândoi clătite etc.) sunt ocazii de observație
Prof.Aruști Florentina-Crenguța

atentă și frământare interioară care provoacă eroului o chinuitoare suferință: ,,în cele trei zile, cît am stat la
Odobeşti, am fost ca şi bolnav, cu toate că păream uneori de o veselie excesivă. Îmi descopeream nevasta cu
o uimire dureroasă.”
Începând din acest moment viața cuplului se desfășoară prin succesive acumulări de tensiune,
împăcări și despărțiri.
Într-o astfel de criză, Gheorghidiu aduce acasă „o cocotă destul de frumuşică, voinică şi nespus de
vulgară” pentru a-și demonstra că ,,tot ce oferă una, îţi poate oferi şi cealaltă şi că nu merită, că e ridicol să
suferi atât de mistuitor, pentru atât de puţin lucru .” Ela îl părăsește, iar el o caută și se simte cu sufletul
golit de mizeria degradării în care se aflau amandoi, se împacă și petrec o lună de vis la Constanța.
Sosind pe neașteptate într-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrat de doua săptămâni, nu-și
găsește soția acasă, iar drama se amplifică. Ela sosește acasă pe la opt dimineața, el o alungă fără să-i asculte
explicațiile, îi propune să divorțeze, iar ea acceptă. Împăcarea are loc după ce Ștefan răsturnând din greșeala
un teanc de cărți, găsește un bilet de la Anișoara, prin care o chema pe Ela să doarmă la ea, întrucât soțul ei
plecase la moșie și îi era urât să doarmă singură. Biletul avea data de 15 februarie, adică seara când se
întorsese el de la Azuga.
Concentrat pe front, Ștefan trăiește chinuit de gelozie. Obține cu greu o permisie și merge la Ela, care
se mutase la Câmpulung pentru a-i fi aproape. Aici trăiește alături de ea, ultima noapte de dragoste. Ela
încearcă să-l convingă să-i treacă o parte din bani pe numele ei, pentru a se asigura în cazul morții lui pe
front.
Totul se întunecă definitiv când Gheorghidiu îl zărește întâmplător, pe stradă, în Câmpulung, pe domnul
G.,"venise pentru ea aici, îi era deci sigur amant."
Protagonistul trăiește o dramă pe care reușește să o depășească prin implicarea într-o experiență mult
mai puternică: războiul. Partea a doua a romanului ilustrează imaginea de groază de pe front. Această nouă
experiență (lipsa hranei, frigul, iminența morții, suferința aproapelui) îl marchează profund pe Ștefan și îl
face să conștientizeze ce înseamnă adevărata suferință. Drama războiului anulează drama iubirii.
Un alt moment semnificativ pentru relația celor doi îl reperezintă finalul romanului. Pe front, Ştefan
Gheorghidiu este rănit şi spitalizat. Se întoarce acasă, în Bucureşti și o percepe pe Ela ca o străină şi îşi dă
seama, cu luciditate, că oricând ar fi putut „găsi alta la fel”.
Găsește o scrisoare anonimă, prin care e avertizat că ,,nevasta dumitale te înșală ca o târfă cu un
individ Grigoriade", dar constată cu surprindere că nu-i pasă: „ sunt obosit, mi-e indiferent chiar dacă e
nevinovată”.
Se hotărăşte să o părăsească lăsându-i totul: „absolut tot ce e în casă, de la obiecte de preţ la cărţi ...,
de la lucruri personale la amintiri. Adică tot trecutul”.
În romanul modern, de analiză psihologică, relatarea şi povestirea sunt înlocuite cu analiza şi
interpretarea. Stilul anticalofil, folosit de autor, susţine autenticitatea limbajului, care se caracterizează prin
claritate, sobrietate, fraze scurte.
Opera literară „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu este un roman
modern de analiză psihologică, fiind, totodată, şi un roman al autenticităţii şi al experienţei prin temele
abordate (iubirea şi războiul) și prin complexitatea personajelor.