TRADIŢII ŞI OBICEIURI

DE CRĂCIUN, ANUL NOU ŞI

BOBOTEAZĂ
Obiceiuri şi datini din străbuni

• Sărbătorile de iarnă sunt, înainte de

toate, sărbătorile schimbării anului.
Ele se desfăşoară între 24
decembrie şi 7 ianuarie şi au ca
punct central Crăciunul şi Anul Nou.
Repertoriul lor bogat cuprinde:
colindele, pluguşorul, buhaiul, urarea
cu sorcova, jocurile cu măşti: Capra,
cântecele de stea, Irozii, Vicleimul
etc.
Şezătoare
Pregătirea pentru colindat se
făcea din timp.
Se organizau şezători, în
casa unui gospodar , unde
se adunau tineri şi
vârstnici din tot satul.
Femeile torceau, cântau,
colindau. Se discuta
despre evenimentele din
sat, se puneau la cale
nunţi…Se formau cetele de
colindători.
Astăzi, fiecare dintre noi devenim vestitorii Naşterii
Domnului prin colinde. Versurile lor ne aduc aproape de
ieslea din Betleem,de minunea petrecută în noaptea
sfântă,,de iubirea lui Dumnezeu pentru nou, fiii Săi, de darul
pe care ni- L face prin venirea Fiului Său în lume.

• Începând cu
întâia zi de
Crăciun şi în
următoarele zile
ale acestei
sărbători, copiii
umblă cu Steaua,
cântând colinde
de stea prin care
vestesc naşterea
lui Iisus Hristos.
Bună seara lui Crăciun.

• În jurul orelor 21.00, încep să umble cu

colinda feciorii şi fetele mai mari, cei care au
participat la şezători, între prieteni şi cei
care formează Vergelul.
• La colindat participă efectiv tot satul, astfel:
de cu seară, colindă copiii mai mici, de la
vârsta de 3-4 ani până la cei de 13-14 ani. În
afară de colindat ei mai umblă şi cu Steaua,
cu Capra sau cu Irozii.
• De la orele 22.00-23.00 înainte încep să
umble cu colinda tinerii căsătoriţi, până la
vârsta de 40-45 de ani. Se grupează câte 2-3
familii şi umblă la colindat între ei sau pe la
prieteni ori vecini.
• După miezul nopţii pornesc la colindat şi
bătrânii (bărbaţi în special), pe la vecini ori
pe la neamuri.
• Tradiţia cere ca, aceia care umblau la
colindat, să fie organizaţi după vârstă, în
cete, de la un număr minim de 6-8 persoane,
ajungându-se până chiar la 25-30 de
persoane.
Irozii – Vicleemul- Teatru religios
Personaje:
Craii de la Răsărit: Gaşpar, Melchior, Baltazar, Îngerul , Păstorii ,
Regele Irod , Soldatul , Preotul.

"Vicliemul" sau
"Irozii" este datina
prin care tinerii
reprezintă la Crăciun
naşterea lui lisus
Hristos, şiretenia lui
Irod, care a poruncit
uciderea pruncilor,
de a afla Pruncul şi
adesea înfruntarea
necredinţei,
personificate printr-
un copil sau printr-
un cioban.
Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre
datinile de Crăciun şi Anul Nou.

• Se spune că "Turca este o

joacă iscodită înca din
vremurile bătrâne, din pricina
ciudei şi scârbei ce o aveau
moldovenii împotriva turcilor".
Cu turca, capra sau brezaia
umblă tinerii începând de la
Ignat şi sfârşind cu zilele
Crăciunului şi prin unele părţi
în ziua de Sf. Vasile până seara.
Numele de Turca, Capra sau
Brezaia îl poartă unul dintre
tinerii mascaţi.
- În Ajunul Crăciunului

• În unele părţi se umblă de catre

dascăli tineri bisericeşti cu
icoana pe care este zugravită
naşterea lui Iisus Hristos.
Intrând în casa, icoana este
ţinută la piept de către dascăli
cântând troparul Naşterii
Mântuitorului.
• În noaptea de Crăciun nu-i
îngăduit nimănui să doarmă
în grajduri, deoarece în acea
noapte boii vorbesc unii cu
alţii, în limba lor, despre
Iisus Hristos, cel născut în
iesle şi încălzit de vite cu
suflarea lor.
 În Ajunul Anului Nou
• Copiii (baieţii) merg cu
pluguşorul, pe la fiecare
casă şi vestesc Noul An
fiind răsplătiţi cu bani.
• Feciorii care merg la
colindat schimbă porţile
unor săteni care s-au certat
în cursul anului,
determinându-i astfel să
vorbească şi să se împace.
• În zonele Făgăraş şi Mureş este
obiceiul ca de Anul Nou să se pună
pe masă 12 farfurii sub care se
ascund diferite obiecte. Fete şi
feciori sau perechi de fete şi feciori
intră pe rând în casă şi întorc fiecare
dintre ei câte o farfurie şi ce se află
sub farfurie le arată că aşa le va fi
ursitul(a) sau că aşa le va fi norocul
dacă se vor căsători: oglinda =
mândrie; paharul de ţuică = băutor;
pâinea = bogăţie; cărbunele = negru
la suflet; sarea = sărăcie; creionul =
domn; bani = avuţie. Se face haz de
aceste preziceri.
Sfinţirea caselor de Bobotează

• Începând cu primele
zile ale anului civil,
slujitorii sfintelor
altare merg şi
sfinţesc casele
oamenilor prin
stropire cu apă
sfinţită şi vestesc
Botezul lui Hristos.
• Sfinţirea caselor credincioşilor
se face prin stropirea cu
aghiasmă mare în ajunul
Bobotezei şi prin slujba
sfeştaniei ce se săvârşeşte la
mutarea în casă nouă şi care se
repetă în fiecare an sau chiar
mai des, atunci când lucrarea
răului se face simţită în vreun
fel în casă. Apa sfinţită de preot
poartă în ea puterea curăţitoare
şi sfinţitoare a harului
dumnezeiesc.
Termenul "aghiasmă" vine de la cuvântul
grecesc "aghiasmos", care îşi are originea în
cuvântul "aghios"(sfânt).

• Harul lui Dumnezeu se pogoară în

timpul slujbei de sfinţire a apei doar
peste apa pregătită din timp pentru
acest lucru şi nu peste toată apa
care există în alte locuri. Iată de ce
e bine ca omul să-şi deschidă casa
atunci când preotul vine să le
sfinţească, pentru că sfinţirea casei
vecinului nu înseamnă şi sfinţirea
propriei case.
• După slujba de sfinţire a apei,
transformată în agheasmă,
fiecare sătean îşi ia apă sfinţită
în vasele de sticlă cu care a
venit de acasă. Odată ajunşi
acasă, oamenii sfinţesc cu
agheasma şura, grajdul,
animalele din grajd, pomii din
livadă, casa şi interiorul casei.
• Bibliografie:
www.crestinortodox.ro

Prof. Matei Irina Maria