ŢARA SFÂNTĂ

ÎN VREMEA
MÂNTUITORULUI
HRISTOS
Ţara
Sfântă în
vremea
lui Iisus
Hristos
Ţara Sfântă
 Dumnezeu a promis evreilor, poporul ales, o ţară, Pământul
Făgăduinţei sau Canaan.
 Aici s-au petrecut evenimente importante din Vechiul Testament.
 Aici s-a născut, a crescut, a propovăduit Iisus Hristos. Tot aici s-a
născut creştinismul prin activitatea Apostolilor
 În timpul lui Iisus, când
Ţara Sfântă era ocupată de romani,
teritoriul a fost împărţit în
provincii: Galileea în nord, Samaria
în centru, iar în sud Iudeea.
Iisus s-a născut în Betleem, oraş
aflat în Iudeea, dar şi-a petrecut
copilăria în Nazaret, oraş din
Galileea. De aceia lui Iisus i se mai
spunea Galileeanul sau
Nazarineanul (INRI- Iisus
nazarineanul regele ideilor).
Activitatea Mântuitorului s-a
desfășurat îndeosebi în Galileea,
unde se află locuri de mare
însemnătate în creștinism, precum:
Cana Galileii, Capernaum,
Muntele Tabor, lacul Ghenizaret
numit și Marea Tiberiadei.
Râul cel mai
important este
Iordanul, unde a
fost botezat
Iisus. Până la
vărsarea în
Marea Moartă,
astăzi, Iordanul
desparte statul
Israel de statul
Iordania.
 Viaţa evreilor
În timpul lui Iisus, evreii aveau un rege care era supus
romanilor. Evreii aveau o viaţă grea, având de plătit multe taxe
romanilor.
Trăiau simplu, nu departe de apă. Evitau zonele deschise de
câmpie, organizau piețele la periferia satului.
Viața lor zilnică se desfășura fie în afara casei, fie în curți sau pe
acoperișuri, pentru că ploua foarte rar. Casele oamenilor obișnuiți
erau foarte simple, construite din lut sau din lemn lipite cu ipsos.
Acoperișurile erau plate și ușor înclinate, folosite pentru diverse
activități și evenimente: uscatul inului și al smochinelor, odihnă,
rugăciune etc.
Ei îngrijeau animalele, măcinau grâu, pescuiau, cultivau
pământul.
 Viaţa religioasă a evreilor
 Viața religioasă a evreilor se baza pe Legea lui
Moise și avea drept centru al cultului
Templul de la Ierusalim. Lăcașul de
rugăciune al fiecărei comunități se numea
sinagogă. La Templul din Ierusalim slujeau
preoții, ajutați de leviți, iar mai marele
preoților, arhiereul, era conducătorul
sinedriului.
 În zilele de sabat sau de sărbătoare, femeile și
bărbații mergeau la Templu sau la sinagogă.
Aici obișnuiau să lectureze câte un fragment
din Tora, așezați pe băncuțe sau pe rogojini.
După ce se termina acest ceremonial, familiile
organizau o masă festivă, marcând astfel
sărbătoarea religioasă. Un rol important îl
aveau și pelerinajele de la Ierusalim, unde
evreii cântau și dansau. La Templu se ascultau
învățăturile înțelepților și ale rabinilor.
 Sinagoga în timpul lui Iisus

Templul din Ierusalim

 Sărbătoarea cea mai importantă era Paștile, în cinstea trecerii în mod minunat prin
Marea Roșie și a eliberării din robia egipteană a poporului evreu. Sărbătoarea
Cincizecimii comemora primirea Tablelor Legii pe muntele Sinai, iar cea a
Corturilor amintea de perioada în care evreii au locuit în corturi, pe parcursul
călătoriei spre Canaan. Cu aceste prilejuri, evreii obișnuiau să meargă la
templul din Ierusalim, să se roage și să aducă jertfe. Sărbătoarea săptămânală
a evreilor era Sabatul (ziua a șaptea), zi de repaus în cinstea lui Dumnezeu,
Creatorul lumii. Mântuitorul Hristos a respectat sărbătorile vechi
evreiești, dintre care unele primesc o nouă semnificație în Noul Testament.
 Știați că ...
1. Marea Moartă are cea mai sărată
apă, iar oglinda apei sale se află la
427 de metri sub nivelul mării.
Raportat la Oceanul Planetar, care
este reperul convențional pentru
altitudine, Marea Moartă este cel
mai scăzut punct de pe Glob.
2. În vechime, Țara Sfântă a fost numită
de către greci și Romani Palestina,
termen care derivă de la numele
filisteni, popor din Canaan.
3. Sărbătoarea Corturilor are loc
toamna, după culesul recoltei. Ea este
o sărbătoare de recunoștință a
evreilor pentru roadele obținute în
anul respectiv. Mulți evrei își
construiesc corturi temporare în
vederea acestei sărbătoriri.
4. Ierusalimul este centru religios pentru cele trei mari religii monoteiste, pentru iudaism
(Zidul Plângerii. Este cel mai sfânt loc de rugăciune și pelerinaj pentru evrei), pentru
creștinism (Biserica Sfântului Mormânt locul unde a înviat Hristos. Este cel mai sfânt loc
pentru creștini.), pentru islam (Nobilul sanctuar Al Haram Al Sharif un complex ce
cuprinde Moscheea Al Aqsa și Domul Stâncii. Domul Stâncii, conform tradiției,
adăpostește locul de rugăciune al patriarhului Avraam.)
Model biblic
Dreptul Simeon
Un mare înțelept al Țării Sfinte din perioada Vechiului Testament
a fost Dreptul Simeon care a trăit 360 de ani, până L-a primit cu
bucurie în brațe pe Fiul lui Dumnezeu, la 40 de zile după Naștere, pe
treptele templului din Ierusalim. El a așteptat cu răbdare și plin de
speranță împlinirea profețiilor mesianice.
Viața Sfântului și Dreptului Simeon este un exemplu de nădejde
izvorâtă din credința în împlinirea făgăduinței dumnezeiești.
SCHIŢA LECŢIEI
ŢARA SFÂNTĂ ÎN VREMEA MÂNTUITORULUI
HRISTOS

 În Țara Sfântă a viețuit Mântuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

 Locuri sfinte, precum Betleem, Ierusalim, Nazaret, Cana Galileii,
Capernaum, Muntele Tabor păstrează urmele trecerii istorice a
Domnului.
 În vremea Domnului Iisus, evreii se aflau sub stăpânire romană,
ducând o viață grea.
 La templul din Ierusalim evreii se duceau la marile sărbători
(Paști, Cincizecime și Sărbătoarea corturilor).